Galeria Foto  


View Full Version : Intre noi, incepatorii.


Pages : [1] 2

the rookie
05-09-2006, 06:46
Un experiment care a reusit, nu trebuie repetat in ruptul capului

In formatul standard, trecerea de la analog la digital s-a produs, pentru fiecare dintre noi, cu ghionturi si sughituri. Pe mine cel mai tare m-a deranjat lipsa claritatii imaginii produse de aparatura digitala, datorata modalitatii de obtinere si reconstituire. Si nu vorbesc aici de camerele cu senzori mai mici de 1/2 fotograma standard, fiindca elementul definitoriu in calitatea digitala deocamdata nu este numarul de megapixeli sau algoritmul de transformare, ci marimea fizica a senzorului. De exemplu, o camera cu un senzor de 60X60mm si 6MP va furniza o calitate infinit mai buna decit una cu un senzor de 24x36mm si 14MP. Se pare ca nici o optica din lume nu a putut imbunatati aceasta realitate... imaginea bruta (fie RAW fie JPG) este total nesatisfacatoare.

Din fericire exista programe de corectie, care speculeaza algoritmi matematici si puterea de calcul a PC-urilor si care actioneaza in prezent foarte eficient, cu conditia sa fie folosite la randament maxim. Dar pina acolo trebuie avut in vedere criteriul de alegere a unui obiectiv bun.

Acum, in mare fie spus, se poate alege intre doua tipuri de sticlarie:
1. obiective cu distante focale multiple (zoom),
2. obiective cu distante focale fixe (prime)
si este la mintea cocosului ca orice amator va alege primul caz, unde cu bani relativ putini, se poate acoperi o varietate mare de clase compozitionale.

Pai atunci care este avantajul unui pret total mai mare si a "legarii" de o anumita distanta focala? Calitatea! Un obiectiv prime furnizeaza o imagine cu contrast redus, dar cu multe detalii, pe cit vreme un zoom reda o imagine plata, cu contrast spectaculos, dar lipsita de detalii, datorita imposibilitatii compensarii optime pe intreg intervalul focal (fiecare zoom are o focala optima, si fiecare obiectiv are o diafragma optima). Vom vedea in continuare ca programele de procesare pot elabora bine pe o imagine cu detaliu, dar ramin neputincioase in fata lipsei acestuia.

Deci primul subiect pe care am sa incerc sa-l abordez impreuna cu voi este "claritatea" (eng. sharpness), simplu, asa cum o intelegem majoritatea dintre noi (pentru a nu crea confuzie, am sa fac abstractie deocamdata de notiunile de Accutance si Resolution, si fiindca am vorbit despre acestea in alta parte) si modalitati de a o imbunatati.

Attachment sh0: exemplu tipic de imagine produsa de un zoom.
Attachment sha1: imagine produsa de un prime modest.


1. RUDIMENTE DE SHARPENING

Photoshop si softurile similare ofera doua modalitati de abordare a problemei sharpness. Prima si cea mai la indemina este lucrul direct pe JPG, in care claritatea se poate aplica din filtrele Sharpen si este recomandat sa se faca in ultimul pas al procesarii (din considerente tehnice asupra carora nu insist). In acest prim caz, aplicarea filtrelor Sharpen TREBUIE sa se faca in modul Lab Color, fiindca numai astfel functiile se vor aplica pe contururile care formeaza relieful de claritate si nu pe culori, care sporesc confuzia si numarul de artefacte. Fiindca aceasta este tehnica aplicata covirsitor de catre amatori, trec mai departe.

Pentru minuirea perfecta a acestor functii insa se utilizeaza a doua modalitate, Layerurile, care permit "acordul fin" si variabil.

Attachmentul shl1: porneste de la o imagine luata cu un zoom
Attachmentul shl2: arata clippingul din stratul de Levels (un pas care nu are legatura aparenta cu sharpening, dar care trebuie facut... se cheama Normalizare sau mai corect "normare")
Attachmentul shl3: infiintarea unui New Layer (adica a layerul in care se va efectua sharpening)

the rookie
05-09-2006, 07:10
Attachmentul shl4: apoi se da click pe Merge Visible, se apasa ALT, se elibereaza mouse si apoi se elibereaza ALT. In felul acesta se copiaza ceea ce era vizibil in stratul anterior in stratul nou creat). Va rog sa va obisnuiti bine cu aceasta manevra, fiindca, inafara stratelor dedicate (adjustment layers), totul se va prelucra in new layers, inclusiv selectiile lasso sau rectangle (prin Copy/Paste)
Attachmentul shl5: se aplica USM in disperare. Amount si Radius nu au importanta deosebita acum, dar totusi nu trebuie exagerat prea tare.
Attachmentul shl6: ma deranjeaza multe la imagine, dar cel mai tare ma deranjeaza apa. Si pentru asta am sa umblu la opacitatea stratului nou, cum ziceam, ca fine tuning.
Attachmentul shl7: am posibilitatea sa reduc actiunea ultimului strat cu 50%
Attachmentul shl8: sau sa testez de unde am pornit (0%) si sa ma hotarasc unde ma opresc.

Remarci: operatia a fost urmarita simplist, fara a insista asupra Mode si nici asupra Fill.

the rookie
05-09-2006, 07:49
Am sa lamuresc ce este cu Fill intii. Fill da masura suprafetei asupra careia se aplica Amount. Pe imaginile de pe monitor diferentele poate ca nu apar atit de evidente, dar pe copiile pe hirtie se vad.

Attachment shs1: reprezinta imaginea de la care se porneste (din nou neglijati va rog Mode).
Attachment shs2: Opacity si Fill, cite 50%
Attachment shs3: Opacity 100% aplicata pe un Fill de 50%
Attachment shs5: Opacity si Fill nealterate, 100%

Va ramine voua, ca tema pentru acasa sa executati operatiile si sa observati (daca puteti) diferentele intre 50% Opacitate si 100% Fill, respectiv 100% Opacitate si 50% Fill.

Remarci: incercati de asemenea sa observati aceleasi diferente intre Radius si Threshold la lucrul monostrat. Nu va asteptati la minuni, daca nu vedeti nimic pe ecrane, nu este nici o problema. Eventual vom reveni, atunci cind vom discuta de tehnici avansate de sharpening.

the rookie
05-09-2006, 15:46
Am sa revin o clipa asupra diferentelor dintre un zoom si un prime. In urmatoarele citeva attachmente, in stinga, este vorba de un Canon 80-200mm in pozitia minima, poza efectuata pe auto (expunere si claritate), iar in dreapta este un Tamron de 135mm la deschidere maxima a diafragmei si reglare manuala a vitezei de expunere si apoi a claritatii, cu ajutorul unui ocular Minolta 4X.

Lumea se plinge ca pozele obtinute cu prime-urile au o tenta de galben sau de albastru la diverse deschideri ale diafragmei. Pe linga cistigul in detaliu, aceasta este o problema derizorie, fiindca poate fi adresata foarte usor, fie din diafragmare, fie din aplicarea unui Adjustment Layer de Photo Filter (cooling, respectiv warming).

Attachmentul zoom-prime1: arata o vedere (View) Fit on Screen.
Attachmentul zoom-prime2: aici avem o View Actual Pixels. Cred ca se pot observa diferentele evidente intre calitatea detaliului. Poza din stinga apare plata, cu un contrast sporit, dar este lipsita de detaliu, sau mai precis furnizeaza o calitate constanta a detaliului. Poza din dreapta, desi are un contrast ceva mai redus, confera imaginii o structura 3D, cu zone clare si neclare, cu detalii de calitati diferite.
Attachmentul zoom-prime3: am aplicat aici (atit in stinga, cit si in dreapta) aceleasi cantitati de USM (in modul Luminosity, echivalent cu modul Lab Color din lucrul monostrat) si cu aceleasi Opacitati (20%). Desi in acest caz modalitatea de sharpening nu este cel mai bine aleasa, se pot observa aceleasi diferente intre imagini.

De-aci incolo, ori de cite ori va fi posibil, am sa exemplific procedeele de prelucrare pe prime-uri.


Un amanunt care nu trebuie neglijat asupra prime-urilor foarte luminoase (scumpe si bune, adica). In acest caz am folosit un Canon 50mm f/1.8 SC, in lumina artificiala. Se observa comportamentul radiatiei in jurul surselor de lumina. Acest fenomen (voit exagerat aici) duce evident la arderea detaliilor din Highlights. Timpii de expunere redusi nu aduc cine stie ce imbunatatiri, dupa cum se vede destul de timid insa din histograme, fiindca zonele Highlights (dreapta) par la fel de harcea-parcea in ambele attachmente (cnn181 si cnn182). Lipsa DOF nu se traduce numai prin neclaritati (lucru dorit la prim-planuri), ci si prin Lens Fringe (dar de cromaticitate nu discutam inca) si difractii externe (nu datorate diafragmelor mici), care se traduc ab initio prin pierderea totala a contururilor formelor existente (vezi sagetile rosii de la biurete).

Este foarte important sa obtinem initial o imagine cit se poate de clara, fara sacrificarea DOF cu orice pret, mai ales unde avem o marja de siguranta conferita de calitatea superioara a veselei. Profunzimea se poate regla ulterior tot din filtrele de Claritate (Sharpness) sau Neclaritate (Blur), in PS, fapt care constituie un mare avantaj al prelucrarii digitale fata de cea analoga, unde te chinuiai sa indoi hirtia fotografica sau sa inclini masa de expunere de sub obiectivul aparatului de marit.

Simpla stringere a diafragmei catre valoarea optima aduce, pe linga DOF (poate nedorit, dar adresabil in PS, cum vom vedea mai departe), intreptarea celorlalte "neajunsuri" generate de luminozitatea sporita a obiectivului. Zonele incercuite cu verde denota capatarea detaliului sporit in calitate, prin anihilarea "arsurilor" din zonele de luminozitate maxima (Highlights).

the rookie
05-09-2006, 17:50
Si, daca tot a venit vorba, am sa pomenesc de lucrul cu functia Select si aplicarea functiilor in discutie la zonele selectate.

Prima posibilitate este selectarea totala (Select All), in care se alege pentru prelucrare un dreptunghi mare exact cit toata imaginea. Acest mod l-ati vazut deja atunci cind ziceam New Layer\Layer\Merge Visible\right click\Alt, eligerat mouse, eliberat Alt. Se copia intreaga imagine in stratul nou creat.

A doua posibilitate este selectarea cu Lasso, treaba migaloasa, de chinez. Lumea a inventat niste joystick-uri, foarte la indemina pentru profesionistii de prin edituri, dar noi lucram cu mouse cu laser acuma... Daca se doreste indulcirea transformarilor aplicate selectiei pe la margini, se alege Select\Feather cu un numar de pixeli adecvat scopului. Nu uitati in acest caz ca, daca ati aplicat transformarea selectiei de interes, puteti oricind sa dati Select\Inverse si sa aplicati o transformate contrarie partii din imagine pe care NU ati selectat-o initial cu mouse. De asemenea, nu uitati ca puteti reveni asupra aceleiasi selectii pentru la o noua transformare utilizind atit de comodul Reselect.

Apoi se poate utiliza Magic Wand, pentru a selecta zone de intensitati asemenatoare. Acest mod de selectare are ca dezavantaj pixelarea in zone de luminozitati reduse (Shadows)

O alt smecherie (o escrocherie de-a binelea) este utilizarea Select\Color Range si apoi Fuzziness, in care se afecteaza mai putin zonele intunecate. Cuplarea cu Feather duce la rezultate de delimitare a selectiilor aproape perfecte.

In attachment am ilustrat folosirea Sharpness (Select Rectangle\Feather) si Gaussian Blur (Select\Inverse) in doua-trei strate diferite, evident exagerind cu ambele functii, doar ca sa realizati elasticitatea aplicabilitatii acestor tehnici. Aici rezultatul este paradoxal, o simpla gluma, fiindca nu fac nici un sens fizic nici imaginea si nici profunzimile obtinute.

Ca sa detaliez putin, sa nu ziceti ca-s... al dracului, m-am dus in Background, am selectat ce-am avut de selectat (rafturile din stinga, cu Rectangle), apoi Control+C. Am dat New Layer (Mode\Luminosity), Control+V, am dat Filter\Sharpenss\USM\. Apoi m-am dus din nou in Background, am selectat cam aceiasi treaba ca prima oara (se poate si Select\Reselect, dar asta nu tine intotdeauna) si am dat Select\Inverse, apoi Control+C. Am revenit la Layer 1 creat anterior si am dat New Layer (Mode\Luminosity), Control+V, am dat Sharpness\Blur\Gaussian Blur\. In fine, m-am dus din nou jos in Background, am selectat ce-am avut de selectat (rafturile din dreapta, cu Lasso si ceva Select\Feather), apoi Control+C. Am revenit la Layer 2 creat anterior, am dat de-aici New Layer (Mode\Luminosity), Control+V, am dat Sharpenss\USM\. Asa a iesit toata porcaria din attachment.

(Sunset, cred ca asta nu mai este o noutate pentru tine de-acum... si Rudi, apropos de observatia ta de la Banana Bird cu DOF-urile ciudate... ooops, am sters-o, dar stii tu ce vreau sa spun)

the rookie
05-09-2006, 19:05
2. SHARPENING (ceva mai) AVANSAT

Am ales, pentru exemplificarea tehnicilor urmatoare, o poza executata cu Canon 300D si Canon 50mm f/1.8, cu diafragma deschisa complet, care prezinta o histograma inca cit de cit civilizata. Am sa caut sa nu ma bag pe alte reglaje si filtre, contrar recomandarilor workflow-urilor "traditionale" (inafara corectiilor geometrice si a unui eventual crop, absolut necesare, datorita expunerii neglijente, astfel:

Select\All apoi Edit\Transform\Rotate, tras de coltul din dreapta sus ClockWise, vre-un grad, pina ce coloanele de la usa de la intrare devin perfect verticale, Enter, apoi marcaj rectangular cit mai strins si Image\Crop, ca sa scap de colturile albe, rezultate din rotatie. Pasii au fost deja efectuati.

La sfirsit, dupa ce comparatia va alege cel mai bun rezultat din punct de vedere al claritatii, am sa-l procesez asa cum cred eu mai nimerit.

the rookie
06-09-2006, 06:52
Voi expune aici trei procese (dupa Steinmuller)

a. prima tehnica se numeste "sharpening prin marirea scalei" si se bazeaza pe principiul ca imaginile marite sint mai usor de adresat de catre algoritmul filtrului aplicat. Lucrul pe imagini marite mai mult de 400% nu este indicat. Se procedeaza astfel:

- File\Open
- Image\Duplicate
- (flatten image) - in cazul ca s-a lucrat pina atunci in straturi
- mariti 200% (Image Size, %, PS bicubic sau bicubic smooth)
- Filter\Sharpen\, alegeti metoda (ex. USM) si aplicati-o exagerat
- reduceti 50% (Image Size, %, PS bicubic)
- Select\All
- Ctrl+C
- inchideti duplicatul (nu salvati schimbarile)
- creati New\Layer in modul Normal
- Ctrl+V
- reglati Opacitatea si Fill
- flatten image
- save for web

Primul rezultat arata cam asa:

the rookie
06-09-2006, 07:23
b. "halo sharpening" are ca rezultat stapinirea efectelor atit de deranjante pe care le implica producerea halourilor (cele albe in special), acelea care se produc in urma aplicarii USM la oasele goale (vezi urmatorul mesaj si attachment). Se executa astfel:

- deschideti o imagine gata sharpened, dupa un procedeu aratat anterior
e.g.
- File\Open
- Layer\New
- Layer\Merge Visible\click, ALT, de-click, free ALT
- Filter\Sharpen\USM, exagerati putin
- Opacity dupa gust
(- Layer\Flatten)
apoi
- Layer\Duplicate Layer
- Blending Mode pentru Layer de jos este Darken si Opacity 75%
- Blending Mode pentru Layer de sus este Lighten si Opacity 25%
("blending mode" se mai poate lua si din fereastra "Layers")
- jucati-va cu cele doua opacitati pina va convine ce vedeti
- Layer\Flatten
- File\Save for Web

Un posibil rezultat ar fi:


(ce-ar fi de observat eventual este marirea contrastului, prin accentuarea halourilor negre si diminuarea celor albe)

the rookie
06-09-2006, 07:30
Inainte de a trece la ultimul procedeu, care implica lucrul cu straturi si masti, am sa arat cum ar fi sa folosim USM (asa cum o cam faceti cu totii), direct pe imagine (monostrat):

the rookie
06-09-2006, 07:39
Remarci: la ultimul post am urmarit pentru final cam acelasi contrast in zonele neutre si am respectat cantitatea de Amount raportata la opacitatile anterioare.

Imaginile postate reprezinta doar cite un exemplu. Pentru a vedea cum actioneaza procedeele trebuie sa va pierdeti voi insiva ceva timp si sa va dixtrati cu controalele de Opacitate si Fill. Garantat in doua-trei zile va veti forma mina si ochiul, nu-i mare filozofie, si va va fi pur si simplu jena de cum ati lucrat pina aici... mie mi-a fost.

Ma abtin deocamdata de la a ma referi la calitatea sharpening obtinuta prin cele trei procedee de pina acum.

c. "edge mask sharpening"

Este o metoda ceva mai laborioasa, care, asa cum este descrisa in literatura de specialitate, se preteaza bine la o dezvoltare cu caracter educativ. De aceea am sa insist ceva mai mult aici si cu mai multe exemplificari grafice, fiindca acestea va vor ajuta nu numai sa intelegeti cum actioneaza functia sharpening, ci va vor arata cum sa obtineti simplu canalul alfa in mascare.

- File\Open (sau Image\Flatten)
- Layer\New\Layer
- Layer\Merge Visible, right click, Alt, de-click, free Alt

pina aici nimica nou sub soare. Acum trebuie sa cream o "edge layer mask", adica o masca pe contururile cele mai semnificative si pe care dorim sa efectuam accentuarea prin sharpening. Alegerea acestor contururi nu este o treaba usoara, dar structurarea programului pe canale (channels) ne poate ajuta foarte mult. Pentru inspectie si alegere, deschidem Window\Channels si, pentru fiecare dintre canalele RGB, pe rind, efectuam urmatoarele operatii:

- select canal
- Filter\Stylize\Find Edges

Diferentele marginale intre canale poate ca nu apar evidente la prima ochire. De aceea, pina va obisnuiti care canal este mai nimerit pentru subiectul ales (pentru peisaj vara - verdele, pentru iarna - albastrul, pentru prelucrari zonale in portrete - rosul... ca sa va dau doar niste indicatii pretioase, care pot sa va satisfaca creativitatea, sau poate ca nu...), este bine sa vi le puneti gramada intr-o poza comuna (si sa mai si tineti minte care ce este). In attachment, eu am respectat ordinea R,G,B.

the rookie
07-09-2006, 08:44
OK, deci v-ati ales canalul, eu am ales Green.

Manevrati din Levels pina ce mariti la maxim contrastul de margine... sau mai bine faceti asa: Image\Adjustments\Levels si introduceti in primul input un numar peste 200, in al doilea 1 si in al treilea cu cel putin doua unitati mai mult decit in primul. Aici din nou este chestiune de gust si de incercari cu nemiluita. Pentru imaginea de fata eu am ales 235, 1, 240, dar asta nu inseamna absolut nimic...

Remarci: tineti seama in alegerea Levels ca tot ceea ce este negru va fi ulterior sharpened, fiindca vom inversa masca mai tirziu.

Atentie: ce vedeti in attachment nu arata in realitate alb-negru, ci verde!!!

the rookie
07-09-2006, 08:57
Acum trebuie sa fiti cu bagare de seama totusi, fiindca trecerile de la foarte clar (sharp) la zonele mai neclare nu trebuie sa se faca brusc. De aceea se recomanda un Filter\Blur\Gaussian Blur de raza 3-5 pixeli.

Cind sinteti gata, efectuati "Load channel as Selection", dupa cum arata attachmentul:

the rookie
07-09-2006, 09:07
Efectuati:

Select\Inverse
Select\Save Selection, dati-i un "nume", OK.
alegeti RGB in fereastra Channels
alegeti acum Layers in aceiasi fereastra
mergeti cu mouse pe ultimul layer (green in cazul meu)
dati right click
dati Delete Layer
apoi Select\Deselect

Ce am facut a fost sa alcatuim un Alpha Channel, ca Strat cu Masca de Contur pe care l-am botezat "nume". Il gasiti alaturi de celelalte acareturi (RGB, R, G, B) in Channels, ultimul, ca "nume". Dupa asta am facut curat pe masa de disectie. Dupa ce il avem gata creat, il putem aplica pentru sharpening astfel:

imediat dupa Background (adica unde am ramas)

- Layer\New\Layer (modul Normal ! )
- Layer\Merge Visible, right click, Alt, de-click, free Alt
- Select\All
- Select\Load Selection, alegeti "nume" si dati OK
- Layer\Layer Mask\Reveal Selection
- In Layer Window dati un click pe Sharpening Layer, nu pe Mask (cum sugereaza sageata rosie)
- aplicati filtrul dorit: Filter\Sharpen\USM, OK
- jucati-va la Opacity si Fill pina ce va place ce vedeti.

Remarci: de fiecare data de cite ori am spus "jucati-va la opacitate si fill" va rog sa o faceti in View\Actual Pixels, ca sa n-aveti surprize mai tirziu, la mariri substantiale.

Attachmentul va arata absolut toti pasii (History) transformarilor.

the rookie
08-09-2006, 04:21
Iar aici postprocesarea, in toata maretia ei...

the rookie
08-09-2006, 04:36
Comentariu:

desi poate ca nu apare evident de pe imaginile postate aici, cel mai mult ar trebui sa va placa ultimul rezultat. Daca lucrati un pic singuri nu va trece mult si veti observa cu siguranta acest lucru.

Sa va spun cinstit, mie nu-mi place nici un rezultat si poate ca unii au inteles deja de ce, fiindca nu degeaba am postat exemplul cu difractia externa a obiectivelor prime si apoi am precizat la inceputul prezentarii tehnicilor mai avansate ca am lucrat practic fara diafragma cind am luat poza.

Attachmentul va dezvaluie motivul concret: halourile enorme create de luminozitatea nestapinita corespunzator a obiectivului, desi afara era innorat, albul de peste tot creaza reflexii in toate directiile... Aceasta este una dintre dovezile ca PS nu poate face chiar orice minuni pentru a indrepta greseli grosolane facute de fotograful incepator la expunere.

the rookie
08-09-2006, 05:08
Totusi scopul postului nu este elaborarea unor fotografii superbe din punct de vedere tehnic, ci sa va ajute sa va fixati niste pasi in prelucrarea, care ar trebui sa aibe ca rezultat o claritate sporita (pina acum)

La sfirsitul acestui subiect am sa amintesc de o portprocesare de "granita" (intre curbe si USM), asa numitul

Clarifier (se lucreaza monostrat, dar se poate lucra si in layeruri, bineinteles)

IMPORTANT: se aplica USM cu un Radius enorm si de Amount relativ moderat, deci ca sa se sporeasca contrastul local pe suprafete mari, in loc sa se adauge contrast pe zone foarte mici, fapt care duce la accentuarea marginilor.

Un exemplu se poate vedea in attachment (din nou se vede in zona marita de control a USM ca halourile albe sint tot acolo...)

the rookie
08-09-2006, 05:43
In incheiere o mica surpriza... o prelucrare care contine atit clarifier cit si edge mask sharpening. Deci, asa cum spune o vorba din batrini, in Photoshop, nu care cumva sa te atingi de Contrast, ca-i o functie distructiva (si vom vedea ca nu numai ea). Exact, posibilitatile ca sa n-o faci sint limitate, dar foarte variate totusi, daca le folosesti un pic logic... calea va este deschisa...

the rookie
08-09-2006, 06:46
3.CONTRASTUL, O FUNCTIE SALBATICA

In loc de introducere, am sa exemplific (dupa mine) singura ocazie in care folosirea contrastului face sens deosebit de pozitiv.

Simulator Infrarosu: iata o postprocesare extrem de simpla si eficace, care se departeaza bine de sugestiile devenite clasice, care utilizeaza Channel Mixer, Glowing Edges si alte bazaconii. S-a pornit de la o foto total banala, care este insa obligatoriu sa contina niste verde biologic acolo (fiindca asa ne-am obisnuit noi sa vedem infrarosul pe frunze... nuante de gri foarte deschis, intr-o poza alb-negru cu granulatie ridicata...). Cam asa ceva:

the rookie
08-09-2006, 06:48
Si aici se afla rezultatul, cu History atasata.

Mda... stau acum si ma uit ca History asta nu prea clarifica totul... Iata cum se procedeaza:

- se exploateaza functia Select\Color Range. Te duci cu pipeta (eyedropper) acolo unde vezi verdele moderat, nici prea crud, nici prea dens (despre filtrarea IR de primavara si de toamna m-am mai certat cu niste "profesionisti", de-aia am sa-i spun acum un "verde moderat"). Reglezi Fuzziness la o valoare astfel incit in thumbnail-ul de control sa apara o acoperire satisfacatoare in functie de compozitia imaginii. OK.
- Adjustments\Brightness and Contrast, dai valori apropiate de cam +60 la ambele
- Select\Inverse
- Adjustments\Brightness and Contrast, dai valori apropiate de cam -20 si cam +20, respectiv
- Adjustments\Mode\Grayscale

... asa.

snowfox
08-09-2006, 16:20
thx The Rookie, si astept continuarea

the rookie
08-09-2006, 16:41
Asa cum ne sade bine, daca tot ne aflam in treaba sa vorbim despre contrast, o sa-l abordam dintr-un punct de vedere nebanal si constructiv. Adica... cu ce se poate obtine un contrast minim, indiferent de iluminare?... Cu un prime... Si care-i cel mai prime dintre prime-uri? Evident un...

Pinhole, adica o gaura de ac. Da, am sa las la o parte toate sofisticariile si automatizarile obiectivelor moderne, sticlele cele mai pure si stratele antireflex, am sa pastrez totusi ultimile cuceriri in privinta suporturilor sensibile (senzorul digital), dar am sa captez imaginile cu... o gaura de ac (asa, sa le fac in ciuda celor de la dpreview, fiindca nu au in descrierile lor acest tip de "obiectiv")

Pentru calcule mai mult sau mai putin empirice in privinta opticii acestul tip de mijloc de captare imagine, va las placerea voua sa cautati pe net despre "pinhole". Dupa ce veti vedea rezultate concrete si nealterate, poate veti putea distinge intre cei care fac cu adevarat pinhole photography si cei care sint falsificatori web (si sint extrem de multi). Calitatea fotografiei de acest gen nu este extraordinara, dar ne permite sa facem in primul rind un salt de 200 de ani in timp si, in al doilea rind, sa valorificam Photoshopul catre maxim, astfel incit, atunci cind captam o imagine cu un obiectiv normal, sa ne putem da seama de diferente si exagerari. In doua vorbe, imaginea pinhole se caracterizeaza prin timpi lungi de expunere, prin lipsa aberatiilor lentilelor si printr-o profunzime (DOF) infinita (de la camera si pina la orizont aceiasi claritate... sau neclaritate)

Cu constructia am s-o termin repede: se ia un capac de body pentru aparatul vostru, se da o gaura in el cu un diametru de 5-10 mm si peste aceasta se lipeste cit mai curat, cu crazy glue, o tinta (apertura) din platina pentru microscopia electronica, cu o gaura taiata la laser intre 150-200 microni. In lipsa acestui accesoriu, pur si simplu gauriti capacul exact in centru cu un burghiu cit mai fin posibil (0.1-0.2mm). Minunea arata cam asa:

the rookie
10-09-2006, 09:27
Ca sa ne fie treaba mai usoara si mai placuta (zic eu) am sa incep cu expunerile pinhole pe timp de noapte. Este o pasiune mai veche (la fel cum fotograful de semi-nud are legaturile sale intime cu modelul prin intremediul camerei, tot asa si mie imi place sa fur timp si sa-l insumez, lucru de care nimeni nu este capabil in mod normal, fiziologic) in care m-am "dezvoltat", ca sa zic asa, coincidental, odata cu inceperea muncii pe microscopul electronic si difractoarele de raze X. Ultimii ani au adus progrese deosebite prin tehnica digitala, fiindca foarte multe fotografii erau pina acum esecuri costisitoare. Va rog sa ma intelegeti corect: tot esecuri produc, in cea mai mare masura, numai ca acum nu mai pierd atit de mult timp cu ele. Si cum "time is money", costurile s-au redus drastic.

Attachmentul arata o poza facuta prin 50 microni, 2 minute, ISO 100. Va rog sa observati ca nici negrul nu este negru si nici albul nu este alb, si aici histograma arata tocmai asta. Lipsa contrastului este o caracteristica a tehnicii pinhole chiar si pe timp de noapte, unde te astepti ca lucrurile sa fie cit se poate de simple: intuneric si lumina.

the rookie
11-09-2006, 06:46
Nu nu este obligatoriu sa lucrati in RAW, dar iata ce se intimpla prin "traducerea" in JPG: observati marginile histogramelor in cele doua cazuri: in attachmentul precedent (RAW) in ambele zone extreme (atit in highlights, cit si in shadows) histograma mai arata inca niste spatiu disponibil, de rezerva, adica. In JPG, adica attachmentul acesta, histograma arata clipp-uita, adica "taiata" cite un pic, din in ambele zone de interes (am postat acest preambul in urma unor discutii tangentiale din alte parti, ca sa fie clar de ce RAW se zice ca este mai "bun").

the rookie
11-09-2006, 07:09
Tipic pinhole cu detectarea frecventei de 60 Hz prin interactiune cu oscilatiile senzorului. Pe linga lipsa de contrast avem si discontinuitatea liniilor luminoase, care ar trebui sa fie compacte, nu punctate.

In lumea asta minunata a pinhole nu exista subexpunere (daca incerci de trei ori vei obtine zone intunecate fara clipping) cu putina bunavointa.

the rookie
11-09-2006, 08:13
Si, tot cu un pic de indulgenta, nici supraexpuneri (histograma unei poze mult supraexpuse in timp arata cam ca una normala, cu putine highlighturi casapite, pe timp de zi...)

the rookie
11-09-2006, 08:39
Inainte de a trece la prelucrare, inca niste poze fara nici o postprocesare. Aici vedeti o apertura de circa 2000 microni, foarte mare, care se comporta aproape ca o lentila. Calitatea contururilor depinde de iluminare si de viteza de expunere, dar acest diametru de apertura pare a produce imagini bunicele (cu mult noroc)...

the rookie
11-09-2006, 08:41
Si un ultim exemplu, o apertura de 200 microni, numai bine cind incepe sa se faca lumina afara.

the rookie
11-09-2006, 15:56
... si o ultima precizare: sa nu credeti ca diferenta dintre noapte si zi va aduce mare lucru in contrastul de margine. In mod natural nu se intimpla nimic, contrar tipurilor adoptate in a ne exprima despre obiective si de a le imparti in moi sau iuti. In attachment am fotografiat cu 200 microni o eticheta de alcool isopropilic, cu 8 flashuri puternice (Promatic FTD 5600) in stinga, si doar unul, in dreapta (evident ambele pe timp de zi, 30 secunde, ISO 100. La ambele un pic de ajutor in PS). Un pinhole se comporta ca un obiectiv "portret" in lumina excesiva si ceva mai sharp noaptea, la dire luminoase, dar fara a excela in calitate. De aceea le-a venit ideea sa puna in gaura tot felul de sticle.

