|
Author
|
|
Thread
|
|
|
NEGATIV
Senior member
Registered: March 2007
Posts: 1,075
|
|
|
Buna idee si realizare reusita. Felicitari.
|
|
|
|
the rookie
Senior member
Registered: September 2005
Location: USA
Posts: 3,732
|
|
|
De exceptie! Felicitari si de la mine!
|
|
|
|
|
Ildicam
Member
Registered: April 2007
Posts: 2,938
|
|
|
Excelent!
|
|
|
|
decebal
Senior member
Registered: September 2006
Location: Bucuresti, România
Posts: 6,145
|
|
|
Cu smerenie si recunoscându-mi limitele, admit că această imagine nu-mi trezeste exclamatii. Văd un amărât ce doarme într-o gară murdară, în fundal văd un tren si oameni nepăsători (unuia dintre ei i-a fost amputat bratul drept de către fotograf). Vă rog pe voi, cei ce v-ati extaziat privind această imagine, să-mi deschideti ochii. Nu-i urmă de ironie în cererea mea, doresc numai să pot întelege! Vă multumesc si vă rog să nu ignorati mesajul meu!
|
|
|
|
|
Calin
Member
Registered: April 2007
Location: Cluj-Napoca
Posts: 489
|
|
|
Bratul nu este amputat.Omul din imagine sta intr-o parte iar la cativa cm de acesta se afla un stalp, pe care l-am "amputat"... Ideea mea a fost sa redau 2 situatii total opuse: cei 4 tineri care asteapta emotionati oprirea trenului si intalnirea cu cei dragi (am impresia ca fiecare asteapta pe cineva) si batranul obosit (de "drumul vietii") care sta singur, adormit intr-o gara, fara a avea pe cineva caruia sa-i pese de el. Decebal spunea "un amarat",eu as spune "un pensionar". Omul poarta sacou,pantaloni de stofa, pantofi si o carja...ceea ce poarta majoritatea "amaratilor" la varsta a III-a... Mizeria garii accentueaza,in viziunea mea, "distanta" dintre cele 2 categorii sociale.
Sunt junior in fotografie iar criticile sunt binevenite!
Va multumesc pt critici si aprecieri! Va mai astept sa va exprimati parerea
|
|
|
|
|
decebal
Senior member
Registered: September 2006
Location: Bucuresti, România
Posts: 6,145
|
|
|
Multumesc, Calin_C!
Nu a fost în intentia mea ca post-ul să sune critic. Primele 3 comment -uri elogioase m-au făcut să gândesc (plin de frustrare) că ceva, evident pentru altii, îmi scapă.
Astept, în continuare, să aflu (de la NEGATIV, the rookie si Ildicam) ce îmi scapă mie.
|
|
|
|
|
lens
Senior member
Registered: October 2006
Posts: 2,841
|
|
|
Nu demult am vazut un pisoi deshidratat , poate la ultima rasuflare a lui,fara sa i sa fi dea putina apa.
Fotografia de fata , bine realizata nu poate lua obiect de petrecere (delectare artistica )nenorocirea semenului. Cred.
|
|
|
|
|
the rookie
Senior member
Registered: September 2005
Location: USA
Posts: 3,732
|
|
|
Poate ca nu-i vorba de "artistic" lens, dar de "delectare", hotarit lucru. Poate ca e vorba de "estetic" sau, mai bine zis, de gaselnite "compozitionale", cu intentie sau pur si simplu din noroc. Pansiv si documentar... ce poti dori mai mult de la o fotografie veridica, nemistificanta?
decebal, de obicei nu fac asa ceva, adica sa explic de ce ma misca pe mine ceva, fiindca gasesc ca pina la urma se poate ajunge la niste detalii care dezvaluie eventual amanunte mult prea intime. Dar, daca tu ai fost atit de sincer si te-ai declarat nedumerit fara drept de apel in fata unor reactii ale unor indivizi, la care nu te poti ralia deocamdata, consider ca este in mod legitim cinstit sa ma destainui si eu, fiindca, in fond, de-aia sintem aici... sa luam act de cum vede fiecare lumea din jurul lui, sa urmam exemple, sa invatam din inadvertente si din greseli. Nu pot vorbi pentru ceilalti, caci nu pot intui in detaliu reactiile lor, de aceea te rog sa iei afirmatiile mele ca pe o pozitie strict personala.
