Galeria Foto  


View Full Version : O istorie a fotografiei (VI)


duke
13-04-2004, 00:56
O istorie a fotografiei (VI)
- continuare -

In slujba artei

Charles Baudelaire (1859): “daca fotografiei ii este permis sa suplimenteze arta in unele din functiile sale, in curand ea o va suprima sau o va corupe in intregime, multumita stupizeniei maselor care ii sunt aliate”.

Aceasta nemultumire a lui Baudelaire era bazata pe conceptia ca imaginea produsa de aparatele de fotografiat era atat de precisa incat nu mai lasa nici un fel de loc imaginatiei. Aceasta afirmatie va bantui fotografia pentru urmatoarea suta de ani. Pentru a demonstra ca imaginatia, sensibilitatea artistica si stilul individual erau posibile si cu aparatul de fotografiat, fotografii au inceput sa manipuleze procesul fotografic mai direct prin mijloace mecanice sau chimice. O alta strategie era aceea de a imita stilurile existente in pictura. Pe de alta parte, pictorii au cautat metode prin care fotgrafia ii putea ajuta in incercarile lor de a reda lumea.

Artistii francezi Camille Corot si Jean Francois Millet colectionau fotografii pentru a-i ajuta in reprezentarea naturii. Millet era membru al scolii Barbizon care urmarea sa introduca un mai mare realism peisajelor prin realizarea de picturi in natura. In perioada anilor 1850, fotografii francezi Gustave Le Gray si Henri Le Secq au realizat fotgrafii de peisaje care semanau cu schitele pictorilor scolii Barbizon. Acest lucru nu este deloc surprinzator deoarece ambii fotografi studiasera pictura cu Paul Delaroche, care a fost si profesorul lui Millet. In Marea Britanie, fotografii de portrete David Hill si Robert Adamson si peisagistul Roger Fenton si-au castigat admiratia pentru armonia compozitionala si de tonalitate a fotografiilor lor. In acelasi timp, zeci de asa-zisi artisti fotografi produceau daguerreotipuri de nuduri nu tocmai decenente.

Oscar Gustave Rejlander, un suedez care locuia in Anglia, a facut una din cele mai categorice incercari de a realiza arta prin fotografie cu “Two Ways of Life” (1857). Aceasta fotgrafie alatura reprezentari ale religiei, binefacerii si a altor virtuti cu reprezentari ale jocurilor de noroc, vinului si viciilor. Pentru a realiza acest proiect ambitios al binelui si raului el a grupat la un loc 30 de negative diferite cu actori costumati care au pozasera pentru el. Multi fotgrafi l-au criticat pe Rejlander pentru ca a recurs la aceasta manipulare, dar aspiratiile sale artistice au influentat generatiile urmatoare de fotgrafi. Influentat de Rejlander pictorul si fotograful englez Henry Peach Robinson a folosit si el mai multe negative pentru a realiza imagini idilice ale vietii de la tara. Atat Rejlander cat si Robinson faceau apel la alegorie, simbol si sentimentalism specifiece epocii victoriene.

In Anglia o forma teatrala de portretistica a fost in voga in perioada anilor 1860 – 1870. Acest trend a fost impus de talentul a doua femei Julia Margaret Cameron si Clementina Hawarden alaturi de Lewis Carroll autorul operei “Alice in tara minunilor” (1865). Hawarden and Carroll se axau pe imagini sentimentale care infatisau fete si femei tinere. Cameron si-a folosit familia pentru a interpreta scene religioase sau din literatura. Ea obisnuia sa sporesca misterul fotografiilor ei si asemanarea lor cu pictura printr-un “blur” :) deliberat.

Multi fotografi europeeni interesati de potentialul artistic al fotografiei au infiintat societati fotgrafice si au inceput sa scrie tratate asupra ideeilor lor estetice. Unul din cele mai influente astfel de eseuri a fost “Naturalistic Photography” de Peter Henry Emerson publicat in Anglia in 1889. In aceasta lucrare, Emerson afirma ca fotografia este o arta la fel de legitima ca pictura, dar ca fotografii ar trebui sa se bazeze doar pe efectele naturale ale luminii si ale subiectului si sa nu apeleze la costume sau manipulari foto. Dupa ce a citit mai multe studii stiintifice asupra procesului fotografic, Emerson a revenit asupra celor publicate considerand ca natura artistica a mediului este un lucru asupra caruia fotograful are foarte putin control artistic. Si-a publicat aceasta noua opinie in “The Death of Naturalistic Photography" (1891), dar era deja prea tarziu, ideile sale influentasera multi fotografi, printre care si Alfred Stieglitz un american care va deveni o figura marcanta in fotografia secolului XX.


- va urma -

extrase din:
Encyclopaedia Britannica
Encarta Encyclopedia

traducerea si adaptarea: Duke