|
Author
|
|
Thread
|
|
|
the rookie
Senior member
Registered: September 2005
Location: USA
Posts: 3,731
|
|
|
Din ce in ce mai bine... ai deja un stil cu precadere insolit, socant si asta e bine.
|
|
|
|
Andreea Danila
Member
Registered: September 2006
Location: iasi//falticeni
Posts: 603
|
|
|
iti multumesc frumos rookie!...inseamna mult pt mine ce ai zis
|
|
|
|
|
Andreea Danila
Member
Registered: September 2006
Location: iasi//falticeni
Posts: 603
|
|
|
....Socant?!De ce socant?Sunt foarte curioasa si as aprecia foarte mult daca mi-ai da mai multe detalii....in cazul timpului liber!Socant....cuvantul care imi va urmari ziua probabil....suna interesant oricum..foarte interesant...
|
|
|
|
|
bogdan_cmb22
Junior member
Registered: February 2007
Location: pitesti - romania
Posts: 44
|
|
|
sunt curios ... acum intru sa vad si restul pozelor ... revin
|
|
|
|
|
the rookie
Senior member
Registered: September 2005
Location: USA
Posts: 3,731
|
|
|
Iata articolul care te va lamuri ce am vrut sa spun. Evident ca nu este vorba exact despre aceasta fotografie a ta, ci mai curind de conceptul de "soc", asa cum il percep eu si cum am simtit ca trebuie sa il aplic in cazul tau. Stiu ca textul este mult prea mare ca sa-l pun aici, plus ca nu sint prea sigur ca e potrivit pentru GF, dar cred ca iti va folosi. Este vorba concret de tehnicile si conceptiile fotografiei moderne, explicate implicit prin parerile strict profesionale ale celor care au lucrat nemijlocit la niste fotografii de mare rasunet. Eu zic ca sint jaloane practice de care trebuie tinut cont. Textul romanesc imi apartine in intregime, asa ca nu-ti fa probleme de copyright... deci, daca consideri ca e interesant, poti sa reproduci si sa folosesti oricit din el, in orice imprejurare...
__________________________________________________ ______________
Helmut Newton
In memoriam (31 octombrie 1920 - 23 ianuarie 2004)
'Fotografiile unora sint arta. Nu este cazul meu. Artisticul omoara fotografia. Geniul si bunul gust nu fac casa buna... Goethe? Mda, am sa notez asta undeva...'
SFATURI PRACTICE DE PE LUMEA CEALALTA
(o intrepretare personala dupa “The Stars” de Julian Benedikt)
Helmut Newton: Cind am vazut-o pentru prima oara, mi-a venit pur si simplu sa lesin. Benedikt ne-a aratat-o in camera lui de la hotelul din Los Angeles. A scos-o cu rabdare si frumusel din pachetul cu hirtie aurita. June a ramas si ea cu gura cascata. Stii tu, Benedikt este foarte smecher... Cu miscari calculate a deschis-o... ghici unde... tocmai la o poza de-a lui June, cu sinii goi. Si ce crezi tu? “Fantastic”, a exclamat ea coplesita de bucurie si onoare... Portile-i erau larg deschise... Smecherul asta de Benedikt...
Helmut Newton: Am emotii la deschiderea de la editura. Arta este arta indiferent ce-ai face. Bineinteles ca imi este teama. Vom vedea ce se intimpla...
Benedikt Taschen: Eu cred ca Helmut abordeaza intotdeauna o fotografie cu un concept bine pus la punct in prealabil. Prin camera sa, el este in stare sa perceapa, sa simta ceea ce alti ochi nu sint in stare nici macar sa vada. Si acel ceva este acolo, pentru toti, dar numai un artist ii poate da viata, il poate insufleti, si tocmai asta il deosebeste pe el de noi, ceilalti. Cartea este conceputa astfel incit sa sugereze ca Helmut a fotografiat in formatul acesta, poster.
David Bailey: Ia uita-te putin la cartea asta... Doamne, Dumnezeule! Ca sa scoti o carte ca asta, trebuie sa ai un ego pe masura!
Julian Benedikt: Ei, ce zici de marimea asta? Iti place?
Vanessa del Rio: E fabuloasa! Ma simt ca un copil mic care trebuie sa stea intr-un scaun mare ca s-o poata rasfoi.
David Linch: Fetele astea sint la o marime ca iti vine sa le inviti acasa la tine...
