Galeria Foto Apasa aici pentru inregistrare  

Register Members List Search Today's Posts Mark Forums Read

  Home · Search · Register  

Home » Gallery » Romania in imagini « Previous image · Slide Show · Next image »

Palatele Bucurestiului (serie)

Photo Details
Ion Tristoiu


Senior member
users gallery
In anul 1905, la implinirea a 1800 de ani de la descalecarea Imparatului Traian in Dacia, , Take Ionescu, fostul ministru al cultelor, inspirat de prima expozitie mondiala gazduita de Paris in anul 1900, a venit cu ideea organizarii unei expozitii nationale in aer liber, „Expozitia Generala Romana”, care sa fie si parc de distractii dar si spatiu de cunoastere a trecutului Romaniei. In privinta alegerii locului expozitiei, au existat mai multe variante: Soseaua Kiseleff, Targul Mosilor-Obor, Cotroceni si Filaret. Dupa indelungi discutii, s-a optat pentru ultima varianta.
Comisar general al expozitiei a fost numit C. I. Istrati, doctor in chimie si medicina la Paris, fost ministru. De realizarea parcului expozitional era raspunzator si Ministerul Domeniilor, condus de Ion N. Lahovari.
Expozitia ar fi trebuit sa inceapa la data de 4 iunie 1906, intr-o zi de duminica. Din cauza unei ploi torentiale, festivitatea de deschidere a fost amanata pentru ziua de 6 iunie. La inaugurare au participat intregul guvern, familia regala, membri ai administratiei, oaspeti straini, membri ai corpului diplomatic acreditat la Bucuresti, cu exceptia legatiei Imperiului Otoman. Bateriei de la Calafat numita „Carol I” i-a revenit onoarea sa traga salvele de tun ce marcau deschiderea oficiala a expozitiei .
Intrarea principala in parcul expozitional era in strada 11 iunie, unde exista o poarta, in forma de arc de cerc . De la intrare, pe partea stanga, se afla Palatul Agriculturii, iar pe partea dreapta se gasea Palatul Industriilor. Urma apoi Palatul Regal, asemanator ca forma, manastirii Cozia. Pe partea opusa Palatului Regal, a fost construit Palatul Minelor. Spre Soseaua Serban Voda era Pavilionul Inchisorilor, apoi reconstituit un castru roman, amintind de latinitatea romanilor. Toate sub forma de reproduceri, replici, la scara mare. Alte pavilioane erau cele ale Camerei de Comert, al Lucrarilor Publice, al Industriei Casnice, al Primariei Capitalei, al Eforiei Spitalelor Civile, al Postei. Se intalneau obiecte istorice si de cult de la manastirile Sucevita, Dragomirna, Humor, Voronet. Erau expuse si documente vechi, manuscrise, fotografii.
Pe dealul Trocadero se afla Palatul Artelor. Realizat de inginerului Grant si proiectat de Victor Stefanescu, pe o suprafata de 2413 mp, era o constructie grandioasa, realizata intr-un timp foarte scurt. Ulterior a devenit sediul Muzeului Militar. In Palatul Artelor erau expuse numeroase obiecte: de la tablouri ale lui Grigorescu si Aman, pana la obiecte de artizanat sau care aminteau de istoria veche a teritoriului dintre Carpati si Dunare. Sub terasa A. I. Cuza, situata in fata Palatului Artelor se gaseau o pestera si un bazin cu apa. Denumita „Grota cu giganti” sau „Grota fermecata”, aceasta pestera avea la intrare un ansamblu monumental, alcatuit din trei statui, punct de atractie al parcului. Langa Palatul Artelor se afla o alta constructie ce amintea de istoria zbuciumata a acestui neam si anume, o cula olteneasca, iar in partea opusa se gasea reproducerea unei biserici: Biserica Sfantul Nicolae din Iasi, ctitorie a lui Stefan cel Mare .
Arhitectii expozitiei au incercat sa realizeze un plan general si constructii care sa confere unitate, dispunere rationala si fermecatoare, in care vechiul si noul, stilul medieval romanesc si influenta occidentala sa se imbine armonios. Intre 4 iunie si 7 iulie 1906 s-au inregistrat 142.892 intrari platite. In lunile urmatoare numarul biletelor vandute si implicit al vizitatorilor a crescut foarte mult, ajungandu-se chiar, pentru unele zile, la 20.000 de bilete vandute. Pentru a creste numarul vizitatorilor Directia Cailor Ferate a redus tarifele cu 30% si apoi cu 50%, iar taranii organizati in grupuri beneficiau de o reducere de 75% din costul biletului .
“Expozitia Nationala Romana” - 1906 din Parcul Carol, in cifre: Suprafata totala a expozitiei: 40.000 mp; drumuri si sosele - 30.000 mp; alei si poteci – 71.000 mp; suprafata lacului din interiorul parcului - 20.000 mp; 4200 de arbori mari si 8400 flori; plantatiile, pajistile si aranjamentele florale - 186.000 mp; conductele pentru iluminat - 34.000 m; electricitate produsa de doua motoare de cate 680 de cai putere; iluminatul - 5.400 lampi incandescente.
Acest preambul incearca sa demonstreze creativitatea, preocuparea pentru innoirea orasului, dragostea de frumos a edililor orasului si a oamenilor instariti din trecutul nu foarte indepartat si, mai ales, dorinta lor de a lasa urmasilor o citadela de care sa fie mandri. Pana sa nu se darame, sa se transforme in carciumi de lux sau cazinouri, sau sa fie uratite de poluare, va propun un mic tur al palatelor din zona centrala a Bucurestiului, impreuna cu istoriile lor, pornind in jos, de la Piata Victoriei la Splaiul Unirii, pe vechiul “Pod al Mogosoaiei” – Calea Victoriei.
Muzeul taranului roman – “Palatul artei pamantene”
Incepem cu ceea ce numim “talpa tarii”, taranul roman, care are si el locul sau rezervat intr-un palat. “Muzeul taranului roman” ridicat in actuala Piata a Victoriei, are la baza un proiect al arhitectului N. Ghika-Budesti, stralucit reprezentant al scolii autohtone de arhitectura care, potrivit optiunii muzeologice a etnografului si directorului Alexandru Tzigara-Samurcas, trebuia sa inalte “un palat al artei pamantene”, dispus sub forma incintelor de tip monastic.
Dupa 29 de ani, la capatul unor nesfarsite intreruperi, se va finaliza, in 1941, luand infatisarea actualului monument de arhitectura. Ilustrare a stilului neoromanesc, inspirat din fondul arhitectural traditional, cu deosebire cel brancovenesc, lucrarea se remarca prin expresivitatea ansamblului compozitiei, completata cu utilizarea ponderata a elementelor decorative florale si zoomorfe. Zidaria aparenta de caramida rosie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta silueta a turnului central cu imaginea foisorului amintind de clopotnitele vechilor manastiri, confera cladirii somptuozitatea masurata a unui adevarat palat al artei.

1.


2.


3.


Palatul Muzeului Geologic
Cladit intre 1906 si 1908, dupa proiectul arhitectului Stefanescu, Palatul Muzeului Geologic National a fost destinat de la inceput Institutului Geologic al Romaniei, infiintat de catre Regele Carol I in 1906.
Construita in cel mai pur stil neobrancovenesc, cladirea a fost declarata monument de arhitectura. In anul 1906, Regele Carol I, prevedea in regulamentul sau de aplicare ca “se vor alcatui colectiuni de roci si minerale din tara care, cu invoirea directorului vor putea fi vizitate si consultate de public”, colectii care au fiintat pana la seismul din 1977, cladirea fiind puternic afectata. Practic, consolidarea, tergiversata fie de nepasarea autoritatilor comuniste, fie de lipsa fondurilor, s-a intins pana in 1990, an in care, muzeul a fost redeschis publicului. In prezent este unul dintre cele mai frumoase muzee de Stiinta a Pamantului din regiunea central-estica a Europei.
Amenajat in 22 de sali, muzeul adaposteste colectii de minerale, roci si fosile din tara sau din strainatate. Aici pot fi admirate mineralele frumos cristalizate, cunoscute drept “flori de mina”, adunate in cea mai mare colectie de acest tip din tara. De asemenea, au fost reconstituite corpurile unor vertebrate mari descoperite in stratele geologice de pe teritoriul Romaniei, inclusiv cativa dinozauri in marime naturala, dintre cei descoperiti in regiunea Hateg.