Am zabovit la vremea respectiva asupra aceleiasi imagini alb-negru. Intr-adevar acolo totul apare cit se poate de clar: un amarit si nimic mai mult. Lipsa contrastului excesiv, a negrului adinc, nuantele corecte de gri, nu dau o nota interesanta acelei lucrari. Compozitia este pur si simplu diluata in anostul atmosferei banale a garii oarecari. Desi mult mai deschisa alegoriei si metaforei, varianta alb-negru nu a reusit sa ma capteze decit la modul documentar si-atita tot. Exact asa cum eventual te-a impresionat (sau, mai bine zis, nu te-a impresionat) pe tine lucrarea de fata.
Totusi trebuie sa iti marturisesc ca pentru mine varianta color a avut un impact deosebit. Prina nota pozitiva in acest sens o reprezinta modul de captatio benevolentiae: contrastul dintre doua culori "principale", verdele si rosul, ambele tumultoase, pline de viata, de miscare. Este o imagine vie prin excelenta, in care cele doua treimi superioare, prin neclaritatea miscarii vagoanelor, sint umplute la refuz de senzatia de alunecare deplina, spatiala, iar mai tirziu, prin analiza atenta a contextului, si temporala. Imi aduc aminte ca in urma cu ceva timp am avit indrazneala sa intreb un cap de afis romanesc pentru ce a folosit o anumita culoare intr-o poza de o dinamicitate deosebita. Omul mi-a raspuns sincer ca nu i-a trecut prin cap sa fi atribuit vre-o semnificatie acelei culori, dar era deja prea tirziu fiindca lumea a inceput sa ma huiduie numai fiindca indraznisem sa intreb asa ceva. Sint sigur acum ca nici macar unul dintre ei nu-si pusese problema culorilor cu atita respect precum o abordasem eu. Deci contrastul de culoare, deosebit de bine ales nu mai are importanta ca s-a nimerit asa sau ca a tinut de dibacia fotografului... in aceasta varianta este acolo si face o treaba excelenta.
Cu privire la mesajul lucrarii n-am sa insist (fiindca autorul a clarificat deja ideile esentiale, zonele temporale diferentiat subliniate prin pluralitate vis-a-vis de singularitate, dinamica fata de static, tineret fata de senectute, bla, bla, bla...). Am sa afirm insa ca pentru mine, care probabil nu ma aflu departe de virsta celui de pe banca, povestea pozei are o inrurire emotionant de puternica, care-mi subliniaza, a cita oara, ca totul e posibil... atit de posibil, incit este chiar probabil. Cind aveam 18 ani era imposibil sa-mi treaca prin cap ca-i pot spune prietenei cu care eram mina-n mina pe la Aviatorilor: asteapta draga mea un moment, ca am mincat niste corcoduse si nu mai pot, trebuie sa ma duc pina la veceu dupa sucul pe care l-am baut impreuna. Pur si simplu cred c-as fi intrat in pamint de rusine. Anul trecut insa m-am cracit bine mersi pe trei banci intregi, la invalizi, ca alea erau singurele libere, in Manchester Airport si am dormit neintors cele 6 ore care ma desparteau de zborul pina in Frankfurter Flughafen. M-au pazit cele doua gagici cu care eram, fiindca de la Frankfurt pina la Bucuresti aveam sa conduc eu, iar ele puteau sa doarma linistite. Nici in brisca nu m-a durut de absolut nimic: o tara straina, cu oameni total necunoscuti, eu cu treaba mea, incarcat cu aparatura foto si cadouri pentru cei dragi, pe de-o parte, si toti ceilalti cu ale lor, pe de-alta parte, dar ceea ce este mai important, cu alte scale valorice dictate de virsta in primul rind. Nu porceste, sau poate da, dar fara sa-mi mai pese de absolut nimic, decit de planul meu.
