Ion Tristoiu
Senior member
Registered: December 2007
Location: Bucharest/Heidelberg
Posts: 430
users gallery
|
Nessebar, considerat ca fiind unul dintre cele mai vechi orase din Europa, a fost cladint pe vechile ruine ale asezarii trace Melsambria. “Melsambria” insemna in limba traca “orasul lui Melsa”, intemeietorul asezarii.
La inceputul sec. al VI-lea I.H. aici au poposit primele corabii grecesti, venind de la Megara, Byzantion si Khaledon. Orasul a fost „rebotezat” Mesambria, in fapt pronuntia vechii denumiri in dialectul dorian. De altfel, Mesambria a fost singura colonie dorica de pe coasta bulgara a Marii Negre, inconjurata de asezari ionice: Odesos (Varna), Anhialo (Pomoje) sau Apolonia (Sozopol).
In anul 72 D.H. orasul a fost ocupat de legiunile romane conduse de Marcus Locul, care a instalat o garnizoana puternica, conservand si dezvoltand fortificatiile grecesti, construind un sistem de alimentare cu apa si terme.
In jurul anului 680 Nessebar a devenit centru episcopal, iar in secolele VII-VIII a era considerat un important si puternic port bizantin.
In anul 812, comandantul bulgar Khan Krum a cucerit orasul. Din secolul al XI-lea numele slav Nesebar a fost folosit in locul vechii denumiri, Mesambria.
In 1366, orasul a fost cucerit de cruciatii condusi de Amedeo de Savoia care l-au predat bizantinilor.
Cronicile din Nesebar ne dau informatii despre perioada cand orasul a fost subjugat de catre turci in 1396, iar in 1453 a cazut total sub conducerea imperiului cu capitala la Constantinopole.
Dupa eliberare, Nessebar s-a transformat intr-un mic oras de pescari.
In 1956 orasul a fost proclamat rezervatie arhitecturala si arheologica. Ruinele antice ale zidurilor fortificate, cu porti, care dateaza din secolele III-IV, bisericile din secolele V-VI, cele pastrate din secolele X-XI, din perioada medievala, si cele 60 de case din perioada renasterii dau orasului un aer cu totul special. Legendele spun ca in timpul existentei sale, in Nessebar au existat peste 40 de biserici. In prezent exista insa date certe doar pentru 26 dintre ele.
Din 1983, orasul vechi Nessebar este inscris in patrimoniul mondial UNESCO.
O calatorie in imagini prin Nesebar, pentru cei care nu au trecut dincolo de portile sale, va insemna o adevarata revelatie. Nu numai ca nu se aseamana cu niciunul dintre orasele-port de la Marea Neagra, dar modul in care au inteles vecinii nostri sa conserve si sa speculeze turistic o astfel de asezare aparte este o lectie pe care trebuie sa ne-o insusim.
De la bun iceput, trebuie precizat ca insula nu are decat 850 de metri lungime si 300 de metri latime si este legata de partea „continentala”de un istm lung de 400 de metri. Asezarea are 9437 de locuitori si sute de mii de turisti pe sezon.
S-o luam din fata portilor „cetatii”, istmul de acces fiind dominat de o moara de vant din lemn, construita in perioada renasterii Bulgariei, sec al XVII-lea. Este, de fapt, prima din cele trei mori de vant pe care le poti vedea pe insula, numinorul comun actual al acestor constructii din lemn, construite in cel mai pur stil elen, fiind rolul pur decorativ, instalatiile nefiind functionale.
1.
2.
Crucea care domina digul ce adaposteste micul port nordic se spune ca ocroteste pescarii de furia marii si le aduce noroc la pescuit.
3.
Fortificatiile de la intrarea in zona insulara dateaza de pe vremea cuceririi doriene (510 I.H.) si au ca baza de constructie vechile fortificatii tracice. Romanii (72 D.H.) le-au conservat cu grija, exstinzandu-le, iar otomanii (sec al XV-lea), le-au distrus, in mare parte.
4.
5.
Intrarea principala, dincolo de zidurile careia nici nu iti inchipui ce urmeaza sa descoperi...
6.