Argumentarea ca in fotografie nu exista linie dreapta, face mult sens in acest caz. Ginditi-va la Huygens si la principiul enuntat de el. Si apoi mai ginditi-va ca oricit de tare ar fi aparatul la viteza obturaturolui, miscarea nu inceteaza niciodata... in gaze: vibratie, rotatie, translatie, in lichide: vibratie si translatie, iar in solide: vibratie. Deci a discuta despre o forma, dimensiune, timp finite... este practic incorect. Dar, daca noi umblam cu aproximari de aceasta anvergura, ce mai e sa luam de buna o linie dreapta care separa albul de negru? Daca miscarea nu inceteaza, inseamna ca si perceptia noastra e cel putin la fel de dinamica. Noroc ca nu putem distinge cum se bitiie totul in jurul nostru si avem "amortizoare" bune de memorie inertiala...

the rookie
12-09-2006, 07:15
Revenind dupa digresiunea pinhole (pe care o vom relua la timpul potrivit) la oile noastre, am sa insist numai putin asupra unei afirmatii anterioare, care va indemna ca sa uitati cu totul de existenta controalelor de Brightness si Contrast in Photoshop, si sa va gasiti altceva mai bun in loc.

Explicatia este de ordin practic si, pentru a o intelege, voi preciza citeva aspecte indisolubil legate intre ele si care se refera la Levels si Curves. In primul rind la o poza expusa cit de cit corect, intreaga histograma (aria functiei numar de pixeli/luminozitate trebuie sa aibe o valoare constanta) trebuie sa fie vizibila si sa se afle intre 0 si 255 pe scala nivelelor de luminozitate (brightness).

Concret, in attachment se prezinta o poza, care are dimensiunile 686 X 550 = 377300 pixeli, si care sint inclusi absolut toti in suprafata neagra marginita de curba si de axa OX (histograma). Daca ne uitam cu atentie in stinga (zona de Shadows), in dreapta (zona de Highlights) si in sus, vedem ca nu lipseste nimic.

the rookie
12-09-2006, 07:23
Prin comparatie, in poza din attachmentul urmator, numai 105280 din cei 658 X 640 = 421120 pot fi reprezentati, restul fiind fie subintelesi (concentrati intr-o zona care depaseste limita scalei axei OY, si care sint acolo bine mersi dar histograma nu-si poate modifica automat scala ca sa-i arate) sau, mult mai grav, taiati din zonele extreme (aici din Highlights) (clipping)

the rookie
12-09-2006, 08:03
LEVELS: aceasta functie are trei cursoare si permite optimizarea si maximalizarea domeniului tonal. Optimizarea consta in folosirea cursoarelor extreme pentru a elimina zonele care nu contin nici o informatie (micsorarea juducioasa a tonal range) cu conditia ca triunghiul central sa fie mentinut la o pozitie proportionala cu schimbarile efectuate (aproape de Median originala - aceasta informatie este o constatare statistica NU O REGULA DE URMAT ORBESTE). In attachment se observa o sugestie de transformare Levels (numai asa intre original si transformata nu apare aproape nici o diferenta vizibila pe monitor, ci doar se elimina zona care nu are nici o informatie sau aceasta este extrem de redusa, de la nivelul 255 pina la la 186)

the rookie
12-09-2006, 08:20
In acest caz in particular, pentru partea cealalta, care contine multi pixeli in Shadows, exista o mica scapare care se numeste Shadow/Highlight si care efectiv redistribuie pixelii catre o dispunere cit mai uniforma si are grija de excesele verticale. Dupa cum se vede din attachment este o unealta extraordinar de eficace, dar transformata necesita ajustari ulterioare in special atunci cind se lucreaza judicios, in layeruri.

the rookie
12-09-2006, 08:27
Ce face de fapt cursorul median din controlul Levels este suficient pentru a obtine o imagine mai intunecata sau mai luminoasa, odata ce ne-am stabilit extremele. Reglajul median actioneaza INTRE cele doua limite si nu le poate depasi.

In Brightness/Contrast transformarile sint pe cit de ilogice, pe atit de periculoase. Ca sa puteti estima intuitiv cantitatea de informatie pierduta (de fapt "pierdubila"), iata cum actioneaza de fapt aceste doua functii preluate pe Abobe doar din motive istorice:

In attachment se vede de la ce se porneste: o poza expusa ca vai de capul ei, la care din cei peste 600000 de pixeli se pot vedea si analiza doar 376000. Canalul pe care l-as folosi ca varianta monocromatica ar fi cel verde, evident, fiindca este cel mai putin ciuntit pe la margini (dar despre alegeri din astea, ceva mai incolo). Orice miscare a histogramei catre stinga sau catre dreapta va duce la pierderi de informatie din Shadows sau Highlights, din canalul albastru si din canalul rosu, respectiv. Dar iar o iau inainte ca fata mare la maritat...

the rookie
15-09-2006, 07:49
a- cazul Brightness: functia actioneaza pe tot intervalul de luminozitate deplasind intreaga histograma catre stinga (catre o imagine mai intunecata) sau catre dreapta (catre o imagine mai luminoasa). Daca exista la capete ceva spatiu pina la valorile maxime (0 respectiv 255), asa cum s-ar putea spune despre canalul verde, atunci nu se pierde nici un fel de informatie, si Brightness se poate folosi in aceste limite. Daca insa canalele de afla la margini, sau apar chiar sectionate, ca se termina brusc, clipp-uite, atunci functia Brightness o dam la ciini...

In attachment se observa cum se deplaseaza histograma, corelat cu valoarea Brightness, in aceiasi poza care de fapt nu ar admite functia. Evident toate detaliile eventual prezente in Highlights sint pierdute catre 100% alb.

Remarci: trebuie sa va imaginati aceste deplasari ca si cind histogramele ar fi facute din carton, adica cu dimensiuni fixe.

the rookie
15-09-2006, 08:07
b- cazul Contrast: aceasta functie actioneaza mult mai complex, mentinind constanta suprafata histogramei, dar variind in mod egal lungimea sa pe axa OX, simetric de la valoarea mediana. Aceasta valoare se poate preciza (vom vedea mai incolo) si atunci comprimarea sau alungirea histogramei are loc proportional.

Indiferent cum ne jucam noi cu lungimea, aceleasi considerente sint valabile in legatura cu vecinatatea histogramei fata de punctele extreme. Cu cit mai aproape, cu atit mai critica devine folosirea functiei. Ce se intimpla insa daca comprimam histograma? Doar nu taiem din capete, dimpotriva inghesuim pixelii pe o lungime mai mica... da, dar nici nu adaugam nimic, nici o informatie utila histogramei, fiindca n-avem de unde... Adaugam doar gri, adica alb si negru combinat in proportiile corespunzatoare medianei.

Pai atunci ce ne ramine sa mai incercam, daca Brightness si Contrast nu prea putem folosi, iar Levels nu ne aduce totusi o imagine prea ochioasa?

the rookie
16-09-2006, 05:41
O multime de functii putem folosi, dar, inainte de toate, trebuie sa vedem cine (ce) poarta raspunderea pentru calitatea proasta a expunerii si mai ales daca putem sa facem ceva acasa, sau trebuie sa tragem din nou poza in teren.

Histograma este ceea ce ne va ajuta foarte mult in diagnostic si decizie. Unele camere afisaza o histograma informativa in momentul fotografierii. Aceasta posibilitate este o inventie extraordinara, mult mai redutabila decit exponometrul si in linii mari ne informeaza daca expunerea este cit de cit corecta (in mod normal, intreaga histograma trebuie sa fie vizibila). Daca totusi ne place ce vedem si histograma ne apare cu cite o mica lipsa in stinga (Shadows, mai usor de corectat) sau in dreapta (Highlights, de cele mai multe ori imposibil de corectat), putem retine poza, dar obligatoriu trebuie sa mai expunem in jurul acestei conditii concrete (bracketing).

In attachment se vede o poza care apare clip-uita in Highlights. Prin analiza histogramei pe canale de culoare, vedem ca sintem relativ in regula pe canalul rosu si pe cel verde, atit in shadows, cit si in highlights (sagetile verzui). Canalul albastru este vinovat de aspectul necorespunzator al histogramei in highlights (sageata rosie).

the rookie
16-09-2006, 06:07
Pai ma felicit ca am pastrat-o fiindca exista o modalitate foarte simpla de a corecta acest neajuns:

pentru lucrul monostrat: Image\Adjustments\Selective Color si precizez Absolute.

Aici incep cu Colors\Blues (ca asta ma deranjeaza si acest canal va fi cel limitativ). La rezultat, prea mare diferenta nu observ cu ochiul liber, dar sint impacat ca histograma este mult mai corecta. De-aici incolo pot sa aprofundez corectiile de culoare. In aceasta faza, postprocesarea arata cam asa:

the rookie
16-09-2006, 06:42
A fost un caz norocos, dar atunci cint expunerile sint relativ aproape de corectitudine (nu este cazul din exemplul anterior) ajustarile sint minime cu conditia sa fie diagnosticate corect si cit mai simplu.

Stabilirea punctelor extreme este foarte importanta si se realizeaza cu functia Levels, in care se double-click pipeta (Eyedropper) din extrema dorita si apoi se aleg punctele de maxim si de minim dupa gust (daca nu, va lasati pe mina lui Auto Levels, care indeobste strica totul)

Iata in attachment un exemplu de alegere valoarea maxima highlights:

the rookie
16-09-2006, 06:53
Observati ca am ales punctul preferat astfel incit sa fie asemanator cu fundalul pe care il consider de culoare naturala. Daca deviez putin pe norul urmator, gasesc culoarea care deranjeaza cel mai mult la o poza cu cerul "ars"... combinatia aia cretina de magenta cu cyan, atit de caracteristica camerelor digitale cu senzori mici si cu optica din policarbonati, unde nu ai de ales, ca alea nu-s capabile sa faca diferenta intre norii albi...

the rookie
16-09-2006, 06:58
In mod similar ne alegem si punctul extrem intunecat, de shadow. Cu pipeta mediana este ceva mai complicat. Acum haideti... la joaca fiecare!

Profit aici (pentru a anima putin atmosfera...) de o ocazie ivita pe GF ca sa amintesc foarte pe scurt de tehnica macro, pe care voi face exemplificarile mai departe. In digital, aceasta se poate aplica la nivel de amator in modul Manual si numai la DSLR. Cel mai important lucru (dupa parerea mea) este alegerea unor conditii de referinta capabile sa furnizeze, fara nici o modificare de scala, marimea naturala, adica scala 1:1, sau multipli reproductibili. Din nou, obiectivul Canon FD 50mm f/1.8 aplicat impreuna cu adaptorul FD-EOS, pe Canon 300D se dovedeste a fi un cuplaj ideal. Am masurat in realitate "bancnota" si cercul verde are 15mm, ca si pe screenul original (trebuie sa ma credeti pe cuvint).

Prima modalitate de a realiza o poza macro (mai mare decit realitatea) este de a inversa obiectivul, prin utilizarea unui inel adaptor inversor, care se insurubeaza in locul pentru filtru al obiectivului, iar la partea cealalta are un cuplaj pentru body-ul aparatului de fotografiat. Am constatat ca acest gen de macro nu depaseste 2:1.

In attachment se vede cum arata practic montajul si de asemenea raportul real de marire, pe doua poze.

the rookie
18-09-2006, 06:28
Pentru mariri mai de Doamne-ajuta se folosesc inelele distantiere, care se intercaleaza intre obiectiv si body cu ajutorul a doua cuploare tandem. Intre aceste cuploare se pot intercala sau nu inelele cu filet, care se pot cumpara in set sau separat. Problema critica este ca pentru a regla claritatea distanta fizica dintre obiectiv si subiect se micsoreaza in asemenea masura ca iluminarea devine critica. Pentru a trece de acest neajuns exista blitzurile inelare, cu computer sau fara, care se insurubeaza in filetul de filtru al obiectivului. Folosite judicios pot aduce diafragmele pina la f/22 si timpi de 1/250 (maximumul de sincronizare la 300D, lucru care confera o deosebita comoditate in lucrul cu DOF marita si, pe linga faptul ca produce poze "fara umbre", elimina si aberatiile de margine.

In attachment se vede montajul pe care l-am folosit, la putere de marire maxima, cca 8X, cu blitz inelar cu computer si temperatura de culoare 5600K, daylight.

the rookie
18-09-2006, 07:33
CURVES: cu aceasta functie trebuie lucrat in modul Luminosity, daca doriti un contrast adevarat. In modul Normal functia va afecta si culorile.

Iata doua exemple (realizate cu macro) din care ar trebui in linii generale sa putem discerne ce avem de facut. Primul vrea sa sugereze o expunere cit de cit decenta:

the rookie
18-09-2006, 08:32
In al doilea exemplu s-a cautat micsorarea diafragmei din motive de DOF. In primul caz se vede clar o histograma sanatoasa, asezata cam la mijlocul scalei luminozitatii, in cel de-al doilea, intregul calabalic este deplasat catre stinga, adica spre intunecat.

the rookie
18-09-2006, 08:32
Intrebarea de 5 puncte pe care ne-o punem este ce sa aplicam, cum, cit, unde si de ce... Si sa zicem ca avem de ales intre functiile Curves si Contrast... in prima instanta. Vom vedea ce se intimpla mai departe, daca aplicam functia care apare evident ca ar trebui aplicata... Brightness...

Pentru a astepta niste rezultate similare de la imaginea a doua, raportat la prima imagine, am estimat cele doua maxime la nivelele 60 si 155 (vezi histogramele). Acestea sint valorile (sau, ma rog, pe aproape) la care ar trebui sa ajungem cu imaginea a doua aplicind doar Brightness (aceasta functie deplaseaza toata curba in stinga sau in dreapta). Data fiind compozitia aproximativ constanta a celor doua fotografii, ne asteptam la o transformare buna. Intr-adevar, dind un +34 la Brightness, obtinem un shift catre dreapta (catre mai luminos), si valorile celor doua maxime sint comparabile cu imaginea cu expunere corecta (vezi histograma si imaginea din mijlocul attachmentului). Ceva totusi nu este in regula, imaginea este laptoasa, fara contrast ("dealurile" apar mult mai aschilambice decit la poza de referinta). Hai sa trisam putin si sa adaugam si un pic de Contrast, desi nu poate fi vorba de cea mai logica alegere (Contrast largeste suprafetele curbei proportional). Am dat un +35 (din intimplare coincidental) acolo, ca sa ajung cu suprafata primului "deal" macar comparabila cu cea din imaginea mea de referinta (de sus). Am reusit cam pe jumatate, dar m-am oprit, fiindca atunci cind m-am uitat mai incolo, am vazut ca, desi si dealul al doilea ar fi fost la fel de OK, insa a luat-o cam prea la vale... Cu cit maresc contrastul, cu atit o ia mai la dreapta. Daca ma uit la poza vad ca e mare-mare deosebire fata de la ce vreau sa ajung si nu prea am ce-i face...

Aceasta comparatie simplista vrea sa sugereze un "mic" handicap: nu poti corecta o expunere defectuoasa numai prin Brightness si Contrast, oricum ai suci-o. Nici cu Autolevels (clipping si ajustarea maximala a "lumgimii" histogramei) si Autocontrast (ajustarea optima a "suprafetei") n-ai nici o sansa. Ai nevoie de altceva aici.

himself
19-09-2006, 05:07
Foarte interesant. Ma mai joc si eu din cand in cand cu PS da' in comparatie cu tine nici macar n-am inceput.
Anyway, mutumesc, am mai invatat ceva. Keep it going.

the rookie
28-09-2006, 07:36
Curves este o functie ceva mai complexa si pentru a va face sa o intelegeti intuitiv, am sa las teoria la o parte si am sa va exemplific concret pe niste imagini, pinhole, ca e mai simplu de vazut si ca am si promis sa revin la ele.

Daca tot am ajuns aici (la Curves, adica) am atasat comparativ modul de adresare a fisierelor RAW si de redare a acestora pe monitoare. Se spune ca convertoarele care vin cu camerele sint mai "bune". Este adevarat din mai multe puncte de vedere. Din punctul nostru de vedere de acum, dorim sa avem o imagine cit mai "ca lumea" din care sa intuim cam incotro sa mergem cu reglajele, eventual fara sa ne folosim in paralel, toata ziua, buna-ziua, de fel de fel de scale si de mire de control. Se vede clar calitatea sporita a redarii unul RAW in convertorul camerei (sus) fata de convertorul cu care vine CS2, de exemplu (jos). O mare deosebire... doar asa, ca un monolog de vorba... ca noi tot cu un JPG vom lucra in cele din urma... (nu intru acum in postprocesarea RAW... poate mai incolo)

the rookie
28-09-2006, 08:24
Hai sa ne lamurim ce reprezinta cele patru axe ale grilei aleia de contrast. Iata imaginea de referinta (JPG) si histograma ei (nu este o histograma buna si este aleasa astfel cu un anumit scop, nu dati cu pietre... ca sa vedeti ca puteti sa "salvati" extremele, bagindu-le un pic "inauntrul" graficului histogramei. Este o masura paleativa, la clipp-uit cind aceasta are loc din expunere, informatia este definitiv pierduta, dar aspectul exterior ulterior nu este chair atit de suparator)

(este de ales in "Curves" modul Luminosity, cum spuneam, si am anulat viermisorul ala care pretinde ca aproximeaza curbele... pentru moment insa ne vom referi numai la transformari liniare, adica cu pante constante, cit de cit... unde viermisorul nici nu conteaza... dar dupa aia...)

Pe chinezeste: functia de transfer este Output(x, y) = (Input(x, y) - B) / (W - B)

the rookie
28-09-2006, 08:28
Hai sa ne jucam putin la punctele extreme, sa vedem ce se intimpla cu histograma. ATENTIE: in transformarile noastre lucram in modul RGB (Y = 0.299R + 0.587G + 0.114B).

Cazul 1. pe cuadratura Curves, am pornit din stinga jos si am deplasat acel cursor catre dreapta. Histograma isi mentine acelasi punct de highlights ("X"), dar apare clipp-uita in stinga, la shadows. Pai stai ca stiu ce-i asta... e un fel de brightness, dar care mentine una dintre extreme fixa... histograma seamana cu un acordeon care se extinde numai intr-o parte.

Pe chinezeste: am umblat la nivelul de negru, B.

the rookie
28-09-2006, 16:33
Cazul 2. Acum iau acelasi cursor si il misc in sus, pa axa "igrecilor"... Acordeonul se stringe, dar tot numai dintr-o parte.

the rookie
29-09-2006, 06:36
Ia sa vedem ce se intimpla daca ma joc la cursorul din dreapta sus (RGB highlights) si-l las in pace pe cel din stinga jos (RGB shadows)

Cazul 3. Catre stinga, acordeonul se extinde doar catre dreapta (axa paralela cu OX)

Pe chinezeste: am umblat la nivelul de alb, W

the rookie
29-09-2006, 06:39
Cazul 4. Si in jos, pe axa paralela la OY, ma astept deja sa se stringa acordeonul din dreapta numai. Hai ca am inceput sa inteleg cite ceva...

the rookie
29-09-2006, 06:41
Cazul 5. Ia sa ne smecherim un pic...

the rookie
29-09-2006, 06:41
Cazul 6. ... sau asa...

the rookie
29-09-2006, 06:47
Cazul 7. ... si asa.


Da stai frate un pic ca parca nu mai inteleg nimica... Cint la acordeon intr-o parte, apoi in cealalta si cind vin inapoi nu mai ramin decit cu o armonica prapadita? Pai ce-am facut aici? Una la mina, am pierdut toate shadows si toate highlights, si a doua la mina, am ramas si fara pixeli... Hmmm, parca-mi seamana a ceva chestia asta, parca tocmai am citit despre ea undeva... dar era mai clar acolo...

Pe chinezeste: nici nu se poate descrie fara Complement si alte timpenii, asa ca... poate la "avansati"...

the rookie
29-09-2006, 06:49
Da, mi-am adus aminte... E un contrast pozitiv si inca unul negativ, aplicate succesiv la rezultat (se vad sagetile rosii la tab-urile de Contrast/Brightness... in care de fapt nu se distinge prea bine ce scrie... dreapta, catre sus la ambele poze din attachment)... Asa imi indica pozele prin comparatie vizuala si parca si histogramele sint cam la fel, nu? (adica ultima ddin acest attachment cu cea din attachmentul precedent). Pai ce are asta de-aface cu Brightness... ce "Contrast" inseamna "dublu Brightness cu armonica"?? Doar asa, aproximativ macar, as vrea sa stiu... ca cu Levels m-am lamurit, ca-i mai simplu...

Asa este, se vede clar viclenia... Curves actioneaza ca o functie deosebit de mestesugara, ce reuneste atit Contrast cit si Brightness, dar mai face si altceva, mai stabileste si niste proportii in functie de alte date prezente de-a gata in parametrii de expunere. Pentru ca sa vedem exact ce si cum, trebuie sa privim cu luate aminte si mai de-aproape niste poze si niste histograme, de data asta neliniare, adica sub forma de curbe "S", de "S inversat", si poate ne vom dixstra si cu alte matrapazlicuri, daca nu ma lasa memoria intre timp...

(nu ma voi lega de sistemele color, nici de matematica functiilor compozite Y si C din video, nu va fie frica, desi tare imi lasa gura apa, drept sa va spun...)

the rookie
29-09-2006, 07:08
Pina si numai dupa joaca asta simpla orice om cu scaun la cap isi poate da seama cit de puternica este scula "Curves" si mai poate sa realizeze ca "diagonala" aia, de forma y=x, are o corespondenta directa pe scala luminozitatii histogramei. De aceea eu personal nu-mi pot da seama de ce este abordata cu atita superficialitate chiar de tratatele de specialitate. E doar cea mai simpla functie posibila... Pe web sint doar doi-trei oameni care te pot lamuri cum actioneaza Curves, majoritatea te cam baga in ceata, fie fiindca ei insisi nu stiu cu ce se maninca, fie ca de fapt nici n-au intentia sa clarifice lucrurile, ci dimpotriva. In tot cazul nu am cuvinte sa subliniez cit de importanta este intelegerea, intuirea ei... Si mai este un mic amanunt: Curves poate actiona separat pe canalele de culoare, asa cum actioneaza in luminozitate, sau in normal, pe toate trei. Este esenta expunerii si a corectiei expunerii fotografice.

Si, ca tot veni vorba de "expunere" corecta, ia sa ne lamurim practic (tot intuitiv, adica cu poze, nu cu formule matematice cretine, cum o fi cu regula S+L=A+T, facuta uitata de tehnica digitala) care-i treaba cu "timpul de expunere", "diafragma", "ISO" si "DOF"... uite-asa mi-a venit mie, cu toate de-o data, ca nu-i complicat de loc, daca te gindesti prin comparatie la mecanismul "ochiul impreuna cu creierul omenesc"... Hai sa ne si relaxam un pic... si dupa aia, ne luam de aici, de la "expunere" o poza buna (si una proasta) si, cu forte refacute, revenim la curbele adevarate, adica "curbate".

Toata chestia asta cu parametrii variabili in fotografie este facuta din doua motive (de care ochiul si creierul au grija automat) legate de iluminare:

1. zona de claritate (datorata obiectivului) dorita (profunzine, depth of field sau DOF). Aici actioneaza DIAFRAGMA
2. zona de claritate (datorata miscarii fizice) dorita. Aici actioneaza OBTURATORUL

In mod clar: la iluminare constanta, profunzimea creste cu stringerea diafragmei si/sau miscarea inceteaza la viteze mari ale obturatorului. La profunzime si/sau miscare constante, iluminarea poate fi reglata din ISO.

Zis si facut... (Canon 300D cu Canon FD 28mm f/2.8 si adaptor optic, trepied si telecomanda)

In attachment, poza A, am dorit in primul rind sa "inghet" miscarea rolelor de magnetofon si apoi sa obtin o poza cit de cit clara. Pentru zgomot redus, am folosit cel mai mic ISO digital din casa, pentru ca sa opresc miscarea, am folosit cel mai scurt timp de expunere posibil, drept pentru care a trebuit sa maresc diafragma la maxim, pentru un rezultat acceptabil ca histograma (umbrele nu ma intereseaza). Observ urmatoarele neajunsuri: profunzimea este foarte mica, iar miscarea nu este nici macar total inghetata.

the rookie
30-09-2006, 06:20
Buuuun... Daca tot nu reusit sa "opresc" rolele, am sa le dau dracului... Hai macar sa obtin o claritate ca lumea. Am strins deci diafragma bine de tot, si am marit timpul de expunere pentru ca sa obtin o iluminare constanta (adica cam aceiasi alura a histogramei, sau/si aceiasi valoare a acului exponometrului macar...)

the rookie
30-09-2006, 06:22
Eu stiu ca am obtinut claritatea, ca pot sa maresc poza ca la balamuc si sa o examinez pe toate partile, dar ca sa vedeti si voi, iata un detaliu.

the rookie
30-09-2006, 06:46
Totusi chiar nu exista nici o solutie sa-mi inghet miscarea rolelor alora? Pai de ce n-am reusit prima oara? Ca n-aveam lumina destula sa micsorez viteza obturatorului. Cum lumina externa in acest experiment se doreste constanta, singura posibilitate este sa "simulez" mai multa lumina, prin marirea sensibilitatii aparatului, adica prin cresterea ISO. Asa ca l-am marit la maxim si am deschis din nou diafragma total... ia sa vad acuma...

the rookie
30-09-2006, 06:49
Hai c-am reusit sa opresc rolele, dar nu-mi place DOF acuma... Prima rola este neclara si probabil ca si textul din spate... Ia sa string eu diafragma la cit mai mic posibil, sa vad pina unde pot merge cu marirea timpului de expunere ca sa obtin aceiasi histograma, aceiasi iluminare adicatelea.

the rookie
30-09-2006, 06:52
Bineinteles... au inceput chestiile alea sa se miste iarasi... ia sa vedem daca macar cu claritatea sint in regula...

Vad ca sint in regula, dar am zgomot pe imagine cit cuprinde.

the rookie
30-09-2006, 06:58
In concluzie, ce-i de facut? Pai sint o multime de facut... Ce v-am aratat eu aici sint extremele digitale, de la ISO 100 la ISO 3200 si aici in salturi de cite 7 pasi, facute fie din diafragma, fie din shutter (un "pas" este dublarea cantitatii de lumina, e.g., de la 1/60 la 1/125 [unidimensional], sau de la f/8 la f/5.6 [bidimensional]... viteza de rotatie conventionala a cabestanului a fost de 38, iar adincimea fotografiata a fost de aproape 2 metri). Exista nenumarate posibilitati ca sa impaci si capra si varza si WB (balansul nivelului de alb, sau cu alte cuvinte, alegerea sa) totul este sa experimentati si sa gasiti singuri solutiile practice care va convin pentru subiectul ales. Eu sper sa va fi ajutat sa va faceti macar o vaga idee despre semnificatia parametrilor expunerii foto.

Ziceam sa luam de-aici o poza, dar cred ca am sa ma las pagubas si am sa iau din alta parte. In fond n-am fost nici de data asta in stare sa obtin ceva ca lumea...

Hai c-am gasit ceva interesant... de la frumoasa Cota 1400, Sinaia, de unde ma leaga multe amintiri. Este o poza proasta, cu DOF lamentabil (dupa unii), chioara rau, are si "ceata departarilor", tot tacimul, insa cu histograma aproape intreaga... ia sa vedem...

the rookie
30-09-2006, 07:33
Am observat la functia Curves ca, daca nu ne legam de punctele extreme ale graficului ei, am putea eventual sa operam la histograma cum dorim, fara sa clip-uim nici din highlights si nici din shadows. Chiar asa sa fie? Da, cu conditia sa nu cumva sa asternem functia tangential la axe, ca atunci e ca si cum am muta punctele extreme la valorile de atingere (normal, ce ti-e si cu artimetica asta...). Protectia de acest gen se realizeaza logic prin infiintarea unor puncte de balans foarte aproape de capete (similar cam cu ce faceam mai devreme cu un Eyedropper). In attachment sint marcate de sagetile rosii. Apoi putem sa incepem sa ne jucam (sagetile indigo), cu conditia sa nu indoim curba atit de tare ca sa atinga axele. Am restrins intervalul la zona in care se afla punctele indicate de sagetile verzi (exemplul de lucru, pe linga faptul ca este exagerat, a produs o histograma ceva mai normala, dar descentrata catre intunecat. Acest fapt a inghesuit multa informatie acolo, fara a o clip-ui... tendinta de negativare [solarizare] marcata de sagetile galbene)

the rookie
01-10-2006, 06:41
Sau ceva mai drastic (functia aplicata la un strat Select\Color Range - sageata verde), dar pe aceleasi principii:

the rookie
01-10-2006, 06:47
La Curves nu aveti in rest nici o limita. Mult succes!

O paranteza, ca se leaga de Levels si Curves, si ca tot veni vorba pe undeva, prin forum: ceata departarilor... si mi s-a cerut la bani marunti... asa ca voi fi mai plictisitor decit de obicei. Sa incercam tot pe poza anterioara, sa vedem ce se poate face. Doar in principiu, sa nu credeti ca toate pozele se pot "salva".

In prima faza ne uitam atent la zona care ne intereseaza si stabilim in minte cam cu ce culori si nuante avem de-aface. In cazul nostru sint cele marcate cu numere... cel putin asta ne-am dori sa evidentiem. Apoi incepem sa le luam pe rind. Avem o zona mare si albastruie (1, 2, 3, 4), apoi zona 5 si zonele 6 si 7.

NOTA: ceea ce urmeaza este doar un exemplu, fara pretentia de a da o reteta infailibila. Sinteti liberi sa faceti cite improvizatii doriti. Am urmat totusi un fir logic al explicatiilor si am respectat ceea ce am vorbit pina acum, adica fara functii distructive sau salbatice, cautind sa rezolv totul prin normarea histogramelor din Levels si cistigarea definitiei prin Curves. Se poate umbla si la Saturation si Luminosity, dar acestea aduc pixelare puternica. Acesta este motivul pentru care majoritatea autorilor spun ca ar trebui pastrate pentru sfirsit, ca si USM.

the rookie
03-10-2006, 06:55
Pentru ca treaba sa mearga mai repede in cazul acestei poze in particular, am sa normez manual histograma prin deplasarea cursoarelor Levels astfel incit aceasta sa fie cuprinsa cit mai bine.

the rookie
03-10-2006, 06:57
Apoi am sa dobindesc putin contrast din Curves. Curba nu-i nici cal si nici magar, dar si poza aleasa este un exemplu de esec total.

Fiindca in acest stadiu inca nu stim ce-s alea Masti, nu am sa le numesc asa.

the rookie
03-10-2006, 07:15
Functia Select\Color Range se foloseste aici in locul marcajului cu mouse. Marimea zonei selectate se regleaza din pipeta fie pe fotografie direct, fie pe screenul stilizat alb-negru. Fuzziness are o importanta extraordinara si numai joaca proprie va poate spune exact ce aveti de facut cu ea. Imaginea luminoasa reprezinta ce se selecteaza, iar zona intunecata, ce nu se selecteaza, de exemplu:

the rookie
03-10-2006, 07:26
Selectiei obtinute se pot aplica straturi cu functiile Levels, Curves, Selective Color, Saturation, Hue, Lightness si tot ce mai face vaca... insa in mare moderatie si cu cumpatare. Lucrul in layeruri asigura posibilitatea de revenire dupa dorinta, precum si de control prin opacitate. In attachment se vede un exemplu unde s-au aplicat ceva Levels, monostrat. Urmatorii pasi sint selectarea si lucrul pe zonele de interes (eu am marcat aici in continuare zona 1 si zona 3), deci de-abia acum incepe treaba...

