Galeria Foto Apasa aici pentru inregistrare  

Register Members List Search Today's Posts Mark Forums Read

  Home · Search · Register  

Home » Gallery » Calatorie « Previous image · Slide Show · Next image »

01_CV00
Calea Victoriei (1) – de la Dambovita la Lipscani

Photo Details
Ion Tristoiu


Senior member
users gallery
Calea Victoriei – Punere in tema
In octombrie 2008, lansam pe G.F. o provocare tuturor fotografilor pasionati de fotografia documentara sa descinda in orasele lor, in biblioteci si chiar in arhive, pentru a descoperi istorii ale unor strazi, cartiere, chiar ale urbei in care traiesc. ”Provocarea” o lansam odata cu postarea seriei Istoria unei strazi: Popa Nan. Seria a strans in 3 ani si jumatate aproape 14.000 de vizite. Tot in octombrie 2008 am postat seria “Palatele Bucurestilor”. Aceasta serie documentara a strans peste 35.000 de vizite.
Apoi, drumurile m-au purtat in alte locuri, am prezentat aici istorii ale aproximativ 45 de orase europene. Am promis insa ca am sa ma intorc la istoria Bucurestilor si, iata, dupa trei ani in care am adunat mii de imagini, revin cu o istorie scurta a celei mai cunoscute artere de pe malul Dambovitei, Calea Victoriei.
Vor fi foarte multe date si fotografii culese in diverse ocazii, unele poate ca nu mai sunt de actualitate, dar cu siguranta ne arata un moment al istoriei acestui oras pe care multi il reneaga fara insa a-i cunoaste istoria.
Asadar, sa ne plimbam pe Calea Victoriei!