Vanessa del Rio: La inceputul anilor ’70 ma uitam la niste carti si am vazut o fotografie alb-negru a unei femei... una care semana perfect cu fetele astea de-aici din album. Eram in fata caminului unde focul se juca aruncind umbre si lumini. M-am holbat asa la fotografie pret de citeva ore bune, si primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: oare cum o fi sa fii fotografiata asa? La sfirsit mi-am zis: asa ceva nu mi se va intimpla mie niciodata... Ha, sa nu spui niciodata, niciodata!
Sigourney Weaver: Buna! Sint Sigourney Weaver si am lucrat cu Helmut Newton... Sint si eu in cartea asta...
Brigitte Nilsen: Sa pozezi pentru Helmut este foarte intimidant. Nu inseamna sa stai ca o momiie acolo si sa fii cit se poate de draguta. Inseamna sa creezi o lume... lumea lui Helmut... Imi aduc aminte una dintre primele dati cind am lucrat cu el. Trebuia sa facem o campanie publicitara pentru Rollex. M-au machiat cu niste buze imense, de un rosu salbatec, mi-a spus sa dau capul pe spate, imi facea un portret-bust. Repede-repede, ca incepe ploaia! Aveam niste ochelari de soare imensi, cu oglinda. Picaturile de ploaie au inceput sa explodeze pe ei... s-a uitat o clipa la mine si mi-a ordonat: indoaie mina din cot, adu ceasul la gura si fa-te ca musti din el... si vreau sa vad rujul tau de buze pe sticla ceasului... vreau sa-l faci sa mearga, tic-tic! Fa ceasul sa ticaie! In momentele alea am uitat ca sint model, am devenit o persoana in carne si oase, care facea cu tot sufletul si trupul parte integranta din poveste...
David Linch: Vad... vad fixatiile lui Helmut Newton. Si acestea sint departe de tot pe lumea asta... dar intotdeauna au o eleganta si o frumusete cu totul speciale, un sens al stilului pe care tu, ca individ obisnuit, pur si simplu nu-l vezi!
Sigourney Weaver: Cred ca totul are legatura cu simtul lui deosebit al umorului. Cel rau bineinteles, dar nu in sens negativ, ci machiavelic... ii place sa socheze lumea.
Vanessa del Rio: Eroticul este evident acolo si totusi ramii interzis si te intrebi: ce se intimpla de fapt? Asta m-a atras la fotografia de care iti povesteam... m-am intrebat de-a dreptul intrigata: cine este omul care a luat poza? Ce vede el?
Helmut Newton: Prima fotografie am facut-o in 1932, cind aveam doisprezece ani. A reprezentat turnul radio din Berlin. Mi-am cumparat singur, din banii mei de buzunar o cutie, care se chema Box Agfa Tengor. Nici pina azi nu stiu de ce am cumparat-o. Am luat metroul si cind am iesit afara era intuneric si, cum imi place intunericul in mod deosebit, am pozat primul lucru care mi-a venit in fata ochilor... antena turnului de radio... asta a fost prima mea fotografie.
June Newton: provenea din burghezia inalta a orasului, unde toti erau pictori, artisti, boemi, toti! Acolo aveau un sens al vietii foarte deschis... larg deschis... minti destupate, le spuneam noi, australienii...
Helmut Newton: Germania... Germania... Lume de mizerie... Intotdeauna ne simtim mai curind atasati de un oras de fapt... mai curind decit de o tara, parca e prea mult, nu? Mi-am petrecut primii 18 ani din viata in Berlin, si, desi guvernul facea o multime de rahaturi la vremea aia, orasul in sine m-a distrat copios.
June Newton: Prin anii ’40 eram indragostita de fotografiile lui, de tot ce publicase. L-am intilnit printr-o fata, care lucra ca retusiera in studioul lui din Melbourne. Ea a fost cea care mi-a spus ca as avea stofa de model si ca as putea sa fac niste bani de buzunar. In timp ce asteptam la usa lui, m-am uitat pe pereti si am vazut fotografii pe care nu le mai vazusem pina atunci. Erau fantastice si mi-am zis ca fotograful, omul, trebuie ca este un tip in virsta si foarte interesant. S-a deschis insa usa si a aparut aceasta creatura magnifica, extrem de frumoasa... Intra! Asa ne-am cunoscut...
Julian Benedikt: Ce zici de toata lumea asta care-ti priveste fotografiile, ce crezi ca gindesc ei despre tine?
Helmut Newton: Ma intereseaza mai putin aspectul asta... ei ma platesc pentru ce fac!