Un proces relativ laborios, dar care aduce rezultate foarte bune pentru cazurile normale de telefotografie.

Nu am sa duc la capat poza mea, fiindca nu cred ca are sens... ex nihil, o nihil... Pasii se tot repeta pina ies ochii. Corectii de culoare se fac in cite un layer Selective Color. Dupa cum apare, problema pixelarii nu este evidenta, dar apar alte inconveniente, ca sa le zic asa. Aceasta poza, care era atit de stearsa la fundal, arata acum o aberatie a obiectivului, care de obicei, in cazul expunerilor decente, trece neobservata: zona alba din centrul optic. Imi aduc aminte ca astfel de dificultati apareau la cartografia din avion, cind vremea era frumoasa, dar unghiul de "maturare" era diferit de 90 de grade. Afara de toate astea, intr-un final, la un moment dat, trebuie avuta grija si de zona "buna", fara ceata, la care nu s-a umblat. Ideal este sa se ajunga la intensitati luminoase comparabile, fiindca este mai usor sa se aplice transformarile finale, cum ar fi USM etc., dar lucrul asta nu se intimpla niciodata... si trebuie aplicate alte corectii... fun-fun!

Succes!

the rookie
03-10-2006, 15:12
In fine o alta categorie de procesare si de aparatura: scanner-ul... Intr-o forma sau alta aceste ustensile au fost folosite mult inaintea camerelor digitale. Prin urmare este normal sa recurga la un soft in general mult mai explicit. Intocmai ca un convertor RAW, orice scanner vine si el cu un soft de corectie. Fiind familiari cu aceste programe, daca faceti analogia cu ce ati vazut pina acum in aceste scurte expuneri despre curbe, puteti intelege mult mai usor cum actioneaza cuplajul Levels-Curves-Histograms. Intr-adevar, in attachment se vede modul de adresare a unui posibil scan (este un preview al unei fotograme diapozitiv de calitate indoielnica). Graficul Curves reprezinta curba nemodificata de tip y=x.

the rookie
08-10-2006, 08:55
Scannerele au posibilitatea de a executa citirile supraexpus... curba descrie un arc in sus...

the rookie
08-10-2006, 09:06
... subexpus... curba are alura in jos...

the rookie
08-10-2006, 09:07
... sau contrast.

the rookie
08-10-2006, 09:33
Acum devine mult mai simplu de priceput cazul, daca gindim asa si despre canalele de culoare. In primul scan (cel cu curba normala si nemodificata) putem usor vedea ca albastrul este in cantitate mult prea mare. Ce ne-ar ramine de facut ar fi sa "subexpunem" canalul albastru, sa-l lasam pe cel verde in pace si eventual sa "supraexpunem" doar o idee rosul. Totul din cursorul median al Levels. Parca asa imaginea arata ceva mai aproape de realitate...

Cind ne place ce vedem, trebuie ca ultim efort de calitate sa verificam WB, prin pipeta de Gray Level. Pipetam pe negrul cel mai negru si apoi pe albul cel mai alb (in cazul meu e usor fiindca am marginile filmului). Acum este momentul adevarului, in care albul nu trebuie sa se modifice de loc si punctul de convergenta al celor trei curbe (canale) trebuie sa ramina constant in dreapta sus a graficului.

the rookie
08-10-2006, 09:42
Si asa arata imaginea scannata si importata in PS. Este destul de aproape de reprezentarea matematica din preview-ul scannerului. Se vad clar deplasarile de la valoarea mediana facute pe canalele de culoare, precum si un shift in levels, bineinteles... ca asa vrea PS sa importe (si sa exporte... d-aia BMP e sfint!).

the rookie
08-10-2006, 09:44
Si asa arata diferenta cu o compresare de Save for Web... Glumesc desigur... imaginea a fost "putin" postprocesata in PS (d-aia arata atit de jalnic... dar din nou, nu este vorba aici de calitate ci de intelegerea graficelor Curves si Histograms).

the rookie
08-10-2006, 09:56
Hai sa incerc totusi sa incep discutia despre Masti. Adica despre mastile in acceptiunea clasica a termenului: ceva care se punea deasupra la altceva astfel incit ca rezultatul vizual final sa fie incomparabil cu originalul si sa fie cel putin surprinzator si inselator. Cea mai elementara actiune de mascare este combinarea straturilor, care nu este tocmai o intreprindere simpla, mai ales daca vrei sa pastrezi contrastul surselor si in produsul final. O masca poate fi considerata si un strat oarecare monotone, duotone sau full color... de exemplu amestecul scanului unei bucati de film zgiriate (monotone, adica o grayscale saraca in nivele de gray) cu o imagine oarecare. Am incercat un exemplu patetic pe galeria mea si am sa explic in mare cum l-am obtinut (nu de alta, dar poate sa intereseze pe amatorii de manipulari ieftine care au ca rezultat aspectul de fotografie veche, sepia, salvata de la incendiu, inundatie sau foamete...)

In attachment se observa in stinga scanul imaginii originale, iar in dreapta prelucrarea sa prin Image\Adjustments\Invert. Aceste doua imagini, desi nu apare evident, contin nu numai alb si negru, ci si citeva nivele diferite de gri (in principiu imaginile sint in Gray Mode). Prima arata o bogatie de pixeli catre zona neagra (Shadows), iar reversul ei, evident catre zona alba (Highlights) - sagetile albastre de pe histograme.

the rookie
09-10-2006, 05:35
Sa luam ca background o imagine oarecare si sa suprapunem (intr-un strat nou) peste ea pe rind imaginea din stinga si apoi pe cea din dreapta. Transferul are loc cu ajutorul Select All\Moving Tool (foarfeca). Pentru inceput sistemului nu-i va conveni ceva... o imagine alb-negru combinata cu una color... Alegeti OK.

the rookie
09-10-2006, 05:57
Dupa resize si "geometrizare" adecvata a stratului cu zgirieturi, sa lasam in pace Opacity (fiindca nu va servi scopului nostru, lasind stratul de background sa "transpara" in stratul cu zgirieturi... incercati numai...) si sa umblam la proprietatile de amestec ale layerului transferat (tabul de Layer Style se apeleaza prin double click pe Layer 1, din tabul de Layers, nu unde scrie Layer 1... OK?). Aici sint mai multe posibilitati. Pentru inceput vom face uz doar de existenta extremelor din histograme si vom mentine totul cum vine functia Layer Style de la mama ei. Cu o singura exceptie: vom deplasa cursorul This Layer din stinga (negru) catre dreapta aproape total. Mare atentie aici, fiindca reglajul este foarte sensibil, daca dorim sa mentinem numai extremele, adica perforatiile. Cu putin efort, si urmarind valorile de pe scala cursorului, puteti chiar intelege ce se intimpla.

the rookie
09-10-2006, 06:11
Absolut la fel procedam si cu cealalta masca. De data asta insa vom deplasa cursorul din dreapta (alb) catre stinga.

the rookie
09-10-2006, 06:45
Prin acest procedeu simplu, zgirieturile, care contin nivele de gri sint greu de minuit fara ca amestecul sa apara artificial si plin de pixeli aiurea. Puteti observa acest lucru daca va opriti cu cursoarele This Layer inainte de valorile extreme utile.

Pentru zgirieturi Layer Style trebuie sa fie in modul Linear Burn, fara alte mofturi (la masca a doua). Pentru varianta cealalta a mastii, se alege evident Linear Dodge. In functie de contrastul mastilor de acest gen se pot de fapt alege oricare dintre stilurile care va convin: Darken, Multiply, Color Burn sau Lighten, Screen, Color Dodge.

the rookie
18-10-2006, 05:05
SOARELE DIGITAL, un mic interludiu, aplicatie a functiei Curves din Photoshop, pricinuit de o fotografie de pe GF aproape perfecta ( http://www.galeriafoto.com/photos/showphoto.php?photo=46198&size=big&password=&sort=2&thecat=999 ), reprodusa aici cu permisiune.

Se Open apoi Layers\Adjustment Layer\Photo Filter si OK.

Se alege Wratten 85 (Warming Filter), in proportie de 25% cu Preserve Luminosity.

the rookie
18-10-2006, 05:15
Dupa asta, Layer\Adjustment Layer\Curves si se deschide putin stralucirea, numai putin (punctul superior catre N-V). Apoi se defineste la ochi curba "S" (punctul inferior catre S-E). Se cistiga astfel deci putin contrast.

the rookie
18-10-2006, 05:31
Se adauga in alt Layer\New Adjustment Layer\Curves si, in loc de Normal, se alege modul de amestec Overlay. Fara a umbla in nici un fel la curba, se da OK. Imaginea va arata execrabil, dar... guess what... exista posibilitatea de reglaj Opacity, si un 30% ar trebui sa cam fie in regula.

Dupa ce am ales in sfirsit varianta care ne place, Layer\Flatten Image si gata.

FOARTE IMPORTANT: atita timp cit se folosesc numai Adjustment Layers, acestea se pot regla independent si rezultatul poate fi vizibil direct pe screen. Daca in postprocesare se intercaleaza insa un New Layer, reglajele dinaintea intercalarii sale nu mai sint active

the rookie
18-10-2006, 06:05
NOTA (off topic): s-a remarcat la un moment dat ca imaginea avea niste carente in Shadows evidentiate de histograma care incepe clip-uit brusc. Din analiza pe canale se vede ca Blue este vinovatul, dar cum albastrul evident nu apare explicit in fotografie, dar este componenta negrului care ne deranjeaza, optiunea separativa Layer\New AdjustmentLayer\Selective Color\BLUES este exclusa. De asemenea, un reglaj de tipul Image\Adjustments\Highlights/Shadows va strica cu siguranta tot soarele nostru digital (incercati numai).

Solutia care ne ramine este de o simplitate si de o logica dezarmante: Layer\New AdjustmentLayer\Selective Color, aici alegem BLACKS si scadem nivelul cu doar 2-5 procente. Veti vedea cum histograma se deplaseaza de la limita de negru si detaliile, care se credeau pierdute din umbre, apar ca prin miracol. (sagetile gri inchis vor sa sugereze usoara departare a functiilor de la axa "igrecilor".

Daca n-ati dat Flatten Image acolo unde v-am spus, adica inainte de "nota" si ati continuat asa cu "off topic", puteti reveni la toate reglajele ca sa compensati mica cadere de contrast ca urmari a ultimei manevre...

the rookie
18-10-2006, 06:37
La aceasta rezolutie nu cred ca apare prea evident ce s-a explicat aici, dar veti vedea voi insiva, daca luati o poza si va jucati putin in felul descris. In final, probabil ca rezultatul optim ar putea fi intre imaginea prelucrata si cea originala, dar din nou, nu asta este important, ci sa va insusiti tehnica aratata in exemplu ca s-o puteti aplica la nevoie. Succes!

the rookie
27-10-2006, 05:31
Am mai multe motive sa las pentru moment balta capitolul de "Masti" si sa va propun in alt intermezzo deosebit de practic, mult mai apropiat de fotografie. Una la mina, m-am cam plictisit de computer, de Photoshop, ArcSoft, PictureProject, SilkyPix, Bryce, etc., si cred ca si voi (aici la scoala, capitolul asta este cam tratat cu "dosul" si este voit diluat pe mai multe subiecte). A doua la mina, este toamna, deci sezonul nuntilor si al situatiilor de familie a inceput bine de tot. In consecinta, cred ca v-ar interesa la ora actuala mult mai mult niste considerente practice despre cum sa fotografiati, decit despre cum sa prelucrati. Lasam prelucrarea pentru orele de iarna si, cu multa modestie, am sa atac, pe durata citorva mesaje, aplicatii ale regulilor de compozitie si de iluminare pentru inceput direct la portret, urmind o structurare total neortodoxa, lucru care ar putea sa faca lucrurile astea chiar foarte interesante. In acelasi timp tin sa-mi cer scuze celor avansati pentru ca incerc sa pun o alta ordine in scolastica, dar consider ca, daca incepem din nou de la Adam si Eva, nu facem decit sa indepartam prin plictis pe cei care eventual au un pic de interes sa afle ceva repede, fara prea multe fasoane pseudo-intelectuale. Amanunte tehnice voi da pe parcurs in masura in care consider ca mai sint din cind in cind necesare... in fond este un thread numai pentru incepatori, asa ca... seniorii... am tacut!

Despre surse primare si secundare de lumina am vorbit in alta parte http://www.galeriafoto.com/forums/showthread.php?p=10335#post10335 la Capitolul 5, anume despre Iluminarea Artificiala, deci consideram ca aceste elemente ajutatoare folosite in exemplele urmatoare (eventual dupa ce recitim rapid acolo) sint lucruri cel putin familiare.

1. Unul dintre marile secrete ale dinamicii unui portret il constituie reperul pozitia barbiei, indiferent daca se discuta de o directie a privirii perpendiculara pe planul filmului, trei sferturi sau profil. Cu camera aranjata evident la nivelul ochilor, a ruga modelul sa scoata doar putin barbia inafara prin aplecarea o idee a capului pe spate, cu privirea concentrata in jos, catre virful nasului va conferi o atitudine de superioritate. Daca cerem sa se indrepte barbia in jos, doar o idee, ochii devin mai mari, mai atractivi. Din punct de vedere al impactului psihologic, prima pozitie este preferata portretului masculin, atribuind o atitudine specific triumfatoare. Cea de-a doua ipostaza se preteaza bine portretelor feminine, in care abandonul languros poate apare provocator si foarte bine subliniat. Desigur ca expresiile astfel dobindite se pot inversa in functie de sex, pentru obtinerea unor efecte paradoxale, prin negarea regulilor perceptiei social-vizuale (eh, spanac, nu luati in seama toate prostiile). Cele mai greu de obtinut, dar si de un impact deosebit sint cele in care subiectele sint copiii mici si foarte mici.

Vorba multa, saracia omului... In primele 5 attachmente (slava Domnului ca se pot posta mai multe poze de-o data, ca pe un site foto adevarat... bravo admin!) am sa va rog sa observati cum se poate accentua si dezaccentua o privire "trufasa", adica cu barbia in sus, prin jocul iluminarii. Sursele folosite:
i. sursa de umplutura (frontala) Promatic FTD5600 zoom head flashgun si fill-in flash. In toate pozele ambele flashuri acestei unitati stau perpendicular pe subiect.
ii. sursa principala (din laterale sau de jos) Vivitar 2800 flash, directiile sint pe rind marcate prin sagetile rosii.

Attachment a: iluminari sensibil egale ... poza de pasaport, fara relief, plata si fara prea multe umbre pe background.
Attachment b: sursa frontala la putere 1:4, sursa principala la putere maxima
Attachment c: aceiasi parametrii ca in attachment b numai ca directia sursei principale e alta
Attachment d: efect exagerat: sursa frontala 1:16 din putere, sursa principala pe computer fast.
Attachment e: efect exagerat: aceiasi parametrii ca in attachment d, directia sursei principale e de jos in sus.

NOTA: de remarcat efectul foarte exagerat din attachment e, dar care subliniaza inca si mai mult atitudinea data de barbia ridicata.

the rookie
27-10-2006, 06:57
In mod logic, ne-am astepta ca la celalalt caz, o iluminare de sus in jos sa produca un efect de exagerare a atitudinii... Ei bine nu se intimpla intocmai asa.

Attachmentul f arata cum de fapt acest gen de iluminare, de la care te astepti sa lucreze bine, nu ajuta prea mult.
Attachmentul g, in care iluminarea principala este facuta lateral, pare sa produca o senzatie mai calda, mai placuta. Nu uitati insa ca aveti de-aface cu forme rotunde, fara detalii de relief (copiii mici sint cazuri deosebit de dificil de fotografiat frumos, din toate punctele de vedere).
Attachmentul h este postat aici doar ca exemplu de atitudine care poate fi sugerata ca urmare a barbiei tinute in piept... iluminarea este: sursa secundara frontal, sursa principala lateral stinga-jos, raportul iluminarilor cca 1:10 (vezi "Disectia", Cap.5, pentru ce-i aia "raportul iluminarilor")

In final am reprodus doua poze dintr-o carte (proprietate personala) in care doresc sa arat tocmai ce am afirmat in prima parte (nu sa scot vre-un ban necinstit):
Attachment i: barbia in jos (o fata)
Attachment j: barbia in sus (un bosorog)

the rookie
27-10-2006, 15:38
In final un pic de voie buna... attachmentul "K" a fost cenzurat...

Attachment l... evitati sabloanele... privirea indreptata direct catre camera poate sa apara fie ca o copie la xerox, fie ca o poza de la politie (adica constipata).

Attachment m... nu cereti modelului sa lase jos barbia daca n-are chef si e ocupata cu altceva... poza va iesi confuza ca expresivitate si puteti fi luat prin surprindere si ca incadrare...

Attachment n... adaptati cerintele fizionomiei specifice. In functie de aceasta s-ar putea ca rolurile sa nu se poata inversa... adica ea sa nu arate tocmai languroasa, iar el sa fie oricum un invingator...

Attachment o... atentie, nu sariti cu categorisirile, barbia in jos poate avea si alte semnificatii.

Attachment p... la fel si in cazul semnificatiei barbiei in sus... in special cind elemente din fundal se nimeresc sa ajute din plin simbolisticii si alegoriei... adica sa arate adevarul gol-golut...

Asupra iluminarii vom discuta pe larg, cu scheme cinematice si tot tacimul, dar pentru inceput, cam asta a fost despre "barbie"... Mult succes la experimentat si chinuit lumea...

the rookie
29-10-2006, 06:03
Alte "scuze" pentru ce va urma: in prezent fotografia a scapat practic de multe dintre "frinele" de ordin tehnic. Batalia se da acum mai putin pe calitatea tehnica, a priori si ab initio excelenta. Calitativ s-a atins o standardizare, iar standardele au devenit usor de respectat si sint penibil de universale. Este inca adevarat ca atingerea si mentinerea exigentelor calitative inca mai depinde totusi de cantitatea de bani ce trebuie investita in aparatura, dar aceasta realitate este mult mai usor de compensat decit imposibilitatea cunoasterii si stapinirii tehnologiei de baza. Este deosebit de bine ca macar de retetele de developare, de procesarea de laborator, de postprocesarea avansata si de retouch-ul cu pensula s-a scapat definitiv, gratie programelor digitale. In concluzie toti acesti pasi inainte au dus in sfirsit la dizolvarea, la minimizarea ramurii calitatii de "mestesug" a fotografiei, adica ceea ce era considerata aproape exclusiv pina nu demult. Chiar daca practicantii si admiratorii acestei indeletniciri se straduiau din rasputeri sa o introduca in rindul artelor vizuale, se intimpla extrem de rar, cu talent si cu o munca imensa. Progresul a dus si la cresterea exigentei consumatorilor, publicul de rind nemaicazind in fund la orice peisaj de noapte, la claritatea deosebita a insectelor sau florilor fotografiate macro, la peisaje montane cu cinspe siruri de dealuri si munti, toate la fel de bine conturate, la peisaje marine cu nori de furtuna extraordinar de bine definiti si cu douazeci de nuante de verde atit in cer cit si pe pamint, la figuri de batrini, de fete, de tigani sau de infirmi de o definitie de-a dreptul inpudica. Totul s-a banalizat. Lumea este in cautare de altceva decit de documentarul perfect documentat si impecabil realizat tehnic. Valorile se cern dupa alte reguli... se pare ca dupa reguli in primul rind estetice si, in ultima instanta, artistice. De fapt exact asa cum societatea educata a cernut dintotdeauna valorile. Nimic nou sub soare. Doar ca intre generatiile care se primenesc permanent, cele noi nu au habar de amanuntele prin care au trecut precedentele... poate ca nici nu este necesar...

Inca o idee pe care nu trebuie s-o scapati din vedere la nici o ora din zi si din noapte: natura aseaza in devalmasie privelistile in fata ochilor nostri... unele chestii arata bine, altele nu; unii vad, altii nu; unii pot "decupa" din realitatea inconjuratoare esentialul intr-o maniera, daca vreti fiziologica, ghidati de o chemare launtrica, de un talent nativ, nechinuindu-se prea mult cu conceptele sau dogmele esteticii acceptabile la un anumit nivel istoric si nici cu prelucrari prea elaborate... fie ca acestea vin de la sine si se aplica ca o minusa stilului lor, fie ca acestia reusesc sa le suceasca si sa le invirteasca proprietatile astfel incit rezultatul final sa fie uluitor. Se creaza ipostaze portabile ale realitatii, de valoare artistica necontestabila... adica imagini capabile sa faca pina si pe cei pe care natura nu i-a inzestrat cu acel simt al observatiei sa vada si sa ramina impresionati. Ideea este sa nu incetati vre-o data sa vizionati cit mai mult din ce se creaza valoric superior, in cazul nostru cit mai multe poze, din cit mai multe surse. Numai in acest fel veti izbuti sa izolati si voi la rindul vostru din mediul de fotografiat secventele demne de prezentat si altora, numai pe baza luarii la cunostinta, a infaptiurii si desavirsirii propriei educatii vizuale artistice.

Dupa ce am dat de-o parte aceste ginduri, voi continua cu amanunte care deci nu mai tin de camera, de tehnologie, ci de perceperea justa si eventual de "prepararea" realitatii inconjuratoare, adica a subiectelor de fotografiat pentru a accentua ceea ce trebuie vazut sau a estompa neesentialul. De aceea am inceput seria aceasta de subiecte de la portret.

2. despre "poze" si pozitii. In portretistica fotografica moderna, numai experimentul practic poate lamuri ce avantajeaza si ce dezavantajeaza un subiect. Desigur ca exista criterii obiective de fotogenicitate, dar acestea au de-aface si implica cunostinte aprofundate de fizionomie comparata, si nu fiecare dintre noi poseda expertiza in acest domeniu. In general, lasati in pace, recuziterii si cei care se ocupa de machiaj ar trebui sa fie in stare sa scoata ce e mai valoros dintr-un subiect. Frumusetea fizica este categorisita ca atare dupa numarul de reactii pozitive pe care un subiect il poate provoca in rindurile observatorilor, este trecatoare si relativ greu accesibila nativ opticii fotografice. Infrumusetarea si crearea "pozelor" exclusiv avantajoase este insa un ansamblu de tehnici si de masuri practice care, odata cunoscute si exploatate creativ, pot largi substantial "acceptabilul" in intelesul de masa, accesibil la nivel de expunere limitata publica. La fel stam si cu extrema cealalta... uritul. Totusi nu despre asta vreau sa vorbim. Din nou: ceea ce am sa va descriu in continuare pare la mintea cocosului, dar am sa respect structurarea initiala a materialului, fiindca am observat ca e bine asa.

Daca tot ti-ai atirnat un aparat de git si te-ai apucat sa fotografiezi, cel mai important lucru este sa vorbesti cu subiectul. Oamenii nu stiu in general sa pozeze si de cele mai multe ori nu sint naturali, ba chiar majoritatea sint cu totul altii decit in realitate, daca te ascunzi in spatele unui obiectiv. Chiar daca ai de-aface cu un model profesionist, trebuie sa-i descrii ce anume doresti. Explicatiile politicoase sint intelese aproape intotdeauna. Unii insa gasesc imposibil sa-si traduca exact ce doresti numai din vorbit. De aceea este bine sa le arati tu insuti, sa exemplifici exact poza pe care ai dori s-o afiseze. Mici retusuri se obtin prin mutarea subiectului pina la rezultatul dorit. In acest caz ajuta mult cit de bine te cunosti cu subiectul, cit de multe iti poti permite, adica cu putina regie sa ajungi la ceea ce doresti sa arati prin fotografie.

Attachment 1 un instantaneu care arata ca este citeodata dificil, chiar daca cunosti bine modelul sa te faci inteles prin orice mijloace... in special atunci cind este vorba despre copii. Pina la urma a iesit un portret frontal, realizat cu doua surse de iluminare.

Attachment 2 este o reproducere dintr-un material bibliografic (proprietate personala) a unei fotografii executate de catre Roger Hicks colegei sale fotograf Frances Schultz. Este un portret trei sferturi, bine regizat, realizat cu trei surse de iluminare in care "poza" subiectului mie mi-a placut foarte mult. Este un portret care mie-mi spune ca frumusetea nu are virsta.

Attachment 3 urmareste sa va arate un portret mai putin practicat: portretul profil. Deoarece subiectul este experimentat in fotografie, "poza" ginditoare si-a ales-o singur si nu a fost necesar sa vorbesc cu el. Sursele de lumina sint trei.

Attachment 4 este realizata in aceleasi conditii de iluminare (2x100W tungsten, 90 grade bounce flashgun, iluminare diurna in background). Este o ipostaza de asemenea mai inedita a portretisticii si se numeste portret cu "privirea peste umar" [scuzati traducerea stingace] si este evident provocata de mine prin atragerea atentiei subiectului.

Attachmentul 5 (o singura sursa frontala, flashgun la putere maxima) nu este regizata decit de simpla mea prezenta. Ar intra deci in categoria instantaneelor... nereusite (portret bust, dublu, semiprofil, in prezentare naturala)

lens
29-10-2006, 10:20
Domnule " the Rookie", va multumesc pentru explicita si instructiva instruire in fotografie, pe care ne-ati deschis-o.
Numai bine !

the rookie
31-10-2006, 06:45
La fotografiile tip portret static, considerate full size sau intregi, exista citeva poze pe care le poate adopta subiectul de fotografiat:
i.standing sau stind in picioare. Confera inaltime subiectului in detrimentul latimii. Unghi de incidenta recomandat:30 de grade. Cropul e recomandat 3/4 (na, ca iar m-a luat gura pe dinainte). Recomandati subiectului sa-si tina dreapta coloana vertebrala.
ii.sitting sau stind in fund, pe un scaun sau pe podea. Nu atrageti atentia cu scaune cu spatare sau cu fundaluri incarcate de semnificatii. Unghi recomandat: 45 de grade.
iii.leaning-hacking sau stind in picioare, intr-o pozitie neverticala, sprijinit sau "agatat" de ceva. Unghi recomandat: 30-60 de grade. Poza confera veridicitate, realism. Aplecarea trunchiului inainte face sa dispara pungile de sub barbie.
iv.lying sau stind culcat. Directionati subiectul sa stea pe burta sau pe spate. Totul trebuie sa fie vizibil intr-un fel sau altul, din cap pina in picioare. Miinile joaca un rol extrem de important.
Evident ca in fiecare caz deci se pot aplica abordarile frontal, semiprofil, profil sau altele.

Alegerea pozei depinde de persoana fotografiata, de circumstante si de scopul pentru care faceti fotografia. Am sa dau un exemplu (Attachment 1), care, mie cel putin, la vremea respectiva, acum multi ani, mi-a zguduit din temelii modalitatea de a privi fotografia si mai ales fotografii. Nu am sa-l comentez din punct de vedere tehnic, deoarece la momentul actual o analiza ar depasi in buna masura putinul pe care abia am inceput sa-l articulam (ambele imagini apartin lui Mike Wiley). N-am sa spun decit ca acesta a fost un test psihologic de abordare cit mai justificata a fotografiei pentru diferentierea snapshotului (stinga) de fotografia adevarata (dreapta), utilizind absolut acelasi subiect si elemente de mediu inconjurator.

Attachment 2: sitting
Attachment 3: leaning\hacking (evident exagerat...)
Attachment 4: lying (cer scuze comunitatii, dar sint obligat totusi sa afisez o fotografie nud)
Attachment 5: standing (nu uitati sa cuprindeti aici si incaltamintea)

La modul cinstit, in acest caz nici nu cred ca e nevoie de exemple, fiindca sint convins ca aveti destule. Pozele sint doar pentru amuzament... aici lumea nu e chiar atit de scortoasa ca in Europa. Urmeaza sa va stabiliti voi insiva limitele reale si de bun simt (ca eu pina acum n-am reusit...)

the rookie
31-10-2006, 22:17
3. Si, ca sa facem turul complet, vom pomeni si de controversatul point of view, adica de punctul de statie al fotografului. Pai cum adica? N-am postulat ceva mai devreme ca acesta TREBUIE sa fie la nivelul ochilor subiectului, adica drept inainte? Evident, pentru obtinerea unei fotografii cu perspectiva regulata, normala, nu a uneia cu efect special, in care se adauga un interes deosebit. Drumul acesta este foarte alunecos si poate compromite compozitii portretistice foarte usor (da, ati citit corect... aceasta categorie de abordare a fotografiei intra la compozitie, din motive pe care le vom discuta acolo la vremea potrivita), daca se fac exagerari sau nu se accentueaza destul. Unii spun ca pe noi, incepatorii, nici n-ar trebui sa ne intereseze modificarea unghiului de fotografiere in acest stadiu... eu nu sint de acord si consider ca este la fel de important sa cunosti atit regulile cit si modalitatile rationale de abatere de la ele.

i. camera mai sus se realizeaza atunci cind fotograful plaseaza camera deasupra subiectului in plan vertical si acesta este obligat sa priveasca in sus. Aceasta pozitie arata realitatea la adevarata ei valoare: cheliile apar evidente, nasurile mari, la fel. Pozitia diminueaza importanta subiectului flatindu-l pe privitor. Faptul ca se poate vedea mai mult in spate, face ca fundalul sa produca eventual o distractie a atentiei maxima, daca nu este ales corespunzator. Gitul si trasaturile fetei dobindesc eleganta, iar aceasta pozitie ofera posibilitatea includerii unei parti mai mari a vestimentatiei, cu posibilitatea mentinerii unui crop strins. Este o pozitie care se preteaza la elaborarea unul context dinamic, mai curind decit a portretisticii propriu-zise (Attachment 1).
ii. tot camera mai sus se mai poate realiza atunci cind subiectul se afla culcat pe spate si fotograful se plaseaza deasupra, si tine camera in plan orizontal. Datorita actiunii transversale a gravitatiei, rasaturile fetei apar distinse si provocative, din motive lesne de intuit. Formatul "cap si umeri", "bust" sau "trei sferturi" se potrivesc cel mai bine, ca si formatul intreg, pentru anumite genuri fotografice. Pozitia se preteaza exclusiv la portretistica (Attachment 2).
iii. camera mai jos se realizeaza atunci cind fotograful se plaseaza in josul subiectului in plan vertical si acesta este obligat sa priveasca in jos catre camera. Pozitia se realizeaza simplu prin ingenunghiere. Problema fundalului este ca si inezistenta, fiindca cerul sau tavanul sint de obicei la indemina. Pozitia confera dominanta subiectului indiferent de diagonala (hop-si-asa, am tacut...), daca nu se exagereaza astfel incit subiectul sa apara prea departat (Attachment 3, foto nu-mi apartine, este scannata dupa material bibliografic proprietate personala insa).
iv. tot camera mai jos se mai poate realiza atunci cind subiectul se afla peste si fotograful tine camera in plan orizontal. Aceasta este o pozitie mai ciudata si este destul de rar utilizata (Attachment 4).

4. abordarile intermediare (Attachment 5) sint nelimitate si sint din plin practicate, dar de obicei trebuiesc combinate cu alte elemente de compozitie ca sa se obtina impactul dorit, dar despre asta vom vorbi mult mai incolo.