Nici nu trecem de portile orasului ca vine si primul Test de curaj – e chiar un test de mare curaj sa iei masa sau macar sa bei o cafea atarnat deasupra tarmului stancos pe o astfel de de terasa. In imagine se observa ca aceasta „consola” spanzurata deasupra marii a fost consolidata de cel putin trei ori (doua tipuri de contravantuiri din lemn si cele cateva contraforturi din beton). Am pierdut pariul cu propriul curaj si...i-am dat o bere!
7.
Biserica Iisus Christos Atotputernicul (sec. XIII-XIV D.H.) este centrul de interes al Nesebarului. Asezata intr-un spatiu amplu (o piata ce domina intrarea in oras), asezamantul este considerat o capodopera de arhitectura medievala. Fatadele sunt dominate de contrastul dintre piatra alba si caramida rosie, dar si de rozetele ceramice care placheaza arcadele si turnul central.
8.
9.
O luam la dreapta. De ce la dreapta? Pentru ca zarisem un „firicel” de mare dar si un „firicel” de turisti care pareau ca stiu unde merg. Ne intampina silueta Bisericii „Sf.Stefan”, cladita in sec. X-XI D.H. din blocuri din piatra si caramizi din lut ars. Nava principala este marginita de alte doua nave, ceva mai joase, picturile murale fiind adaugate in sec. XVI-XVII D.H. Toate picturile interioare o au ca personaj central pe Sf.Fecioara Maria care este considerata ca fiind legatura spirituala dintre omul de rand si Iisus Christos.
10.
Revenim de unde am plecat si asta este usor, strazile fiind extrem de ramificate. Practic, in cateva minute, poti ajunge oriunde...daca ai un plan in fata. Alegem, de data asta, stanga. Din nou inspirat. In fata descoperim una dintre cele mai bine conservate lacase de cult. Biserica „Sf.Ioan Botezatorul” (IX-X I.C.), a fost zidita numai din fragmente de piatra de rau si foarte putine caramizi, folosite doar ca elemente decorative.
11.
12.
Nici nu reusim sa ne stabilim urmatoarea directie, ca apare ca din senin un grup extrem de colorat. Lumea se opreste si il priveste amuzata. Din spate arata mai bine, imi zic eu, care pierdusem „startul” si ratasem o intalnire „face to face”. Dar hai sa-i cunoastem. Va spune ceva „Panska jizda”? Nu va spune nimic. Nici mie nu mi-a spus, pana am cautat pe net si am gasit o legatura cu baietii astia de mai jos cu tricouri ca lamaia si nadragi in dungi. Ei sunt un grup ceh care canta un amestec de country si jaz-folk. Pe spatele tricourilor au inscriptionate toate turneele sustinute din 1993 incoace. Oricum, ofereau un spectacol vestimentar „gustat” de toata lumea. Un fel de „Pepsi Twist”.
13.
Deconectati de privelistea oferita de strada plina de turisti, ne retragem la umbra, incercam sa „gustam” ceva, sa ne mai tragem sufletul. Si gasim un loc ideal...Urma al doilea Test de curaj. La intrare te intampina o masina de epoca (un Austin), dar in dreapta jos zaresti scufundata in beton...o barca. Restaurantul se numeste „Capitanska Sreschta” si este una dintre putinele locante care iti ofera un spatiu amplu si un amplasament ideal pentru a observa, de undeva de sus, strazile impanzite de comercianti. Totusi, dupa ce urci cele 7 trepte, dai de o masa la care chefuiesc patru marinari in haine de epoca. Te astepti sa se miste, sa se ridice, sa te invite la „una mica”. Da’ ei nimic! Stana de piatra! Nu chiar din piatra, dar tot stana...Inspirat sau nu, patronul stabilimentului a gasit acest mod original (desi Austinul nu e de acolo!), de a-si atrage clientela. Cand am intrat eram doar 6 clienti: noi si cele 4 manechine. Le-am salutat politicos si am plecat mai departe...
14.
15.
16.
17.