4.


5.


Palatul Victoria
Situat tot in in Piata Victoriei, palatul a fost construit intre anii 1937–1944 de arhitectul Duiliu Marcu in locul palatului lui Grigore Sturdza. Duiliu Marcu (1885-1966), a fost elev al Scolii Superioare de Arhitectura din Bucuresti (1906) si apoi al Ecole de Beaux-Arts din Paris (diplomat in 1912). Palatul Victoria a fost inceput in 1937 si terminat in 1944. Din cauza avariilor provocate de bombardamentul din 1944, lucrarile au fost reluate si finalizate in 1952.
Palatul Victoria a fost, in timpul perioadei comuniste, sediul Ministerului de Externe si al Consiliului de Ministri si a devenit, in 1990, sediu al primului guvern al Romaniei post-comuniste. In 2004, Palatul Victoria a fost inclus in lista monumentelor istorice.
Dupa cum declara Duiliu Marcu, atat interioarele cat si fatadele Palatului Victoria ilustreaza “preocuparea de a pastra fundamentul clasic si de a face sa apara in conceptia de ansamblu si in studiul detaliilor ideea de simplitate moderna”.
Initial, fatada principala era, ca si fatadele laterale, imbracata cu placi de marmura de Carrara si avea pe cele doua plinuri laterale panouri decorative sculptate, din acelasi material. In urma avariilor provocate de bombardamentul din 1944, cele doua panouri au fost suprimate iar fatada principala a fost refacuta cu placi de travertin. Astazi, aici functioneaza Guvernul Romaniei. Incepute in toamna acestui an, lucrarile de consolidare a Palatului Victoria vor fi realizate cu o procedura tehnica ce va permite, in majoritatea spatiilor, desfasurarea normala a activitatii personalului, fara sa fie necesara mutarea acestuia.

6.


7.

Palatul Cantacuzino
Intrand pe Calea Victoriei, pe stanga, silueta eleganta a Palatului Cantacuzino, construit in stilul baroc francez intre 1898-1900, domina prima parte a batranei artere. Fatada are o intrare monumentala , fiind strajuita de doi lei. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, palatul a fost sediul presedentiei Consiliului de Ministri.
Construit in stil baroc cu accente decorative de Art Nouveau, de catre arhitectul I. Berindey, Palatul Cantacuzino gazduieste in prezent un muzeu dedicat celebrului muzician roman George Enescu. Aici pot fi admirate manuscrisele, documentele, partiturile si obiectele lui George Enescu, toate reprezentand o istorie a muzicii romanesti. Nu lipsesc medaliile ce i-au fost conferite lui George Enescu, printre care si cea a Legiunii Franceze de Onoare. De asemenea, aici poate fi admirata vioara pe care Enescu a primit-o cadou la varsta de 4 ani.
Palatul a apartinut lui Gr. Cantacuzino, cunoscut si sub porecla de “Nababul”, om politic conservator, unul dintre cei mai bogati romani de la inceputul secolului XX.
Palatul era recunoscut in Bucurestiul de altadata prin balurile si seratele extraordinare pe care Mihail G.Cantacuzino impreuna cu Maruca Rosetti le organizau aici. Compozitorul George Enescu era un invitat permanent al acestor petreceri la care participa aristocratia romana si straina. De altfel, George Enescu devine, in 1939, sotul Marucai Catacuzino- Rosetti.
Acestea sunt si motivele pentru care, in 1956 Palatul Cantacuzino a devenit Muzeul Memorial “George Enescu”, dedicat marelui compozitor.
Cei care il viziteaza vor putea admira un interior grandios, decorat cu picturi realizate de G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona sau Nicolae Isidor Vermont.

8.


9.


10.


Palatul “Casa Gradisteanu”
Trecem de cateva constructii frumoase, case boieresti sau legatii, transformate acum in cazinouri sau restaurante si, inainte de a junge la Academia Romana, pe stanga, chiar pe colt, descoperim o cladire aparte. Fatada de la Calea Victoriei este anosta, in schimb cea de pe str. Nicolae Iorga radiaza de inspiratie si stralucire. Este Palatul “Casa Gradisteanu”, o constructie de la 1897, ridicata pentru Serban Ghica, descendent al lui Grigore Ghica. Ulterior casa a apartinut lui Petre Gradisteanu, academician roman, publicist, om politic, membru de onoare (1883) al Academiei Romane. Revendicata in ultimii ani, achizitionata de un important trust hotelier, scoasa la licitatie, cladirea, in care a functionat o perioada si “Fundatia Ion Ghica”, adaposteste in prezent “Centrul Cultural Romania-China”.

11.


12.


Palatul Romanit
Chiar la intersectia Caii Victoriei cu Calea Grivitei, se afla Palatul Romanit. A fost construit la inceputul secolului al XIX-lea de catre boierul C.Faca. Dupa moartea acestuia edificiul a ajuns in posesia lui Grigore Romanit, mare vistiernic al domnitorului Grigore Ghica (1822-1828). In timpul lui Alexandru Ghica (1834-1842) cladirea a adapostit Cancelaria Domneasca si, ulterior, Curtea Administrativa a Tarii Romanesti. Dupa Unirea Principatelor Romane (1859), ea a trecut in posesia Ministerului de Finante, care, in 1884, a adaugat cele doua corpuri laterale, pastrand in ansamblu stilul neoclasic initial. In anul l978, Palatul Romanit a primit o noua destinatie, prin crearea Muzeului Colectiilor de Arta.
Aici sunt expuse mai multe colectii, printre care cele ale lui Garabet Avachian, fratii Beatrice si Hrandt Avakian, Clara si Anatol E.Baconsky, Hortensia si Vasile Beza, Celine Emilian, dr. Sandu Lieblich, dr. Mircea Petrescu si prof. Artemiza Petrescu, colectia de arta comparata Alexandra si Barbu Slatineanu, colectia familiilor Dumitru si Maria Stefanescu, colectia Josefina si Eugen Taru, colectia avocatului Hurmuz Aznavorian s.a. Pot fi admirate creatiile lui Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Ioan Andreescu, Francisc Sirato, Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Iosif Iser si Alexandru Ciucurencu.

13.


14.


Palatul Stirbei
Chiar vizavi de “Blocul Macul Rosu” gasim, retras bine de la strada, Palatul Stirbei. De fapt, acest edificiu era folosit de domnul Barbu Stirbei drept “casa de ceremonii”, resedinta domnului fiind la Buftea. Construit in 1835, in stil neoclasic, dupa planurile arhitectului Joseph Hartl, lucrarile fiind supervizate de M. Sanjouand, palatul, are o serie importanta de influente grecesti. Intre 1983 si 1989 a gazduit Muzeul Ceramicii si Sticlei. Principala tematica a muzeului reliefa virtutile artistice ale prelucrarii lutului, incepand cu vesela de uz curent si terminand cu realizarile artistice din sticla sau portelan. Cladirea eleganta, cu cariatide din teracota, n-a avut un destin prea fericit. Ambele muzee care au functionat aici, unul de etnografie, in anii 70, si cel al ceramicii si sticlei au parasit de mult cladirea, care a fost retrocedata fostilor proprietari, mostenitorii familiei. Lanturi la poarta, tencuiala cazuta, o curte plina cu gunoaie si cativa caini sunt toata “colectia” pe care cei curiosi o vor gasi la fata locului. Ah, era sa uit…si un portar plictisit.

15.