Calea Victoriei (1) – de la Dambovita la Lipscani
Revolutia din 1821 marcheaza inceputul istoriei moderne a Bucurestiului. La inceputul secolului al XIX-lea, se poate distinge o structura socio-profesionala: mestesugari, negustori, slujbasi in aparatul administrativ, clerici, boieri si slujitori.
Dupa un recensamant din anul 1807, in Bucuresti erau 3523 de pravalii, iar mai tarziu, in anul 1820, sunt consemnate peste 200 de cladiri publice, mai multe piete si gradini publice.
In anul 1869 este inaugurata prima linie de cale ferata Bucuresti – Giurgiu, iar in 1870 este pusa in functiune linia ferata Bucuresti – Ploiesti – Galati – Roman.
Prima gara construita a fost Bucuresti – Filaret (1869), iar apoi s-a construit Gara Targoviste (1870), care ulterior a fost denumita Gara de Nord.
Bucurestiul a constituit in aceasta perioada si principalul centru comercial al tarii, primele institutii aparand in Capitala: Camera de Comert si Industrie (1858), Bursa de Valori Bucuresti (1881), Banca Nationala a Romaniei (1858).
Sfarsitul secolului al XIX-lea marcheaza dezvoltarea relatiilor capitaliste si realizarea unui sistem bancar prin aparitia unor banci noi: Marmorosch Bank, Banca Generala a Romaniei, Banca de Scont, Banca Romaneasca.
Tot in aceasta perioada s-au facut lucrari de rectificare si adancire a albiei raului Dambovita, lucrari pentru alimentarea cu apa potabila a Capitalei prin filtrarea apei Dambovitei.
In 1882 a fost inaugurat iluminatul public electric, iar in 1892 a fost construita uzina electrica Grozavesti. Punerea in functiune a uzinei electrice Filaret a facut posibila, in 1894, inaugurarea primei linii de tramvai electric din oras.
Gazetarul Victor Bilciurescu, noteaza in cartea sa, aparuta in 1945 si intutulata „Bucuresti si bucuresteni de ieri si de azi” ca la sfartitul secolului al XVIII-lea, Bucurestiul nu conta pe mai mult de 125.000 de locuitori. Si continua: „Capitala in care Dambovita se plimba prin oras fara niciun capatai, pe strazi sinuase si intortocheate ca si ea, trecand pe langa gardurile, imprejmuirile si locuintele cetatenilor, iar cand se umfla, isi plimba apa murdara de toate impuritatile, prin curtile, prin pivnitele si chiar locuintele oamenilor. Capitala fara canal, fara lumina, cu baltoace aproape permanente si lintita verde pe suprafata apei in care oracaiau broastele si bazaiau tantarii propagatori ai malariei, boala ce te lua in primire de cum scapai de la sanul doicii…”
Alti comentatori noteaza ca Bucurestiul era: „O capitala pitica, cu doar doua niveluri, cu mahalalele din cantecele lui Gica Petrescu, in care traiau practic taranii si micii producatori agricoli, mestesugarii stand pe Lipscani si in imprejurimi”.
Victor Bilciurescu mai scrie in aceesi lucrare amintita mai devreme si despre niste subiecte care par desprinse dintr-un film de cosmar: „Pavaj nu se pomenea pe vremea aceea. Doua-trei strazi cu bolovani de rau pe la centru, iar la periferie, cum ar fi cele judetene. Cerul, cand binevoia sa se milostiveasca , in care caz daca disparea praful, se infiintau baltoacele sau in cel mai bun caz mocirlele, iar gunoaielor li se dau foc prin curti ca la tara si asta nu binevoia sa se intample decat o singura data pe an si anume primavara”.
Totusi, a existat o strada, un loc al orasului in jurul caruia, sau de-a lungul caruia s-a scris istoria zbuciumata a Bucurestiului.
Daca voi incepe a vorbi despre “Targul lui Mavrogheni”, cu siguranta multi vor intui ca ma refer la istoria veche a orasului Bucuresti.
Acest targ, aflat in secolul al XVIII-lea la periferia metropolei, este acum chiar in centrul ei, pe locul Pietei Victoriei si reprezenta, pe la 1725, punctul terminus al vechiului drum de carute al serdarului Mogos, o ulita, numita anterior “Podul Brasovului” si, mai apoi, “Podul” sau ”Calea Mogosoaiei”.
Ca atare, incepem a vorbi despre Calea Victoriei de astazi, botezata astfel in 1878, in cinstea victoriei armatei romane in Razboiul de Independenta, cu o prima precizare: “plimbarea” de fata nu se vrea o lectie de istorie, ci doar un exercitiu de loialitate fata de orasul meu, fata de comunitatea in care m-am nascut.
Consider ca nu dezinteresul ci curiozitatea poate deveni adeseori una dintre virtutiile umane, iar daca tocmai curiozitatea m-a impins sa pornesc documentarea si ilustrarea acesteia aici, e pacat sa nu o impartasesc si altora. Nefiind prima incercare de acest gen voi face alte doua precizari: multe imagini nu sunt “toaletate”, tocmai pentru a nu se pierde anumite detalii, iar daca unele incadrari sufera, va rog sa priviti ansamblul si ceea ce doreste sa prezinte el.
***
Pornim de jos, de la “Tribunal” si nu zabovim prea mult aici, pentru ca zarind “canalul” din beton care acopera cursul natural al Dambovitei, imi aduc aminte de puradeii care se scalda vara aici ori pescarii de ocazie care spera sa prinda “pestisorul de aur”, in zilele in care nu joaca la 6 din 49. Ajunsi in Piata Natiunilor Unite, de unde porneste spre nord-vest bulevardul cu acelasi nume, sa consemnam doar ca pe locul blocului turn (numit si Turnul Gioconda) s-a aflat palatul mostenitorilor lui Constantin Brancoveanu (“Casa coconilor Mariei sale”) si ca tot aici s-a aflat, pana in 1986, cladirea Teatrului de Opereta, demolata din ratiuni de…urbanism de regimul comunist. Ultima parte a Podului Mogosoaiei, se mai numea si Ulita mare spre Sarindar, aceasta intrare fiind flancata de doua blocuri cu gloriete (mici pavilioane decorative), ridicate prin anii ’20, blocurile Agricola Fonciera (arh. Paul Smarandescu) si Societatea de asigurari Adriatica-Trieste (arh. Petre Antonescu).





Cum intram pe Calea Victoriei, descoperim, pe stanga, un bloc saizecist intunecat, asezat pe un sir de coloane sumbre, cunoscut mai ales pentru agentia Loto de la parter si ca adapost in caz de ploaie pentru trecatorii fara umbrele. Cladirea se mai numeste, in limbajul popular din zona, blocul cu portic, bloc despre care locatarele mai in varsta spun ca a fost ridicat pentru securisti.