O tinem tot inainte. Sarim peste vechea baie turceasca (multe evenimente nedorite se intampla in astfel de „spa”-uri antice, mai ales daca scapi sapunul pe podea). Asa ca nimerim chiar in inima insulei si, se pare, in locul cel mai populat si iubit de localnici. Biserica „Sf.Sofia”, construita in V-VI D.H., este una dintre cele mai vechi constructii din Nesebar si a fost vechea resedinta a episcopatului. Nava centrala domina constructia (sau, in fine, ruinele inca bine conservate), iar cele 5 linii de arcade boltite dupa stilul bizantin, dau maretie acestui vevhi lacas de cult. Interesant este ca amestecul de caramida si piatra din care a fost cladita a fost „legat” de un mortar in care au fost amestecate si sparturi de caramida pentru a da durabilitate constructiei. Podelele erau acoperite cu mozaic si mici pietre colorate, culese din mare. Trag cateva cadre „fentand” niste copii care jucau fotbal pe unde pasisera episcopii si inaltii prelati.
18
19.
20.
Hai sa mai vedem si altceva in afara de minunatiile astea, atat de multe intr-un spatiu atat de mic. Recunosc insa, nu am mai vazut o atat de mare densitate de monumente istorice in putin mai mult de un sfert de kilometru patrat. Sa vedem case. Case de tot felul: cocotate pe stanci, aruncate in mare, case din piatra, case din lemn, case vechi sau case renovate, dar, atentie, nicio vila noua asezata ostentativ. Respectul fata de trecut este mai puternic decat dorinta de a epata.
21.
22.
23.
24.
25.
Iar acum, pravalii: de tot felul, argint si aur, suveniruri si vechituri (recunosc, am lasat ceva euro pe un aparat cu burduf, un Kodak), esente de parfum, in special trandafir (traditia autohtona), din care se face sapun, sampon si gel de dus, haine de „marca” (fake-uri la preturi derizorii), parfumuri contrafacute si multe, foarte multe carciumi.
26.
27.
28.
29.
30.
Ne intoarcem. Am lasat special, la sfarsit, un monument cu o istorie speciala, ce trebuie spusa. Biserica „Sf.Ion Aliturgetos”, cu planul in forma de cruce si arhitectura sa medievala nu a fost folosita niciodata ca lacas de cult. Legenda ne spune ca biserica nu a fost sanctififacta, deoarece in timpul ridicarii ei, unul dintre constructori s-a prabusit de pe o schela si a murit. Alta versiune arata ca, de fapt, omul s-a sinucis iar de aici a pornit teama episopatului de a sanctifica un loc in care un om si-a luat viata harazita de Dumnezeu. De aici si numele de "aliturgetos" (care in limba greaca inseamna nesanctificata). Mai mult, cutremurul din 1913, a distrus partial biserica, iar ruinele sale au fost transformate in monument de arhitectura.
31.
Amurgul la Nesebar e ca un basm nespus. Iti vin in minte cuvinte, fraze pe care nu le-ai spus niciodata, cauti o coala de hartie sa nu uiti, iti amintesti ca mobilul tau are si functia de reportofon, dibuiesti combinatia de taste si...incepi sa dictezi. E insa o poveste pentru tine, iti va aminti peste ani senzatia aia de amorteala placuta care te-a cuprins atunci cand luminile micului oras de la Marea Neagra s-au aprins incet, discret si in perfecta armonie cu ruinele pe care le vegheaza.
32.
33.
Totusi nu rezist tentatiei de a „trage” cateva cadre de pe trepied, desi vantul incepe sa bata cu putere. Deh, un trepied usor, de vacanta! Aproape imposibil de fotografiat ziua, cand este invadata de turisti, care apar cand nu e astepti in cadru, Biserica Iisus Christos Atotputernicul este luminata seara oarecum inegal. Totusi, iat-o intr-un cadru care, sper, ii arata, totusi, frumusetea.
34.
Gata, incepe ploaia, vantul imi biciuie obiectivul, nu reusesc sa folosesc trepiedul, asez aparatul pe unul dintre stalpii laterali ai barierei de la iesire, pentru ultimele cadre. Din cand in cand, bariera se ridica si-mi trece prin cadru. Ma bufneste rasul. Sunt totusi multumit si incarcat de atata istorie. Cu siguranta, voi reveni!
35.
36.
37.
|
Galeria Foto