Palatul Regal
Ajungem in arealul in care se “inghesuie” oarecum armonios mai multe edificii: Ateneul Roman, Biblioteca Central Universitara, Hotelul Hilton, Palatul Senatului si Palatul Regal. Cel din urma domina insa Piata Revolutiei.
A fost construit intre anii 1812–1815 de Dinicu Golescu, dar in 1837 domnitorul Alexandru Ghica transforma in palat de ceremonie casa construita de catre Golescu, pe locul in care acum se afla aripa de sud a Palatului. In anul 1859 a functionat ca resedinta a lui A.I. Cuza. Intre 1882-1885 a fost construit un nou palat dupa planurile arhitectului Paul Gottereau care era folosit pentru ceremoniile oficiale. Pe 10 mai 1866 aici se instaleaza principele Carol de Hohenzollern, care va moderniza si extinde casa initiala. In 1882, in Palatul Regal se monteaza prima instalatie de iluminat electric din Bucuresti.
In 1914, Regele Carol I moare, dar lasa indicatii clare in testamentul sau cu privire la destinatia cladirii: “...apartamentele din Palatul Regal de la Bucuresti, ocupate astazi de Regina, vor ramane la dispozitia sa. [...] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisa in catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va ramane pentru totdeauna si in intregul sau in tara, ca proprietate a Coroanei Romaniei.”
Urmeaza domnia lui Ferdinand si apoi cea a lui Carol II. Acesta din urma, in perioada 1930- 1937 reconstruieste si extinde Palatul, cu ajutorul arhitectului Arthur Lorentz. Este demolata casa veche a lui Dinicu Golescu, iar in locul sau este construita aripa de sud a Palatului, numita Kretzulescu datorita apropierii de biserica cu acelasi nume. De realizarea acestei aripi se ocupa arhitectul N.N. Nenciulescu. Acest corp sudic este cel care va include primele spatii destinate unei expuneri muzeale, pentru prezentarea colectiei de arta a Coroanei Romaniei.
In 1942 se finalizeaza constructia unei noi aripi a Palatului, inspre strada Stirbei Voda, numai ca aceasta parte a cladirii este partial distrusa la bombardamentele din 1944.
In 1950 este inaugurata prima galerie a muzeului, cea de arta nationala. Muzeul va functiona neintrerupt pina in 1989. In perioada dictaturii comuniste cladirea nu isi schimba destinatia, aici fiind Muzeul National de Arta al Republicii Socialiste Romania. In timpul evenimentelor din decembrie 1989, Palatul Regal sufera daune semnificative, peste 1000 de lucrari fiind degradate sau distruse.
Urmeaza zece ani in care cladirea este inchisa pentru ample lucrari de reconstructie si reamenajare. Muzeul este redeschis in mai 2000, cand se inaugureaza, succesiv Galeria de Arta Europeana, Galeria de Arta Romaneasca Moderna si Galeria de Arta Veche Romaneasca. Pot fi admirate peste 1.000.000 de exponate de arta europeana. De asemenea, in Muzeu se afla lucrarile lui Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Nicoale Grigorescu, Stefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Constantin Brancusi, Antonello de Messina, Rembrandt, Rubens, Delacroix, Renoir, Monet

16.


17.


18.


19.

(Fostul) Palat al Senatului
Fostul Palat al Senatului a fost construit sub coordonarea inginerului Emil Prager, intre anii 1938-1941, dupa planurile arhitectului Emil Nadejde. Cladirea, in forma de “U” a gazduit, la inceput, Ministerul de Interne, apoi Consiliul de Ministri si, pana in decembrie 1989 sediul C.C. al P.C.R. Stearsa si anosta, cladirea are insa o insemnatate istorica aparte, de la balconul ei Nicolae Ceausescu a rostit ultima cuvantare, iar cateva ore mai tarziu a decolat elicopterul de pe acoperisul ei, rostind celebrele cuvinte: “Victoras, ai grija de copii…!”. In timpul evenimentelor din decembrie 1989, “scena balconului” s-a repetat de mai multe ori, “actorii” fiind insa noii lideri ai Romaniei “democratice”. Dupa 1989 palatul a fost repartizat Senatului, pana la mutarea acestuia in sediul Palatului Parlamentului, in prezent edificiul adapostind birourile Ministerului de Interne. Constructia este “vanata” de mai multi “investitori” imobiliari care doresc demolarea ei, pentru a face loc unui mare centru de afaceri si comercial.

20.


21.


Palatul Telefoanelor
Construit intre 1932-1933, pe baza planurilor arhitectilor newyorkezi LS Weeks si Edmond Van Sanen Algi, fiind la acea data cea mai inalta cladire din Bucuresti, Palatul Telefoanelor a fost considerat o minune a tehnologiei: prima constructie ridicata pe schelet metalic. Cladirea a fost comanditata de Societatea Anonima Romana de Telefoane, iar planurile constructorilor americani de zgarie-nori au fost puse in aplicare de antreprenori romani: Societatea Anonima de Constructii Union a realizat fundatia, in timp ce scheletul metalic al palatului a fost desavarsit de Uzinele de Fier si Domeniile Resita.
Multa vreme Palatul Telefoanelor a ramas, cu cei 52,5 m ai sai, un reper de inaltime pentru Bucuresti, un monolit cu aer strain venit sa alunge de pe harta terasa Otetelesanu, loc de intalnire faimos pentru intelectualii si artistii vremii. Nu toti au fost bucurosi de aceasta inlocuire, intr-o capitala mereu gata sa se repuna in discutie, inegala din punct de vedere urbanistic.
Detaliile decoratiunilor interioare de la parter si etajul opt, etaj oficial al administratiei din perioada interbelica, stau marturie stilului Art Daco si apar in fotografiile lui W. Weiss, cu ajutorul carora s-a si realizat in buna parte reconstructia, finalizata in 2005.
Palatul Telefoanelor a fost construit in numai 17 luni. Concomitent cu finisarea cladirii se instalau utilajele pentru incalzire, ventilatie, apa, liftul si aparatura pentru telecomunicatii. Ulterior (in 1940 si 1946) constructia a fost extinsa pe verticala cu doua niveluri si i-a fost adaugat un corp de patru etaje. Calea Victoriei si intreg Bucurestiul au vazut crescand cladirea aceasta moderna, imbracata in piatra, adapost pentru tot ce avea orasul mai sofisticat in privinta tehnicii. Calea Victoriei a putut sa asiste si la macinarea in timp a monolitului, lovit de bombardamentul aliat din 1941, subrezit de cutremurele din 1940, 1977, 1986 si 1990. Fiecare miscare seismica adauga partea ei la avariile exterioare si interioare ale structurii metalice si zidariei de inchidere. Intre 1977 si 1993 s-au efectuat mai multe expertize, ultima concluzionand ca structura de rezistenta este solicitata peste limitele unei functionari in siguranta, stalpii si grinzile suferind deformatii semnificative in urma seismelor. Zidaria exterioara ajunsese si ea in stare grava de avarie, deoarece prelua socul seismic impreuna cu scheletul metalic al constructiei.
Consolidarea si restaurarea Palatului Telefoanelor au consumat o decada din istoria sa. In anul 1995 Primaria Municipiului Bucuresti, elibera autorizatia de reconstruire, iar santierul se deschidea doi ani mai tarziu, sub antreprenoriatul Rotary Constructii, incheindu-se in 2005, o data cu predarea cladirii catre proprietar. Conceptul original de consolidare, promovat de prof. ing. Alexandru Cismigiu, a fost proiectat de experti ai Proiect Bucuresti si premiat la incheierea sa de Ministerul Culturii si Cultelor pentru meritul de a fi adus intr-un demers de consolidare de monument istoric din Romania un element inovator: consolidarea prin diafragme de beton armat cu armatura predominant rigida si elemente flexibile, asezata vertical si “in cruce”.
Proiect Bucuresti a pornit in demersul sau de la un exercitiu de rabdare: reconstituirea in totalitate a planurilor originale ale cladirii, care n-au putut fi gasite. Cu atat mai mult era necesara o asemenea reconstituire, cu cat palatul este pe Lista Monumentelor Istorice, iar avizul din 1994 al Directiei Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice stipula pastrarea aspectului initial al fatadelor si selectionarea “spatiilor interioare valoros decorate”; pentru a le conserva si proteja. Astazi si-a recapatat, parca, maretia.