(exemplele alese in tot acest dialog nu sint dintre cele mai semnificative si nici dintre cele mai reusite, dar sper sa va fi putut face o idee cit de cit despre ce-am vrut sa subliniez)

the rookie
01-11-2006, 03:38
Trecerea timida catre Compozitie: Primo: in attachment-urile 1-3 s-au strecurat niste confuzii. Unii vor putea tolera pozele, altii nu. Secundo: impactul fotografiei poate fi influentat in mod cert de Crop, mai ales cind telul sedintei de fotografie este documentar si nu artistic... vezi attachment-urile 3 si 4 care isi schimba fundamental "mesajul" dupa crop (nu ca varianta cropuita strins ar avea vre-o valoare, ci doar ca principiu). Acest post NU DORESTE sa va incite sa gasiti greselile, ci doar sa va indrepte sa admiteti pentru sine insiva ca va deranjeaza ceva (sau nu).

the rookie
01-11-2006, 05:15
Sugestiile ar fi:

Attachment 11: hotariti-va care dintre fete va place mai mult. Eu nu zic ca fotografia este lipsita de impact, dar, in mod normal, o figura este de-ajuns in cadru. Poza poate fi sucita si invirtita oricum, se alege numai o figura, cealalta paleste ca interes... Deh, conventiile invatarii si deprinderile de observare. Am facut doar un crop extrem de strins aici, dar desigur, pentru a aerisi cadrul, se poate mari Canvas cu un chenar negru si apoi cu Select\Color Range si Fuzziness se nimereste parul...
Attachment 22: daca afurisita aia de mita nu se uita inafara cadrului sa ne atraga atentia de la fetita si sa ne intrebam fara rost "la ce dracului se uita?"... I-am sucit gitul la 180 de grade (Tools\Lasso\marcat capatina\ Edit\Transform\Horizontal Flip si din nou Edit\Free Transform\jucat cu dracia pina se potriveste cit de cit acolo) si apoi corectat totul imprejurul urechilor prin clone ingrijite, nu ca mine... Ca aspect practic, eu folosesc la chirurgia asta intotdeauna un canvas albastru, ca sa vad clar daca si cum am calcat aiurea. Nu-i perfect, dar parca-parca e o idee mai bine asa... cu o expresie ca asta a copilului nu te intilnesti in fiecare zi... barbia in sus, privire plina de grija, dar invingatoare si acuzativa. N-a trebuit sa fac pe regizorul, n-am facut decit sa-i spun ca vreau si eu sa mingii pisica... asta a iesit... E poate ultima data cind recurg si va arat "oficial" "facaturi" din astea la marea repezeala... sint destui care au mincat si inca mai maninca un ban cinstit de pe urma lor, si, drept sa va spun, cred c-ar trebui sa deschida si ei tutoriale, nu polemici stupide, ca nu-i bai si ca eu nici nu-s dispus si nici n-am habar de artele astea ale masluirii graficii realitatii pe calculator... Mie-mi place fotografia, culoarea, aerul liber... Si e loc pentru toti pe pamintul asta!
Viitorul Attachment 33: trebuie sa-l fac pe Wendell sa se uite la mine... Lucrul cu ochii e foarte dificil... daca reusesc, plusez aici attachmentul, ca sa iesim la pace. Cu sursa a treia de lumina care se reflecta in bila rasa proaspat, cu sinusoida de pe perete, precum si cu punctele de pe fata, se rezolva usor...

the rookie
04-11-2006, 07:13
Inainte sa trecem mai departe, hai sa revenim putin la Masti si sa trecem in revista ceea ce am aflat pina acum:
a. Lucrul selectiv cu masca de strat: cu acest tip de masca am lucrat deja, pe la inceputul acestei pagini, la Ceata departarilor. Se marcheaza diverse suprafete din strat, printr-o metoda oarecare. Se creaza un strat de reglaj (adjustment Layer) cu functia dorita. Se copiaza prin Merge si se aplica valorile functiei si opacitatea dorite mastii de strat. Acest workflow nu produce masti foarte precise. In Attachment este prezentat un exemplu rapid.

1. imagine originala
2. alegerea selectiei
3. stratul nou (Saturation) si valorile alese
4. rezultatul global
5. detaliu de inexactitate a aplicarii mastii

the rookie
04-11-2006, 08:35
b.Utilizarea mastii de luminozitate a fost pomenita atunci cind am vorbit de Alpha Channel, la Sharpness. Nu este altceva decit masca creata dintr-o imagine grayscale a imaginii color. Un mod de creare este exemplificat pe o imagine (attachment lm1) la care dorim sa reducem Highlights si sa deschidem putin Shadows. Aceste operatii se realizeaza separat de fapt, pe doua Alpha Channel-uri. Daca expunerea este decenta si histograma arata bine, intii o normam, prin Auto Levels.
1. In paleta Channels se creaza o masca de luminozitate, Alpha 1, simplu, prin Load Channel As Selection in RGB si apoi Save Selection (butoanele din josul tabului de Channels). Acest canal se refera la partea dreapta a histogramei, care include Highlights (attachment lm2)
2. Acum dam Select\Inverse. Save Selection va crea a doua masca de luminozitate, Alpha 2. Acest canal se refera la a doua partea stinga a histogramei, care include Shadows (attachment lm3)
3. In continuare dam Select\Load Selection si alegem pe Alpha 1, la care urmarim innegrirea Highlight-urilor. Layer\Adjustment Layer\Curves (Normal), si tragem putin in jos de curba... cum va place... (attachment lm4)
4. Apoi dam din nou Select\Load Selection si alegem de data asta pe Alpha 2, la care urmarim inalbirea Shadow-urilor. Layer\Adjustment Layer\Curves (Normal), si impingem putin in sus curba... dupa gust... (attachment lm5)

{nu bagati in seama cele doua Modify Layer din History}
{nu bagati in seama cum arata histogramele cind umblati la Curves... PS arata histograma totala, nu ce este selectat de masti}

Cam asa... Desigur ca se pot face corecturi si reglaje din Opacity la fiecare strat.

the rookie
05-11-2006, 08:08
c. Folosirea mastii de contrast este implicata ori de cite ori se doreste detalierea Shadows si diminuarea Highlights. Adica mai intotdeauna... Postprocesarea implica crearea unei masti, in adevaratul inteles al cuvintului.
1. Open\Layer\Duplicate Layer si alegeti modul de amestec Overlay. (attachment ct1)
2. Select\All\Image\Adjustments\Desaturate. (attachment ct2)
3. Image\Adjustments\Invert si Opacity cam pe la 80% (attachment ct3)
4. acum, unii recomanda folosirea Filter\Blur\Gaussian Blur cu un Radius intre 20 si 100. Mie personal nu-mi place aceasta alterare, fiindca da niste pete decolorate la limita dintre Shadows si Highlights (sagetile galbene, attachment ct4)
5. altii mai recomanda si un strat Layer\New Adjustment Layer\Curves si elaborarea unui fel de curba "S". (attachment ct5)

Oricum, aste este ideea...

the rookie
05-11-2006, 08:55
d. Mastile de strat sau/si vectoriale, bazate pe zone selectate sint cele mai spectaculoase postprocesari (stefan_foto despre asta vorbeam pe PM)
Masca de strat: are la baza utilizarea pixelilor
Masca vectoriala: are la baza utilizarea cailor (path outlines) catre pixeli. Deci are legatura cu rezolutia si de aceea redimensionarea se face automat, dupa cum cere rezolutia preexistenta unde se aplica masca.

Selectia suprafetei mastii se poate realiza, dupa cum ziceam la "Selection", pe mai multe cai: Select All, Select Rectangle, Select Lasso, Magic Wand, Select\Color Range. In acest caz am dorit sa transfer niste nori, dintr-o poza, intr-o alta poza si am folosit modul de selectare Select\Color Range cu o Fuzziness care sa-mi permita materializarea selectiei. Apoi, in poza sursa, am infiintat un Layer\New Layer (Normal), aici am copiat selectia prin manevra binecunoscuta Alt+left click apoi release Alt si la urma release click. In final am dat Layer\Layer Mask\Reveal Selection (attachment mvm1).

Am selectat din Toolbox, Move Tool, si am adus cursorul pe o portiune a selectiei care era activa. Am mutat selectia in poza noua (attachment mvm2).

Cum un singur rind de nori nu mi-a ajuns, am retetat operatia (attachment mvm3) si, prin Edit\Free Transform, am tras de masca a doua pina ce mi-a convenit rezultatul. Enter.

Foarte important a fost sa scap de portiunile de nori care se suprapuneau peste munti. Am facut aceasta pentru fiecare masca prin reglajul marcat cu sageata rosie (attachment mvm4)

Dupa ce toate masurile de asemanare a straturilor masca cu backgroundul au fost luate, se da un Flatten Image si se lucreaza in continuare pe imaginea combinata.

Nu va uitati la rezultatul meu, este doar pentru exemplificare, e facut la repezeala, neglijent si calitatea este submediocra, dar posibilitatile pe care vi le ofera PS sint infinite.

Succes!

stefan_foto
05-11-2006, 11:18
k iti multumesc mult...si acum o sa tot incerc...pana o sa ma obisnuiesc...si o sa imi placa ce o sa iasa...multam fain the rookie.

rudi
06-11-2006, 07:31
La ce a spus the Rookie as mai adauga ca eu aplic unealta Blur cu o pensula mica pe marginea selectata pentru a fi tranzitia mai dulce, sa nu para chiar taiata si aruncata acolo.

the rookie
23-11-2006, 07:39
O scurta aplicatie de sezon: Filtrul de polarizare. Aceasta precizare vine dupa multe controverse, la care am participat, dar care acum nu mai exista in forma amanuntita, scrisa pe GF, si este pricinuita de postarea recenta pe galeria proprie a doua poze "Rust of the Past" si "The Pyramid". Aici am folosit intre altele si o functie (Selective Color) care se poate preta la emularea unui filtru de polarizare. Repet ce am spus in citeva rinduri: polarizarea luminii este un fenomen dinamic, care implica coordonata "timp", ori in fotografie tocmai acesta este redus la o constanta. In consecinta integrarea sau derivarea oricarei functii de tip Fourier, pentru o valoare de timp constanta, este strict legata chiar de valoarea functiei, care devine deci si ea tot o constanta. Prin urmare operatiunea matematica nu poate avea un sens si de aceea polarizarea nu poate fi imitata dupa o fotografie surprinsa la un moment dat. Se pot insa aproxima consecintele depolarizarii luminii. Acestea sint in primul rind legate de diminuarea reflexiilor luminii care are sansa sa "scape" de absorbtia coloristica printr-un unghi de incidenta aproape de valoarea brewsteriana. Daca aceste reflexii se diminueaza, ceea ce se produce este o amplificare a culorii, ochiul nemaifiind "orbit" de lumina alba reflectata.

Exista doua instante in care depolarizarea se manifesta foarte vizibil: reflexiile pe suprafete altfel decit metalice (apa, sticla, ceara frunzelor, etc.) si intensificarea culorii albastre a cerului (printr-o alta particularitate extraordinara a moleculelor de apa, asupra careia nu insist acum).

Primele patru poze atasate va arata intii originalele unor imagini facute prin suprafata apei si apoi rezultatele prelucrarii dupa un algoritm extrem de simplu. De remarcat insa un aspect important: la alegerea fotografiilor pe care doriti sa le prelucrati trebuie sa aveti in vedere ca informatia pe care intentionati sa o scoateti in evidenta, TREBUIE sa existe. Deci atentie la ce poze va alegeti! Trebuie sa se vada ceva in apa aia si cerul trebuie sa aiba atit albastru cit sa orbesti un sobolan macar...

Concret, se procedeaza astfel:

Open
Autolevels (outch! asta doar daca histograma are spatii libere in stinga si in dreapta pina la capete, si de obicei are...)
Layer\New Adjustment Layer\Levels la modul Normal. Mutati cursorul central putin la dreapta, dupa gust.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici se iau la intrebari urmatoarele: Blacks, Black +100%; Neutrals, Black +20%; Whites, Black +3%. Acum incepe sa arate bine, dar nu va opriti aici.
Layer\New Adjustment Layer\Curves la modul Normal. Aici trebuie sa lucrati curba sa va arate cam ca in ultimul attachment. Daca imaginea arata prea chioara, dati totusi OK, intoarceti-va la primul layer (Levels) si mai mutati de cursorul din mijloc catre dreapta inca un pic. Fiti cu ochii pe histograma ca pe butelie! Cautati sa clip-uiti (pierdeti) cit mai putin din extreme. Reveniti la ultimul strat.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 40%.
Contemplati-va bine capodopera si faceti ajustarile de rigoare acum, ca dupa asta nu mai puteti reveni decit prin History si pierdeti deci ce-ati facut de-aici incolo.
Layer\New Layer la modul Luminosity
Layer\ right click Merge Visible + Alt\ eliberati right click\ eliberati Alt (figura leului, OK?)
Filter\Sharpen\Unsharp Mask cu Amount 500, Radius 1, Threshold 4 (pentru o poza intreaga, 3000x2000)
Opacity intre 20 si 50% si Fill pe la 90%
Layer\Flatten Image
File\Save for Web...

NOTA: uitati care e treaba: aici, adica la mal, s-ar putea sa vi se intunece imaginea cam nasol. Atunci, inainte de a-i da Flatten Image, introduceti un Layer\New Adjustment Layer\Brightness and Contrast si dati-i o Brightness cam de 30-40%. Nu va uitati acum la histograma ca e de jale, dar imaginea va apare pe web cam cum ati avut-o pe monitoare inainte de Save for Web.

the rookie
23-11-2006, 07:48
In cel de-al doilea caz, adica pentru apa din cer si culoarea albastra, se procedeaza astfel:

Open
(de Autolevels nu aveti nevoie, fiindca imaginea voastra ar trebui sa aibe o histograma beton, numai ca cerul este cam chior, dar nu siclam sau indigo, ci doar nu indeajuns de albastru... tehnica asta nu poate face minuni, daca expunerea ati facut-o cu picioarele... adica cum este in poza din attachmentul al patrulea)
Layer\New Adjustment Layer\Levels la modul Normal. Mutati cursorul central putin la dreapta, dupa gust.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 20%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%.
Aici s-ar putea ca, daca aveti mult prea putin albastru in cer, sa trebuiasca sa repetati operatiile ultime de citeva ori. Incercati sa nu depasiti o suma a Saturation de 40%, adica, de exemplu:
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 10%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 5%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%.
Layer\New Adjustment Layer\Hue and Saturation la modul Normal. Mariti Saturation cam cu 5%.
Layer\New Adjustment Layer\Selective Color la modul Normal. Aici modificati urmatoarele: Blues, Black +100%; Cyans, Black +100%. Si gata! In attachmentul ultim se vede o poza postprocesata astfel, in care albastrul a lipsit aproape cu desavirsire si care, evident, a iesit o porcarie... care nu mai are legatura cu polarizarea luminii.
Layer\New Adjustment Layer\Curves la modul Normal. Aici trebuie sa lucrati curba sa va arate cam ca in attachmentul al treilea. La fel, daca imaginea arata inca prea diluata, dati totusi OK, intoarceti-va la primul layer (Levels) si mai mutati de cursorul din mijloc catre dreapta inca un pic. Reveniti la ultimul strat.
Continuati eventual cu:
Layer\New Layer la modul Luminosity
Layer\ right click Merge Visible + Alt\ eliberati right click\ eliberati Alt
Filter\Sharpen\Unsharp Mask cu Amount 500, Radius 1, Threshold 4 (pentru o poza intreaga, 3000x2000)
Opacity intre 20 si 50% si Fill pe la 90%
Layer\Flatten Image
File\Save for Web.


Este de remarcat ca, pentru un ochi cit de cit versat in fotografia de polarizare, diferentele dintre fotografiile facute cu filtru si cele emulate pe computer apar evident, ca si in cazul infrarosu, in primul rind prin prezenta unor tipuri de artefacte specifice. Totusi intentiile si rezultatele obtinute prin aceasta tehnica simpla sint destul de aproape de realitate (cu putin noroc... si ingaduinta).

Dupa cum observati din enumerarea si alcatuirea pasilor postprocesarilor din cele doua cazuri, si dupa parerea mea, nu exista nici un impediment in calea folosirii in paralel, cu putina logica, a succesiunilor operatiilor din ambele etape descrise. Blacks, Neutrals, Whites nu se calca pe picioare cu Blues si Cyans (aaa, ma rog...). Doar pe la imparteala Saturation si la stratul de ajustare final, de Curves, aveti doar un pic de judecat... Va ramine sa incercati pe poze care contin atit cer (cu ceva urme de albastru), cit si reflexii optice de suprafata (pentru a evita Lasso Select, reflexiile nu trebuie insa sa contina albastru...). Ceea ce discutam odinioara, Claudiu, adica despre programul de polarizare vindut de Nikon, care am dovedit ca nu putea face nimic in cazul reflexiilor, ar putea fi revizuit in lumina acestei tehnici.

the rookie
25-11-2006, 06:17
O aplicatie a deplasarii pixelilor, dar nu sub forma de Blur, este crearea umbrelor artificiale, Artificial Shadows, atunci cind acestea nu exista, sint anemice sau sint indreptate in alte parti decit dorim. In poza folosita ca exemplu am dorit sa incheg o dinamica oarecare pe diagonala ascendenta si pentru asta am creat o umbra artificiala.

Attachmentul 1 arata de la ce am pornit: o jogodie amarita, fotografiata prin comuna Voluntari, pe o zi cu nori.

Deci Open (dupa care se face toaleta de rigoare... geometrie, atribute, etc...)
Layer\New\Layer via Copy, apoi am largit canvasul ca sa vad cit mai bine limitele pozei, pentru ceea ce urmeaza.

Edit\Transform\Distort. Astfel voi crea silueta viitoarei umbre. Incerc sa mentin picioarele din spate ale ciinelui cam in aceiasi pozitie pe copie, iar cu capul merg pina acolo unde am spus, in coltul din dreapta sus al pozei. In acest moment nu vad prea bine ce se intimpla, vezi attachment 2.

De aceea voi modifica modul de amestec al celor doua straturi (double click pe Layer 2 in zona albastra) de la Normal la Darken (in primul rind sa scap de fundalul din acest strat), voi modifica Opacity si Fill, precum si proportiile de amestec ale cele doua straturi din tabul de Layer Style... valorile se vad concret in attachment 3.

Acum vad clar umbra si faptul ca nu ajunge pe unde vreau eu. De aceea:
Select All\Edit\Transform\Warp si ma joc cu planul ei pina ce totul se potriveste cit mai bine, cam asa, ca in attachment 4. Aveti grija ca umbrele sint liniare, iar cu functia Warp puteti curba suprafetele... Pentru cine n-are Warp se poate folosi si Skew in combinatie cu Clone, dar e munca multa, bani putini...

Un ultim mic detaliu... umbra noastra este colorata si are si tot relieful 3D al catelului. Pentru ca sa aducem lucrurile la normal, ne ducem la Image\Hue and Saturation si desaturam totul. Apoi din Levels, reglam umbra ca sa piarda toate detaliile. Dupa aia, din Image\Brightness and Contrast (ca e doar o umbra acolo...), reglam nivelele ca sa apara cit mai verosimila pe fundalul pe care cade. De eventuale detalii de margine se scapa prin Filter\Blur, pe citiva pixeli de Gaussian Blur.

Flatten Image
Save for Web

NOTA: daca acum examinati poza cu atentie, veti observa ca parca fundalul s-a inviorat, parca a capatat stralucire, parca este scaldat in soare... Eu va asigur ca primul strat, din care provine fundalul, a ramas neschimbat. Este o perceptie subiectiva a calitatilor unei suprafete, in care creierul presteaza o munca mai substantiala decit ochiul. In mintile noastre ne spunem: e o umbra foarte bine definita, deci imprejur nu poate fi decit soare. Aceste perceptii false, bazate pe intrepretari induse ale realitatii, se numesc iluzii, categorii la care fotografia recurge in mod constant. Despre aceste subiecte si mecanisme insa vom vorbi cind vom relua discutiile pe threadul "Cu fotografia pe masa de disectie", adica foarte curind.

N-am lucrat prea curat pe exemplul dat, fiindca poza e cam cretina de felul ei si este aleasa doar ca sa va faceti o idee sumara despre cam ce-am vrut sa spun. Voi desigur veti lucra mult mai ingrijit si, in consecinta, efectele va vor iesi mult mai frumoase.

Succes!

the rookie
03-12-2006, 06:47
Uite ca sar de la una la alta iarasi... se cheama "fuga de idei" si este caracteristica unor afectiuni ale transformatorului de linii... Ma uit la chestia aia cu efectul pseudo-infrarosu, de care am pomenit mai inainte, si vad ca am disparut ca magaru-n ceata cind incepuse treaba mai interesanta. Pai efectul asta nu este prezent numai in alb-negru. Exista filtre si filme special fabricate pentru a fi sensibile in acea zona a spectrului energetic. Filmele cele mai la indemina sint alb-negru, dar exista si color. Eu am experimentat secolul trecut cu un film minunat care s-a chemat Kodak Aerochrome, in niste conditii cu totul si cu totul... Astazi, datorita iscusintei digitale, este posibil sa imitam si acest tip de fotografie color in infrarosu.

Intii si-ntii, vad ca am descris acolo o tehnica mai putin ortodoxa de simulare IR alb-negru, desi de mare efect. Toti smecherii** se complica insa si fac astfel:

Open (attachment 1)
Layer\New Layer\Channel Mixer. Aici se alege Green +200% (deci cam ce-am facut si noi cu eyedropper-ul), Red -50% si Blue -50%. La urma se bifeaza Monochrome si se da OK. Asta este infrarosul alb-negru, cam chior bine, pe care-l mai regleaza omul putin din Levels, miscind catre interior (clipping) cele doua cursoare extreme. Fantastic de frumos... (attachment 2)

Pentru IR color se procedeaza exact cum am zis pina acum (d-aia am descris modul asta de lucru, nu ca-s io mort dupa metoda...), dar ne oprim inainte de a bifa Monochrome. Specialistii de la Adobe admit existenta a doua tipuri de efecte IR in color si ele se deosebesc prin aspectul final a pozelor. Eu, la folosirea filmului Aerochrome, n-am bagat de seama decit niste deosebiri in functie de filtrele folosite, si in tot cazul nu prea aratau cum zic specialistii, dar, ma rog... ce stiu eu...

Deci dupa ce-ati dat +200 Verde, -50 Rosu si -50 Albastru in Channel Mixer, dati
Layer, New Layer (Normal) si tiriti Background-ul acolo. Pardon, m-a cam luat gura pe dinainte: duceti-va pe Background, ziceti Layers\Duplicate Layer. Veti obtine astfel un nou strat, Background Copy, pe care-l tiriti tocmai sus ca sa ajunga ultimul... asa. Acuma schimbati modul de amestec in Overlay. Culorile sint cam puternice, de aceea micsorati Opacity la pe la 50%. Buna ziua: asta este primul efect IR color (attachment 3).

Al doilea efect se obtine pornind de la Background Copy.
Layer\New Adjustment Layer\Channel Mixer. Acuma faceti din nou treaba care-ati mai facut-o o data: +200% Green, -50% Red si -50% Blue si dati OK. Asta-i (attachment 4).

In attachment 5 este o aiureala obtinuta intr-un mod similar, favorita mea in simulare IR color. Concluzia personala: in digital toata aproximarea asta nu-mi place de fel, fiindca seamana cu tot felul de duotonuri patetice si nicidecum cu ce se obtine in realitate.

Sa mai stiti ca multe depind de poza de la care porniti. Nu ma-njurati pa mine daca lucrurile nu va ies exact ca aici. Este de asteptat ca de la virsta asta sa puteti sa minuiti un pic si din alte botoane.
___________________________
** - tehnici inspirate de dupa Photoshop User (revista scoasa de NAPP), numarul Noiembrie/Decembrie 2006 (ca sa n-avem vorbe... care este ele)

piticu
03-12-2006, 07:59
** - tehnici inspirate de dupa Photoshop User (revista scoasa de NAPP), numarul Noiembrie/Decembrie 2006 (ca sa n-avem vorbe... care este ele)

numarul octombrie-noiembrie este disponibil gratis de la mama lui (http://www.photoshopuser.com/downloads/Oct_Nov_05_full_sample.pdf).
cer scuze pt ot

the rookie
03-12-2006, 08:13
Avem probleme cu numeralele? Acolo scrie 2005, adica acum o suta de ani... dar oricum e bine si asa decit deloc. Mersi de info. Incerc si eu cum pot mai bine si cu mare consideratie pentru voi. Daca ceva nu-i in regula, io ma opresc aici...

piticu
03-12-2006, 08:25
dai batae, dai batae cas lucruri interesante. cit despre numerale eu nam pomenit nik de ele :D

the rookie
05-12-2006, 15:32
Aham, deci tot vina mea este... c-am pomenit de ele...

Tot un rateu din memorie, de data asta de pe vremea cind vorbeam de claritate: High Pass Sharpening. Este o metoda care, ca aspect final, se aseamana mult cu lucrul cu mastile si anume cu Finding Edges, este foarte elastica si are un mecanism care de obicei este lasat la o parte din explicatii, fiind considerat complicat, "advanced" (??).

Open (attachment 1, "Acasa la prietenul cu serpii")
Layer\Duplicate Layer
Filter\Other\High Pass. Aici, in functie de marimea pozei, aplicati o raza nu mai mare de 4 pixeli. Mod de amestec Soft Light (scopuri stiintifice, pentru detaliu extrem, foto la microscop, de-un exemplu) (attachment 2). Operatia se poate eventual repeta cam pina la de trei ori, dupa care efectul High Pass nu mai actioneaza (attachment 3). Daca de prima data vi se pare ca nu este de-ajuns, schimbati modul de amestec la Hard Light. Cred ca puteti sa mergeti pina la Overlay, care va produce cel mai pronuntat efect, dar cu distorsiunile de rigoare... Puteti folosi in aceste cazuri Opacity 75% sau 50%, respectiv (attachments 4-5).

Ma scuzati, dar nu prea am chef de vorba astazi...

the rookie
07-12-2006, 09:33
Ziceam sa va mai plictisesc cu un mic amanunt: cum se scapa de HARD EDGES... In urma unor postprocesari, care implica selectia zonala, unele contururi apar distorsionate. Desi transformarile au loc bine, pe suprafete mari, la granitele de separare, contururile apar ca niste cartoane colorate prost, cu pixelari care deranjeaza si strica aspectul final al procesarii. Poza aleasa (attachment1) a plecat din start cu un mare handicap de contur datorat aparaturii si conditiilor de contrast existente in teren, asa cum se poate vedea in detaliu (attachment2). Poza a fost supusa la urmatoarele:

Select\Color Range\ pipeta pe cer, cu Fuzziness cam de 70.
... apoi smecheria descrisa mai jos, cu Expand...
Image\Adjustments\Levels si s-a inchis cerul din cursorul median.

Rezultatul final se vede in detaliu (attachment3)

Acest aspect urit al finisarii este greu de adresat prin procedee care implica mouse, iar altceva nu exista. Nu am pretentia ca ceea ce va voi spune in continuare va ameliora efectul nedorit in totalitate, dar il va estompa cu siguranta.

Este esential sa va alegeti care portiune din imagine va este mai usor si mai eficace de transformat, dupa ce ati facut selectia dorita cu Mouse, Magic Wand sau, de preferat, cu Color Range. Cum aproape niciodata nu se poate lua o decizie justa si fara pareri de rau, este recomandabil sa se execute doua copii, prima cu Select si a doua cu Select Inverse, si sa se decida la urma care dintre prelucrari a reusit mai bine.

Acum, in functie de alegere, ziceti Select\Modify\ Expand sau, respectiv, Contract si alegeti 1 sau doi pixeli. Dupa asta ziceti Select\Feather si alegeti nu mai mult de 0.5 pixeli. Dupa ce-ati facut smecheriile astea, aplicati transformarile dorite. Un rezultat global se poate vedea in detaliu (attachment4), unde am facut atit Expand (cum am descris mai sus), cit si Contract (si m-am jucat putin cu Levels la balaur) in doua straturi diferite, evident in detrimentul calitatii transformarilor, dar pentru a vedea ce se intimpla cu contururile. Trebuie sa va jucati putin in jurul acestor valori, totul functie de detaliul si de specificitatea imaginilor voastre. Cu putina rabdare si exercitiu, veti obtine rezultate de-a dreptul uimitoare.

Succes!

the rookie
08-12-2006, 09:07
FOR ABSOLUTE BEGINNERS
In aceasta serie de note informative, am sa prezint subiecte legate mai mult de fotografie decit de softurile de postprocesare. Luati-le ca pe un fel de sfaturi practice pentru posesorii de DSLR, care sper sa foloseasca in special incepatorilor adevarati, pentru formarea deprinderilor corecte in acest mestesug. Am sa "presar" aceste note scurte printre cele legate de software in speranta de a nu va plictisi prea mult cu nici una dintre categorii. Unele dintre ele se vor impleti si cu partea de postprocesare, daca subiectul se preteaza la asa ceva.

1 - Obtinerea expunerii corecte... din prima
Camerele moderne au moduri de expunere automata, care produc rezultate excelente in multe conditii. Totusi, daca vreti ca pozati peisaje care contin ceruri, obtinerea unei expuneri corecte nu este de loc simpla, iar camerele nu sint in stare sa faca fata onorabil in modul automat. Cerul apare de un albastru-verzui sau un mov spalacit in cele mai bune cazuri, adica atunci cind nu apare pur si simplu alb. Trebuie sa interveniti in expunere astfel incit cerul sa nu fie supraexpus (ars, fara detaliile norilor) in conditiile in care planul de interes inregistreaza toate detaliile. Folosirea filtrului gradual gri are si el un dezavantaj, fiindca acum aparatul citeste o medie de iluminare mai mica, ceea ce duce inevitabil la supraexpunerea planului apropiat, de interes. Cea mai buna metoda de aproximare a expunerii, recomanda masuratea "spot", dupa eventuala stabilizare a polaritatii, si ajustarea ulterioara. Daca aveti nevoie sau anticipati un instantaneu, atunci masuratorile preliminare, insotite de bracket-are, sint o conditie necesara a reusitei. Simplificat vorbind, treceti pe modul manual, spot, ochiti o zona luminoasa de pe cer, ajustati exponometrul (folosind timpul de expunere, diafragma sau ISO) astfel incit sa va indice cam +2 EV, puneti pe bracket-are si sinteti gata de facut poze. In nici un caz nu va bazati doar in indicatiile exponometrului, trageti una-doua si examinati histograma, pentru a constata imediat calitatea expunerii (cit mai multi pixeli la mijlocul graficului, cit mai putini la extreme) si modificati parametrii pina cind ajungeti la profilul bun. Daca aveti timp, faceti aceasta inainte de a concepe fotografia finala. De fapt este primul lucru pe care trebuie sa-l executati in teren, dupa ce v-ati dat jos din masina, tren, avion sau mai stiu eu ce si trebuie sa va intre in reflex. Din attachment 1 va puteti face o idee asupra unui loc de masurare (pentagonul din cer), care va aduce rezultatele cele mai bune de expunere.

