Author
|
Thread
|
|
|
mircea netea
16, April, 2007
|
|
am pus ghilimele la titlu deoarece sunt chiar vorbele mosneagului:
"E greu acum...e greu: daca nu ai pamant e greu, daca ai, trebuie sa dai o gramada de bani pt arat si semnat si iar e greu".
Cat am mers de la Craiova la Bucuresti cu trenul, a stat o jumatate de ora jos pe scaun. tot drumul s-a uitat pe geam...la pamanturi, la tara pt care a luptat(era veteran de razboi) . se intorcea de la Timisoara unde isi dusese nepotul la o scoala. Avea 82 de ani. O pensie de 2.700.000. Daca te uitai la fata nu iti dadeai seama de varsta; ca nu avea asa multe riduri; dar iti dadeai seama cand ii vedeai mainile muncite.
|
|
|
|
ileana_bt
16, April, 2007
|
|
Trista, dar foarte expresiva!
Felicitari!
|
|
|
|
Dumitru Drinovan
16, April, 2007
|
|
Nea Mircea, felicitari.
Ma bucur ca pe langa pozele tale profesionale, mai faci si de astea cu lumea obisnuita.
Pacat ca nu ai facut (si) un close-up pe mainile de zici ca erau zbarcite si ostenite de munca.
Viata unui popor urca si se mentine si prin seva gliei...
Painea de import are alt gust...
|
|
|
|
stefan_foto
17, April, 2007
|
|
Sincere Felicitari....pe mine unul ma-au impresionat f mult aceste cuvinte....si...intradevar "e greu acum"...FELICITARI!
|
|
|
|
mircea netea
17, April, 2007
|
|
|
|
mihailo
17, April, 2007
|
|
Totdeauna taranul nostru - aristocratul purtator de obiceiuri, continuitate si esenta romaneasca, coloana vertebrala a acestui neam - a fost umilit si batjocorit de politicienii tuturor veacurilor. Iar acum mai rau ca altadata.
Imi place expresia inca indarjita pentru varsta pe care o are.
Buna captura, buna lumina.
|
|
|
|
Dumitru Drinovan
17, April, 2007
|
|
Mircea, cropul nu-i rau dar nu e cel mai fericit unghi, ca expresie, as zice.
Ar fi mers o mica poveste: portret, maini, pamant generos si/sau uscat, cumva pana unde povestea se aspreste, spre jurnalismul mai dur.
Portretul insa e foarte bun si povestea la fel.
Din pacate e foarte greu cand e sa se faca ceva pentru tarani, pentru ca de fapt nimeni nu vrea asta. La un capat, povestea e fiosofica, cum toti simtim ca ei au fost singurii care nu s-au lasat corupti de "binefacerile" globalizarii la celalalt capat este extrema duritate a vietii ce le ramane sa traiasca in timp ce semeni de-ai lor, "ajunsi", nu mai stiu ce fantezii sa-si mai ofere...
Felicitari
|
|
|
|
marian_radu
17, April, 2007
|
|
Foarte frumoasa imaginea. Povestea ei, trista cum e, completeaza bine! Felicitari!
|
|
|
|
obelix
18, April, 2007
|
|
|
|
decebal
8, May, 2007
|
|
Da, de clasă! Felicitări!
|
|
|
|
rosana
5, September, 2007
|
|
|
|
|