Galeria Foto - Geamana

Home · Search · Register

Home » Expo » Reportaj

« Previous image · Slide Show · Next image »

Geamana - Apuseni (2)

Photo Details
freestate Senior member Registered: March 2006 Location: Ploiesti Romania Posts: 5,110 users gallery	Satul Lupsa aflat la sosea, de aici se ajunge in Geamana un trecator pe drumul de legatura dintre cele doua sate una dintre conductele care aduc sterilul in vale (exact pe sub ea este intrarea in Geamana) Geamana
	· Date: Wed December 19, 2007 · Views: 1086 ·
	Additional Info
	Keywords: Geamana - Apuseni (2)
	Print View

« more ·

<<<

>>>

· more »

Author

Thread

freestate
Senior member

Registered: March 2006
Location: Ploiesti Romania
Posts: 5,110

Wed December 19, 2007 8:08am

Am fost patru persoane în microbuz cu destinaţia Geamăna. O fată de la presă şi trei membrii Escamonde. Mai erau şoferul şi soţia lui. Drumul a fost greu doar pentru şofer că trebuia să fie treaz şi atent, noi restul ascultam muzică, vorbeam sau mai simplu, dormeam. Am ajuns în Alba Iulia în jur de orele 9, la 10 trebuia să mai luăm două persoane de aici: o jurnalistă din Timişoara, ne-a contactat pe mail şi a întrebat dacă poate veni, şi o rudă a celor din Geamăna, doamna Panta Maria. Soţul dânsei a condus-o până la microbuz, urmând să ajungă şi dumnealui pe seară în Geamăna.

La 10.20 eram toţi şi am plecat mai departe. Drumul a fost mai obositor pe această porţiune – Abrud – Lupşa. Pe drum doamna Panta, care a copilărit acolo, ne-a povestit multe despre Geamăna. Cum în ’78 au venit ordinele de evacuare, iar din ’86 a început exploatarea. Sute de familii au fost strămutate, primind bani, mai mulţi sau mai puţini, pentru a se stabili în alte locuri. Unii au rămas în urmă crezând că sterilul nu va ajunge la ei, dar au privit neputincioşi cum în 20 de ani s-a umplut o vale de 200 de metri cu steril, acoperind casele satului. La casele lor, aflându-se sus pe deal, de-abia acum a ajuns sterilul, mai ales la una dintre ele care este mai jos.

Aici începe drama familiei prezentată în acel slide de pe youtube.com. Familia este compusă din şase membrii după cum urmează: cea mai bătrână este doamna Holhorea. Fac o paranteză şi menţionez că sunt un prost jurnalist – nu am luat nici un nume, nu am notat nimic despre aceste locuri şi sincer nu-mi pare rău. Nu am fost pentru reportaj. Doamna Holhorea are o vârstă înaintată, probabil 70-80 de ani (apare în seria de ieri – doamna cu găleata roşie). Fiul dânsei are în jur de 40-50 de ani şi este căsătorit. Împreună cu soţia, stau acolo şi au trei copii, doi băieţi şi o fetiţă. Aceasta este familia Holhorea.

În microbuz am aflat multe de la doamna Panta despre această familie şi ca orice om am tras concluzii. Bune, rele, sunt ale mele. Despre acestea mâine voi scrie, încă meditez la ele.

Ajunşi în Lupşa am încercat să urcăm spre Geamăna pe drumul forestier, dar nu am reuşit. Nu aveam lanţuri şi era gheaţă. După ce ne-am încălzit la împins microbuzul am plecat mai departe pe jos cu plase şi rucsaci încărcaţi în ideea să nu mergem cu mâna goală. Oricum, majoritatea alimentelor au rămas jos, urmând să găsim o soluţie ulterior.

Ni s-a spus că ar fi 7 km, am crezut şi ne-am înşelat. Eu cred că nu au fost mai mult de 3-4 şi pentru munţomanii din noi a fost o nimica toată. Ajunşi în sat am dat la bătrâni sacoşi cu alimente şi urări de sănătate. Menţionez că nu am zăbovit prea mult acolo, deoarece timpul ne presa. Ultima casă din drumul nostru a fost a familiei Holhorea, aici am adus şi cele mai multe produse, mai ales că dânşii erau şi cea mai numeroasă familie. Cele două fete împătimite de reportaje au intrat în casă şi au început interogatoriul, eu nu sunt făcut pentru asta. Am rămas afară şi am pozat-o pe cea mică, chiar era drăguţă şi inteligentă.

Am reuşit să ne luăm jurnalistele şi am plecat înapoi, ne-au ieşit bătrâni cu plasele primite de la noi în drum. Ne dădeau mere şi alune, le-am mulţumit şi am spus că vom mai veni la dânşii. Eu sunt un om mai rece şi nu-mi arăt des emoţiile, nici acum nu le-am arătat, dar îmi păreau oameni buni, gospodari şi cinstiţi.

La capătul satului, soţul doamnei Panta, Adrian Panta ne aştepta. Se grăbeau amâmdoi spre casă. Noi care eram la sute de km nu eram aşa grăbiţi şi nici rudele noastre nu erau în acel sat. Pe drum domnul Panta a început să înşire locurile în care au fost să ceară bani pentru mutarea familiei Holhorea, nenumărate locuri. Aflasem câte ceva şi despre condiţia socială a familie Panta în prealabil aşa că am intervenit între dânsul şi jurnalistele „noastre”. Ce a urmat voi scrie mâine..

Deja scriu poveşti dragilor