Pe vremuri, aici era un sir de case care gazduiau “Libraria I.G.Hertz” si vestitul magazin “Sora”. Pe acelasi front, nedemolata, dar intr-un indelungat proces de reabilitatre, se afla si casa in care a locuit Ienachita Vacarescu, transformata in 1820 in “Blanaria Prager”, apoi sediul central al “Pronosport”.






Acest imobil a fost ridicat la 1888 pe locul istoricei Case Vacarescu-Bellu, pe un teren care facea parte din curtea caselor baronului Bellu. In 1912, pe locul viran de la intersectia cu strada Marconi s-a ridicat un imobil masiv, pe baza proiectului arhitectului Paul Smarandescu, cunoscut ulterior ca Blocul Prager, azi sediu de banca.






Pe partea dreapta, o cladire asezata impropriu pastreaza si astazi “osemintele” unei vechi reclame cu “ONT Carpati”, unica agentie comunista de turism...





***
Mai sus, fata in fata, intalnim doua edificii cu greutate istorica: “Palatul Postei” si “Palatul C.E.C.”. Prima cladire, cunoscuta si sub denumirea de “Palatul Postei si Telegrafelor”, o cladire mult prea masiva in raport cu largimea arterei care o gazduieste, a fost construita pe locul vestitului “Han al lui Constantin Voda”, ridicat de Constantin Brancoveanu intre 1692-1694, pe care l-au mistuit flacarile marelui incendiu din 1847. Ceea ce a mai ramas s-a daramat pentru a face loc, in 1870, “Pietei Constantin Voda” unde a functionat, intr-o baraca si vestitul teatru popular “Alcazar”. Terenul, atribuit “Postei Romane” in 1890, a devenit locul pe care s-a construit, dupa planurile arhitectului Alexandru Savulescu, intre 1894-1895 “Palatul Postei”, a carei destinatie s-a schimbat in 1970, devenind “Muzeul de Istorie al R.S.R.” apoi, dupa 1990, “Muzeul National de Istorie a Romaniei”.
“Palatul Postelor”, a carui constructie a costat uriasa suma de 6.000.000 lei-aur, a fost executat in stil neoclasic, cladirea, avand suprafata de 8084 m2, fiind alimentata de centrala electrica proprie, ca si Palatul Regal.









***
Peste drum, deci pe partea stanga, se afla o cladire mai supla, in care volumele se imbina armonios, poate si pentru ca, arhitectul a decis retragerea sa cu 15-20 metri fata de frontul cladirilor care o flancheaza, scotand-o in evidenta: “Palatul C.E.C.”.
Pe locul acestei bijuterii arhitectonice se inalta “Manastirea Sf. Ioan (Botezatorul) cel Mare”, ctitorita de Mihai Viteazul si ingrijita prin restaurare de catre domnitorul Constantin Brancoveanu, intre 1702-1703. Lacasul de cult a fost demolat in 1875 datorita starii precare a structurii de rezistenta. Dupa ce, timp de un deceniu, a functionat pe acest amplasament cea mai mare menajerie din tara (un fel de targ de animale exotice), in 1896, prin atribuirea terenului, C.E.C.-ul si-a inaltat noul sediu, rodul inspiratiei arhitectului francez Paul Gottereau. Cladirea a fost inaugurata in 1900. Imobilul atrage atentia in special prin cupola lui monumentala, in stilul celei mai autentice arhitecturi renascentiste. Coloanele, scarile si balustradele din marmura din imensa aula centrala impun prin bogatie si diversitate.


