O problema aparte sint apusurile si rasariturile, precum si cerul de noapte. Aceste cazuri particulare, pe care fotografii le evitau in trecut, au capatat, odata cu era digitala, o accesibilitate fara precedent. Fotografia de rasarit si de apus poate furniza imagini de o frumusete deosebita si in aceste cazuri cel mai important este sa se capteze culorile si toata informatia din highlights. Cautati ca prin masurare "spot" sa obtineti (din pacate prin incercari, care pot merge pina la zeci de secunde, la diafragme medii) o histograma care sa nu aibe nimic (sau aproape nimic, in cazul in care soarele este inca vizibil) in zona extrema din dreapta. Asta va muta zonele luminoase catre centru, acolo unde le este locul, si umbrele total la stinga, dar detaliile de-acolo, dupa cum am aratat in alta parte, sint, una la mina, relativ usor de restaurat si, a doua la mina, nu intotdeauna necesare. In attachment 2 este prezentata o poza, executata dimineata (de fapt n-ai cum sa stii asta...) dupa cum am descris, prin inspectia histogramei. Anticipez doar foarte putine alterari necesare in postprocesare.

Daca fotografierea soarelui propriu zisa apartine fotografiei cu caracter stiintific si documentar (NU PRIVITI NICIODATA SOARELE PRIN APARATUL FOTOGRAFIC, INDIFERENT DE SISTEMUL OPTIC DE CAPTARE A IMAGINII), fotografia de noapte nu este chiar atit de exclusivista, daca nu vorbim de astrofotografia in vizibil (fotografia astronomica), si poate constitui un subiect aparte atit in lumina artificiala cit si in cea naturala. In attachment 3 este aratat un exemplu tipic. Prezenta lunii in cadrul de interes aduce un plus de dificultate in fata fotografului. In acest caz (atentie, folositi cel mai mic ISO posibil), expunerea pe astrul noptii (la luna plina si fara diafragma) poate sa atinga viteze de 1/400 sau chiar 1/1000, pentru obtinerea detaliilor suprafetei, vitezele scazind cu focala obiectivului sau dispozitivului optic folosit. In consecinta, tot ce se afla inafara cercului lunii va deveni invizibil din cauza lipsei de iluminare. Daca totusi se doreste prezentarea detaliilor terestre in prezenta detaliilor lunare, exista o singura solutie onorabila. Facatura, minareala, care reuneste doua expuneri, prima pe luna, executata asa cum am descris, si a doua, mult mai lunga, pe componentele terestre luminate de luna, ambele in attachment 4. Cele doua layeruri de crop-uiesc si se amesteca dupa unul dintre procedeele descrise anterior si un rezultat exagerat si lamentabil se vede in attachment 5.

the rookie
10-12-2006, 09:00
In regula... sa revenim la sectorul "incepatori"... (nu "absolut incepatori") la vremea cind discutam despre curbe, ziceam ca vom mentiona despre alegerea punctelor extreme (cu pipeta, eyedropper), adica in cadrul nivelelor de negru si de alb prestabilite intr-un mod oarecare. Inafara de corectarea stralucirii, aceste manevre ajuta in cele din urma la obtinerea optimului de culoare. Reiterarea concreta a acestor etape de postprocesare este ocazionata de un thread, care eu consider ca nu a rezolvat problema propusa de participanti, http://www.galeriafoto.com/forums/showthread.php?postid=14405#post14405 , transformarile facute avind un caracter profund aleator si subiectiv, normal pentru o procedura ne-standard. Iata ce workflow propun unii autori (descrierea are 9 pasi si ii voi lua incet-incet pe toti la rind):

Pasul 1. Corectarea expunerii: se poate realiza in mai multe feluri. Se recomanda folosirea functiei Curves si am sa va spun de ce. Pentru lucru de calitate, Autolevels este exclusa, din cauza aproximarilor foarte grosiere pe care le face la capetele curbei de stralucire (histogramei). In attachment 1 se prezinta o fotografie facuta astazi, in Princeton, linga hangarul cu schifuri al universitatii. Expunerea este facuta 1/125, f/8, iso 100, polarizare si, evident, +2 EV, dupa cum am mentionat inainte, pentru cer. Deci ceva foarte simplu, care te-ai astepta sa iasa perfect. Histograma arata insa ca nu prea am pixeli catre alb (ceea ce am si vrut prin cei + 2EV). Attachment 2 arata cit de dezastruoasa ar fi folosirea Autolevels, care, desi mi-ar aduce pixeli rezonabili in highlights, mi-ar taia (clip-ui) o cantitate semnificativa din cei din shadows (sagetile verzi). Trebuie deci sa o normez manual, n-am de ales. Prin folosirea Levels (attachment 3, si valorile descrise mai jos), pot face treaba buna la capete, am si un punct in mijloc cu care ma pot juca de voie. Folosirea Curves insa imi furnizeaza o multime (de fapt vreo 255, teoretic) de puncte intre capatele histogramei, in fiecare canal de culoare... inspaimintator, nu-i asa? Trebuie sa-mi determin niste limite, si aceasta se face usor. In primul rind ma duc pe histograma cu mouse si, la fiecare canal imi masor nivelul din dreapta de la care imi apar pixeli semnificativi. Apoi iau valoarea cea mai ridicata, ca nu cumva sa clipuiesc ceva important. In cazul pozei mele, canalul rosu imi stabileste limita highlights pe la 204. Evident, fac acelasi lucru si in shadows, unde cam totul imi spune sa incep de pe la 1. Acum imi deschid Curves in modul Normal si imi stabilesc aceste doua puncte introducind valorile 204 (attachment 4) si 1 (attachment 5) in cele doua cutiutele de Input (care sint traduse pe axele orizontale... pe axele verticale avem Output-urile), care apar cind apasati cele doua patratele (sus-dreapta si jos-stinga pe graficul functiei Curves) marcate cu verde (echivalentele celor doua cursoare din levels). Asa v-ati corectat cit se poate de bine expunerea, si aveti ce-ati obtinut cel mai bun din teren. Acum, odata ce v-ati stabilit marginile "gazonului" puteti incepe jocul.

the rookie
11-12-2006, 03:24
Pasul 2. Intunecarea la fata: va rog sa ma credeti ca am stat foarte mult in cumpana daca sa dezvolt sau nu pasul acesta si am hotarit sa nu o fac inca, cel putin nu in acest moment, cind nu am vorbit despre corectiile tonale, si nici despre "Tone". Aici de fapt se termina asemanarea si echivalenta cu functia Levels. Ma voi rezuma sa spun decit atit: intunecati imaginea numai putin, de la asa cum apare in attachment 1, deplasind un nou marker de pe curba, aflat la Input=64 si Output=64, pina la valorile Input=85 si Output=53, asa cum apare in attachment 2. Aceste valori sint folosite doar ca exemplu, evident ca voi puteti folosi orice valori vi se par adecvate pentru o intunecare usoara, dar de obicei cam aici se situeaza socoteala. Nu va trece mult pina va veti obisnui cu acest mod de abordare a corectiilor si va veti stabili "intunecarile" necesare pentru portret in diferite iluminari, pentru peisaj cu soare sau cu nori, pentru poze de interior, etc. Acesta este un pas deosebit de important, pe care trebuie sa il tratati ca atare. Trebuie sa aveti grija ca un nici un caz sa nu modificati Highlights in vre-un fel. Vom reveni la aceasta etapa, eventual.

Pasul 3. Aflarea punctului de alb: aceasta etapa urmeaza in mod normal acum si are rolul sa protejeze din nou Highlights. Mergeti la Image\Adjustments\Threshold. Tiriti cursorul total catre dreapta, pina ce imaginea devine neagra total, si apoi reveniti cu el pina ce incep sa va apara primele zone de alb. Plasati pipeta pe una dintre aceste zone albe. Dati Shift+click, ca sa adaugati virtual un alt marker (nr. 1, aici la 165) la graficul de Curves. (attachment 3)

Pasul 4. Aflarea punctului de negru: se executa in continuare, pe acelasi grafic al functiei Threshold (adica "prag", limita). De data asta mutati cursorul catre stinga pina la capat, cind imaginea devine alba. Reveniti apoi catre stinga, pina ce primele zone negre apar. Plasati pipeta pe una dintre aceste zone si dati Shift+click. In felul asta ati adaugat virtual un alt marker nou (nr. 2, aici la 10) la acelasi grafic de Curves. (attachment 4)

Dupa asta dati Cancel la tabul de Threshold, ca nu mai avem nevoie de el, nu care cumva sa dati OK! In acest moment imaginea trebuie sa va arate cam ca in attachmentul 5, cu cele doua puncte marcate clar.

the rookie
11-12-2006, 06:35
Pasul 5. Corectia cu pipeta: deschideti functia Curves din nou. Cu mouse, mergeti la pipeta alba, dati click, mergeti pe punctul nr. 1 de pe poza si dati click si aici. Noua limita de alb da o imagine ca in attachment 1. Apoi, mergeti la pipeta neagra, dati click, mergeti pe punctul nr. 2 si dati click. Noua limita de negru influenteaza aspectul imaginii astfel incit, dupa acest pas, ea arata ca in attachmentul 2. Dati OK.

Pai stai asa bai, nenicuta, ce faci tu aici? Dupa ce ai marcat terenul de joaca te-apuci sa tai din el? Nu, doar marchez mai bine limitele, cu vopsea... sa n-avem vorbe dupa aia... Mda, se cheama pierderi planificate, tunderea extremelor, stabilirea punctelor dupa care practic nu mai poti distinge nimic, nici in Highlights, si nici in Shadows. De obicei, daca expunerea si intunecarea s-au facut corect, nu ai (prea mult) de "tuns" (clip-uit) si punctele de alb si de negru nu difera (substantial) fata de ce-ai ales la normarea histogramei. Ca si normarea, clip-uirea este si ea necesara. In cazul pozei mele, cele doua puncte au fost intentionat alese exagerat, adica mult dupa ce zonele de alb (de la 204 tocmai la 165) si cele de negru (de la 1 la 10) aparusera, pentru a accentua efectele. In tot cazul, neclaritatile coloristice ("color cast") sint aproape total eliminate la acest nivel al postprocesarii. Totusi, in final, sint necesare alte citeva corectii importante.

Modul de alegere a valorilor ce vor fi introduse in functia Curves sint doar un exemplu. Desigur ca exista explicatii exhaustive pentru fiecare mutare, dar nu este aici locul sa insist asupra lor. In principiu, cine a facut laborator color analog, poate intui mai usor eventual ce se intimpla, dar nu asta este covirsitor de important in acest moment. Este important sa ne reamintin ca hirtia color nu avea grade de contrast, acesta se obtinea din combinatii mestesugite ale iluminarii si filtrarile de pe canalele de culoare...

Pasul 6. Reduceti verdele: deschideti din nou Curves, alegeti canalul Green. Fixati-va exact in mijlocul curbei (128,128) si trageti in jos diagonal, pina pe la (138,118). Aceasta manevra are ca scop pina la urma "incalzirea" imaginii prin reducerea verdelui in midtones. (attachment 3)

Pasul 7. Reduceti albastrul: schimbati canalul la Blue si faceti acelasi lucru, de la 128,128 la 138,118. Manevra are menirea sa reduca albastrul, dar, ce-i mai important, va introduce galbenul, caldura, in midtones. (attachment 4)

Pasul 8. Adaugati albastru la Highlights: tot aici, unde va aflati, adica in canalul albastru, mergeti la punctul 255,255, din dreapta-sus si introduceti 245,255. (attachment 5)

Aici se vede ca toate aproximarile facute de mine mai inainte fac ca poza sa promita a nu arate prea bine pina la coada... din nou, nu asta-i important. Fiecare isi va preciza valorile proprii, in functie de cazurile pe care le are de postprocesat.

the rookie
11-12-2006, 06:37
Pasul 9. Adaugare de rosu: schimbati canalul in Red. Blocati curba in highlights si in shadows prin adaugarea punctelor echidistante fata de extreme la 192,192 si la 64,64. Dupa asta luati un punct in midtones, la 128,128 si impingeti-l pe la 118,138. Asta-i... dati in sfirsit OK functiei Curves.

(ideile expuse aici nu imi apartin, ele apartin domeniului public de cunostinte)

Ce v-am spus eu? Comparat cu originalul, rezultatul arata jalnic... mult prea exagerat la contrastul culorilor. Data viitoare va fi mai bine...

Postprocesarea a fost descrisa cu valori fixe, in gradiente de cite 10, ceea ce, in viata de toate zilele nu este practic si nici realizabil. Valorile Curves pe diversele canale se regleaza bineinteles la ochi (sau analizor de culoare, in trecut). Odata reglate capetele si doua canale, reglajul celui de-al treilea canal va aduce numai o variatie de luminozitate, dar in digital este extrem de greu sa lamuresti lumea se lucreze doar cu doua canale... afara de asta... nu costa nimic.

Postprocesarea a fost prezentata in modul monostrat. Este de preferat sa se lucreze in straturi, bineinteles. Am sa transcriu mai incolo o Action (succesiune de etape de postprocesare) care se poate aplica oricarei serii de poze, in loc sa se aplice jdemii de pasi, aceiasi, la fiecare imagine in parte... nu de alta, dar s-ar putea sa lamurim ce-i aia "batch", lot, sarja, serie... asa, fara sa vrem neaparat asta...

FOARTE IMPORTANT: la lucrul in straturi, pe linga faptul ca puteti regla "cantitatea de modificare" pe care o efectuati prin opacitate, daca, in tabul de layers, dati double click pe primul icon (vezi attachmenturile* 2 la 5), va vor apare schimbarile pe care le-ati efectuat, inclusiv curbe, scale, procentaje, texte, etc., si, deci, puteti interveni ulterior in straturile succesive de reglaj

_______________________
* se porneste de la attachment 2, o poza obtinuta deja la capitolul Darkroom - black and white - toning, si apoi postprocesata sumar. Se alege stratul de Hue and Saturation, se double click in zona incercuita cu rosu, pe stratul respectiv. Apare tab-ul de Hue and Saturation, cu valorile initial alese (attachment 3), si se efectueaza schimbarile dorite, de la aspectul de tonare cu saruri de cupru bivalent la aspectul de tonare saruri de fier bivalent (attachment 4), adica, pe romaneste, de la roscat la verzui. Si cum intotdeauna in mod subiectiv verdele este mult mai transparent la lumina decit rosul (atit in reflexie cit si in transmitanta), se intuneca un pic imaginea prin reajustarea stratului de Levels (attachment 5)

the rookie
18-12-2006, 04:40
Pentru iubitorii aspectului grafic al fotografiei, am sa mentionez citeva lucruri (dupa Kelby si Nelson) legate de obtinerea combinatiei vectorial - natural. Este una dintre tehnicile folosite in cinematografia reclamei in special, cunoscuta sub numele de Walking Life si/sau Scanner Darkly. Alegerea pozei este foarte importanta pentru ca efectul mentionat sa aibe un impact ridicat. Compozitiile cadrelor au aspect "ilegal", incadrarile centrale fiind cele mai preferate, fiindca atit fundalul cit si subiectul propriu-zis pot deveni la fel de captivante in observatia ulterioara a produsului final. Vorba lunga...

Open (attachment 1)
+ citeva transformari oarecari, un Blur ceva, etc... apoi
Toolbox\Lasso, selectati zona dorita pentru transformarea vectoriala (attachment 2)
Control+J - aceasta comanda va infiinta automat un nou strat in care va pune selectia aleasa anterior
Filter\Artistic\Poster Edges si aici alegeti, de exemplu, Edge Thickness=1, Edge Intensity=2 si Posterization=1. Dati OK. (attachment 3)
Apasati D ca sa va readuceti Foreground-ul la negru
Edit\Stroke si aici alegeti o valoare peste 5 pixeli si Center (attachment 4). Dati OK. Aspectul de "desen animat" se va accentua inca si mai bine.
Dati click pe "f", acolo unde arata sageata, pentru a adauga un nou stil de amestec strat (attachment 5).

Aici posibilitatile sint infinite. Pentru o mica umbra, de exemplu, alegeti Drop Shadow, dati o Opacity de cam 40%, Distance 78 si Size 5. Dati OK.

Mie nu mi-a placut efectul (de fapt nu-mi place grafica pe calculator absolut de loc) si nu m-am mai obosit sa deschid un alt post pentru un nou attachment final, dar voi desigur ca ati inteles ideea.

the rookie
18-12-2006, 21:41
FOR ABSOLUTE BEGINNERS

2 - Obtinerea compozitiei corecte... din prima. Este relativ greu sa admiti si sa poti reproduce o compozitie universal corecta, cind esti pus in fata operelor atit de variate ale creatiei naturii. Cel mai simplu este sa cunosti regulile principale, sa cauti sa descifrezi si sa adaptezi matrice preexistente in mediul inconjurator si, in final, prin operatii de "inramare", de cropuire directa sau prin pasi inainte sau inapoi, prin zoom si cu ajutorul vizorului camerei, sa desprinzi, sa decupezi, compozitii cit mai aproape de regulile estetice sau psihologice de observare. Unii vad mai repede, altii mai lent, dar educatia asupra a ce trebuie sa vezi si sa cauti incepe bineinteles cu a sti ce se cere. La inceputul secolului al XIX-lea, in Lumea Noua, se puneau bazele Esteticii si Compozitiei fotografice. Pictura avea multe de spus in aceasta privinta, iar modelele compozitionale erau preluate exclusiv de-acolo (ca peste tot, in toata lumea, dealtfel). Acum, epoca digitala inlesneste tot mai mult apropierea de pictura, prin libertatile de a corecta natura, preexistentul, prin usurinta adaugarii sau stergerii fara dificultate a unor elemente care pot deranja obtinerea in final a unei compozitii de valoare. Fara a cadea in manierism si nici in similitudine vom incerca sa reiteram aceste reguli de baza, cu exemplificari ample din modesta fototeca proprie (deci scuzele mele din nou...). Autorii acelor timpuri imparteau materialul scolastic in trei capitole: peisagistica, portretistica si stapinirea iluminarii. Sa vedem daca ne vom putea rezuma doar la atita, dupa aproape 150 de ani...

A. Peisagistica
Gustul cultivat afirma ca diversele reprezentari ale peisajului, obtinute prin metode grafice, pot avea un efect satisfacator asupra intelectului numai daca se supun unor conditii generale a caror enuntare ia forma unor reguli. Acestea este bine sa fie bine cunoscute. Supunerea la ele sau abaterea voluntara sint decizii menite sa serveasca fotografului la atingerea expresivitatii maxime cu mijloacele limitate ale mestesugului sau.
Dreptele directionale si Echilibrul: modul vizual de analiza a unei imagini cuprinde miscari ale globilor oculari (sacade) care se efectueaza pe directii definite de linii mai scurte (de sprijin) sau mai lungi (directionale). In mod natural, ochiul si creierul observatorului se vor simti bine daca in imagine exista linii, bine definite sau chiar implicite. Liniile directionale, care se intersecteaza cu alte linii trebuie sa se "sprijine" una pe alta, de regula cea mica o va sprijini pe cea mai mare, dar nu neaparat. Si aceasta sprijinire trebuie sa apara clar, sa simuleze in echilibru cit se poate de firesc. Daca liniile apartin aceluiasi plan (departat sau apropiat) sau daca apartin unor planuri diferite, este irelevant.

Si, daca voi credeti ca aceasta prima regula este usor de sustinut, examinati-va colectia de poze si alegeti pe cele in care constatati ca ati respectat-o. Veti ramine usor surprinsi... Am sa caut sa gasesc niste linii in doua fotografii, in care am incercat incadrare portret, respectiv peisaj.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines1.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines2.jpg


Nu ma astept sa fie mare brinza, doar totul pare atit de simplu, liniile sint atit de clare, de previzibile...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines3.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines4.jpg

Nu merge si gata... In primul rind ca nu pot preciza care-i linia directoare si care este cea de sprijin, si apoi ceva ma deranjeaza rau de tot la echilibrul liniilor, totul, in loc sa se sprijine, pare sa alunece intr-o parte sau in alta. Parca incadrarea peisaj pare sa fie mai de tolerat, dar, pe bune, oricit as vrea eu, nu ma atrage nimic la poza.

Hai sa mai incercam si alte exemple, sa vedem cum stam cu liniile astea (numai atit, pentru acum)...

Imaginea urmatoare este o frumoasa perspectiva de pe riul vecin, expusa destul de bine de-altfel...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines5.jpg

... dar daca analizam putin liniile directionale, observam sus linia podului, bine definita, si o linie de sprijin desemnata de copacii de pe insula. Acestea doua par a fi intr-o armonie perfecta... asa, ca la carte...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines6.jpg


Dar cam atit, intre celelalte linii prezente in imagine e o brambureala de nedescris. Echilibrul e dat si el peste cap total, linia mea directionala, care ar face un pic de sens si ar conferi un pic de echilibru, prin paralelismul cu linia apei si prin sustinerea pe piloni, e asezata mult prea sus in cadru. Cred ca un crop, o taietura foarte drastica ar ajuta nespus... Poate ca atunci, din doua poze ar iesi ceva...

Acuma sint in Jeep si vad o priveliste extraordinara... Costa Rica, aproape de ocean. Insfac aparatul si trag ce-mi iese in cale... am grija ca linia orizontului sa fie cit mai aproape de orizontala si sa pastrez verticalitatea prin folosirea reperelor din cadru (stilpi, margini de cladiri, copaci, etc.), desi poate ca scap basma curata caci, din cauza dealurilor de departe, orizontul nici nu se observa. Trag o gramada de poze cam ca asta:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines7.jpg

... evident fara nici o valoare, inafara de senzatia mea pe care incerc sa o transmit in disperare... nimic nu se leaga, incerc linii peste linii, dar se pare ca orice as face nu pot sa le conving sa se sustina una pe alta, nici macar pe doua dintre ele... un rateu de masa, lamentabil (dar pe care ti-l poti permite cind ai patru digitale si o photobank de 2X80GB cu tine si fo trei de cite 600GB la baza).


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines8.jpg


Atunci iau hotarirea sa casc ochii mai bine, sa frinez si sa caut un loc care sa-mi ofere cit de cit ceva, nu mare lucru, asa macar ca o ilustrata de concediu, cu care sa rup gura americanilor astora... colegilor mei. Uite-aci, la nici 50 de metri...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines9.jpg


Am si gasit nici mai mult nici mai putin decit trei linii directionale respectabile si, culmea, am gasit si perechile lor de sustinere... offf, daca soarele m-ar fi ajutat un pic! Atunci n-ar fi plouat fierbinte, n-ar fi batut vintul si n-ar fi fost abur peste tot... se ducea dracului toata atmosfera...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines10.jpg


Cusurul ultimei poze este incarcatura, detaliile mult prea numeroase, chiar daca are ea linii cit de cit echilibrate, parca e prea obositoare... asa, exact ca o vedere din alea care te calca pe nervi, facuta de "profesionisti".

the rookie
19-12-2006, 05:16
Ia sa incerc sa fotografiez ceva mai simplu si cu mai multa grija... hopa sus pe platforma din spate a masinii intre toate gizele pamintului... ia sa-mi caut eu o compozitie liniara... Mda, se pare ca nu-i asa de simplu. Ia sa vedem ce-avem aici...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines11.jpg


Ei, parca incepe sa semene cu ceva "legal", ca o axa de coordonate rasucita... ce sa fie, ce sa fie? E liniar si nu e... Pai, dac-ar fi fost numai omul, calul si umbra lor, ar fi fost o compozitie liniara curata, cu doua linii directionale frumos perpendiculare. In natura insa nu e chiar asa de simplu, mai ai si drumul ala, unghiuri, culori, pomi, cerul albastru... ba nu , de ala am scapat... Acum inteleg eu de ce le place unora sa se joace in studiouri cu zecile de ani... pot sa scape de toate complicatiile lumii reale si au senzatia ca controleaza totul prin simplificare... ei, dar ce ma bag eu unde nu-mi fierbe oala? Fiecare e liber sa cistige un ban cinstit asa cum il ajuta mintea si talentul mai bine.... Atunci ce-i rau daca altii stau cu anii in fata computerelor si nici nu au habar ce-i pe-afara? Nu stiu, cred ca nu-i nimica rau, dar mai cred ca ne indepartam rau de subiect... in general vorbind, adica de fotografie, de scrierea cu lumina, apropiindu-ne de grafica si pictura cu pixeli bine controlati de functii si fractale, unde nici nu mai are importanta de la ce-ai plecat, daca ai plecat de la ceva, ca nu mai seamana oricum cu nimic stiut de simtul vazului, odata ce ai deschis stratul al cincilea in CS2 sau CS3 - pentru doua zile de crima si viol...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines12.jpg

Am mai tras eu (si am "uitat" sa sterg) niste linii albe si una neagra acolo... nu va faceti inca probleme... complicatiile de-abia de-acum urmeaza, cind incepem sa distingem mai multe linii drepte... pentru acum, nici macar nu ma deranjeaza atit de tare spatiul gol, fara nici o semnificatie, din stinga, parca special lasat acolo pentru cazul in care omului ii vine pe chelie sa se intoarca din drum... si iata o poveste deja (ieftin ca braga... parca prea ieftin si parca totusi prea devreme...)

Daca in compozitie exista linii cu aceiasi directie, chiar daca nu tocmai paralele, apare necesitatea unui balans, a unei echilibrari. Daca aceasta nu exista si ochii nu o pot subintelege, atunci apare senzatia de dinamism, de deplasare in acea directie, de nazuinta (reach out) sau de alunecare, de cadere sau de ascensiune, dar despre asta... imediat, pe la diagonale... (va rog sa nu uitati o clipa ca, de la momentul trecerii in revista a acestor jaloane si elemente de estetica a vizualului, fie aiurea, fie de catre un erudit ca Mathew Carey Lea, mai avea sa treaca aproape un veac pina ce Umberto Eco se va fi nascut si inca o jumatate de secol pina ce-si va fi luat toate Magnele Cum Laude de pe la onor universitatile lumii pentru punerea bazelor organizate a intelegerii a ceea ce omenirea stia de mii de ani... semnele... vizuale si... de alta natura)


Reach Out (lateral idea)
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines13.jpg


Cadere, coborire
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines14.jpg


Urcare, inaltare (frontal idea)
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines15.jpg



La liniile paralele repetitia directiei este la modul general neplacuta, cu cit mai multe linii, cu atit mai neplacuta, mai ales daca nu-ti gasesti drepte de sprijin (ma rog, cel putin asa se spune... sa nu aveti senzatia, privind poza de mai jos ca estetica este asa... ceva tot atit de necesar ca si, cum sa va zic, ca si bicicleta pentru pesti... invatarea si apoi negarea regulilor poate aduce si lucruri pozitive, dar extrem de rar, trebuie sa ai mare bafta...)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines16.jpg


Daca acestea sint dispuse vertical, observatorul poate cit de cit sa se impace cu ideee redundantei, fiindca natura o tolereaza si ea (ideea cresterii pe verticala, pomi, iarba, cladiri, mersul biped, etc)... Totusi este mai greu de digerat o imagine ca aceasta...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines17.jpg


...decit una doar un pic mai haotica:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines18.jpg


Daca insa liniile directionale paralele sint orizontale e mult mai dificil. Procesul de educatie ne structureaza astfel incit analiza vizuala orizontala sa fie mult mai drastica, mai pragmatica, adica mai in detrimentul unitarului, incepind cu cititul si terminind cu impiedicarea privirii, a continuitatii analizei vizuale in perspectivele paralele.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines19.jpg


Lumile par sa fie mai usor separabile prin orizontale, iar, pentru a le mentine impreuna, trebuie sa furnizezi argumente compozitionale serioase, ceea ce de cele mai multe ori este imposibil:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines20.jpg

Aici am folosit culoarea intre cer si apa, o insula ca elemente de legatura, dar tot nu ma pot lega cum trebuie de varza de jos... Poate o gaina sau doua pe cer acolo ar fi facut o treaba buna... da' de un' sa le iau... poate de prin alta poza...

the rookie
19-12-2006, 15:56
Iluzia de paralelism este tipic utilizata pentru inducerea ideii de distanta (doar atit, fiindca despre perspective vom vorbi in alta parte...). In imaginea urmatoare, toata lumea este constienta ca liniile individuale, autobuzul, cladirile, strada, sint de fapt paralele, daca vietuiesti si te deplasezi, adica iti schimbi permanent in timp sistemul de referinta, desi proiectia plana statica, atemporala, incepe cu divergenta si se termina cu o convergenta aproape perfecta, distorsionind viata (intocmai ca o imagine alb-negru a unei portocale.. nu stiu cum are dl. dr. neobrazarea sa-mi spuna ca aia e o portocala... mie mi se pare mai curind ca e luna de pe cer... o portocala trebuie sa fie prin definitie portocalie, nu gri, ce v-ati timpit cu totii?). Poza de mai jos este exemplificarea cea mai la indemina a axiomei care ne postuleaza ca liniile paralele nu se intilnesc niciodata, sau ca, mai precis, se intilnesc la infinit, alta licenta poetica a matematicienilor, menita sa ne bage pe toti in ceata cit mai repede si cit mai fara drept de apel. Eu vad ca par sa se intilneasca toate alea intr-un punct... ma faceti sa rid, bai desteptilor... ce legatura are punctul, chestia aia fara nici o dimensiune, cu enormitatea infinitului? Silogisme la fel de logice ca si teoremele claselor de resturi in modulo 7, 7 simturi, 7 minuni, 7 zile, 7 neveste, 7 mari si 7 tari, 7 ceruri, precum si alte basme populare asimptotice la numarul 7.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lines21.jpg


Am pomenit mai inainte de linii paralele oblice, de dinamism... Un concept deosebit de important in estetica imaginii este congruenta conceptionala a acestora in directii, in vectori. Acestia se pot asimila pentru o intelegere mai simplista cu liniile diagonale, primul concept serios al compozitiei unghiulare.

Indiferent daca unora le convine sau nu, intr-un cadru plan exista doua diagonale si respectiv patru directii. Din punct de vedere psihologic, toate cele patru directii au semnificatii aparte, bine definite si fara nici un echivoc. In ultimele decade totusi, poate datorita simplificarii salbatice a teoriei compozitiei sau poate datorita faptului ca unii au uitat pur si simplu de existenta psihologiei, se mentioneaza tot mai mult chestii ciudate precum diagolala ascendenta - adica din stinga jos catre dreapta-sus si diagonala descendenta - adica din stinga-sus catre dreapta-jos. Ia sa analizam noi putin corectitudinea acestor principii de excluziune... care este motivul faptului ca culturile de origine europeana socotesc ascendenta si descendenta dinamicii si miscarii fizice asa cum o socotesc.