Omul nostru de pe banca de-aici, acum ca-l vad color, mi se dezvaluie de-odata asezat in al patrulea punct compozitional, zona de devenire, de sosire, de prabusire si de odihna, iar treimea de jos este pe deplin a lui. Aflat intr-o stare de gratie, poate de "memento mori", de abandon de neglijare suverana a tumultului inconjurator, personajul principal nu-mi mai apare de loc "amarit". Are haine curate, ingrijite, nebotite, fara pete, miini curate si obrazul pare barbierit. Daca te uiti bine, vezi un pic de burtica, amanunt care nu este caracteristic flaminzilor de prin gari. Imi apare sigur ca nici omul nostru si nici tinerii de pe peron nu au absolut nici o legatura cu mizeria dimprejur. Asta este ceva special, prezenta inexorabila a citadinului, a civilizatiei in culmea manifestarii ei plenare... Cine spune ca, daca blocul e plin de carcalaci, fetele, cele doua surori, de la etajul sapte nu stiu sa faca un amor nebun? Ce are citadinul cu talentul fiecaruia de a-si adjudeca victorii dupa victorii, de a fi tinar sau batrin? Viata si locurile ei sordide au spatii teribil de frumoase, incintatoare de-a dreptul, depinde de cit de satul esti de ea si de ce anume ai chef si deschidere sa vezi si sa te delecteze. Depinde si de ce ti s-a actrit, depinde si de ce nu mai suporti sa ingadui, depinde de cite incercari sortite esecului te-au marcat, depinde deci de cine vede o imagine si de starea de spirit in care te gasesti.
Desigur ca tu, decebal, nu trebuie sa te consideri un caz special, o exceptie, un incapabil sa desprinzi ceea ce altul poate vedea, fiindca adevarul nu este cognoscibil, iar parerea unuia poate sa reprezinte exact opusul opiniei celuilalt. Faptul ca ti-ai exprimat dorinta de a cunoaste motivele unei aprecieri nu reprezinta decit o dovada a deschiderii cu care esti dispus sa privesti lucrurile si asta este deosebit de pozitiv. Nu stiu daca esti dispus sa crezi ceea ce ti-am indrugat aici, dar sa stii ca, daca acela ar fi fost un amarit sau un fel de domn Lazarescu, tot mi-ar fi dat de gindit la ceea ce ma asteapta poate si pe mine intr-o buna zi... de fapt la ce ne asteapta pe toti... pensia, inactivitatea, nepasarea, ratarea, risipirea vietii, moartea lenta... asa, de vii... ma uit inca o data... nu, nu-i un amarit, e un luptator, unul care se tine cu dintii sa nu plece dintre noi, care s-a virit exact acolo unde fierberea e mai mare, iar intre timp, trage si el un pui de somn, ca doar le-a vazut pe toate, n-are importanta ca inchide ochii pentru citeva minute acolo... poate ca va apare intr-un tirziu, dindu-se jos din tren, cu cositele fluturind in vintul de la 20 de ani, si baba lui, sa-l trezeasca cu un sarut pe obraz... intr-un tirziu... pe lumea asta sau pe-ailalta...
Cam de-asta l-am laudat pe autor... pentru gindurile mele de dupa vizionarea lucrarii sale.
|
|
|
|
|
gZa
Member
Registered: February 2007
Posts: 112
|
|
|
|
|
decebal
Senior member
Registered: September 2006
Location: Bucuresti, România
Posts: 6,145
|
|
|
the rookie, îti multumesc pentru că ai găsit timp să răspunzi solicitării mele si mi-ai oferit posibilitatea să privesc o poză cu alti ochi! Toate bune!
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Excelent!
Imi place mai ales cum iese batranul in evidenta, datorita hainelor mai deshise purtate.
Felicitari!
|
|
|
|
|
gelu
Senior member
Registered: May 2005
Location: Bucuresti
Posts: 1,894
|
|
|
Am asteptat raspunsul...si-a meritat.Felicitari fotografului Calin, tehnicianului Rookie si nu in ultimul rand privitorului Rookie.Privitorul ne-a impartasit ce vede el in cadru si asta e un mare lucru pentru un fotograf, sa invete sa redea prin ochii altuia.Sa vada cum functioneaza mintea celui care priveste.Fotografia nu o facem doar pentru noi...
Frumos studiu psihologic!!
Aberatii...??
|
|
|
|
|
|
Galeria Foto