Am plecat de la cladirile Palatului CEC si a Muzeului National de Istorie a Romaniei, doua opere de arhitectura importante ale Caii Victoriei de astazi, dar si ale Bucurestiului.
Mai sus, tot pe stanga, pe locul unde s-a construit fostul sediu al “Bancorex” a functionat “Hotelul Victoria” grav avariat la cutremurul din 1977, demolat in 1979. Initiat, s-a numit “Hotel de France”, apoi “Grand Hotel Lafayette”, vremuri in care a gazduit celebrul club de noapte “Tunel de France”.
Vizavi este “Biserica Zlatari”, ridicata de Mihai Cantacuzino la 1705, pe un teren ce fusese atribuit zlatarilor domniei, mesteri aurari si argintari, ce se rugau intr-o micuta biserica din lemn. Pictura murala este semnata de Ghe.Tatarescu.
Ramanem pe partea stanga, unde, la intersectia Caii Victoriei cu strada Domnita Anastasia se afla “Magazinul Victoria”. Desi multi cred ca apartine istoriei ceva mai vechi a Bucurestiului, magazinul a fost ridicat in 1945. Pentru ca a fost inaltat pe locul unde a functionat celebra editura “Socec”, magazinul s-a numit la deschidere “Socec-Lafayette”, dar, numai dupa cativa ani, autoritatile comuniste i-au schimbat denumirea in cea care l-a consacrat.












Chiar peste drum, o cladire care trece neobservata este incarcata de istorie. Iar istoria incepe la finele veacului al XVII-lea, cand, pe un teren care ar fi apartinut boierilor Craiovesti, a fost ridicat, de catre capitanul Constantin Filipescu, un han. Dupa moartea capitanului, familia acestuia vinde hanul clucerului Iordache, de la curtea lui Voda Constantin Brancoveanu. Dupa ce isi schimba proprietarul de mai multe ori, hanul ajunge in proprietatea Manastirii Vacaresti (sec al XVII-lea). La vremea acea, hanul avea 6 apartamente la etaj, inca 5 odai la parter, 11 pravalii precum si pivnite din piatra, grajd si un mare sopron.





Hanul Filipescu (cunoscut, nu se stie de ce si sub denumirea de Hanul Sf.Gheorghe), va fi vandut, in 1871, la o licitatie, cu suma de 780.000 lei Societatii de Asigurari Dacia. O parte din cladire a fost demolata, latura dinspre Lipscani pastrata si suprainaltata cu un etaj, la care s-a adaugat un lanternou. Proiectul noului Palat Dacia-Romania a apartinut arhitectului Alexandru Orascu si a fost terminat in 1874. Astazi, cladirea este umbrita de blocurile care flancheaza Biserica Zlatari, care au sufocat practic un spatiu extrem de aerisit in secolul al XIX-lea, scuarul de pe coltul strazii Lipscani facand intrarea in centru istoric al orasului.




Bibliografie selectiva:
Dan Berindei – Orasul Bucuresti, resedinta a Tarii Romanesti, Bucuresti 1963
Victor Bilciurescu Bucuresti si bucuresteni de ieri si de azi, Bucuresti, 1945
Ghe Crutzescu – Podul Mogosoaiei – pvestea unei strazi, Bucuresti 1986
Constantin Olariu – Bucurestiu modern-Radiografia unei prabusiri, Bucuresti 2006

- Va urma -
· Date: 25, March, 2012 · Views: 32425 ·
Additional Info
Keywords: Bucuresti Calea Victoriei Podul Mogosoaiei
Print View