22.


23.


24.


Palatul Centrului (Cercului) Militar National
Palatul Centrului Militar National domina prin “statura” sa intersectia Caii Victoriei cu Bd-ul Regina Elisabeta. Se afla pe locul unde anterior s-a aflat renumita biserica Sarindar (ctitorie a lui Matei Basarab). Lucrarile au inceput in anul 1911, desi terenul unde urma sa se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor inca din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar National a fost arhitectul roman Dimitrie Maimarolu, in colaborare cu V. Stefanescu si E. Doneaud. Cladirea poarta amprenta stilului neoclasicismului francez. Beneficiarul lucrarii a fost Cercul Militar al ofiterilor din garnizoana Bucuresti, organizatie a ofiterilor romani infiintata la 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donatii, subscriptii si cotizatii ale ofiterilor (circa 80%), precum si din subventii de stat si imprumuturi rambursabile. Desi finalizata in 1914, cladirea nu a putut fi inaugurata, ca urmare a ocuparii Bucurestiului de Trupele Puterilor Centrale, in 1916. La plecarea acestora, in 1919, cladirea este gasita devastata. La 4 februarie 1923 Palatul Centrului Militar National este, in sfarsit, inaugurat oficial, in prezenta Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria.

25.


26.


Palatul Bancii Nationale
De indata ce, in aprilie 1880, Parlamentul a votat legea de infiintare a Bancii Nationale a Romaniei, a aparut nevoia unei cladiri reprezentative. In acest scop, a fost achizitionat terenul numit “Hanul Serban Voda”, proprietate a statului, din strada Lipscani (colt cu strada Smardan). In aceasta zona se conturase deja un centru comercial-financiar.
La sfarsit de secol XIX, cele mai circulate artere din centrul orasului erau Calea Mogosoaiei, Lipscanii si strazile din imediata apropiere. Zona era ocupata, in epoca, de nenumarate hanuri, case de comert, case de schimb, tipografii, redactii de ziare, hoteluri. La intersectia strazii Lipscani cu Calea Mogosoaiei se afla, inca din 1874, palatul Societatii de asigurare “Dacia” si in imediata apropiere, chiar pe Calea Mogosoaiei, era situat primul sediu al Casei de Depuneri si Consemnatiuni, ridicat in 1874. Toate aceste firme erau posibilii clienti ai Bancii Nationale.
La 1 iunie 1890, palatul B.N.R a fost finalizat in cea mai mare parte, dupa planurile arhitectilor francezi Albert Galleron si Cassien Bernard, in stil neoclasic francez.
Extinderea activitatii Bancii Nationale a Romaniei a facut necesara ridicarea unui nou edificiu, care sa completeze spatiile din palatul vechi. Construirea noului palat, inceputa in anul 1938, a durat peste zece ani, ultimele finisaje interioare realizandu-se dupa 1950.

27.


28.



Palatul Postelor ( Muzeul de Istorie)
In sedinta din 26 iulie 1892, Consiliul de Ministri a hotarat ca Palatul Postelor sa se cladeasca pe locul numit “Piata Constantin-Voda”, situat intre strada Carol, Stavropoleos si Calea Victoriei, iar pentru intocmirea programului si a proiectului de constructie se insarcineaza un arhitect, care impreuna cu o persoana cunoscatoare a serviciului si telegrafic sa viziteze cladirile similare din strainatate si sa intocmeasca programul si proiectul necesare. Ministrul de Interne hotaraste sa-l trimita in strainatate pe directorul postelor, Ernest Sturza, insotit de arhitectul Al. Savulescu, care viziteaza in acest scop cladirile de posta din Viena, Munchen, Zurich, Geneva, Paris, Bruxelles, Torino, Milano, Venetia si Budapesta, alegandu-se ca model cladirea Postei din Geneva.
Planurile intocmite de arh. Al. Savulescu au fost supuse aprobarii Consiliului tehnic superior din tara, dupa care s-a cerut avizul arhitectilor profesori din Paris, Gianin si Geradet. Pe baza unei licitatii (ianuarie 1894), constructia s-a adjudecat de “Societatea Romana de Constructii si Lucrari publice”, reprezentata de directorul ei, Effingam Grant. Constructia a inceput imediat, (20 octombrie 1894), iar 6 ani mai tarziu a fost finalizata. Astazi palatul este sediul Muzeului National de Istorie a Romaniei, aici fiind expus tezaurul Romaniei si o copie in marime natura a celebrului monument „Columna lui Traian” de la Roma.

29.


30.


Palatul C.E.C.
Unul din cele mai frumoase palate ale Bucurestiului, situat tot pe calea Victoriei, este Palatul CEC, care a implinit, in iunie 1997, un secol de existenta. CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza. La inceput a functionat in diverse imobile, dupa care in anul 1875 s-a inceput construirea unui sediu propriu. Pe locul in care se afla azi CEC-ul se gasea atunci biserica Sf. Ioan cel Mare, care a fost demolata pentru a face loc primei constructii. CEC-ul se dezvolta rapid asa ca vechiul sediu devine neincapator. Se ia decizia demolarii vechiului sediu si construirea, pe acelasi amplasament, a actualului sediu, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Inceputul lucrarilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897, printre participanti numarandu-se familia regala, membri ai guvernului, membri din consiliul de administratie CEC, precum si autorul proiectului, arh. Paul Gottereau. Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se face alte modificari notabile.
Cladirea atrage atentia vizitatotului in special prin cupola sa monumentala, in stilul celei mai autentice arhitecturi renascentiste. Coloanele, scarile si balustradele de marmura din imensa aula centrala impun prin monumentalitate si rafinament. Picturile interioare sunt remarcabile. Acestea au fost executate in perioada 1900-1913 de catre Mihail Simonide.

31.


32.


33.


Palatul de Justitie
In Bucuresti exista deja un „Tribunal”, al carui sediu era un conac mai aratos de pe malul Dambovitei, la acea vreme, inca neregularizata. Era perioada in care raul curgea chiar pe langa zidurile Hanului lui Manuc. Cladirea Judecatoriei se afla acolo unde Podul Calicilor (ulterior Podul Rahova, locul de unde incepea Calea Rahovei – astazi disparut) traversa Dambovita. Locul era central, langa principala piata de desfacere si langa ceea ce este astazi Centrul Istoric. Cum deja vechea Curte Judecatoreasca devenise necorespunzatoare pentru un Regat tanar cum era Romania, Regele Carol I a luat decizia de a construi un Palat demn de o Capitala regala. Decizia a venit oarecum si dupa prima regularizare a Dambovitei, cand cursul apei a fost modificat.
Vechiul sediu a fost demolat si s-au demarat lucrarile de constructie pentru viitorul Palat al Justitiei, in 1890. Regele l-a desemnat pe arhitectul Albert Ballu pentru a alcatui planurile pentru exteriorul cladirii. Stilul ales a fost cel al eclectismului francez – Renaissance, intrucat arhitectul Ballu concepuse si “Palais de Justice” din Paris.
In 1895, pe Splaiul Regele Carol I (astazi Splaiul Independentei), a fost inaugurat Palatul Justitiei din Bucuresti, una dintre cele mai frumoase cladiri de acest gen din Europa acelei perioade, dupa cum notau reporterii straini prezenti la eveniment.
In anii ’30, s-a luat hotararea ca o parte din Dambovita sa fie acoperita, din ratiuni edilitar-urbanistice. In acest sens, raul a fost plafonat de la Piata Senatului (Natiunile Unite) pana la Piata Natiunii (Unirii) inclusiv. Zona a capatat un alt aspect, mai civilizat, Splaiul Independentei devenind un bulevard in toata regula.
Odata cu sistematizarea intregii zone Unirii pentru constructia noului Centru Civic al orasului si a Casei Poporului, s-a demolat masiv. Totusi, Palatul a ramas in picioare. Arhitectul lui Ceausescu, Camil Rogulski, a dezvaluit dupa 1989 ca, pentru anul 1990, era programata demolarea Palatului Justitiei, intrucat era considerat a fi prea subred si nesigur. Urma sa fie recladit in acelasi loc, in dulcele stil realist-socialist. Tot in anii ’80 a fost decopertata Dambovita pana la Piata Unirii pentru a fi transformata in canal colector, iar rezultatele se vad astazi mai bine ca oricand, intrucat traficul se aglomereaza foarte mult in zona Palatului.
Tot dupa 1990 au fost mai multe incercari de consolidare, dar, ca intotdeauna, nu s-au gasit banii necesari. De-abia in 2003 au inceput lucrarile de restaurare si consolidare, cu respectarea arhitecturii initiale a imobilului. Reinaugurarea Palatului a avut loc in 2006, in Sala Pasilor Pierduti.