June Newton: Dupa primul atac de inima parca, a renascut si parca s-a intors in timp, la tinerete... Facea exclusiv fotografii care aveau radacini in trecutul sau si totul era legat de Berlin.
Helmut Newton: ce este bun la fotografie este ca este simpla, ieftina si rapida. Daca strici ceva nu-i asa de mare necazul. Am fost rugat recent sa fac un film despre Germania. Prima data au zis... 20 de minute. Am spus... nu. Apoi au spus 6 minute, 3 minute, si am zis din nou... nu. Fiindca de fapt nici nu stiu ce am de facut. Eu vad lumea in momente singulare. Nu are importanta daca momentul dureaza o secunta sau 1/500 dintr-o secunda. Am o putere ce concentrare si o atentie extrem de scurte. Ma plictisesc foarte usor.
Daryl Hannah: Cred ca am anticipat gresit. M-am asteptat la un tip matahalos, dur, de neinduplecat. De fapt este mai curind ca un ursulet din plus. Era impreuna cu sotia lui, June, si amindoi au fost tare draguti. Ma simteam pur si simplu dezarmata.
Jodie Foster: Are o personalitate extrem de puternica, dar vesela. Nu stiam la ce sa ma astept. A venit in apartamentul meu, a fotografiat timp de 20 de minute, din mina, fara lumini, fara cerinte pentru pregatiri anterioare. Recuzitera, coafeza, erau atit de crispate... de nervoase. El parea ca si-a intrerupt vacanta, ca abia s-a dat jos de pe un vas de croaziera. A ris mult, si-a facut treaba si a plecat...
Claudia Schiffer: Helmut este foarte precis si da instructiuni exacte de cum vede el fotografia, de cum stie ca va arata, da indicatii de machiaj si de vestimentatie.
Cindy Crawford: Helmut iti creaza o poveste, un scenariu: ... deci tocmai ti-a murit barbatul... dar tu ai destui bani... si iti intoarce povestioara pe toate partile, astfel incit te face sa gindesti si sa te transpui.
Sigourney Weaver: mi-a spus absolut tot ce am de facut. Cum sa-mi aplec fata, cum sa-mi rotesc umerii. Ore intregi. La un moment dat chiar i-am spus: Helmut, eu nu sint obisnuita cu asta, ma simt ca o marioneta aici... La care el a raspuns: hm, deci asa? Si am continuat sa ne certam. Cred ca nu era prima data cind auzea cuvinte ca astea, sint sigura, de fapt...
Claudia Schiffer: bineinteles ca este mult mai interesant cind fotograful are deja o viziune si cind stie exact ce-i place si ce nu-i place. In felul asta poate avea grija de fiecare detaliu.
Sigourney Weaver: intr-un fel este o mare eliberare sa-ti propui o tinta atit de mica, o anumita pozitie si din asta doar o anumita parte. Ia ceva timp, dar pina la urma incepi sa reusesti s-o simti chiar si tu insati.
Jodie Foster: tot ceea ce trebuie sa faca este sa fie expus la o situatie... o singura data. Cind aceasta se repeta, atunci el stie exact ce vrea si ce are de facut. Deci nu mai trebuie sa-si bata capul ca sa incerce sa schimbe ceva. Se uita in jur, identifica, face fotografia si pleaca. Eu asa il vad. Si cred ca strategia asta este de fapt un dar de la Dumnezeu.
Robert Evans: Helmut este un geniu. Este singurul geniu pe care pot spune ca-l cunosc bine. Fiindca el poate imortaliza intr-o fotograma tot magicul, asa cum nimeni altul nu este capabil. Nu utilizeaza lumini, nu foloseste fundaluri... eu nu inteleg... face fotografii cu niste camere japoneze minuscule si magicul iese de-acolo, din camerele alea prapadite...
Helmut Newton: Cind ai de-a face cu un format normal, de carte, de catalog, de revista totul este mult mai simplu, in toate privintele. Cind faci poze mari, totul trebuie sa fie perfect, daca nu-i perfect poti sa azvirli toata munca la gunoi.
June Newton: eu cind am idei intotdeauna ii spun... el poate sa le utilizeze sau nu. Acum citiva ani era seara tirziu si trebuia sa plecam la Londra ca sa tragem o serie de fotografii pentru Vogue. Tot ce ne iesea din minte nu era bun de nimic. Atunci i-am sugerat pe Alfred Hitchcock, scena cind Cary Grant fuge de un avion. Bine, a zis el, si ne-am culcat... doar nu o sa comande un avion acum, mi-am spus eu... Dar exact asta a facut si a reusit seria extraordinara de pe pista de decolare...
