Deci se poate! Se poate ca Romania sa fie zugravita si in culori frumoase, civilizate, chiar competitionale international, imagini cu adevarat capabile sa faca "reclama turistica" pozitiva. Deci nu vietuieste numai in cadre sordide, cu mesaj nenorocit si foarte straveziu, eventual cautat de jalnice tehnic, cu imobile delapidate, cu batrini slinosi, cu cersetori patetici, cu ciini vagabonzi, cu graffitti balcanizate in cel mai prost gust, si cu alte mizerii ieftine, previzibile, probabil gindite ca sa stirneasca dintr-o falsa indignare doar mila si compasiune. Da, mai exista oameni ca HPcyclop, ca ileana_bt, ca SerbanV, ca decebal, ca tine, Monalisa (ca sa amintesc numai citiva), carora se vede treaba ca le pasa de imaginea noastra, a tarii, a locurilor natale, si care, fara cea mai mica umbra de patriotism fals, sint in stare sa distinga, sa aleaga cu grija si sa prezinte fara echivoc nestematele din colb si din tarina. Inexplicabil, nu inteleg cum de altii, care se cred sau se pretind mult mai dotati din punct de vedere teoretic si tehnic, aleg calea cea mai usoara, adica reprezentarea facila si fara implicare profunda a evidentei, invariabil innegrite, fara nici cel mai mic efort sau intentie de a indrepta lucrurile. Atitudinea lor nu evidentiaza nicidecum inclinatie comunicativa sau artistica, ci ma degraba saracie sufleteasca, ce izvoraste probabil dintr-o profunda nemultumire in privinta propriilor "impliniri", si invoca nemijlocit scuza comoda a "impartialitatii documentaristice". Cel mai usor este sa zugravesti lumii un neam permanent saracit din punct de vedere economic prin luarea citorva fotografii de prin orfelinate, aziluri de batrini, balamucuri, puscarii sau ale unor oameni goi incadrati in cartierele goale citadine. A fost si vad ca inca mai este o practica curenta a celor care au acces sau dorinta de postare in mass media... aduceti-va aminte de ce-au produs romani de-ai nostri imediat dupa 1989: filmuletele cu asistente isterizate si copii parasiti, informatiile privind traficul de organe provenite de la victimele nefericite ale evenimentelor, vinzarile de bebei de tigani si cite si mai cite. Si mai mirati-va de ce lumea nu ne crediteaza cu nimic bun. Acestor indivizi profund inconstienti trebuie sa le multumim, celor care, in numele unui gazetarism individualist "infocat", ne-au facut de risul iremediabil al intregii lumi. Una este stirea de scandal, atragerea oprobiului public asupra unui incident oarecare si alta este sa difuzezi cu tot dinadinsul numai asa ceva si apoi sa tocmesti o critica favorabila, evident premeditata si partinica. La fel, cel mai usor lucru este sa prezinti de exemplu America fotografiind in Nassau, Bahamas sau in Bal Harbor, Florida masinile ori barcile bogatasilor, fetele ireal de inculte, de frumoase si de costisitoare ale Hollywoodului, supermodelele cu priviri tern pierdute in aburii cocainei, din Park Avenue, New York, constructiile din bani stralucitori, "dot com", din Silicon Valley sau Sun Valley. Oamenii, cind zic America, asta asteapta sa vada... aici e mai putin reprezentativa mizeria (omniprezenta de-altfel), fotografiile americane avind ceva fascinant, in primul rind datorita tehnicitatii care atinge perfectiunea, iar boala, cersetoria, batrinetea acuta, infirmitatea premanenta au foarte putina cautare si priza la public. Prin contrast, Romania (de exemplu) implica noroaiele, lipsa asistentei medicale, prapastia dintre sat si oras, lipsurile paturii pensionare. Publicul cit de cit informat stie de mult toate astea... De aceea a fost socant pentru mine sa vad cu totul altceva chiar si aici, pe GF, in imaginile autohtone, proaspete, ale unui amic care s-a nascut in Delta Dunarii si care a dezvaluit aspecte si medii de cazare si agrement accesibile, pe care le-am intilnit numai in luxul din Coral Gable, Miami Dade. A fost socant sa vad in pozele lui anducina sau Caelea un Ploiesti extraordinar de imbietor, in imaginile lui Mircea Bezergheanu frumuseti feminine (marfa de Galati, cum glumet mi-a dat el sa inteleg) si care nu-mi venea sa cred ca vorbesc aceiasi limba cu mine, in imaginile lui palko minunatii subterane in premiera absoluta, in picturile cu lumina ale lui Mihailo balta si lunca dunareana, asa cum n-am banuit ca poate exista. Unii dintre voi documentaristi, altii mai inclinati catre latura artistica, dar in majoritate oameni care au dorit sa arate partile bune, omniprezente ale neamului si spatiului romanesc. Este prima oara in viata mea ca disting concret Oltenia istorica, altfel decit mi-o inchipuiam de prin manualele scolare cu mintea copilariei, altfel decit am cunoscut-o in practica inginereasca desfasurata si acolo, vremelnic, prin oraselul de provincie al anilor '70- '80. O simt aproape, in sfirsit acolo unde ii este locul, linga Moldova sau Transilvania, linga Mogosoaia, Tirgoviste, Valea Prahovei, simt banii craioveni linga domnitorii munteni, simt ca bisericile dintre Carpati si Dunare au intr-adevar absolut aceiasi religie, de la Galati pina in Mehedinti si mai departe. Si o simt la modul frumos, cu multa substanta istorica, solid documentat de denumirile locurilor, ale strazilor, de crucile din cimitire, de numele de pe cavouri, de arhitectura conacelor si palatelor domnilor nostri fosti, de zimbetul si frumusetea sufleteasca a oltencelor si oltenilor, a gorjenilor, a doljenilor, a muntenilor de arges, de brasov sau de prahova, a bucurestenilor, a calarasenilor, a buzoienilor, a brailenilor, a constantenilor si a altor regateni.

Pentru mine cel putin, aceste serii (si nu numai ele) sint motive in plus de a incerca sa revin in tara cit mai des posibil sa vizitez locruri care mi-au scapat si de existenta carora am luat cunostinta multumita voua.