34.


35.


Palatul Patriarhal (Ansamblul “Patriarhia Romana”)
Ansamblul format din Palatul, Resedinta si Catedrala Patriarhala este amplasat pe vatra Bisericii Sf. Constantin si Elena (ctitorie si danie domneasca facuta Mitropoliei Tarii Romanesti de Constantin Voda Serban (1654-1658). A fost construit in stilul clasic romanesc.
Imobilul denumit astazi Palatul Patriarhiei, a fost construit de statul roman, la inceputul secolului al XX-lea, pe locul fostei sali al Adunarii Deputatilor de pe Dealul Mitropoliei din Bucuresti. Vechea sala a Adunarii Deputatilor cu terenul aferent a apartinut Mitropoliei Tarii Romanesti, care isi aveau sediul in cladirile ce inconjurau actuala catedrala de pe Dealul Mitropoliei, dupa cum dovedesc hrisoavele vremii.
Prefacerile politice edilitare si urbanistice survenite in capitala au facut ca in anii 1907-1908 sa se inalte aici actualul Palat al Parlamentului, terenul fiind trecut in proprietatea statului inca din anii 1883, cand Corpurile Legiuitoare ale Tarii au hotarat inlocuirea atat a fostei sali a Adunarii Deputatilor cu actualul imobil, cat si a fostei manastiri cu o catedrala impunatoare. Imprejurarile au facut insa ca din cele doua obiective sa se realizeze numai primul. Monumentul edificiu al Palatului Parlamentului, actualmente Palatul Patriarhiei, este construit dupa planurile arhitectului I. Maimarolu, fiind prima lucrare din beton armat din tara. A suferit in timp diverse modificari, cea mai importanta fiind refacerea cupolei, care s-a prabusit la cutremurul din 10 noiembrie 1940.
Dupa decembrie 1989, luand in consideratie ca au sporit manifestarile religioase interne si internationale cu caracter crestin ortodox si ecumenic, ce antreneaza un mare numar de participanti, iar spatiile disponibile erau insuficiente ca suprafata pentru desfasurarea acestor reuniuni, Patriarhia Romana era in cautarea unei cladiri corespunzatoare.
Avand in vedere ca Parlamentul Romaniei - Camera Deputatilor - si-a mutat sediul in alta cladire si acest imobil ce a fost construit pe terenul Bisericii, la cererea Patriarhiei Romane, i-a fost dat in folosinta prin Hotararea Guvernului Romaniei cu numarul 941 din 8 octombrie 1996.
Acum, acest imobil ajuta la indeplinirea misiunii pastorale prin diferitele conferinte si concerte religioase si a misiunii sociale si de caritate.

36.


37.


38.


39.


Palatul Universitatii
Epicentrul vietii culturale bucurestene, Universitatea Bucuresti a luat fiinta la 4-6 iulie 1864 printr-un decret dat in timpul domniei lui Al. I. Cuza si a avut, initial, trei facultati (drept, filozofie-litere si stiinte), primul sau rector fiind juristul Gh. Costa-Foru.
Palatul Universitatii este o constructie in stil neo-clasic a arhitectului Alexandru Orescu.
Constructia a inceput in anul 1856, in timpul caimacamiei lui Alexandru Ghica si a luat sfarsit abia in anul 1869, in timpul domniei lui Carol I. In acelasi an, mai precis pe 14 Decembrie 1869 a avut loc si inaugurarea. Aici aveau sa se tina cursuri de invatamant superior: legi, inginerie civila si litere. Restul cladirilor (Facultatile de Litere si Filosofie, Teologie, Farmacie, Stiinte si birourile Rectoratului) care completeaza Palatul Universitatii au fost incepute in 1912 si terminate in 1926. Principalul responsabil de arhitectura acestora este N. Ghica-Budesti. Impodobirea exterioara a palatului a fost realizata de catre Karl Storck. Acesta a realizat, in stil clasic, relieful de pe frontonul central al palatului, din piatra de Rusciuc. Relieful, distrus la numai 80 de ani de la constructia sa, in timpul bombordamentelor aeriene din 1944, o prezenta pe Minerva incununand artele si stiintele. Parterul edificiului este construit in bosaj si are ferestre largi in arc de cerc. Primele doua etaje sunt decorate cu pilastri dorici, cu ferestre in arc de cerc la primul etaj. Ultimele 2 etaje, la mansarda, prezinta lucarne decorate. Colturile constructiei sunt realizate din corpuri rotunde imbracate in coloane dorice acoperite de cupole.

40.


41.


42.


43.


Palatul Creditului Industrial
Vizavi de impunatorul sediu al Universitatii Bucuresti se afla cladirea “Creditului Industrial”, cunoscuta in vremile de altadata drept “Palatul Creditului Industrial”. In 1923 se infiinteaza “Societatea Nationala de Credit Industrial”, ca institutie publica. Statul detinea 20% din capitalul social, Banca Nationala a Romaniei 30%, iar restul era detinut de particulari, dintre care un grup de fosti directori ai Marmorosch Blank & Co., prima banca moderna din Romania. Scopul noii institutii era finantarea primelor etape ale dezvoltarii sectorului industrial din Romania.
Istoria constructiei “Palatului Creditului Industrial” este, oarecum amuzanta.
Dupa construirea “Palatului BCR”, (opera arhitectului Oscar Maugsch, 1906), constructorul lasa neterminata, alaturi, fundatia unui alt edificiu. Lipsa de fonduri si o anumita “galceava” imobiliara au blocat continuarea lucrarilor. Profitand de indecizia edililor orasului, investitorii “Creditului Industrial” decid sa achizitioneze terenul si…fundatia lasata de izbeliste.
Pe acea fundatie se realizeaza un imobil de birouri, “Palatul Creditului Industrial, ce s-a dorit o “interpretare” a cladirii vecine (“Palatul BCR”), intr-un stil clasicist sobru, construit intre anii 1934-1935, dupa planurile arhitectului G. M. Cantacuzino

44.


Palatul Bursei
In spatele “Palatului Creditului Industrial”, gasim cladirea fostului “Palat al Bursei”, construita intre anii 1906-1912, dupa planurile arhitectului Stefan Burcus. Incepand cu anul 1955 este sediul Bibliotecii Centrale de Stat, in prezent Biblioteca Nationala a Romaniei. Potrivit celor mai multi istorici si cercetatori, Biblioteca Nationala a Romaniei isi regaseste originile in una dintre cele mai vechi biblioteci din Romania - Biblioteca Colegiului Sf. Sava din Bucuresti.
Biblioteca Colegiului Sf. Sava si-a deschis colectiile catre publicul larg in 1838, atunci cand aproape 1000 de volume de carte frantuzeasca au fost catalogate.
Dupa Unirea din 1859, Biblioteca Colegiului Sf. Sava a obtinut statutul de biblioteca nationala, primind alternativ denumirea de Biblioteca Nationala si Biblioteca Centrala. In anul 1864, apare legea “Reglementarii publice”. Conform acestei legi, institutia primeste titulatura de Biblioteca Centrala a Statului. In aceasta formula, biblioteca avea sa dainuie pana in anul 1901, cand a fost desfiintata si colectiile ei au fost transferate Bibliotecii Academiei Romane.
Ca rezultat al deciziei din 1901, Biblioteca Academiei a primit si atributiile unei biblioteci nationale, situatie care a durat pana in anul 1955, cand a fost infiintata Biblioteca Centrala de Stat, ca principala biblioteca publica a tarii, cu atributiile specifice unei biblioteci nationale.
Dupa decembrie 1989, Biblioteca Centrala de Stat a devenit Biblioteca Nationala a Romaniei, iar in urmatorii ani intreg patrimoniul se va muta in sediul de pe B-dul Unirii, in cladirea abandonata neterminata, a carei reabilitare va costa 64,3 milioane de euro.