Cindy Crawford: cind eram tinara mi-am dorit sa lucrez cu Helmut Newton, fiindca doream sa vad cum ma vede el. El vede femeile ca foarte sexy. Poate ca citeodata trece hotarul acceptabil, dar atunci incearca sa-si mentina simtul umorului. Coafura umflata, din par mare, buze carnoase si rosii, tocuri inalte, trup si sexualitate... asa vede el.
Karl Lagerfeld: Fotografia asta a mea nu a fost nici macar planuita. Helmut dorea sa faca o reclama pentru un parfum de-al meu. Trebuia sa stau pironit locului cu un buchet de flori in mina... ridicol! Atunci m-a dus pe terasa hotelului parizian si mi-a spus sa zvirl florile din mina. Asta este poza... nu mai exista o dubla de la ea... nu are cum...
Violetta Sanchez: Eu sint foarte atipica pentru genul care-i place lui. Ii plac femeile sculpturale, impozante... ii place pentru nu stiu ce motiv androginismul meu, ceea ce este un lucru neobisnuit la el, calitatile mele “baietesti”. El implica in cazul meu intentia feminina prin sugestie. Asa cum poate foarte bine fotografia o femeie cu un cutit mare in mina, dar fara ca aceasta sa fie o ucigasa. Deci fabrica o poveste, si povestea depinde intr-un fel de el, modelul are si el povestea lui, si tot asa si cel care vede fotografia. Exista un moment catre care el te directioneaza cind simte ca se apropie si reuseste intotdeauna sa-l surprinda in pozele lui exact asa cum vrea si spune el. Pentru el, si pentru noi, ceilalti.
June Newton: Apare cu femeile astea si pentru un timp este de-a dreptul obsedat cu ele, pina ce apar altele. Este in stare sa scoata din ele ceea ce nimeni altul nu este in stare. Fotografiile facute de el nici nu seamana cu fetele de fapt. Cind agentia vede poza si modelul se intreaba invariabil: cum dracului ai facut domnule poza asta? Cum ai putut sa vezi tocmai asta in ea? Si sincera sa fiu nici eu nu pot sa am previziunile lui intotdeauna, desi imi explica cu rabdare... Apoi, cind vad fotografiile nu-mi vine sa cred... are dreptate intotdeauna in ce face...
Jodie Foster: Ceea ce a facut el este ca a adus nudului un limbaj cu totul nou. Are de-a face cu mediul inconjurator, cu ceea ce de fapt fac modelele lui. Asta confera putere si nu pasivitate, deci avem de-a face cu un nud activ. Probabil ca de aceea toti incearca sa-l imite, din cauza insolitului in abordare.
Benedikt Julian: ce zici totusi cind esti inconjurat de atita frumusete. Nu iti este... greu?
Helmut Newton: Se poate face doar un singur lucru la un moment dat. Asa ca ori fotografiez, ori fac altceva...
Helmut Newton: Am inceput sa fac nud abia foarte tirziu. E mult mai usor sa fotografiezi o femeie imbracata si de aceea intotdeauna incep asa. Eu nu caut un corp cu forme ideale, gasesc asta chiar plictisitor... toate modelele astea pentru Playboy... Ceea ce ma intereseaza in mod deosebit la un nud este fata, chipul, expresia. Cred ca un nud fara figura este ceva necinstit, ireal.
Sigourney Weaver: El de fapt vrea sa surprinda umoristicul, sa deschida cutia Pandorei. Asta simt cind lucrez cu el. Vrea sa te deschizi total si vrea sa vada ce iese dinlauntrul persoanei tale... asta surprinde el in fotografiile lui!
Oehlert: Da, e buna poza. Poate ca arat un pic ca un psihopat... poate ca chiar asta si sint!
Jodie Foster: daca mi-a placut ce-am vazut? Nu! Cred ca mi-am zis: eu nu arat ca tipa asta! Dupa aia m-am uitat mai bine...
Claudia Schiffer: Intotdeauna-i recunosti stilul, indiferent de genul abordat. Cind vezi o fotografie de-a lui nu poti decit sa-ti imaginezi ca-i apartine. Toate au o anume raceala, o eleganta, o distanta in ele.