Educatia este un proces social si societatea este scindata pe mai multe criterii. Pe primul loc sta diferentierea sexuala in femei, barbati si "i'm not sure". Imediat urmeaza segregarea pe rase. Apoi ajungem la miezul problemei: limba. Cea vorbita este mai putin importanta in analiza noastra cu caracter vizual. Limba scrisa, de fapt maniera asternerii caracterelor sau ideilor in cuvinte si fraze dicteaza in continuare modul de abordare psihosociala a dinamicii vizuale. Aici nu avem prea multe posibilitati: ori scri de la stinga la dreapta, ori invers, ori te-apuci sa desenezi de alte chestii pe verticala. Aici e cheia, dupa pareri cvasi-unanime. In ciuda a ceea ce afirma societatea educationala americana, nu este indiferent daca scrii normal, cu mina dreapta sau daca esti stingaci. Scrierea cu mina stinga este adecvata pentru scrisul de la dreapta la stinga, si slava domnului, multe limbi si popoare fac asta. Nu este covirsitor de important acum sa stabilim care pe care. Important insa este sa fim constienti ca se poate in ambele feluri la fel de bine. Daca insa impui o libertate de alegere si tolerezi (sau mai bine zis neglijezi corectarea) folosirii miini celei mai putin potrivite pentru scrierea in limba respectiva, adica mina care-ti permite sa si vezi ce scrii, ajungi sa observi mecanisme cinematice de scriere, de asezare a paginilor si de pozitii ale corpului, capului si ochilor de te crucesti! Vorba aia: lasate-n voia lor, lucrurile merg de la rau la si mai rau... Daca ati fi expusi numai pentru o zi la scoala americana de exemplu, care afirma ca este indiferent cu ce mina scri limba engleza (de la stinga la dreapta, adica) ati vedea cita dreptate au pedagogii care afirma justetea corectarii tendintelor incomode din copilarie frageda. Poti sa faci orice altceva cu ce mina doresti, dar, dupa ce te schimonosesti o viata intreaga sa-ti privesti scrisul care-ti iese de sub creion, vin unii si-ti afirma ca exista doar doua sensuri diagonale demne de luat in considerare, incercind de data asta sa aplice regulile scrisului si cititului la vazul general, care nu are practic de-aface cu limba scrisa. Adica sa-ti spuna ca actiunea trebuie sa inceapa din stinga si sa se termine in dreapta, precum sirul cuvintelor generate cu alfabetul latin... Pai, dati-mi voie sa nu fiu de acord absolut de loc cu acest concept. Scarabeul, saracul de el, impinge la bucata aia de balega fara sa stie ce-i aia nord sau est, sus sau dreapta. Oameni buni, natura ne-a facut simetrici, cit de cit... degeaba incercam sa punem noi gramada lucrurile rele in stinga originii si sa mai si inventam nume pentru ele, sau semne, care se folosesc chiar si pe GF... Sa nu dea dracu' sa ma enervati sa vin sa va fur zeroul ala prapadit de-acolo si sa vi-l ascund, de sa nu mai stiti nici gravitatia ce este... sa va mut axa de intersectie a spatiului, sau macar sa v-o deplasez doar un pic, atit cit sa n-o mai vedeti toata ziua, buna ziua in fata ochilor, in pozitia corecta politic, putin catre stinga jos, asa ca sa apareti voi intotdeauna catre pozitiv...

Deci, fara prea multa discutie, am sa trec la enumerarea conceptelor psihologice asociate cu directiile diagonale... da, da toate patru si cu exemplificari pe poze... Sa-mi spuneti voi dupa aia daca toti astia din care va lecturez sint chiar total tembeli... Sa-mi spuneti ca inca nu intelegeti de ce asiaticii au un fel "aparte" de arta, de care noi nu sintem "in stare"... Dupa aia mai vorbim si alte chestii.

Dar inainte de toate sa ne dixstram un pic cu diagonalele... nu de alta, da' ca sa fim pusi in garda cu privire la puterea lor...

http://www.dailymotion.com/video/xtbxv_apprendre-la-multiplication

Sa continuam cu citeva idei simplificatoare:

1. in atestarea directiei diagonale trebuie sa tinem seama de felul in care este dispus relieful, sau mai bine zis cum anume este acesta redat in imagine. Daca relieful este redat oarecum "din profil" (negru), atunci unul dintre sensurile diagonale este si cel prezis de canoanele estetice... Acum, sa nu-mi vina mie careva sa-mi spuna ca un deal privit din profil trebuie sa se situeze intotdeauna in stinga-sus, ca ma stric de ris... Mama natura face dealuri si pe stinga si pe dreapta, iar pe noi ne aseaza te miri pe unde... Daca insa relieful se asterne intr-ul fel in plan, adica daca observatorul se situeaza deasupra imaginii (indigo), directiile diagonale par sa se inverseze reciproc, dar tot in perechi ramin... Din desenul de mai jos un singur lucru este demn de retinut: diagonalele impart forma statica, a dreptunghiului, in doua triunghiuri, forme prin excelenta dinamice.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Indecentdivision.jpg

2. este gresit sa concepem diagonalele unei imagini ca simple linii in plan. Ginditi-va ca de fapt cind fotografiati nu doriti sa pierdeti posibilitatea de a reda spatiul. De aceea, diagonalele noastre sint de fapt niste triunghiuri, care se sprijina pe cateta lunga perpendicular pe planul proiectiei imaginii. Mai concret, sa presupunem ca stam pe un deal, la capatul catetei scurte, si ca privim cu aparatul foto catre in jos spre satul din vale, pe directia ipotenuzei. Hai sa incercam sa ne plasam pe rind cu dealul nostru in cele patru colturi ale ramei fotografice si sa lasam camera de fotografiat unui observator care ramine tot timpul in fata ramei, in fata adica. Noi vom privi in jos, adica descendent, indiferent unde ne vom plasa, ca doar privim la vale. Observatorul nostru insa va privi si el tot descendent numai daca ne vom situa cu dealul fie in coltul din stinga sau din dreapta jos, adica unde este si el.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/descent-anti1.jpg

Daca ne vom muta pe colturile din stinga si dreapta sus, atunci el se va uita in sus, ascendent catre noi astia de pe deal...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ascend-anti1.jpg

Din punct de vedere psihologic, oricine priveste in sus isi asuma o idee de aspiratie, de la pozitia actuala, implicit joasa, catre o pozitie mai inalta, acolo unde te duc ochii cu privirea. Depinde de educatia si de expunerea sociala a fiecarui neam cum se reflecta in subconstient daca privesti in sus catre dreapta sau catre stinga si nu cred in speculatiile care asociaza stinga cu trecutul si dreapta cu viitorul, decit poate in civilizatiile europene... poaaate. La fel sta treaba si daca te uiti in jos... pentru unele tipologii este consemnata semnificatia de denigrare, nimicnicie, dar poate ca si voluptatea fricii de inaltimi, sau satisfactia sosirii, a trecerii liniei de finis. Aici, daca stinga inseamna "mai mult ca perfectul" si dreapta e un fel de "future in the past", depinde din nou de valorile dobindite si doborite prin procesul de devenire umana. Nu-i asa ca-i minunat ca sintem atit de diferiti?

3. in ultima analiza insa, indiferent de cum incarcam de semnificatii si de sensuri diagonalele noastre, nu trebuie sa uitam un lucru. Daca porti ochii omului catre undeva, daca-i momesti atentia catre ceva, pai sa fii sigur ca, daca acesta nu primeste o rasplata acolo unde i s-a oprit privirea, a doua oara nu se va mai uita la creatiile tale. De aceea se zice ca liniile diagonale trebuie sa se sprijine pe cite un punct de interes ("ruling point"), care practic reprezinta un amanunt, un detaliu al imaginii, eventual plin de semnificatie, care se afla la capatul cercetarii vizuale. In pictura, daca acest amanunt covirsitor lipsea din peisaj, era adaugat (cu mare mirsavie) de artist. O gaina, un catel, o cioara, o pisica, o frunza, un nor acolo... De aceea am afirmat ca, prin "Cut & Paste", postprocesarea digitala a inceput se se apropie tot mai mult de pictura... fotografia analoga nu pernitea luxul adaugarii amanuntelor decisive, cum faceai poza, asta era... in digital, evident, mai ai o sansa sa te faci interesant. Sa nu ma intelegeti gresit, nimic nu este obligatoriu, iar obiectul de interes poate fi situat la fel de bine si la inceputul diagonalei, dar, in acest caz, avem de-a face cu mestesuguri compozitionale mult mai subtile.

4. formele gen "/\" sau "\/", adica jumatati de diagonale pot fi dispuse atit pe latime, pe lumgime cit si pe diagonalele spatiale ale imaginii. Ideea de sudura, de coeziune, sau de ruptura, discontinuitate poate transpare din aceste linii. Poate vom reveni aici alta data.

the rookie
22-12-2006, 09:18
Si totusi pentru a aborda lucrurile mai simple, liniile drepte, diagonalele si directiile, este necesar sa ne situam in haosul si complicatia vietii reale. Sa luam un exemplu extrem de simplu al unei dileme vesnice. Daca mentin proportiile (2:3 (1.50) sau "de aur" (1.62)), unde este cel mai bine sa bag foarfeca? Si mai ales cum as putea sa aflu din ce directie "bate vintul" prielnic. Nimic mai simplu...

imi iau o poza neprelucrata la care vad eu ca ceva "nu merge", da' nu stiu ce...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sensuldirectiei1.jpg

... aplic si eu ce-mi da prin cap ca ar fi mai bine (vezi aici, ceva mai departe*)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sensuldirectiei2.jpg

... ma joc cu Free Transform pina ce se potriveste cel mai bine totul...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sensuldirectiei3.jpg

... marchez, scap de matrice si dau un crop meserias...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sensuldirectiei4.jpg

... dar acum revin la dilema mea din mesajul celalalt, cu autobuzul: care-i mai atractiva, asta sau astalalta?...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sensuldirectiei5.jpg

Numai eu stiu ca ala este Pacificul, ca e ora care este, ca soarele nu poate bate decit intr-un fel si ca tipul vine de la campus, nu se intoarce. Dar atita timp cit nimeni nu poate preciza care-i stinga si care-i dreapta (afara de ceasul ala de la mina), unde e inainte si unde e inapoi, povestea mea, care am fost acolo, este irelevanta, ar trebui ca povestile voastre sa fie echivalente si pozele sa fie si ele la fel... Si, fiindca de fapt nu-mi place nici una, o sa mai zabovim si o sa ne mai jucam un pic pe-aici...

____________________________________________

* Pai stai asa, bai nenicuta... cine-ti da tie dreptul sa te arunci asa la "sectiunea de aur" si alte zmecherii din astea... si mai vad ca nici "inramarea" nu este chiar 2:3... pare si aia un pic "aurita" initial... Cine te crezi matale? Pai nu ma cred decit un nimeni, si iata ce aveti de facut ca sa va jucati si voi pe imaginile voastre la fel cum m-am jucat si eu in "analiza de compozitie" a pozei de mai sus (sper sa nu-mi rupa picioarele astia mai avantati ca va arat din secretele cele mai secrete...)

1. Open "imaginea voastra". Aici trebuie ca in prealabil sa-i fi corectat grosier cel putin geometria, orizontalitatea, verticalitatea, perspectiva, un mic crop justificat ceva, o clonare de cer sau de iarba, daca va fi fost cazul, etc., stiti voi mai bine...
2. Analizati-o cu ochii, cit se poate de superficial, ca sa vedeti cu ce aveti de-aface si care dintre matricile compozitionale ar fi mai potrivita (despre semnificatiile lor... urmeaza). Dac-ati fotografiat la plesneala, probabil ca nu vi se va potrivi nici una, decit daca sinteti dati dracului de talentosi...
3. Open "matricea preferata"
4. Select\All
5. Control+C
6. Click pe imaginea de analizat
7. Layer\New Layer in Normal si Color None
8. Control+V
9. in tabul Layers, mergeti pe stratul ultim, in care tocmai ati copiat matricea, si Right Click pe dreapta, in zona albastra. Alegeti din down-menu linia "Blending Options". Cind se deschide, mergeti in jos, la This Layer, si deplasati cursorul sau din dreapta catre stinga pina ce va convine transparenta matricei. In felul cum vi le-am postat eu, o mica miscare (chiar numai de la 255 la 254) ajunge.
10. Edit\Free Transform si va dimensionati matricea cum vi se potriveste mai bine pe imaginea voastra, cum se suprapun mai ca lumea liniile de forta, de zonare, de aur din matricile cu care ati decis sa va jucati. Enter. Repetati operatiile cu alte matrice si decideti-va la cea care implica cel mai bine intentia fotografiei. De fapt, atunci cind ati facut poza, presupun ca ati avut ceva in cap si acum doar vreti sa aflati cum s-ar putea crop-ui mai exact si mai justificat. A merge acum la nimereala nu o sa va aduca prea multa lumina intr-o compozitie care a fost facuta fara intentie sau total aiurea din capul locului. Deci sinteti acuma tare pe pozitie cu matricea la locul ei,
11. din Toolbox luati unealta nr. 1, Rectangle si descrieti conturul marginilor matricei, cum a devenit ea dupa ce-ati aiurit-o voi cum ati vrut.
12. Image\Crop
13. mergeti din nou in tabul Layers, pe stratul ultim si Right Click pe dreapta, in zona albastra. Alegeti din scroll-down menu Delete Layer, OK.

Deci asaaa...

Iata in continuare matricile cele mai reprezentative pentru compozitie (foto, pictura si desen). AVETI ASENTIMENTUL MEU SCRIS CA LE PUTETI COPIA DIRECT DE PE ACESTE SCREENURI. Adica, dupa ce dati F11, dati right click pe fiecare dintre imagini, apoi Save Image As, alegeti extensia JPG, daca va intreaba cineva, si spalati-va pe cap cu ele... Bafta!

1. pentru a va obtine matricea cea mai de baza, treimile, indiferent de format, va puteti seta Photoshop-ul astfel:
Edit\Preferences\Guides/Grid & Slices... mergeti la Grid, si introduceti la Grid Every "33.33" si "percent" iar la Subdivisions "1". OK. APOI va duceti la View si bifati Extras si apoi din nou tot acolo mergeti la Show si click-uiti pe Grid. Aceasta imparteala va va insoti peste tot, indiferent de formatul de crop.


2. grila cu media de aur si taietura 3:2

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/goldenthirds_1_5.jpg


3. grila cu media de aur si taietura de aur (1.6)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/goldenthirds_1_6.jpg


4 & 5. grila cu diagonala ascendenta si taietura 2:3

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/diag_asc.jpg


6 & 7. grila cu diagonala descendenta si taietura 2:3

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/diag_desc.jpg

Uitati care-i treaba: dimensiunile povestilor astora pentru taietura 2:3 sint 900X600 pixeli, sau foarte aproape. Ca sa va obtineti taietura de aur dati-le un free transform si micsorati dimensiunea verticala pina la 900X555 si aveti o buna aproximare


8, 9, 10 & 11. grila cu triunghiurile de aur si taietura de aur (1.6)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/goldendiaggoldenframe.jpg

De data asta v-am exemplificat pe diagonala ascendenta si pe taietura de aur, la 900X555 pixeli, sau foarte aproape. Ca sa va obtineti taietura 1.5, in loc de 1.6, dati un free transform si mariti dimensiunea verticala pina la 900X600 pixeli. In acest caz obtineti TRIUNGHIURILE ARMONIOASE, adica alea care arata ciudat rau de tot, fiindca nu au unghiurile de 90 de grade (si unii nici nu putem sa intelegem la ce servesc de fapt si de drept, ca nu par a avea nimic de-aface cu estetica, dimpotriva). De asemenea, daca doriti si variantele descendente, dati la fiecare cite un flip... orizontal sau vertical, nu conteaza.

the rookie
23-12-2006, 09:20
De fapt in ultima grila am cam facut un ghiveci... urmind exemplul scolilor de-aici, unde nimeni nu intelege absolut nimica si se aplauda unii pe altii tot timpul. In practica, grila se construieste in varianta simpla si triunghiurile dreptunghice sint numai trei... ca in exemplul de mai jos, de aur totul :

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/realgoldendiaggoldenframe.jpg

Si, ca sa fim bine intelesi, exista deci mai multe posibilitati pe care vi le puteti incropi si singurei, stiind ca la o diagonala se coboara o perpendiculara dintr-un virf opus


12. grila cu spirala de aur si taietura de aur (1.6) Constructia aceasta nu are sens in 2:3, dar cui ii pasa...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/goldenspiral.jpg


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/golden_spiral.jpg

Desigur ca exista mai multe flippuri sau mirrors, si cred ca puteti sa vi le confectionati singuri


Prin rotatie la 90 de grade a oricarei matrice, obtineti variantele "portrait"

Cam asta ar fi ca elemente ajutatoare (matricele) promise pentru voi. Acum sa vedem care sint regulile de folosinta, doar in mare, asa...

the rookie
26-12-2006, 18:38
1. Regula treimilor este o metoda de organizare folosita pentru definirea ariilor focale, de interes, adica zonelor in care atentia vizuala a unui observator se concentreaza cit mai firesc si confortabil. Aceasta regula stipuleaza ca, in plan, un dreptunghi sau patrat, divizat egal in trei fisii orizontale si trei verticale, expune patru puncte de intersectie reciproca, care reprezinta potential centrele zonelor confortabile de interes. Si nu degeaba am discutat despre diagonale mai inainte (la completarile de ultima ora de la mesajul cu autobuzul de Sabanilla), fiindca ierarhia acestor patru puncte este diferita (a se vedea acolo unele consideratii cu privire la acest aspect) in functie atit de privitor, cit si de fotograf. Inafara punctelor de maxim interes, regula treimilor este capabila sa furnizeze informatii despre echilibrul compozitiei, odata ce ierarhiile s-au definit. Analiza prioritatilor reprezentate de liniile si zonele diagramei treimilor, precum si dispozitia detaliilor in cele 9 suprafete sint aspecte mai putin importante. Iata un exemplu de aplicare a grilei treimilor. Este sugerata taietura finala. Ce e cu galben, este bine... o linie orizontala echilibrata de un punct de interes. Ce e cu rosu trebuie clonat...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/thirds-grid.jpg

2. Media de aur este o metoda similara de analiza si estimare in care matricea are un aspect usor diferit fata de cea folosita in regula treimilor. Unii indivizi gasesc aceasta metoda preferabila, altii lucreaza cu treimile, unii spun ca treimile sint mai nimerite la peisaj si media la portret, altii invers. Este insa unanim acceptat ca echilibrarea punctelor de interes trebuie facuta judicios si liniile orizontale sau/si verticale trebuie sa se suprapuna peste liniile din grid. Nu este obligatoriu insa ca toate punctele de interes sau toate liniile sa se suprapuna peste ceva... cite un element este de-ajuns, iar daca s-a decis alegerea unei linii, aceasta trebuie sa aibe in punct de balans, care este de preferat sa includa obiectul, iar acesta trebuie sa se situeze intr-unul dintre punctele de interes. Iata un exemplu de aplicare a grilei mediei de aur. Se pare ca am reusit sa gasesc mult mai multe puncte de armonie aici, desi tot am de clonat de niste zone nedorite. Personal as prefera aceasta varianta, desi totul este subiectiv pina la Dumnezeu...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/golden-mean-grid.jpg

Problema care se pune in final, dupa ce m-am chinuit sa potrivesc totul, sa tai cit mai "estetic", este: hai sa vedem daca gasesc pe cineva care sa-mi inrameze "standard" pozele. Adica in ce caz obtin mult dorita inramare practica cu ratia 1.25? Da, da, nu 1.5 (cum am obtinut firesc in pozele de mai sus) si nici 1.6... Culmea timpeniei omenesti: ratia formatului filmului si al senzorilor standard este 1.5, iar al hirtiei fotografice si al ramelor este 1.25... asa ca sa aiurim de creieri pe tot crestinul (... american cel putin). Ei, dar in tara asta nu stie stinga ce face dreapta... Europa insa sta mult mai bine... acolo ratia este 1.3... sau poate ca e ceva care eu nu pricep... poate ca TREBUIE sa azvirlim la gunoi 7% din costul hirtiei, obligatoriu... Poate ca rama alba cu briz-brizuri era obligatorie acu 50 de ani si am ramas asa, dracu' stie...

(la ultimile doua poze am modificat acum luminozitatea, fiindca am vazut ca, pe un monitor normal, nu se distingea nimic in umbre, de aceea arata asa de chioare. Poza initial aleasa era asa cum a iesit din expunere, neprelucrata)

3. Diagonalizarea trebuie "adaugata" in calcul dupa ce treimile au fost lamurite intr-un fel sau altul. Daca treimizarea stabileste un echilibru static, diagonalizarea adauga dinamismul minim necesar. O precizare importanta: desi "juriul" cauta in disperare ca diagonalele sa inceapa intr-un colt si sa se termine in altul, in realitate s-a constatat ca este suficienta doar schitarea ideii de diagonala prin linii continui, discontinui sau implicite, adica imaginare, deci care in realitate nu exista, dar mintea omeneasca le inchipuie cu deosebita usurinta. Tot practica a dovedit ca nici treimizarea nu este necesar sa fie prea exacta, si, cum spuneam, nici inramarea. E arta, dom'le, nu stiinta exacta... e-te-te... Si mai e un lucru care ma enerveaza in mod deosebit... omul de bine, care zice ca a citit si pretinde ca a si inteles cite ceva despre compozitie, incepe sa fie foarte sensibil si sa tropaie prompt, atunci cind bietul fotograf aseaza subiectul centrat. Ca asta nu se face... ca de ce... ca cum de ti-a scapat si asa mai departe. In realitate, atunci cind dorim sa observam cu atentia ceva, ne deplasam si ne postam ca fraierii cit mai centrat fata de acel ceva, asa, ca sa putem privi cit mai pe indelete... N-am vazut pe nimeni sa se situeze vre-o treime catre stinga sau catre dreapta in fata strachinii cu fasole si sa se asada intr-o rina, estetic, pe cite o buca, la masa... dar, despre portret, ceva mai la vale.

De ce ma rog spunem ca diagonalele dau dinamism? Fiindca de obicei pot transmite ideea de perspectiva geometrica, adica de la apropiat catre departat, de sus in jos, de la stinga la dreapta, adica de deplasare. Aditional, diagonalele sau oblicele mai pot implica si variatia in timp, cu toate intricatiile categoriei, dar aceste cazuri tin mai mult de intelesul, de metaforicul mai mult sau mai putin transparent al imaginii sau al mesajului. Inca o data: o poza reusita nu implica numai prezenta liniilor, a plasarii lor mestesugite, dar si a unei "rasplate" la sfirsitul observarii. Nu am sa dau decit patru exemple, parte ca sa intaresc ideile ascendentei si descendentei, parte ca sa le contrazic (bineinteles).

Ideea de adincime... Pe diagonala numita "descendenta", directia este intentional inversa, de la observator catre departe, dar ramine insa argumentativ ambigua ca sens, fiindca ochii sint "condusi" catre... nimic.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/dg01.jpg

In varianta "optimizata" taietura este executata ceva mai larg si ochii sint condusi in final catre un rezervor cu apa si ambiguitatea directiei dispare.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/dg02.jpg


De data asta pe diagonala "ascendenta", directia este insa opusa definitiei sale si se apropie de departe catre observator. Diagonala este sugerata implicit de spatiul dintre sirurile de bikeri si este sustinuta de-o parte si de alta de capetele acestora. Privirea in final se opreste pe farul aprins al primei motociclete.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/depth01.jpg


Ideea de inaltime... se foloseste (dar nu neaparat) de diagonale false si recurge la siretlicurile oferite de vederea in spatiu.

Imaginea originala sugereaza existentei unei diagonale ascendente...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/false1.jpg

... dar obiectul interesant (tow-truck-ul) se gaseste firesc, la indemina privirii observatorului, dar intr-o dispozitie contrara canoanelor.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/False-ascendent-diag.jpg


La fel si in urmatoarea imagine, se ghiceste o diagonala descendenta...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/false2.jpg

... insa obiectul de interes (casuta) se gaseste pe deal, facind in ciuda denumirii clasice... Mai uit la poza si ma intreb: casuta? Care casuta? Acesta este un exemplu tipic in care subiectul este si nu este... Acum s-ar putea introduce (prin Cut & Paste, din alta poza evident) o "completare", o pasare, o planta colorata strident sau sa se coloreze mai viu acoperisul, ceva care sa accentueze punctul de sprijin, sa sublinieze zona de interes, adica zona casutei... asa cum se zice ca faceau pictorii in trecut.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/False-descendent-diag.jpg

the rookie
27-12-2006, 18:49
Si, ca sa vedeti ca n-am luat-o total razna, am sa postez si doua poze cu diagonale cu denumiri clasice, dar care trec de banalitatea reprezentarilor de tip "planar", gen sectiune sau profil. Este usor de vazut ca ambele diagonale se subinteleg in spatiu si nu in plan

Diagonala ascendenta clasica

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/classic-ascend.jpg


Diagonala descendenta clasica

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/classic-descend.jpg


Hai sa-i dam bataie mai departe... rapid de tot...


4. Triangulatii si triunghiuri sint formele liniare, pline de dinamism, se zice, care urmeaza in mod firesc dupa diagonale, atunci cind spatiul imaginii incepe sa se mai complice. Teoria simpla a constructiei grilelor cu triunghiuri de aur devine extrem de complicata in teren, cind esti pus in situatia sa anticipezi sau sa subliniezi avantajos existenta punctelor de triangulatie (adica a locurilor geometrice unde se intilnesc trei drepte). Lucrul se intimpla in planul filmului sau al geamului mat si cine vede asta are deja trei asi in mina. Daca insa esti capabil sa vezi si in spatiu si esti in stare sa te muti de colo-colo ca sa potrivesti geometriile variabile de-a lungul liniilor principale de compozitie, se cheama ca ai nu numai toti asii in mina, dar si toti jokerii, adica ca esti un mare escroc...

Regula triunghiurilor de aur zice ca elementele de eventual interes trebuie sa se gaseasca cit mai in aceste trei triunghiuri. In triunghiuri exista niste pozitii de preferat, dar a insista asupra acestora sint sigur ca ar depasi cu mult cadrul discutiei noastre la nivel de incepatori. Oricum RETINETI: subiecte in interiorul triunghiurilor, nu pe liniile de demarcatie, nu in punctul de triangulatie, sau alte bazaconii... Iata aici un exemplu, departe de a fi un peisaj si departe de a fi perfect... Cruciulitele galbene sugereaza subiectele partiale, de interes, dar nu le-am pus exact, ca sa nu le acopar, iar in triunghiul mare fiindca n-am vrut sa fiu magar chiar de tot cu copila...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/intgeom.jpg http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/intgeomalloc.jpg

Tentatiile sint mari, in special atunci cind crezi ca ai de unde sa ciopirtesti:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vv2.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vv1.jpg http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vv3.jpg

Sau chiar ai si nu te induri... din cauza culorilor, a echilibrului total sau mai stiu eu din ce alte cauze...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/squareh.jpg

Dar nu trebuie sa raspunzi oricaror tentatii asa, cu una cu doua... ca ramii cu spatii goale (cele marcate cu "?")

5. Sectiunea de aur a fost lapidar exemplificata, dar am sa mai postez eventual aici niste exemple. Teoria cu istoriografia si constructia graficului functiei si alte fleacuri aritmetice le las la latitudinea muschilor vostri, fiindca sint destule situri care maninca bors in zadar despre ele. Este esenta compozitiei circulare si, pe cit de logica apare, pe atit de complicat este de aplicat si de vazut concret. Aproximarea se tolereaza cu intelepciune, cu conditia ca macar sensul cuadraturilor sa nu se schimbe prea brusc si fara motiv evident.

the rookie
28-12-2006, 17:13
NOTA: m-am gindit mai bine si, pentru a evita confuziile cu notiunea de "prim-plan" din cinematografie, am sa utilizez termenul de "plan apropiat" (este foreground-ul din engleza, iar fundalul este background-ul)

Planul apropiat, Distanta si Fundalul

Parte din conceptele compozitionale expuse extrem de pe scurt in cele ce urmeaza pot sa fie sau sa nu mai fie acceptate unanim ca valabile in conditiile societatii secolului 21. Totusi, fiindca fotografia s-a bazat pe ele de la bun inceput, am sa le trec in revista, fiindca eu cred ca sint la fel de pertinente si in ziua de astazi.

1. Planul apropiat este portiunea care de regula se afla sub controlul direct al fotografului si careia acesta trebuie sa-i acorde o mare atentie. Planul apropiat trebuie sa fie cit mai diversificat, fiindca un plan apropiat plat, fara o textura clara (o pajiste de iarba, un covor de frunze, apa linistita a unui lac, etc.) nu reda fidel senzatia de profunzime. Este indicat ca o portiune din planul apropiat sa fie ocupata de un obiect intunecat care trebuie sa faca contrast cu cele mai aprige highlights din poza. Proiectarea acestui obiect direct pe fundal confera compozitiei doua proprietati importante: senzatia ca departarile au un fundament, o baza solida fata si inrelatie cu observatorul, si o senzatie de caldura, de "moliciune" (softness and tendreness) fata de duritatea departarii catre fundal. Peisagistica este cel mai greu de adaptat acestei cerinte si fotograful ar trebui sa utilizeze exclusiv elemente naturale.

2. Distanta, mai precis senzatia de distanta, a fost deja amintita cind s-a vorbit despre linii in cele trei tipuri de compozitii discutate. Daca echidistanta centrala stinga-dreapta este tolerata in unele cazuri specifice, in general atunci cind subiectul este destinat scrutarii, observatiei atente, mai putin agreata este egalitatea distantelor in planul orizontal, adica de la planul apropiat catre fundal. Divizarea spatiului in adincime in jumatati este puternic neplacuta si ireala, fortata. O placere deosebita insa apare atunci cind ochiul este condus in adincime cu ajutorul liniilor intrerupte, mai degraba decit al celor continui. Malurile unui riu, un drum pitoresc si alte modele geometrice liniare sint metodele predilecte de a sugera distanta. Un truc deosebit de eficace este acela de a repeta motive aflate in prim-plan in planurile foarte departate sau de a stabili similitudini intre acestea. Repetitia se refera atit la culoare cit si la forma. Recurenta este o tehnica inventata in pictura, iar identificarea sa in fotografie produce cele mai bune efecte de perspectiva si distanta.

3. Contrastul ofera cele mai mari satisfactii observatiei vizuale. Acesta este de mai multe feluri, ~ de lumina in care fotograful amesteca cele mai adinci umbre cu cele mai puternice zone luminoase, accentuindu-le prin reciprocitate si mai mult, ~ de marime in care obiecte imense sint prezentate si echilibrate alaturi de obiecte mici, ~ de forma unde maretia unei stinci este in coexistenta cu linistea marii, ~ de caracter in care armonia suprafetei unei frunze apare impreuna cu rugozitatea unei creste de munte, ~ de anotimp cind iarna de pe piscuri pare ca se uita in jos catre pasunile si poienile din vale, pline de culoare, ~ de masa, atunci cind nori pufosi se odihnesc pe versantii masivi. Sint doar citeva exemple, gasite foarte la indemina intr-un tur de orizont. Toate ideile noastre provin din comparatie, iar contrastul este forma sa cea mai viguroasa.

4. Repetitia dupa cum s-a mentionat este neplacuta in linearitate si directie, dar placuta in volum sau culoare. Aceste concepte nu sint usor de inteles si acopera o perioada culturala respectabila, incepind cu pictorii pre-rafaeliti, pina in ziua de astazi. Un efect deosebit il reprezinta repetitia prin oglindire, cu cit mai clara, cu atit mai bine. Reflexia confera o frumusete deosebita obiectului oglindit care, de cele mai multe ori nu apare evidenta in analiza sa ca atare (poate din lipsa a priori a unei simetrii perfecte).