45.


46.


Palatul Creditului Funciar Urban din Bucuresti
Se afla pe coltul alaturat fostului “Palat al Bursei” si, asa cum sta scris pe placa memoriala, de pe frontonul holului central, „In anul 1938, luna martie, ziua 20, s-a zidit piatra fundamentala a acestui Palat al Creditului Funciar Urban din Bucuresti, sub domnia M.S. Regelui Carol al II-lea, Presedinte al Consiliului de Ministri fiind I.P.S.S. Miron Cristea, Patriarh al Romaniei”.
Aceasta institutie de credit din Romania, a fost infiintata de catre marii proprietari urbani pentru a beneficia de credite pe termen lung. Au existat doua asemenea institutii: Creditul funciar urban din Bucuresti (infiintat in 1874) si Creditul funciar urban din Iasi (infiintat in 1881). Ambele au emis scrisuri funciare urbane, purtatoare de dobanda si negociabile la bursa, prin care se acordau imprumuturi. Instituia a fost desfiintata in 1948, cladirea din Bucuresti fiind rechizitionata.
Cladirea a fost cumparata, prin licitatie publica, de “Fundatia Romania de Maine”, dobandind astfel o noua functionalitate si o noua identitate ca “Palat al Invatamantului, Stiintei si Culturii”, sub egida Universitatii “Spiru Haret”, inaugurata, dupa reastaurare, in 2003.

47.


Palatul Sutu
Nu parasim zona „Universitatii”, pentru ca ar fi pacat...Ascunsa oarecum privirii trecatorilor, admiram o cladire deosebita de toate cele din jur, ce adaposteste acum “Muzeul Municipiului Bucuresti”.
Dar bucurestenii o cunosc mai bine ca “Palatul Sutu”. Locul facea odinioara parte din intinsa proprietate cantacuzina, danie a lui Matei Basarab catre Elina, fiica lui Radu Serban si sotia postelnicului Constantin Cantacuzino.
Ridicat intre 1833 si 1835, Palatul Sutu e opera postelnicului Costache, deosebindu-se vadit de toate cladirile Bucurestilor din acea vreme. Planurile au apartinut arhitectilor vienezi Conrad Schwink si Johann Veit.
Stilul este apusean, neogotic, cu un etaj si multe incaperi, cu patru turnulete poligonale, de o parte si de alta a cladirii. Intrarea majestuosa, inalta si larga, precum si ferestrele mari contrastau cu intrarile si ferestrele inguste ale vechilor case romanesti.
Spatele si fatada principala au fiecare un balcon cat lungimea incaperii. Mai tarziu, Karl Stork, renumit sculptor si artist decorator, realizeaza scara monumentala din hol, care se desparte in doua in fata imensei oglinzi adusa de pe insula Murano. Deasupra, un medalion sculptat in lemn arata chipul Irinei Sutu, nora postelnicului.
Palatul era inconjurat de o vasta gradina, cu flori si iarba din belsug, in care se iteau pitici din portelan ori se plimbau paunii. In fata, clipocea vesel un havuz, iar in spate, pe o consola de marmura, se afla un ceasornic solar, cu un tun al carui praf de pusca lua foc sub actiunea soarelui, vestind miezul zilei.
Portile mari, din fier, tineau doi lei si un soare din metal galben, stralucitor. In acele vremuri, langa gradina Sutu se aflau case taranesti, la poarta carora torceau femeile. Gainile scurmau pamantul, iar alaturi, pe campul din fata Universitatii, pastea o bivolita.
Curand dupa casatoria lui Grigore Sutu cu Irina Hagi-Mosco, palatul incepe sa primeasca oaspeti. Receptiile, seratele si balurile stralucitoare, ce transformau noaptea in zi, adunau lumea buna a Bucurestilor si spiritualitatea.
Gustarile rafinate, bauturile, dar mai ales muzica si dansul incingeau atmosfera. Valsurile lui Strausss faceau ca atat femeile, cat si barbatii sa se lase calauziti mai mult de sentimente decat de ratiune. Sotii Sutu erau deosebit de primitori. Grigore astepta musafirii in capatul de sus al scarii, grav, in tinuta de gala cu nelipsitele-i manusi albe, pe cand sotia lui alerga neobosita de la un musafir la altul. Primiri erau in toate duminicile. In timpul carnavalului, in fiecare joi aveau seara dansanta. Mai erau doua baluri mari, din care unul costumat.
La balul din 30 ianuarie, de onomastica lui Grigore Sutu, venea si domnitorul Carol.
Ce vremi, ce oameni, ce oras!

48.


49.


50.


51.


Palatul Ministerului Agriculturii si Domeniilor
Intram pe Bulevardul Carol I. In capatul unei curti spatioase dar austere, se inalta cladirea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, cunoscuta in trecut sub titulatura de “Palatul Ministerului Agriculturii si Domeniilor”.
Realizata in stilul arhitecturii din timpul lui Ludovic al XIII-lea, cladirea a fost construita in 1895, dupa planurile arhitectului Louis Pierre Blanc si a fost destinata, inca de la inceput, Ministerului Agriculturii si Domeniilor.
Interesant este ca, dupa 1990, impunatoarea cladire a fost revendicata (pe langa multe alte cladiri importante ale Capitalei) de o descendenta a familiei Sutu. Venerabila doamna a vandut jumatate din drepturile litigioase unei faimoase avocate, care a incercat sa foloseasca drept proba in procesul deschi statului faimoasa “Cartea de aur a familiei Sutu”, scrisa de un anume Radu Negrescu Sutu si aparuta la Paris.
Numai literatura e doar literatura…Astfel incat, juristilor angajati de Primaria Capitalei nu le-a fost greu sa dovedeasca (prezentand acte de arhiva) ca “Palatul Ministerului Agriculturii”, revendicat de familia Sutu a apartinut Domeniilor Statului, iar actualul sediul al Bancii Nationale (si el revendicat), a fost ridicat de fosta Banca Centrala.

52.


53.


54.


Palatul H. Spayer
Si, daca tot ne-am apropiat de Piata Rosetti, dam ocol Teatrului National pana pe stada Batistei, unde, vizavi de Inalta Curte de Casatie si Justitie (fosta Curtea Suprema de Justitie), se afla “Palatul H. Spayer”.
Imobilul mai este cunoscut si sub denumirea de “Casa Marmorosch Blank” fiind inscris pe lista monumentelor istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local, elaborata de Ministerul Culturii si Cultelor.
Cladirea face parte din Ansamblul de arhitectura „Str. Batistei”, delimitat de str. Batistei , intre str. Jean Louis Calderon si str. Vasile Lascar, cuprinzand imobile reprezentative pentru arhitectura din perioada sfarsitul de secol XIX si prima jumatate a secolului XX.
In perioada interbelica, imaginea “Palatului H. Spayer” era una de referinta pentru Bucuresti, fotografia acestuia fiind imprimata pe carti postale, vederi ilustrate si ghiduri turistice.
In perioada comunista, imobilul din str. Batistei nr. 24A a fost utilizat pentru activitati de protocol si in unele incaperi erau depozitate obiecte de arta ale Gospodariei Partidului Comunist.
Incepand din februarie 1990, palatul gazduieste sediul Asociatiei „21 Decembrie 1989”.
In perioada 1992-1996, in acest imobil si-a desfasurat activitatea Coventia Democrata din Romania. Imobilul a fost construit in anul 1900 de marele proprietar si industrias, Herman Spayer si a avut apoi mai multi proprietari (printre care si Banca Marmorosch Blank), fiind nationalizat in perioada comunista.

55.


56.


57.