Ettore Sottsass: Are capacitatea de a crea aceasta stare, care este ciudata si neasteptata, imprevizibila. Aceste situatii sint bazate pe suspense, care in fond este modalitatea de a inventa o fotografie. Totusi nu am sa utilizez cuvintul “metafizic” in legatura cu Helmut, fiindca cred ca este in stare sa ma omoare... Este mai intelectual decit noi toti la un loc, dar nu i-ar placea de loc sa auda ca am spus asa ceva... Poate ca nu vrea sa se discute despre asta pentru ca stie, este sigur ca de fapt asta este...
Benedikt Julian: Crezi ca doreste sa socheze lumea?
June Newton: Nu face nimic special in sensul asta... ii socheaza si gata! Sint socati, dar asta este problema lor. Mereu cauta sa ia act de toate imaginile reprezentative care apar. Poate tine un ziar cu o anumita imagine sub pat citiva ani. Cind apare ocazia, stie exact unde sa caute sa-si improspateze memoria si sa foloseasca acea imagine ca referinta, ca izvor de influenta. Cind apare cu poza lumea gindeste: cit de bolnav in cap trebuie sa fii ca sa scoti asa ceva... Totul insa este luat din realitate, din viata de zi cu zi, din imagini trecute, foste... care i-au trecut cindva prin fata ochilor.
Helmut Newton: Daca compari cu munca mea din anii tineretii, acum totul pare ca s-a simplificat. Unele dinte fotografiile mai recente par ca seamana chiar cu poze simple, politienesti. Am colectionat poze facute de politie. De fapt poza unei bande de criminali, asezarea lor in cadru, s-a transformat in primul meu nud colectiv, in 1980.
Monica Vitti: Imi plac fotografiile mele facute de el. Sint reale. Sint o fricoasa, am motivele mele, si el a reusit sa ma fotografieze asa cum sint. Dar stim numai noi doi. Uite, camera video cu care faceti voi acest film e ceva extraordinar, fiindca ingheata timpul si te face apoi sa-ti aduci aminte de trecut. E mai mult decit o simpla amintire, este o intreaga emotie. Ca si cind m-as privi dintr-o alta viata, intr-o alta viata, afara de mine insami, viata care este data de cel care ma priveste si ma filmeaza.
David Bailey: Cind ceva devine o imagine fotografica, acel ceva explica lumii foarte multe. De fapt poti vedea mult mai mult printr-o fotografie.
Benedikt Julian: Vrei sa spui, mai mult decit prin film?
David Bailey: Sigur ca da. Impactul unei fotografii este mult mai insemnat decit filmul. Gindeste-te ca razboiul din Vietnam a fost “marcat” adinc in mintea fiecaruia practic numai de doua imagini: prima a fost fata arsa de napalm, cea care alerga pe drum, si a doua cind un individ impusca in cap un alt individ. Toate reportajele NBC, CBS, toate rolele de film trase, n-au avut un asemenea impact ca cele doua imagini singulare.
M.S. Silvia, Regina Suediei: Nu cunosc evident nimic despre tehnicalitatea cartii, dar pe Helmut Newton il cunosc. Poate ca unii sint socati de imaginile sale, fiindca adreseaza subiecte care pot zgudui publicul. El reuseste cu maiestrie unica sa faca persoana fotografiata sa exprime ceva deosebit de personal, printr-o intreaga poveste, desigur.
Benedikt Julian: Crezi ca Helmut cauta adevarul?
June Newton: Nu cred ca-i pasa de adevar. Nu in munca sa, in orice caz. Nu doreste sa fotografieze sufletul nimanui cind face portrete. Nu-l intereseaza adevarul de loc. Este un manipulator, un farseur...
__________________________________________________ ______________
NOTA: evident ca ar trebui sa fi fost familiara cu citeva din lucrarile lui HN. Daca din intimplare nu l-ai cunoscut pina acum, alege citeva poze si studiaza-le cu rabdare. Foloseste-te si de numele care apar prin articol. Sper sa fi fost capabil sa-ti fi furnizat argumente suficiente ca sa intelegi ce-am vrut sa sugerez prin "soc".
|
|
|
|
|
Andreea Danila
Member
Registered: September 2006
Location: iasi//falticeni
Posts: 603
|
|
|
Iti multumesc pentru acest text...am sa caut sa ma informez mai mult cu privire la aceste nume...sa incerc sa inteleg mai bine.Iti multumesc inca o data,sper sa citeasca mai multi ce ai pus tu aici....eu chiar am citit de 2 ori
|
|
|
|
|
rosana
Senior member
Registered: July 2004
Location: Bucuresti
Posts: 3,841
|
|
|
|
|
|
Galeria Foto