5. Fundalul este receptat in primul prin efectul atmosferic care de regula acutizeaza perceptia distantei. Senzatia de distanta apare de asemenea din perspectiva (liniara), care ne face sa intuim ca obiectele mai departate au dimensiuni din ce in ce mai mici. Efectul atmosferic, prin introducerea unui val delicat de praf si particule de apa, produce tot o senzatie de distanta. Acest efect al perspectivei aeriene actioneaza astfel: a) diminueaza contrastele datorita difuziei luminii, b) estompeaza detaliile si c)tulbura alura liniilor drepte. In consecinta, efectul atmosferic creste concentratia luminoasa in zonele midtone. Diminuarea sau lipsa acestui efect natural, fie prin alegerea zonei si momentului de fotografiere dis-de-dimineata, cind atmosfera este lipsita de agitatia termica diurna, sau/si prin utilizarea unor distante focale relativ mai scurte, confera peisajului fotografic un aspect nenatural, de claritate neobisnuita, ochiul pierzindu-si capacitatea de a aprecia distanta in mod just. Rezultatul este socant, dar de cele mai multe ori deosebit de placut, totusi. Tot un soc se produce atunci cind efectul se intensifica, inaintea ploii, imediat dupa si/sau prin utilizarea distantelor focale lungi. Obiectele sint percepute ca mai apropiate decit sint natural. Modalitati indirecte de a spori sau diminua efectul atmosferic mai sint: utilizarea in finisare a hirtiei lustru fata de cea raster, utilizarea judicioasa a DOF, a filtrului de polarizare, a bailor cu ratie variabila de metol/hidrochinona, cu sau fara adaos de fenidon sau pirogalol, a clarificatorilor si agentilor de tabacire in fixaj. Indicatia de baza este totusi ca, chiar daca fotograful detine toate aceste tehnici de alterare, sa se tina aproape cit mai mult de natural.

the rookie
28-12-2006, 17:15
Luam o mica pauza, ca sa ne veselim un pic, pina dupa anul nou, trimitind un gind bun tuturor celor care sint de sarbatori departe de casele lor.
__________________________________________________ _______________

Si, cum vom vorbi despre aceasta tema imediat... e nevoie de tot aurul din lume pentru portretele masculine*

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lamultianipiticule.jpg

____________
* fotografie reprodusa cu permisiunea scrisa a proprietarului. ESTE DOAR O GLUMA DE SEZON

__________________________________________________ _______________

piticu
30-12-2006, 22:19
ma simpt onorat ca poza mea a ajuns material didactic. la multi ani si tie ruchi si tuturor colegilor si colegelor de forum. numa de bine

the rookie
31-12-2006, 05:50
Bine ca ne-am veselit un pic... sintem tot in pauza de "compo" (pin' la anu'), dar am dat peste ceva extrem de interesant si, fiindca stiu ca preocupa lumea, iata o alta idee de transformare in alb-negru (Aaland, Atkinson, 12/2006).

Se pleaca de la intentia de a reproduce cit mai fidel filtrele color destinate pentru fotografia in alb-negru si se exploateaza foarte inteligent PS-ul. Se porneste de la un fisier RAW, care se deschide in Adobe Bridge. Se da Edit\Duplicate si se obtin doua copii identice ale pozei:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw1-1.jpg

care se salveaza undeva si apoi se deschid amindoua in Adobe Camera Raw. La una dintre ele se da Saturation -100 (adica se desatureaza total), iar la cealalta se executa corectiile care sint dorite, dar nu se atinge cumva Saturation.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw2.jpg

Select All\Open 2 Images in CS2

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw3.jpg

Se merge pe imaginea color si se ajusteaza ce nu a reusit Camera Raw. Acum ne hotarim ce fel de filtru dorim sa aplicam (rosu, verde sau albastru) si, dupa Flatten Image, trecem pe tabul Channels. Ca sa urmez si eu exemplul din literatura am sa iau canalul rosu deci click-uiesc acolo.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw4.jpg

Dau Ctrl+A (ca sa marchez tot ce e pe canvas) si apoi Ctrl+C (ca sa copiez ce-am marcat). Click-uiesc acum pe varianta alb-negru, mut tabul pe Layers si dau Ctrl+V (ca sa paste-uiesc aici ce-am copiat). Dupa asta creiez un Layer Mask prin click-uire acolo unde arata sageata alba.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw5.jpg

Voi selecta masca prin click-uire pe dreptunghiul sau alb din ultimul strat. Apoi ma duc Edit\Fill si aleg Black, Normal, 100%, OK.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw6.jpg

Imi aleg din Unelte (Toolbox) Pensula (Brush) si ii maresc sau micsorez dimensiunea din cele doua paranteze drepte "[" sau "]" si de asemenea ma asigur ca Foreground-ul este alb. Sagetile rosii atrag atentia asupra zonelor de care am vorbit acum.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw7.jpg

Incep sa ma plimb cu click-pensula ca sa "dezvalui" actiunea filtrului rosu pe care mi l-am ales in intentie si ma joc asa pina ce imi place cum arata (nu e cazul nostru...)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw8.jpg

Dupa ce m-am saturat pot sa Flatten Image si sa incep corectiile finale, incepind cu Levels:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw9.jpg

si terminind cu Crop-ul final

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bwraw10.jpg

In acest fel se pot evident aplica o multime de filtre... Succes!

the rookie
01-01-2007, 07:01
E bine de stiut (ca preambul la o tema pe care o vom aborda in curind) ca trecerea de la RAW la Save for Web aduce pierderi semnificative in calitatea imaginii. Fara a intra in amanunte legate trecerile de la 32 bit (respectiv 16 bit) la 8 bit si de-aici la compararea rezolutiilor, imaginea alaturata va prezinta concret modificarea aspectului imaginii de screen a unei poze care sufera pe rind aceste transformari. Concret, remarcati din histograme (cea de jos pentru fisierul RAW si cea de sus pentru JPG) cit de mult este translatata curba catre intunecat si, in consecinta, cit dispare din Shadows (clipping). Spuneam ca este bine de stiut, fiindca astfel puteti incepe cu un RAW cam cu 15-30% mai luminos ca sa ajungeti la un rezultat decent, adica mai aproape de realitate, in Save for Web.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sfw.jpg


Merita sa mentionam aici inca citeva tipuri de procesoare RAW de utilitate si popularitate larga. Inainte de a folosi procesorul RAW din Photoshop trebuie sa precizam ca cel mai bine este sa folosim procesoarele cu care vin camerele (zonele de control sint cele incercuite cu rosu):

Nikon (intr-o versiune oarecare...)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/RW3.jpg


Canon

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/RW2.jpg

sau Fuji, cu care eu nu lucrez.


Un alt procesor deosebit de popular acolo, in Europa, care recunoaste Fuji, dar nu recunoaste fisierele NEF (Nikon Electronic File) este cel de la Corel (aici ca exemplu - din PSP).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/RW22.jpg

the rookie
02-01-2007, 22:00
- subiect continuat de anul trecut - {FOR ABSOLUTE BEGINNERS | 2 - Obtinerea compozitiei corecte... din prima}

B. Portretistica

Multe dintre cele pe care le-am mentionat la peisagistica sint valabile si la portretistica. Liniile trebuie sa fie echilibrate si sa se sprijine pe alte linii, lumina trebuie sa-si gaseasca echivalentul cantitativ in umbre si asa mai departe. Nu uitati ca am vorbit deja pe scurt despre aspectele tehnice legate de "poze si pozitii" ceva mai inainte si am inceput cu "barbia" ca element cinetic covirsitor in portretistica capului. In cele ce urmeaza am sa enumar unele aspecte legate de compozitie, asa cum erau ele privite de catre aceiasi sursa de informatie din trecut.

A conferi de exemplu un aspect agreabil si relativ gratios unei tipologii masculine a fost secole de-a rindul o misiune nu foarte usoara a artistului. Cind un barbat este imbracat in haine moderne si adopta o pozitie erecta, liniile descrise de miini, de picioare si de trup sint paralele unele cu altele, ceea ce produce in fotografie un efect deosebit de neplacut. Nu exista alte modalitati de a scapa de acest aspect inestetic, decit daca se adopta anumite poze sau pozitii, care sa denote oarecari atitudini sau ocupatii specifice, si/sau cu ajutorul unor elemente de recuzita sau auxiliare. Aici este reprezentata una din zecile de sugestii de compozitii individuale. Elipsele albastre sugereaza zonele de interes in acest caz de portret bust, 2/3 sau chiar 3/4.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ptt127.jpg

Uniformele de orice tip sau natura, sau chiar numai anumite componente ale uniformei, sint extrem de binevenite. Un soldat de exemplu poate sa se sprijine pe o pusca, un pescar poate sa tina in mina o undita, un mecanic o scula oarecare. Elementele de recuzita trebuiesc asezate cu mare grija, fiindca pot constitui componente estetice valoroase, capabile sa sustina linii principale sau de sprijin. Daca subiectele nu sint interesate sa denote o vocatie sau o ocupatie oarecare, singurul lucru care poate fi facut este adpotarea pozitiei frontale, sezind, urmind ca tensiunea inerenta specifica acestei posturi sa fie eliberata prin combinatii judicioase ale obiectelor inconjuratoare. Exemplele tipice prezinta subiectul angajat intr-o actiune citind, cintind la un instrument, examinind un obiect sau, mai bine, "surprins" tocmai cind termina de examinat ceva. La portretistica de grup masculina, liniile figurilor care se introduc in compozitie trebuie sa se sustina una pe cealalta. Aceasta este destul de dificil in estenta.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/dg11.jpg

Si daca nu este de-ajuns de complicat, trebuie sa se tina seama ca figurile componente ale grupului trebuie se fie de bine de rau plasate in acelasi plan, datorita considerentelor de profunzine (Depth Of Field, DOF).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ptt338.jpg

Ingeniozitatea fotografului este solicitata la extrem in astfel de situatii, dar acesta poate sa tina seama de urmatoarele: cind doua sau trei capete sint prezente, ele nu trebuie plasate la acelasi nivel, cum se procedeaza in mod total gresit de cele mai multe ori. Dispozitia este de preferat sa fie pe liniile diagonale de forta, piramidal (cu virful catre mijloc si in jos),

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/2.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/1.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/3.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/4.jpg

iar, daca se mai adauga inca o persoana, aceasta poate sa fie inglobata in formele anterioare, sau compozitia poate lua o forma elongata. In cazul unui numar mai mare de subiecte, separarea in grupuri poate fi o solutie buna. Optimul se poate spune ca este atins in cazul compozitiilor formate din trei persoane, care sint si cel mai usor de aranjat. Interactiunea concreta si libera dintre subiecte, privirea, risul, dialogul trebuiesc incurajate, fiindca astfel se poate ameliora aspectul de artificialitate si de "regizat".

Cam aceleasi remarci sint valabile si in cazul tipologiei feminine, dar, datorita curbelor subliniate atit de vestimentatie cit si de natura, lucrurile par sa fie ceva mai putin anevoioase. Prezenta la rochii a liniilor inclinate, simetrice, care se sustin reciproc, in pozitia stind in picioare, sau posibilitatea aranjarii faldurilor si a felului cum "cade" vestimentatia feminina, la pozitia sezind pe scaun, sint elemente auxiliare foarte pretioase. Un element compozitional de mare efect sint bratele si miinile (atit la femei cit si la barbati). Directia dispunerii lor, a degetelor de asemenea, poate ajuta la definirea liniilor de sustinere a liniilor principale ale corpului sau ale vestimentatiei, depinde care dintre acestea are greutate mai mare in genul de fotografie ales si de felul compozitiei. Grupurile feminine sau mixte asculta in general de aceleasi reguli enuntate la modul general anterior.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/dg6.jpg

Totusi doua observatii trebuiesc facute in final:
i. liniile care conecteaza capetele unui grup sint liniile principale din poza, care nu trebuie plasate la intimplare si in nici un caz nu trebuie sa conduca catre "nicaieri". Dupa cum s-a mantionat in alta parte, privirea trebuie sa le urmareasca cit mai firesc si sa se opreasca in final pe ceva anume. De exemplu, atunci cind privirea se opreste in final pe o masa, in acel punct trebuie plasat un obiect oarecare, aflat in contrast maxim cu mediul, o carte, o scrisoare deschisa, sau cel mai bine un obiect care sa aibe legatura cu sau sa fie caracteristic pentru unul sau mai multe dintre subiecte.
ii. o linie secundara si care intersecteaza o alta linie principala va da un efect bun de sustinere. Aceasta poate fi orice obiect, un baston, un spatar de scaun sau chiar un antebrat si nu este necesar ca linia descrisa de obiect sa traverseze linia principala.

NOTA IMPORTANTA Totusi m-am gindit ca nu este drept sa trecem mai departe inainte de a aminti de un subiect tabu in industria asta si de care ne lovim cu totii. Este o tema care este evitata sau pur si simplu este trecuta discret sub tacere in mai toate scolile si textele de estetica aplicata, in primul rind din cauza caracterului sau esoteric, aleator si extrem de greu de explicat si mai ales de aplicat. Si fiindca mai are o particularitate... este generatoare de sume de afaceri exorbitante atit in fotografie, cit si in cinematografie. Este insa ceva extrem de rar si este considerat un "dar de la Dumnezeu" atunci cind este unanim recunoscuta de toata lumea care observa imaginile. Este vorba de fotogenicitate. Sint indivizi care inca se intreaba daca asa ceva exista in realitate... dovada cea mai concludenta este situatia prospera a celebritatilor lumii vizuale, care, inafara de talentul actoricesc incontestabil, au si un ceva cu care se nasc, ceva special, care, daca e descoperit, poate sa le asigure un viitor decent. Desigur ca, prin machiaj, recuzita si postura, cineva poate facut sa arate mai bine, dar fotogenicitatea la modul general este o proprietate care nu poate fi indusa. Exista oameni foarte frumosi, care arata neinteresant sau lamentabil in poze, indiferent ce-ai face tu ca creator de imagine, si oameni mai putin frumosi care socheaza pur si simplu pozitiv in poza. La fel stam si cu peisajele sau animalele. De asemenea exista frumuseti si uritenii care dau poze previzibile, adica imagini care pur si simplu isi ating doar scopul documentar. Si fiindca foarte rar se gasesc fotogenicitati umane absolute, fiindca oamenii fie ca isi inchipuie ca stiu ce au de facut ca sa iasa bine, fie ca se bazeaza pe experienta fotografului pentru a-i preface fotogenici, iata aici citeva sfaturi pentru a incerca sa arati cel putin mai bine (mai atractiv, nu mai fotogenic!) in pozele de care pomeneam, cele obisnuite:
- luati exemplul posturii tipice feminine, fiindca este un amanunt care o face intotdeauna mai interesanta... in loc sa stati pe picioare tepeni, mutati-va greutatea pe un picior si rasuciti doar putin umerii intr-o parte. In felul acesta corpul capata unghiuri cu verticala si orizontala, iar poza finala va capata adincime.
- aplecati-va usor catre inainte (expresia este "git de gazela" si se aplica deopotriva la barbati cit si la femei)
- nu priviti direct in centrul obiectivului, ci doar putin mai in sus
Exista o sumedenie de sfaturi, care pot sa para copilaresti, prostesti si difera de la individ la individ, ca si kilele de machiaj aplicate.

Totusi simtim cu totii ca cu chestia asta nu este de gluma. E ceva serios la mijloc, ceva care tine deci de deosebirea care se produce atunci cind realitatea nu este tocmai la fel cu ce reda poza, in mod pozitiv sau negativ. Aspectele vizuale are imaginii par ca ii accentueaza sau ii diminueaza potentialul. Iata un alt exemplu care va va da cu siguranta de gindit. Observati o persoana uitindu-va la ea direct. Apoi observati-o intr-o oglinda... de multe ori vedeti ca e ceva ciudat, este o schimbare parca... parca coltul gurii, care nu parea a fi strimb in realitate, apare in oglinga deranjant de lasat in jos... parca si ochiul, devenit sting in oglinda, apare mai mic si mai oblic acum... Incercati acum sa va acoperiti voi insiva pe rind cite un ochi si sa priviti persoana din nou. Poate ca veti observa diferente, poate ca de data asta pentru unii va fi mai greu. Dar ce au toate trucurile astea de-aface cu fotogenicitatea? Pai nu ziceam ca unii arata mai interesant in poza decit in realitate? Ce-i realitatea? Ce-i poza? Care-i diferenta aici?

Cum spuneam in alta parte diferenta este ca se elimina o dimensiune, chiar doua, daca luam in consideratie si timpul. Si trebuie sa-l luam in considerare, pentru a inlatura credinta ca fotogenicitatea depinde de temperamentul, de stilul de viata sau de comportamentul subiectului de fotografiat. Evident ca relatia "fotograf+camera - subiect" este deosebit de intima si conteaza foarte mult in "chimia" producerii efectelor avantajoase. Dar cind am facut "clanc", imaginea imortalizata nu-mi mai poate spune cit de cristalin este risul persoanei, ca miroase a Paris Hilton, ca pielea este deosebit de catifelata pe dreapta abdomenului sau pe stinga, sau ca are o putere de intelegere si de sinteza extraordinara a exegezei lui Feuerbach. Cind am facut "clanc" am transpus totul in xOy, in plan adica. La fel si cu peisajul... sint intr-adevar peisaje fotogenice si nefotogenice si totul depinde de cit de avantajoasa este transformarea de la patru dimensiuni la doua. Da, citeodata aceasta aproximare, rezultatul acestei abstractiuni, poate sa arate mai bine, mai adecvat scopului imaginii, decit realitatea insasi. In esenta aceasta este fotogenicitatea...

Pentru a putea tria subiectele fotogenice de cele nefotogenice, ca fotograf, inafara de multa obraznicie in sensul bun, profesional, trebuie in primul rind sa te decizi exact ce doresti sa faci, adica pina la cit de bidimensionala poate merge fotografia finala. Trebuie sa fii "obraznic" si ai mina de fier ca sa faci fata tuturor ifoselor, fasoanelor si inchipuirilor mai mult sau mai putin fondate ale modelelor, fiindca in primul rind Dumnezeu, daca da intr-o parte, ia dintr-alta (valabil si nesegregat pe sexe). Subliniat de multi "monstrii sacri" ai bransei este si faptul ca nu este omeneste posibil sa faci BINE doua lucruri deodata... aici intervine mina de fier, care trebuie sa-ti ramina fixata pe butonul declansator, de la inceputul si pina la sfirsitul sedintei foto... Subiectele au, in afara fotogenicitatii, si proprietatea de a fi potrivite sau nu unei teme alese. E devenita celebra o propozitie de-a lui Lagerfeld (mi se pare) in care acesta constata in limbajul sau simplu ca modelele de referinta de la Victoria Secrets nu arata atit de bine in pielea goala sau imbracate cum arata in sutien si chiloti. Un al treilea aspect important este ca nu trebuie sa uiti o clipa ca privitorii muncii tale au deja exercitiul de a retransforma proiectiile bidimensionale in evaluari tridimensionale cu ajutorul creierului propriu. Acesta insa va prelucra doar date partiale, asa cum decizi tu sa le prezinti, sa le reflecti prin personalitatea ta, sau cum se prezinta "singure", fotogenic. Oglinda sau imaginile de proba, la care faci un flip orizontal simplu, iti pot da amanuntele de rigoare, de cum arata subiectul tau in proiectie planara, adica de cum apare de exemplu musculatura deosebit de complicata a chipului omenesc in doua dimensiuni, cit de fotogenic este acel chip. Totul depinde in ultima instanta de educatia simtului tau estetic, fie innascut, fie dobindit prin experienta si mai ales de particularitatea pe care ti-o vei dezvolta in timp de a adulmeca, de a vina fotogenicitatea oricind si oriunde. Si asta se face, in lipsa expunerii publice masive, prin acceptarea criticii mai mult sau mai putin avizate si prin obiectivizarea senzatiilor pe care ti le furnizeaza observatia directa.

piticu
04-01-2007, 22:50
1. se deschide fisierul RAW.
(voi continua)
:eek:
:( :( :(
rpd!pls
poate car fi bine sa dai sursa completa, adica macar un isbn ceva, nu numa "gossman" (mie miar conveni de minune)

the rookie
05-01-2007, 07:32
piticu, eu nu inteleg ce cauti tu aici, la incepatori, una la mina... si a doua, nu am de unde sa-ti dau ISBN pentru fel de fel de articole de cite doua pagini peste care dau prin revistele la care e abonata scoala, compania sau eu insumi. Numele autorilor il mentionez simplu din curtoazie, cind este cazul... nici unul dintre ei nu scrie in romana, nici pozele exemplificative nu sint ale lor, si nici eu nu pretind ca imi apartine ceva sau ca le-am scos din burta. Nu fac decit sa transmit mai departe si vad ca lumea s-a lamurit repede ca acesta este un thread pur si simplu de informare (cam haotic e adevarat, dar cum altfel ne parvine informatia?) si nu unul in care cineva se da rotund, mare si tare, iar restul sint niste prosti, simplu fiindca asa ceva nu poate fi adevarat. Nimeni nu tulbura comunicarile cu comentarii, toti prefera sa taca si sa citeasca lucruri scrise intr-o limba usoara, accesibila, fara pretentii academice. Este o atmosfera excelenta, civilizata, as zice normala, si, in loc sa ma angajeze in polemici de doi bani (in care sint maestru sa ma pierd), imi da posibilitatea sa tot postez material (mai bun, mai slab), care poate ca multi nu il pot gasi asa de lesne, fie ca pur si simplu nu au acces la literatura, fie ca nu cunosc limbile in care articolele sint scrise, fie ca nu au chef si prefera sa citeasca lucruri gata digerate si testate in fata ochilor lor, decit sa se piarda in puzderia de gunoaie de pe web. Iti sugerez sa cauti singur temele care te intereseaza pe tine urgent-urgent si sa nu pierzi vremea aici cu mine, ca eu ma misc ca batrinii, mai greu, mai ales ca o fac si de buna voie.

Alta scurta intrerupere provocata de un recent articol aparut in literatura de specialitate: sfaturi practice in legatura cu postprocesarea elementara RAW cu ajutorul Camera Raw din Photoshop. In sfirsit cineva (Grossman) a pus la punct un workflow pe cit de logic, pe atit de inteligent.

Se subintelege ca se porneste de la o expunere cit de cit in limitele decentei. Expunerea se refera la un fisier RAW. Spre deosebire de pozele trase in JPG, unde setarile cu privire la WB, Contrast, Brightness sint "ingropate pentru totdeauna" in document, RAW este o structura care permite postprocesari care pornesc practic "de la zero". Acesta este motivul pentru care un JPG este asemanat cu o poza polaroid, iar un RAW cu un adevarat negativ latent.

1. se deschide fisierul RAW. Sistemul va opera in expunerea voastra citeva schimbari automate, conforme cu niste standarde. Pentru a beneficia de o "foaie curata de hirtie", primul pas in postprocesare este anulati aceste standardizari. Debifati din tabul Adjust toate boxurile marcate Auto.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw1.jpg

2. Acum mergeti in tabul Detail si aduceti cele trei cursoare (CS2) la zero

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw2.jpg

3. mergeti la tabul Curve, alegeti din cele patru variante de Tone Curve pe Linear

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw3.jpg

4. acum duceti-va pe triunghiul mic de Settings din dreapta si alegeti acolo Save New Camera Raw Defaults. Acum aveti foaia de hirtie nou-nouta pe care incepeti lucrul, adica imaginea voastra asa cum ati captat-o. In cazul meu se vede clar ca am avut o vreme foarte inchisa si am tras la limita de toate alea ca sa obtin cit de cit o imagine acolo (1/25 este un timp de expunere foarte greu de stapinit fara trepied, la f/4 ai o profunzime aproape nula, iar ISO 200 este limita de jos pentru Nikon si veti observa putin mai incolo in ce hal de zgomotoasa este imaginea la aceasta sensibilitate)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw4.jpg

5. intoarceti-va la tabul Adjust. Alt+Click si mutati cursorul de la Exposure pina ce apar primele puncte colorate pe fondul complet negru (2.55 in cazul de fata). Click aici (vezi mai departe, la raspusurile pentru Rudi si Domi) pentru Punctul de Alb.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw5.jpg

6. Alt+click si mutati cursorul de la Shadows pina ce alar primele puncte colorate pe fondul total alb (8 la noi). Click aici pentru punctul de negru.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw6.jpg

7. Aranjati cursoarele de Brightness (pentru inviorare midtones), Temperature (pentru WB-ul care va satisface) si Saturation daca este cazul. Daca doriti mai mult contrast, duceti-va la tabul Curve si aranjati-l asa cum o faceti in PS cu un JPG... puteti sa utilizati si celelalte doua presetari (Medium si Strong). Daca veti compara imaginile de jos, veti constata o mare diferenta intre ce-ati obtinut pina la acest punct (poza urmatoare) si "standardizarile" executate de camera, in mod automat (ultima poza). Aspectul histogramelor imi indica totusi ceva pierderi in Shadows dupa procesare. Nu ma intereseaza acest aspect, una la mina, fiindca poza este strimba si prin Select All\Free Transform\Crop voi pierde oricum zonele intunecate de la marginile de jos si, a doua la mina, fiindca, chiar daca poza ar fi fost dreapta, sincer sa va spun nu dai doi bani pe detaliile din umbrele de-acolo, pe unde se usureaza toti cateii enoriasilor bisericii presbiteriene... sau metodiste...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw7.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw8.jpg

8. problema generala este zgomotul de imagine. Acesta poate fi micsorat astfel: duceti-va la tabul Detail si mutati cursorul Color Noise reduction cam pina la valoarea 5-8. Apoi mutati cursorul Luminance Smoothing pe la 10. Mai jos se prezinta intii imaginea fara zgomotul corectat, iar ultima este cu corectiile descrise.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw9.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rw10.jpg

9. Daca aveti prezente Vignette-are sau Chromatic Aberrations ale obiectivului sau doriti sa le induceti, duceti-va la tabul Lens si jucati-va acolo.

In ultima instanta, cind totul va este pe plac, alegeti Open pentru transformarea in JPG si lucrul propriu-zis in Photoshop. In mod normal ar trebui sa va ramina de facut doar corectiile geometrice si Sharpening. USM si Sharpening este mult mai bine sa fie facute pe JPG, datorita lipsei de control cu care se executa transformarea RAW-JPG. Orice gresala sau exagerare in acest sens in RAW are efecte dezastruoase in JPG. Evident, daca le aveti cu feluritele filtre, acum, in JPG, e momentul cel mai bun sa le aplicati...

Domi
07-01-2007, 19:25
Foarte interesant The Rookie, eu personal iti multumesc.. numai bine

rudi
07-01-2007, 20:11
Rookie, in legatura cu procesarea cu Camera RAW din PS: spui la punctul 5 ca dupa ce se muta cursorul de la Exposure faci click "aici" pentru punctul de alb! Asemenea, la punctul 6, click "aici" pentru punctul de negru. Lamureste-ma si pe mine unde este acel "aici". Unde ciorile fac click?
Scuze.

Domi
07-01-2007, 20:58
si eu am aceeasi problema ca si Rudi, nu gasesc acel aici.. :)

the rookie
07-01-2007, 23:15
Da, e usor sa scri ceea ce faci pe un tip de computer, iar altii, care au computere diferite sa aibe dificultati in a urmari. Imi cer scuze, am descris operatiile pe un laptop cu un pad, nu cu un mouse. Uite cum faceti pe un desktop obisnuit.

Deci va duceti cum ziceam in tabul Adjust. Dupa asta apasati Alt si apoi faceti left click cu mouse, dupa ce ati plasat pointerul pe cursorul lui Exposure. Tinind atit Alt cit si click apasate, deplasati pointerul mouse catre dreapta (adica miscati de cursorul Exposure incet, catre dreapta) pina ce vedeti ca, de la total negru, pe display incep sa apara primele punctisoare colorate. Aici (adica la aceasta pozitie a cursorului) eliberati atit Alt cit si click. Imaginea revine la aspectul normal, dar in casuta Exposure apare valoarea la care v-ati oprit, care reprezinta Punctul de alb.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rd1.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rd2.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rd3.jpg

Cu Shadow faceti acelasi lucru

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rd4.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rd5.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rd6.jpg


Imaginea "dupa" arata cam asa...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rd7.jpg

Domi
08-01-2007, 18:03
gata, am rezolvat cu exposure si shadow.. Acum e altceva intr-adevar, ies pozele de o calitate mult mai buna. Si pt cei care n-au inteles, tineti apasata tasta Alt si cu mousul mutati cursorul de exposure si pe urma pe cel de shadow.. Multumesc The Rookie

the rookie
08-01-2007, 18:09
- continuare - {FOR ABSOLUTE BEGINNERS | 2 - Obtinerea compozitiei corecte... din prima}

Inainte sa trecem mai departe la iluminare vom mai zabovi inca o clipa asupra fetei omenesti. Am amintit de fotogenicitate si am subliniat o eventuala explicatie a acesteia ca aplicatie directa in fotografie. Insa chipurile omenesti sint nu numai fotogenice. Chipul omenesc mai poate avea cel putin doua aspecte inedite din punct de vedere fotografic, care pot induce prin contact vizual direct felurite reactii: anonimitatea si frumusetea (si antonimul sau).

Primul aspect este deosebit de interesant datorita unicitatii sale. Exista persoane ale caror figuri se uita imediat si orice ai face nu ti le poti reaminti, ba mai mult decit atit, daca le revezi nici macar nu ai vre-o urma de senzatie de deja vu. Intr-un studiu facut de Linney de la Maxillo Facial Unit at University College Hospital, Londra, s-a ajuns la concluzia ca nu exista nici un indiciu sigur ca aceste fizionomii ar avea niste puncte de masurare sau niste dimensiuni aparte fata de "media figurii umane" obtinuta pe computer si executata la Case Western Reserve University, Cleveland, OH. Poate ca tocmai de aceea oamenii cu asemenea caracteristica speciala sint cautati pentru munci unde se cere diluarea identitatii si recognoscibilitatii faciale si fotografierea si suprapunerea este singura modalitate de recunoastere neechivoca prin analiza vizuala.

Frumusetea este o alta caracteristica deosebit de interesanta a fetei umane. Nu vorbim acum de sex appeal, in care orice asimetrie este incitanta si binevenita, iar raspunsul pozitiv este pe cit de variabil in intensitate, pe atit de individualizat. Oricit ar parea de bizar, in ciuda raspunsului unic, sex appeal-ul nu se poate standardiza (desi unele industrii tare mult ar dori asta), fiindca nu depinde exclusiv de frumusetea faciala, ci este intim interconectat cu aspecte ale analizei vizuale pseudo-simultane ale multor alte zone ale corpului omenesc, a posturii, a atitudinii generale. In portretistica putem vorbi eventual de cite un standard de frumusete faciala dat de exemplu de Venus din Millo. S-a observat ca relativ numerosi artisti (da Vinci, Dali, le Corbusier) au inclus in operele lor "ratia de aur" si aceasta a determinat in cam tot secolul trecut elaborarea multor experimente psihologice extrem de semnificative in ceea ce ne priveste ca animale sociale, dar care nu au elucidat inca daca exista cu adevarat o formula a frumusetii faciale.

Fechner inca prin 1860 a taiat diverse dreptunghiuri ale caror ratii intre lungime si latime erau diferite si le-a plasat in fata unor indivizi. Majoriatea celor alese au fost cele cu ratiile 1.75, 1.62 si 1.5, iar dintre acestea 1.62 a fost preferatul absolut. Nici Godkewitsch, 1974, si nici McManus, 1980, nu au reusit sa repete rezultatele lui Fechner, dar Langlois a pus la punct teoria "medierii" si a "prototipului", iar Heseltine si Lowey au gasit independent ca distanta de la barbie pina la linia sprincenelor imparte fata in ratii constante. Totusi ideea generala este ca artistii care au lasat in urma lor portrete de valoare, s-au departat de la mediile sociale ale aspectului fetei producind mai degraba unicate. In pofida atitor experimente conduse cu multa acuratete si seriozitate se pare ca totusi frumusetea chipului omenesc depinde pina la urma de cel care o priveste si toate schemele si liniile inchipuite de esteti pe diverse portrete sint de fapt speculatii. Un lucru este insa de o importanta de necontestat: pentru ca sa distingi frumusetea sau uritenia este nevoie de lumina.