Palatul Fundatiei Universitare Carol I
“Palatul Fundatiei Universitare Carol I”, a fost ridicat prin vointa Suveranului, in amintirea a 25 de ani de domnie. Este, alaturi de “Atheneul Roman”, cladirea ce domina Piata Revolutiei, prin cele doua corpuri unificate: unul construit intre 1891-1895 (cel cu intrarea prin strada Wilson, inaugurat la 14 Martie 1895) iar celalalt in 1914.
Exteriorul cladirii avea, la randu-i, multe de oferit privirilor. Arhitectul Paul Gottereau (fiul), cum iscalea la inceput planurile, pentru a se deosebi de celalalt Gottereau (Charles), tatal, autor al primei Case de Economii si Consemnatiuni, careia tot fiul avea sa-i dea infatisarea sub care o cunoastem astazi (“Palatul CEC”), gandise sa dea prestanta Palatului Fundatiei construindu-l in stil baroc, de coloratura franceza, fireste. Cupola inaltata deasupra frontispiciului, pare a se sili sa stavileasca elansarea coloanelor cu capiteluri corintice, taiate in piatra de Rusciuc, care fragmenteaza in trei sectiuni fatada principala. Pe benzi de marmura rosie sunt sapate, ca la atatea biblioteci europene celebre, numele unor mari oameni ai culturii romanesti. Sunt numai sase: Miron Costin, Gh. Sincai, D. Cantemir, Mitropolitul Dosoftei, Grigore Alexandrescu si Nicolae Grigorescu.
Al. Tzagara-Samurcas povesteste festivitatea de inaugurare a institutiei: “Serviciul religios a fost oficiat de I.P.S.S. mitropolitul Conon, inconjurat de inaltul cler metropolitan. In loja regala se aflau, pe langa regele Carol I si regina Elisabeta, principii mostenitori si oaspeti straini. Dupa discursul regal, s-a dat citire actului de inaugurare, al carui original, pe pergament veritabil, se afla la cancelarie”. Ceremonia s-a desfasurat in amfiteatrul pentru conferinte si festivitati, situat la parter, cu intrarea prin Calea Victoriei.
Incepand cu anul 1947 cladirea a devenit sediul Bibliotecii Central Universitare.
Pe locul in care astazi este ridicat edificiul a fost amplasata casa lui Grigore Peucescu, redactor al ziarului Timpul. Aici, Mihai Eminescu a citit pentru prima oara poezia Scrisoarea a III-a. Marturie a acestui fapt este placa comemorativa amplasata in 15 iunie 2001, pe unul din zidurile palatului de astazi.
Din anul 1963, B.C.U. este Centru national de dotare cu publicatii romanesti a lectoratelor de limba, literatura si civilizatia poporului roman prin strainatate. Flacarile revolutiei au transformat cartile in cenusa si zidurile in ruine.
Devastatorul incendiu a dus la disparitia a peste 500.000 volume (12.000 volume de carte bibliofila, 52 din biblioteca lui Eminescu), numeroase ex-librisuri, harti vechi si aproape 3700 de manuscrise apartinand unor mari personalitati ale culturii romane intre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Cosbuc, Blaga, M. Eliade.
Sub egida UNESCO, Directorul General Federico Mayor face apel catre toate guvernele, organizatiile, institutiile politice de a participa la reconstructia si modernizarea bibliotecii.
Datorita impresionantei solidaritati umane intru spirit, in numai cativa ani, cu exceptia documentelor unicat, prin schimburi si donatii, cea mai mare parte a fondului de publicatii avea sa fie reintregita.
S-au primit donatii de peste 100.000 de volume de la persoane si institutii din tara si peste 800.000 de volume de peste hotare.

58.


59.


60.


Palatul Monopolurilor de Stat
Ramanem pe Calea Victoriei, dar, de data asta, o pornim spre Piata Victoriei, pentru a vedea “Palatul Monopolurilor de Stat”.
In 1935 s-a elaborat un plan de sistematizare a Capitalei, intrat in vigoare in 1938. In acea perioada s-a definitivat axul nord-sud al orasului – Bulevardul Balcescu – Magheru – Ion I.C. Bratianu, a inceput amenajarea cursului Dimbovitei si a lacurilor din zona de nord a Bucurestiului. Au aparut constructii administrative si culturale existente si astazi. Arhitectul Duiliu Marcu si-a pus semnatura pe multe dintre cladirile administrative, culturale si de invatamant, datorate de bucuresteni anilor domniei lui Carol. Intre acestea, se disinge Palatul Monopolurilor de Stat, construit intre 1934-1941 pentru a fi sediul Administratiei Autonome a Monopolurilor de Stat, o cladire cu o arhitectura indrazneata pentru acele timpuri, aflate inca sub semnul stilurilor clasice.
Cunoscut si ca Regia Monopolurilor sau Casa Autonoma a Monopolurilor, cladirea a adapostit, in perioada comunista, Palatul Comitetului de Stat al Planificarii, iar dupa 1990 Ministerului Industriilor.
Azi functioneaza aici Domeniul Economic al Ministerului Economiei si Finantelor.

61.


62.


Palatul Facultatii de Drept
In anul 1832, in urma reformei scolare a lui Petrache Poenaru, la Colegiul National Sf. Sava sunt create cursuri superioare juridice si stiintifice.
La 17 octombrie 1850 ia fiinta Facultatea de Drept, in cadrul grupului de studii de la Colegiul national Sf. Sava, prima promotie de juristi fiind consemnata in anul 1854.
La 25 noiembrie 1859, prin decret princiar, Facultatea de Drept devine institutie independenta, primul sau decan fiind Constantin Bosianu.
La 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba infiintarea Universitatii din Bucuresti, prin reunirea celor trei facultati existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Stiinte si Facultatea de Litere si Filozofie.
Facultatea de Drept a avut la inceputurile ei 9 catedre, 9 profesori si 30 de studenti. In primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil roman si procedura dreptului civil, dreptul penal roman si procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constitutional, dreptul administrativ si economia politica. Durata studiilor era de 4 ani.
Intre anii 1934-1936, cu fondurile colectate la initiativa decanului Nicolae Basilescu si cu subventii din partea regelui Carol al II-lea si a ministerului de resort, s-a construit, dupa proiectele marelui arhitect Petre Antonescu, sediul actual, “Palatul Facultatii de Drept”. Acest lucru nu ar fi fost posibil fara stradania profesorilor, a absolventilor si a studentilor acestei facultati, constatare ce se regaseste si pe frontispiciul Aulei cladirii.

63.


64.


65.


Palatul Facultatii de Medicina
O luam pe Bulevardul Eroilor Sanitari si, imediat in stanga, se afla Facultatea de Medicina „Doctor Carol Davila”, una dintre cele mai luminoase cladiri monumentale ale Capitalei.
Constructia Facultatii de Medicina a fost terminata si inaugurata in ziua de 12 octombrie 1903, cand s-a facut si dezvelirea statuii lui Carol Davila, asezata in fata facultatii. Initiativa ridicarii acestui monument a fost luata la Primul Congres Medical National, care a avut loc la Bucuresti, in 1884. Statuia, turnata in bronz in atelierele Scolii de Arte si Meserii din Bucuresti, este opera valoroasa a lui Carol Storck.
Palatul Facultatii de Medicina este o cladire construita in stil neoclasic francez, dupa planurile arhitectului elvetian Louis Pierre Blanc.
Subsolul, construit din piatra, este soclul pe care este ridicata cladirea formata din 3 etaje. Fatada principala, simetrica, este formata dintr-un parter inalt in apareiaj, in care pot fi observate ferestrele in arc de cerc.
Corpul central, construit in rezalit si inaltat fata de cornisa generala, prezinta o colonada si un fronton bogat ornat. Colturile fatadei, scoase in fata, adapostesc scarile care permit accesul spre etajele superioare.
Fatada dinspre parcul din curtea palatului este desfasurata simetric fata de cele doua volume masive din capetele acoperite cu cupole si prezinta cinci arce in plin cintru. Intrarea principala prezinta si un portal din piatra sculptata.
Constructia a insemnat un pas inainte important in evolutia invatamantului medical romanesc, noua cladire prin spatiul pe care il punea la dispozitie, a permis o mai buna organizare si desfasurare a actului educational medical.
La inceput cladirea a fost si sediul Facultatii de Farmacie, in prezent Facultatea de Farmacie isi are sediul in strada Traian Vuia.