Author
Thread   Post A Reply  
dannyb
25, March, 2012
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
o plimbare foarte bine documentata !
  Report Post
Dumitru Drinovan
26, March, 2012
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Ion, o excelenta prezentare.
Un sincer bravo cu multumiri.
Trebuie sa mai trec odata prin ea sa mai imi amintesc diverse...
Doua mici precizari.
Din ce am auzit eu, de-a lungul anilor, magazinul Sora era scris cu S cu semnul ala cehesc desupra S-ului, ca un semn V cu bratele mai obtuze...
Era un negustor celebru, un evreu destept.
Nu stiu cate locatii a avut, il stiam pe cel de la Gara de Nord, pe Calea Grivitei.
Referitor la Palatul Postelor, eu l-am prins al Postelor si avea la parter si case de bilete CFR.
Dpdv arhitectural, am vazut o emisiune la televizor aciulea, despre masoni si au aratat simboluri foarte clare, ale astora, in care intrau si cele 5 globuri plasate pe colturile respectiv centrul domului de deasupra fiecarui "turn" al Palatului Postelor. Chiar si niste dragoni care aveau in gura burlane de scurgere a apei de ploaie tot la categoria simbolistica intra.
Imi pare rau ca nu imi amintesc mai multe, dar una ca e demult cand am vazut emisiunea si a doua, tot uitandu-ma asa am exclamat: "stati asa, ca asta e Palatul Postelor din Buc".
Am ramas stupefiat citind ce ai scris citand lucrarea lui Bilciurescu editia 1945, din care am aflat ca in Buc erau 125 mii locuitori la 1945 si acum poate trage catre 3 milioane.
La fel, si populatia Terrei era in 1968 de un pic peste 3 miliarde si iar acum a depasit 7 miliarde de oameni...
  Report Post
SerbanV
26, March, 2012
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Da, avem nevoie cât mai des de asemenea lecții de istorie frumos ilustrate pt a ne cunoaște și respecta capitala..
  Report Post
rudi
26, March, 2012
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Visit rudi's homepage! Find more posts by this user Visit this user's gallery
Prietene, JOS PALARIA! Te-am admirat mereu pentru talentul tau de scormonitor si de a ne impartasi detalii despre locuri pe care, eu cel putin, nu le-am vazut niciodata si, cu siguranta, nu le voi vedea. N-am prea intrat eu sa postez comentarii fiindca ce era sa spun? Ca sunt frumoase, ca sunt interesante? Erau si sunt tot mereu, o spun din tot sufletul, dar pentru mine a fost suficient sa-mi bucur ochii si sufletul. De data asta, insa, te-ai oprit asupra unor lucruri pe care eu, ca om ce am trecut mai multi ani prin viata asta si ca un bucurestean get-beget, pe unele le mai stiam, pe altele, insa, nu. Cel mai interesant, in afara de toate celelalte, a fost numarul de locuitori ai Bucurestiului din 1945 fata de cel de acum! Extraordinar ce boom, ce explozie demografica!
Din partea mea tine-o tot asa! Bravo!
  Report Post
Dan Radu
26, March, 2012
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Da, cartea lui Bilciurescu a aparut in 1945, dar citatul de mai sus se refera, asa cum se observa, la sfarsitul sec al XVIII-lea (reiau citatul): “…Gazetarul Victor Bilciurescu, noteaza in cartea sa, aparuta in 1945 si intutulata „Bucuresti si bucuresteni de ieri si de azi” ca la sfartitul secolului al XVIII-lea, Bucurestiul nu conta pe mai mult de 125.000 de locuitori”. Daca este sa detaliem capitolul despre populatie, saultul extraordinar a fost facut intre 1831 (68.000 locuitori) si 1948 (peste 1 milion de locuitori).
Va multumesc prieteni (Dumitru, Serban & Rudi), pentru comentarii, incurajari si sprijin si sper ca viitoarele serii sa descoperim impreuna si alte lucruri inedite.
@Dumitru, semne masonice sunt pe multe cladiri ale Bucurestiului, si nu numai. Acum vreo doi ani am fost sa vad “minunea” de la Comana, ma refer la vegetatia si lacul care, se spune, seamana cu Delta Dunarii. Am vizitat si Manastirea Comana, unde am gasit multe astfel de semne. Si pe la manastirile din Oltenia de sub munte am fotografii cu semne masonice incrustate in pereti, sau impletite ca balustrade la scari. Si astfel de semne dar si alte simboluri se gasesc peste tot in lume. Multam de cuvintele frumoase si informatiile suplimentare puse aici.
@Rudi: chiar sunt impresionat de cuvintele tale. Ma onoreaza.
Mult spor!
  Report Post
Dan Radu
26, March, 2012
Click here to see this users profile Click here to Send this user a Private Message Find more posts by this user Visit this user's gallery
Cu scuzele de rigoare pentru greseala impardonabila de a-l omite dintre prietenii ce au scris la aceasta postare pe Daniel, caruia ii multumesc pentru cuvinte si vizita
  Report Post

Powered by: PhotoPost PHP vB3 Enhanced
Copyright 2006 All Enthusiast, Inc.


All times are GMT +2. The time now is 12:17.


Powered by vBulletin® Version 3.7.4
Copyright ©2000 - 2019, Jelsoft Enterprises Ltd.