66.


67.


68.


69.


Palatul Ministerului Lucrarilor Publice
Ne intoarcem spre Parcul Cismigiu, a carei alee centrala dinspre Stirbei Voda spre B-dul Regina Elisabeta era, pe vremuri, dominata de silueta actualului sediu al Primariei Municipiului Bucuresti, fostul sediul al “Ministerului Lucrarilor Publice” (finalizat in 1910).
Cladirea, inceputa in anul 1906, este opera arhitectului Petre Antonescu, de numele caruia se leaga o serie de constructii reprezentative, nu numai pentru Capitala.
Antonescu, care a abandonat studiile in drept pentru a se inscrie la Scoala Nationala de Belle Arte din Paris, pe care o absolva in 1899, este autorul proiectelor: Palatul Administrativ din Craiova, Palatul Navigatiei Fluviale din Galati, Banca Marmosch (azi Banca de Investitii), Societatea Politehnica din Bucuresti, Arcul de Triumf, Palatul Artelor din Parcul Carol (demolat), Facultatea de Drept, noul local al Universitatii Bucuresti, Institutul Academic Roman din Roma, silozurile de la Constanta, garile fluviale Galati si Giurgiu. A incetat din viata la 22 aprilie 1965, la Bucuresti.
In 1910, la inaugurarea Palatului Ministerului Lucrarilor Publice, Monetaria Nationala, a batut o moneda comemorativa, avand pe o fata profilul arhitectului, iar pe cealalta silueta cladirii.

70.


71.


Palatul Kretzulescu (Cretulescu)
Traversam “Cismigiul” si, pe strada Stirbei Voda, la numarul 39, gasim una dintre cele mai frumoase constructii romantice din Bucuresti, Palatul Kretzulescu (sau in grafia noua Cretulescu). Una dintre fatade este indreptata spre Gradina Cismigiu si dispune de o ampla curte in panta, pana la nivelul parcului. Cealalta fatada este la strada si domina intrarea in parc.
Palatul a apartinut Elenei Kretzulescu, descendenta a doua mari familii boieresti, Filipescu si Kretzulescu. Elena (1857-1930) a mostenit casele din Bucuresti ale tatalui sau, construite in 1718, transformandu-le, in 1902, intr-un somptuos palat, realizat dupa planurile aceluiasi arhitect Petre Antonescu (1873 - 1965).
Perfect adaptat naturii in care se integreaza, palatul Kretzulescu este construit in stil romantic, cu elemente decorative ce apartin Renasterii franceze si care, prin varietatea si bogatia lor, fac din acest castel in miniatura o adevarata bijuterie arhitectonica a Capitalei.
Remarcabila este fatada dinspre Gradina Cismigiu, care se particularizeaza prin turnul sau si prin monumentala scara exterioara. In jurul palatului, Elena Kretzulescu a amenajat un parc cu fantani arteziene, bazine, izvoare si poduri, care azi este inclus in gradina Cismigiu. Mare iubitoare a naturii si florilor, Elena Kretzulescu a construit in aripa dreapta a palatului o sera. Vandut inainte de 1930 Primariei Bucurestiului, palatul Kretzulescu a gazduit, pana in 1948, un Muzeu de Arta Religioasa. Incepand cu 21 septembrie 1972, este sediul UNESCO-CEPES, Centrului European de Invatamant Superior al UNESCO (Centre Europeen pour l'enseignement superieur).
Palatul a fost renovat in anul 2003.

72.


73.




***
Am sentimentul ca a meritat toata aceasta “plimbare” prin centrul Bucurestiului. Cel putin pentru mine...imi cunosc orasul mai bine, intotdeauna e loc de mai bine.
Ma opresc, iau un buchet de flori pentru distinsa mea prietena Dana, de la Biblioteca Academiei, care m-a ajutat enorm la documentare.
Ii multumesc, inca o data, si pe aceasta cale..Ma inclin!

· Date: 11, October, 2008 · Views: 88820 ·
Additional Info
Keywords: palate Bucuresti arhitectura istorie
Print View


Author
Thread   Post A Reply  
marius grozea
11, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
buna documentare,faina serie !
asteptam ...
  Report Post
Andreea Danila
11, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Felicitari,un documentar bine realizat.
  Report Post
HPcyclop
11, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Visit HPcyclop's homepage! Find more posts by this user Visit this user's gallery
Exceptionala lucrare,un model de documentar !
O apreciez drept un raspuns dat acelor nostalgici care se lamenteaza ca "GaleriaFoto nu mai e ce-a fost..."
Asa este,nu mai e ce-a fost,au mai disparut frunzulitele,borcanele cu gogonele si papucii,si au aparut imagini interesante,cu trimitere spre cultura,din care se poate invata ceva...
Te felicit,te invidiez,si-ti multumesc in numele tuturor celor care iubesc Bucurestiul...asa cum e el...
  Report Post
Dan Radu
11, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Andreea & Maeius multam de vizita si aprecieri!
Marius - promit, revin cu seria a doua...
Dane, ma magulesti!
Crede-ma ca nici eu, care am "batut" Calea Victoriei de sute de ori, nu stiam decat un sfert din cat am aflat documentandu-ma. Fie din ignoranta sau graba, trecem pe langa locuri incarcate de istorie, fara sa ne pese ce "ascund" in trecutul lor. Daca poti impartasi ccea ce ai citit sau ai auzit si celorlalti, pentru mine, e o imensa multumire.
Reputatul geolog, prof. Marcian Bleahu imi spunea, cu ani in urma, ca "monumentele" vorbesc, trebuie doar sa-ti apleci urechea la ceea ce spun. N-am facut decat sa-i urmez sfatul.
Invidia ta pozitiva ma motiveaza. Iti multumesc si poate, impreuna, vom "vorbi" despre Bucuresti, indiferent de ce cred sau spun altii.
Mult spor tuturor!
  Report Post

11, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
frumos Bucuresti ai ...
  Report Post

11, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
frumos alcatuita si randuita seria, frumoasa plimbare!
  Report Post
Dan Radu
11, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Multumesc chriss, multumesc lusio de trecere si aprecieri. Mult spor!
  Report Post
decebal
12, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Nu as avea răbdarea necesară pentru a face asa ceva...
Felicitări, domnule! Lăudabile - si initiativa si realizarea!
  Report Post
Oana B.
12, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
de acord cu decebal !
felicitari si din partea mea !
  Report Post
Dan Radu
12, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Multumesc Oana, multumesc Decebal pentru vizita si aprecieri!
Nici rabdarea mea nu este lipsita de limite, dar mai rezist un pic
Va doresc amandurora, mult spor!
  Report Post
nicoleta gabor
16, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
acu' am ajuns si la aceasta prima serie,am observat-o intai pe a doua .palatul Cantacuzino se distinge in aceasta serie pentru grandiozitatea stilului sau baroc.munca grandioasa din partea ta,iti multumim
  Report Post
Dan Radu
17, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Nicoleta, este absolut normal sa iti placa Paltul Cantacuzino.
Este mai spectaculos pentru ca (aici este cazul si Palatului Sutu sau Kretulescu), a avut destinatia de resedinta, celelalte fiind fie institutii publice, fie private.
Multumesc de trecere si frumoasele cuvinte! Spor!
  Report Post
gelu
27, October, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Istorie!
Respectele mele.
  Report Post
Dan Radu
5, November, 2008
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Multam Gelu.
Mult spor iti doresc!
  Report Post

Powered by: PhotoPost PHP vB3 Enhanced
Copyright 2006 All Enthusiast, Inc.


All times are GMT +2. The time now is 01:32.


Powered by vBulletin® Version 3.7.4
Copyright ©2000 - 2018, Jelsoft Enterprises Ltd.