C. Iluminarea

Mi-am adus in ultimul timp tot mai mult aminte de un aspect care "se uita" cu desavirsire, evident in goana nebuna dupa absolut, dupa artistic cu orice pret, chiar si unde nici dracu nu se asteapta sa gaseasca asa ceva. Cind am dat peste ce scria intr-un post o "colega", care se referea la diversi indivizi cazuti in diverse extreme... "totul gri, intunecos si musai e arta", mi-am zis ca nu sint singurul care gindeste asa. Se uita, ziceam, ca fotografia moderna se imparte strict, dupa cam multi autori, in estetica si narativa. Iluminarea este menita sa creeze in primul rind fotografia, indiferent ca aceasta se adreseaza unei analize sau unei sinteze pe care observatorul o exercita mai mult sau mai putin voluntar la digerarea ei. De aceea, a vorbi despre iluminare la estetica (nu aici, ci in general), nu mi se mai pare chiar foarte corect in epoca documentarista, a fotojurnalismului nu de razboi de exemplu, ci de wildlife macro, sa zicem.

Puterea noastra de perceptie a inegalitatilor in suprafata, a distantelor relative, de fapt a formei si a pozitiei corpurilor, depinde aproape in totalitate de lumina si umbra. Ochiul "intelege", prin puterea obisnuintei si prin educatie, ca este vorba de un corp solid si nu de o suprafata plana, atunci cind contemplam un desen sau o fotografie a unei cladiri, de exemplu. Am folosit verbul a intelege, fiindca in cazul reprezentarilor grafice ale realitatii este vorba nu de o preceptie simpla, ci de o deductie. Daca avem de-aface cu un desen, artistul schiteaza liniile principale ale cladirii. Daca insa incepe sa "piarda" putin gri in anumite parti ale liniilor, ca prin farmec totul incepe sa apara ca o proiectie spatiala (stiu ca suna putin ciudat...), sa capete relief. Daca treaba e facuta corect, desenul incepe sa sugereze tot mai exact ceea ce este in realitate si capata, pe linga lungine si latime, adincime. In prezent exista tehnici (stereofotografia bifocala, suprapunerea a doua fotografii vizibile in unghiuri usor diferite, holografia, dubla proiectie cinematografica) capabile sa "prosteasca" ochiul intr-asa un hal incit, chiar daca incercam sa dublam perceptia sa zicem adaugind simtul tactic (pipaitul), mintea refuza sa reordoneze imaginea si sa o considere ireala. Dar despre asta vom vorbi mai pe indelete la "iluzii".

Paralela facuta cu tehnica umbririi din desen are o logica. Oricine a trecut de mai multe ori pe linga o cladire cu o arhitectura ceva mai elaborata a observat amanunte mai mult sau mai putin semnificative in functie de timpul zilei, mai precis in functie de conditiile de iluminare. Citeodata, desi diurna, lumina este atit de uniforma, datorita filtrarii prin nori (fenomenul de difuzie), incit cladirea pare ca nu are nici o umbra, nicaieri in jurul corniselor sau ornamentelor de pe colonade si apare plata, fara adincime, fara relief, ca o reprezentare bidimensionala de cea mai pura aparenta. Evident ca o fotografie realizata in astfel de conditii, departe de a constitui in avantaj, va suferi de aceleasi defecte de platitudine. Desi caracteristic vremii inchise, fenomenul poate apare si in conditii de iluminare puternica, realizata cu prea multe surse artificiale de lumina care au intensitati apropiate (reflectoare sau panouri reflectorizante). Desi histogramele pot avea un profil excelent, ceea ce este reprezentat de "umbre" este tot proiectia unor suprafete frontale, umbrele fiind de fapt inexistente si, in consecinta, relieful nul.

Daca norii sunt subtiri, dar nu exista stralucirea directa a soarelui, umbrele incep sa apara, delicat, marcind prezenta de necontestat a reliefului. Mai departe insa exista o lumina (numita de unii artisti "divina"), pe care orice fotograf cu oarecare experienta o poate desigur recunoaste imediat, care este foarte aproape de stralucirea directa a soarelui, dar nu este chiar acolo inca. Se manifesta atunci cind norii sint extrem de subtiri, sau cind lumina cade aproape paralel cu orizontala, sau cind se folosesc ceva mai de la distanta cutii difuzante cu material aproape transparent. Este de fapt lumina care ne da cele mai bune fotografii, cu detalii in umbre si in zonele luminoase, care cer un efort minim in deductie, deci care apar parca de la sine naturale.

Daca mergem mai departe alaturi de mama natura, si ne situam in plin soare, incepem sa avem de-aface cu notiunea de contrast propriu-zis (unii autori sint mai ingaduitori cu aceasta categorie si introduc in aceste cazuri notiunea de contrast "excesiv"... dupa acceptia logica contrastul nu poate fi definit ca "normal" sau "redus", fiindca atunci de fapt nu mai putem vorbi de "contrast"... ma rog... semantica). Nici ochiul nu poate face fata observarii secventiale in timp a detaliilor din umbre sau din zonele stralucitoare, fiindca se produce fenomenul de "orbire" temporara la trecerile sacadice intre zonele de extrem. Nici filmul si nici senzorii nu se comporta diferit, iar rezultatul este arderea extremelor. Daca incercam sa micsoram sensibilitatea de inregistrare printr-o metoda oarecare, efectul va fi din pacate cu atit mai departe de realitate cu cit lumina va fi mai puternica si mai directionata. Despre asta am vorbit mai in amanunt in alta parte.

In portretistica sint valabile aceleasi principii ale naturii luminii vis-s-vis de impactul cu volumele si crearea umbrelor. Un singur lucru este mult mai usor decit in peisagistica. Poti muta atit subiectul cit si sursele de lumina, dar bineinteles ca imprejurarile nu au intotdeauna efecte pozitive. In mod bizar, in aceasta dificila ramura a vizualului, Scila si Caribda sint mult mai evidente: lipsa de contrast si relief, platitudinea, confera portretului o expresie prosteasca, sau, mai bine zis, nu chiar atit de inteligenta ca in realitate, iar contrastul excesiv produce inutil trasaturi exagerate, dure.

Am sa prezint aspecte practice legate de iluminarea naturala si artificiala ca un subiect aparte, ceva mai incolo.

the rookie
27-01-2007, 21:05
Dupa ce am vazut cam cum trebuie abordat modul de lucru cu RAW, am sa prezint cam acelasi algoritm pentru mult utilizatele JPG, deci postprocesarea elementara JPG. In principiu, pasii sint cam aceiasi, deosebirea este ca la JPG majoritatea informatiei (contrast, luminozitate, culoare, ton) au fost prestabilite si "ingropate" in fisier. Corectiile care se mai pot face sint fie minime, fie distructive (de obicei manifestate prin pixelari puternice, ireparabile). Dat fiind ca acest tip de fisiere este insa preferat pe scara larga, la nivelul nostru de amator, cu toate dezavantajele evidente, tratarea sa corecta este foarte importanta.

1. Se alege fotografia optima ca expunere sau/si ca rezultat al bracketarilor. Aceasta alegere se face exclusiv bazat pe studiul astectului histogramei. Graficul trebuie sa cuprinda toti pixelii utili in interiorul limitelor 0-255. Daca graficul are aspect de clopot (Gaussian) poza noastra va avea tonurile de mijloc foarte "prezente", ceea ce intereseaza, dar contrastul va fi redus, lipsind umbrele si zonele luminoase, situatie care va conferi platitudine. Acest caz este tipic pentru a necesita postprocesare si aceasta se poate face cu rezultate acceptabile.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bell.jpg


Doua cazuri limita ale clopotului gaussian il constituie tipurile de poze "low key" si "high key", unde "clopotul" este deplasat pe axa icsilor catre stinga, respectiv catre dreapta. De obicei artistul fotograf exagereaza cu buna stiinta, iar clopotul nu mai apare ca atare, ci ca o zona cu pixeli inalti, care nu se mai vad pe histograma, fiind dispusi la valori de distributie foarte mari. Unii mentin prezenta doar a citorva pixeli in zona opusa, pentru marirea efectului si promovarea iluziei unui pseudo contrast. Altii insa spun ca de asa ceva nu este nevoie in abordarea unei fotografii cu o "cheie" oarecare... dracu sa-i inteleaga... Pentru cele doua exemple: la prima poza luminile, iar la cea de-a doua bradutii suplinesc cei citiva pixeli antagonisti de care vorbeam... Observati ca clopotele nu se termina pur si simplu, ci se transforma linii orizontale care se "tirasc" de-alungul axei pina in zona opusa, si se mai catara si pe verticala un pic.


Low Key (example)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lokey.jpg


High Key (example)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hkey.jpg


Daca histograma are un aspect de "smiley", atunci poza va avea un contrast excesiv, cu umbre puternice, zone luminoase orbitoare si o pronuntata lipsa a tonurilor de mijloc. Daca nu sint obtinute intentional, din expunere, cam asa arata pozele la care se ajunge in urma postprocesarilor excesive si care iau in disperare, prin intunecari, tulburari, tonari si adaugare de zgomote, calea facaturilor "artistice"...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/smiley.jpg


In fine, un aspect constant al ariei curbei va reprezenta o poza normala cu contrast constant pe toata luminozitatea. Acest caz ultim este de dorit a fi obtinut direct din expunere, fiindca postprocesarea ceruta, pentru a accentua diverse zone de interes si fara a distruge total altele, este foarte discreta.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/constant.jpg


Ratiunea descrierii workflow-ului urmator este obtinerea unor imagini cu histograme acceptabile, cit mai asemanatoare cu ultimul caz.

Un caz particular (si citeodata norocos) este distributia mai multor clopote gaussiene exact in zonele importante de luminozitate.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/multibell.jpg



2. Dar, inafara histogramei, sau, mai bine zis, pina la obtinerea histogramei corecte, si, fiindca am pomenit mai inainte despre fotogenicitate, iata un tabel sintetic care va indica, in functie de subiect si de genul de iluminare, cam ce sanse aveti ca fotografia sa iasa acceptabila din punct de vedere subiectiv, exploatind iluminarea cea mai avantajoasa.

o cruce - la gunoi
doua cruci - bun pentru web
trei cruci - pentru pus in rama
patru cruci - pentru concurs


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/photogenicity.jpg



3. Orice imagine, indiferent de calitatea histogramei sau de fotogenicitatea sa, are nevoie de doua feluri de postprocesari: un gen de postprocesare globala, adica pentru toata imaginea, si postprocesari locale, adica numai pe anumite zone. Dupa stabilirea si corectarea geometriei, primul si cel mai important pas este stabilirea corecta a nivelului de alb al imaginii. Exista mai multe moduri de lucru si am sa va prezint doar un exemplu. Pentru mai multa flexibilitate, se deschide JPG-ul si se salveaza ca PSD. Apoi se analizeaza unde anume se doreste sa se faca masuratoarea nivelului de alb. Am ales special o poza cu o dominanta foarte grea de siclam (cyan). Prin apasarea F8, se activeaza Info, in tabul care contine Navigator si Histograma. Aici observam ca dominanta de siclam se traduce, intre altele, prin absenta rosului, adica prin valoarea sa redusa (195) din tabela cu informatii corespunzatoare punctului (din cer) ales pentru analiza.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/white-level0.jpg


In consecinta, vom activa functia Levels, de-acolo vom alege canalul Red si vom norma manual histograma.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/white-level1.jpg

Procedam la fel cu celelalte canale din Levels. Ajustarile este de preferat sa se faca in layeruri succesive separate. Cind ne-am plictisit si credem ca am facut o treaba buna, verificam albul (cerului). Eu am inclus doua puncte de analiza, dar nu asta e important si nici faptul ca poza mea nu atinge chiar un nivel perfect de alb. Un alb perfect trebuie sa fie 255, 255, 255.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/white-level2.jpg


4. Procedam la fel cu nivelul de negru, care este perfect la 0, 0, 0. Eventual aici se poate folosi cu multa precautiune functia Curves.

Stabilirea acestor doua puncte este extrem de importanta si trebuie facuta inainte de orice incercare de corectie reala a Saturation sau Curves, si care urmeaza in mod normal. Dupa toate aceste ajustari se resalveaza poza ca JPG.

the rookie
28-01-2007, 07:04
In continuare, dupa ce am vazut care sint reglajele fundamentale pe o imagine, vom intra putin in amanunte legate de corectii JPG importante, ceva mai in detaliu, pentru cazurile (foarte frecvente) in care unei imagini pare ca ii lipseste "ceva", nu are contrast destul sau parca culorile sint cam lesinate... Aceste modificari se vor face pe o imagine JPG si se va lucra simplificat, chiar cu functii specifice monostrat, adica asa cum de-altfel va place tuturor celor care va "grabiti".

Pornim de la o poza careia i-am indreptat linia orizontului si pe care am cropuit-o si pina la urma am obtinut poza:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/det0.jpg


O analizam (cum am descris anterior) si vedem ca in cele doua puncte arbitrare (ochiometric) de extrem (punctul de alb si punctul de negru) valorile canalelor nu ating valorile teoretice 255, 255, 255, respectiv 0, 0, 0. Canalul albastru pare predominant in alb (245), iar cite ceva din fiecare canal este prezent in negru (18, 15, 22).


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/det1.jpg


Dupa ce ne-am jucat cu Levels in fiecare canal in parte, vedem ca poza atinge acum atit albul cit si negrul perfect.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/det2.jpg

Evident ca nu este nimic de facut cu zona (redusa) arsa din Highlights si este datorata faptului ca latitudinea de expunere nu este atit de larga precum o solicita realitatea. De asemenea, culorile nu mi se par de loc asemanatoare cu ce-am vazut in realitate.

Ia sa examinam din nou histograma originala... Pai se vede clar ca cele trei culori nu au maximele midtones (tonurilor de mijloc) in acelasi punct, ci sint una de-a dreapta si alta de-a stinga peakului (virfului) canalului verde. Odata ce ne-am fixat extremele pentru fiecare canal, hai sa ne jucam cu cursoarele mediane, si anume sa-l aducem pe cel corespunzator canalului rosu catre dreapta si pe cel corespunzator canalului albastru catre stinga, pina ce ambele de suprapun cit mai bine peste cel verde, acolo unde era el. Si facem minunea asta tot cu functia Levels, alegind canalele respective si mutind cursoarele mediane acolo unde vedem maximele peak-urilor. La urma, ne verificam in RGB. Rezultatul e cam asa:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/det3.jpg


Daca ne uitam la valoarea Median-a a curbei Levels vedem acolo 123, in loc de 128 (nu se vede in attachment), care ar fi exact jumatatea axei de Brightness. Cesi in cazul meu diferenta este nesemnificativa, totusi am s-o reduc total. Voi face asta cu functia Curves, astfel: imi voi alege pe curba un punct oarecare si apoi ma voi duce la Input si voi introduce valoarea mediana gasita (123), iar la Output, punctul unde vreau sa aduc luminozitatea, 128. Chestia asta o pot face si in Levels introducind pentru cursorul median valoarea 1.04 (adica 123X1.04=128...).


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/det4.jpg


Ei, parca-mi incepe sa semene cit de cit... Dar culorile par cam diluate. Pai, pentru asta, exista o solutie (la acest moment) simpla. Functia Saturation.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/det5.jpg


Si, fiindca la asta se recurge in orice caz la o imagine digitala, un ultim retus (tot global) cu USM (500, 0.9, 4)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/det6.jpg

Cam atit, pentru inceput... cam plin de pixeli, dar asta e cind nu folosesti Layers.

the rookie
09-02-2007, 08:55
Am parcurs din nou topicul. Am observat ca sint multe promisiuni cu "voi reveni" de care nu m-am tinut inca. Una dintre ele este functia Threshold. Am sa profit de aparitia unui articol bine structurat despre claritate (Grey) si am sa exemplific utilitatea practica a acestei functii, intr-o postprocesare monostrat a unui fisier JPG.

Explicatia faptului ca filtrul Unsharp Mask, USM, este de preferat celui Smart Sharpen rezida tocmai existenta functiei Threshold in primul caz.

Indiferent cit de buna ar fi tehnica si aparatura fotografica folosita, imaginile digitale necesita o clarificare (sharpening) pentru ca sa capete un aspect optim, fiindca procesul captarii digitale introduce un anumit grad de "inmuiere" a contururilor. In alt lucru important este aplicarea USM ca ultim pas al postprocesarii. Am mai reiterat aceste lucruri si cu alte ocazii.

Locatia luata in exemplu a implicat folosirea filtrului de polarizare a carui actiune este asemenatoare cu imaginile urmatoare (off topic...)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/th001.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/th002.jpg

a - dupa ce imaginea a capatat toate corectiile de care tocmai am vorbit in discutia anterioara, se executa un Flatten Image (daca este cazul).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/th003.jpg

b - pentru aprecierea justa a rezultatului filtrului USM, imaginea trebuie privita cu mare luare aminte si pentru asta se alege View\Fit on Screen. Privirea de ansamblu este extrem de folositoare, insa Actual Pixels, 100%, nu este necesara. Aceasta prezentare va apare oricum in fereastra mica, generata de filtrul USM, unde ne putem muta, printr-un simplu click, in zonele de observatie dorite, adica exact acolo unde consideram necesar din examinarea globala de pe monitor.

c - se apeleaza Filter\Sharpen\Unsharp Mask. Din examinarea imaginii se decide modul general de utilizare a functiilor filtrului. Daca imaginea contine multe detalii atunci are nevoie de cel mai civilizat USM posibil, iar daca este o imagine mai putin complexa din punct de vedere al contururilor, USM trebuie aplicat cu mai multa darnicie. Deci fiecare imagine va avea setari individuale ale acestui filtru si adoptarea unei subrutine Actions (vom reveni) nu are nici un sens, decit la serii de imagini obtinute de exemplu prin bracketing in vederea HDR... si nici acolo de fiecare data.

Un exemplu de imagine cu ceva mai multe detalii ar fi aceasta:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/detailed.jpg

dar vom continua pe imaginea de mai jos, initial aleasa, fiindca lucrurile apar mult mai evident acolo.


d - cel mai important parametru al filtrului USM este Radius. Se incepe cu Amount maxim (500%) si Threshold minim (0).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/th004.jpg

e - radiusul pentru imagini cu detalii poate lua valori intre 0.4 - 1, iar pentru detalii mai sarace intre 2 si 3. Odata aleasa valoarea optima, la ochi, se incepe micsorarea halourilor prin reducerea Amount. Daca Radiusul este utilizat cum trebuie, pozele cu detaliu vor solicita o reducere a Amount pe la 200-300%, iar pentru cele mai simple, probabil 75-125% este suficient .

In cazul de fata am folosit intii un set de valori corespunzator unei imagini fara detaliu:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/th005.jpg

Si aici, setarile unei imagini cu detaliu:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/th006.jpg

f - acum intra abia in actiune functia Threshold. Se examineaza portiunile de imagine uniforme, fara schimbari de contur adica. Se observa ca acestea nu sint tocmai "netede". Aspectul nisipos se reduce cu ajutorul ei. In mod normal, valoarea Threshold se stabileste intre 4 si 8.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/th007.jpg

Trebuie sa incercati singuri, fiindca vad in ultima imagine niste artefacte care se datoreaza Save for Web, si nu postprocesarii propriu-zise, iar in cazul in care in loc de afisare web ar urma un print, sint convins ca acestea nu vor mai fi prezente.

Din nou, imaginea luata in discutie nu este nici pe departe cea mai reprezentativa si unii ar putea argumenta ca demarcatia dintre zone de contrast diferite defineste o linie de detaliu, care trebuie tratata ca atare, indiferent daca este singura existenta pe o imagine... Si as fi cu totul de acord cu acestia...

marius
09-02-2007, 09:25
the rookie multumim pt. efortul tau. E incredibil cata rabdare si bunavointa ai.
Tabelul cu fotogenicitatea luminii mi-a placut indeosebi. Am sa-l iau in considerare.
Inca ceva ... personal sunt intrebat deseori despre problema de "dynamic range" la fotografiile de peisaj (contrastul excesiv lumina-intuneric). Ai postat deja un astfel de tutorial? Daca exista, as face o trimitere la el cand voi mai fi intrebat.

Numai bine.

the rookie
09-02-2007, 16:17
Rudimente despre Dynamic Range. Foarte recent a aparut un articol care face o comparatie intre diverse produse software cu privire la notiunea amintita, de Dynamic Range si referitor la aplicatia sa directa, functia HDR (PE5, CS2 si altele similare).

marius, un astfel de "tutorial" a fost postat in alta parte, dar intre timp l-am sters. Problema cea mai mare a mea este ca nu am dat o importanta deosebita HDR si asta admit ca este o gresala, dar am un motiv foarte serios: este extrem de dificil sa mentii o aliniere constanta de-a lungul seriei necesare de fotografii (dupa multi autori cam 10), chiar daca utilizezi un trepied foarte solid si ai de-aface cu un peisaj linistit si static (de exemplu). Prin urmare rezultatul final al prelucrarii batch-ului va contine inerent nepotriviri de contur. Imi aduc aminte ca exemplul pe care il dadeam acolo prezenta o imagine catre mal, luata in Golful Chesapeake, linga Green Point Marina, Kent County, MD, unde pun de obicei barca si o iau aiurea pentru un intreg weekend. Seriile erau facute de pe o insula, nu din barca evident, cu folosirea trepiedului greu. Pe fundal aparea o barcuta care avea un catarg inalt si toate chingile si parimele de rigoare la locul lor. Am facut cred ca 20 de serii, dar a fost imposibil sa obtin "un singur" catarg, iar rezultatul HDR-urilor (vreo 15 poze pe serie) a fost foarte bun din punct de vedere al dinamicii, dar inutilizabil din punct de vedere al claritatii... Desi vremea era deosebit de calma, unduirea apelor a indus in imaginea finala combinata acel aspect de vibratie, intolerabil. Am sa postez aici o imagine cu aspectul seriei de poze alese si precum si rezultatul final (jalnic, cum ziceam) al HDR.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment19.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment20.jpg



Dar sa o pornim cu inceputul si in mod organizat. Pentru definitii, consultati
http://www.dpreview.com/learn/?/Glossary/Digital_Imaging/dynamic_range_01.htm
http://www.dpreview.com/learn/?/key=tonal+range

Atunci cind o poza nu ne furnizeaza simultan detalii in umbre si in highlights din cauza luminii puternice sau nepotrivite, fie ne rezumam la o compozitie in care punctele de interes evita vizionarea zonele extreme, fie folosim functia HDR. Aceasta functie cere executarea unei serii de fotografii ale aceluiasi cadru, care incepe din zona subexpunerii, pentru distingerea detaliilor din highlights si se termina cu o poza supraexpusa, care releveaza detaliile din umbre. Rezultatul final apare prin compunerea ponderal mediata a imaginilor componente, asemanator, foarte simplist vorbind, cu suprapunerea unor diapozitive. O astfel de serie (redusa ca numar de poze) este si aceasta (va rog sa urmariti alura histogramelor):

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment4.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment5.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment6.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment7.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment8.jpg
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment9.jpg

Functia HDR se gaseste aici:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment1.jpg

Se aleg toate pozele pe care le consideram pentru batch:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment2.jpg

the rookie
10-02-2007, 08:02
Se executa functia (observati alura aproape perfecta a histogramei combinatiei finale)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment3.jpg

Se coboara adincimea culorii la o valoare care poate fi operabila, 8 (in mod curent, unde sint active toate functiile PS) sau 16 biti, pentru a corecta Levels, Curves si Saturation

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment10.jpg

Nu am mai executat aceste corectii, fiindca m-au evervat urmatoarele lucruri:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment13.jpg

Adica miscarea datorata vintului si apei, precum si zonele absolut arse din highlights, care in 32 biti nu au aparut atit de deranjante si parca nici in 8 biti, dar nu mi-au placut de loc. Afara de asta, intentia mea a fost sa arat doar cum lucreaza functia. Total cinstit, expunerea de la mijloc este, dupa mine, mai buna decit rezultatul HDR:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment15.jpg

Prin aplicarea Autolevels si a Brightness and Contrast se poate distruge insa totul (cum afirmam pe la inceputul threadului)...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/attachment17.jpg



Sa profitam totusi de pe urma rezultatelor mele deplorabile si sa trasam niste reguli pe care trebuie sa le respectam la recrutarea componentelor unui batch HDR (McHugh):

1. In primul rind trebuie sa discernem bine necesitatea aplicarii HDR. Masuratoarea "centrala" a iluminarii, care se alege in modul manual de expunere, are desigur avantaje nete fata de cea multi-zonala. In primul rind se stabileste clar o expunere perfecta asupra subiectului care trebuieste situat exact un centrul cadrului pentru aceasta estimare. Apoi, cu butonul declansatorului apasat la jumatate, ne putem muta de-acolo si putem compune cadrul. In acest moment se produce inevitabil debalansarea masuratorilor, fiindca acum centrul masoara alta iluminare, deci zonele care nu pica exact in ce am masurat la inceput vor fi prost expuse. Dar, cum am zis, noi avem deja degetul pe declansatorul tinut in regim de preprogramare si din acel moment... rien va plus... si cel putin subiectul va iesi perfect. Tocmai insa din cauza zonelor adiacente imperfecte, fabricantii au decis sa vina cu sistemul de aproximare multi-zonal si cu tot felul de subprograme (pentru flori, pentru portret, pentru grup, pentru peisaj, pentru sport, pentru amurg si rasarit, etc., etc.) destinate unor situatii mediate statistic de iluminare, pe numeroase imagini standard, inglobate cu darnicie in memoria aparatului. Si chestiile astea desigur ca functioneaza pe automat sau pe un program dedicat, dar se vor potrivi numai rar 100% cu situatiile noastre din teren. Pozele facute vor avea prin urmare zone din umbre sau din highlights care nu vor fi lizibile. Vor exista si poze facute "la plezneala" care nu vor etala clippinguri deranjante, vor putea fi acceptate si astea sint cazurile foarte fericite. Dar intotdeauna va exista eventual o zona, un guler imaculat, un puf de nor alb, o bucatica de soare aflat in contre-jour sau intr-o reflexie oarecare, care ne vor "orbi" din prima si vor atrage atentia de la compozitie in mod inutil. Sau vre-un bolovan, vre-un spate de pom, un par negru abanos sau vre-un dedesubt de pod, in care ne vom cufunda privirea cautind zadarnic amanuntele haului beznei de-acolo si si acestea vor constitui puncte inutile de distragere. Desigur ca o alta solutie este aplicarea filtrelor GND (gradual neutral density), dar si aceasta va fi limitata de geometria si de particularitatile compozitionale ale imaginii. In concluzie, de fiecare data cind avem de-aface cu zone de iluminari distribuite complicat in compozitie si care depasesc ca diferenta absoluta cei 4-5 EV pe care se bazeaza masuratorile exponometrului din vizor, nu avem de ales si trebuie sa folosim HDR (in ambele exemple alese de mine, desi diferentele depaseau valorile de iluminare de mai sus, zonele extreme nu prezentau detalii semnificative si nici nu erau de vre-un interes, deci folosirea HDR nu era justificata practic)

2. In al doilea rind trebuie sa cunoastem foarte bine limitarile metodei HDR, precum si modalitatile de adaptare la o practica menita sa aduca cele mai bune rezultate. In primul rind trebuie sa ne precizam zona de umbra in care dorim ca detaliile sa mai fie vizibile. Trebuie sa alegem cea mai joasa valoare a ISO posibila, pentru evitarea zgomotului de imagine. Apoi, tinind seama de cerintele de DOF ale compozitiei, ne fixam valoarea f/stop (a diafragmei). Dupa aceea alegem o valoare a timpului de expunere superioara la 1/100, de la care pot apare vibratii din cauza apasarii manuale a declansatorului, dar tinind seama de cantitatea de miscare dorita in compozitie. Cam cu aceste setari (sau cu un compromis oarecare) trebuie sa ne gasim in zona cea mai intunecata a scalei exponometrului, fara ca cursorul sa clipeasca. Acum ne deplasam in zona cea mai luminoasa a cadrului, din care dorim sa vedem detalii (atentie: alegeti aceasta zona cu bun simt, nu depasiti posibilitatile ochiului omenesc... nu veti fi in stare sa distingeti petele solare, indiferent ce giumbuslucuri veti face cu setarile... fiti realisti). Aici masurati cantitatea de lumina prin deplasarea unui singur "robinet" de-o data. De exemplu, diafragma (daca DOF-ul propus va permite) apoi timpul de expunere (tot in limitele compozitionale permise). Daca va ia mai mult de 10 f-stopuri sau diviziuni ale vitezei declansatorului ca sa atingeti capatul zonei luminoase a exponometrului, fara ca acul acestuia sa clipeasca, atunci... aveti neaparata nevoie de HDR. Daca nu, atunci dati-i drumul la pozat ca n-aveti diferenta de lumina (gamut) care sa va dea bataie de cap prea mare. Stiu ca suna complicat, dar nu este! Unele camere va dau chiar highlight-urile aiuristice automat. Incercati si va veti prinde imediat, plus ca ar fi trebuit deja sa stiti cum se masoara lumina si totul despre teoria zonelor, ca incepatori ce sinteti... Atentie insa: nu exagerati nici cu numarul de poze luate in vederea largirii dinamicii fiindca supraexpunerile si subexpunerile duc la diluarea culorilor.

Inafara de stabilirea oportunitatii si de decizia justa a folosirii HDR trebuie sa mai tineti seama de amanunte legate de miscarea din cadru, la care, din cauza ca sinteti obisnuiti sa fotografiati frinturi de timp, nu va ginditi. Cadrul vostru trebuie sa fie cit mai static, mult mai static decit la fotografia in IR, de exemplu. Orice miscare prezenta va duce la inadvertente de montaj ulterioare. Flacarile, vintul, valurile, fumul, trecerea pietonilor si a masinilor prin cadru, schimbarea pozitiei norilor, toate astea nu aveti cum sa le opriti, dar trebuie sa stiti ca va pot compromite rezultatul final. In primul rind, ca sa excludeti erorile pe care le puteti voi insiva induce, aveti nevoie de un trepied solid, cu un cap de panoramare care sa permita inghetarea reala a camerei si pe care trebuie sa-l asezati pe o suprafata lipsita de vibratii (departe de linii de tren, camioane, tancuri, sau alte vehicule grele, piste de avioane, poduri elastice, etc., etc., la fel ca la fotografia de noapte si astronomica). Un cablu flexibil sau o telecomanda sint necesare de asemenea. Schimbarea setarilor trebuie sa se faca cu cea mai mare delicatete posibila. Odata ce simtiti ca ati schimbat pozitia camerei, nu mai pierdeti vremea... luati-o de la capat cu seria respectiva.

In sfirsit, in definitia data dynamic range pe unul dintre siturile de mai sus se mentioneaza ca formatul RAW asigura potential o dinamica mult superioara (teoretic, cea a senzorului) formatului JPG, care este limitata la ce a prestabilit camera. Intrebarea care se pune logic este: pai, daca e asa, oare n-as putea emula eu o serie JPG destinata pentru HDR pornind de la o singura imagine RAW, ca sa scap dracului de toate neajunsurile enumerate? Unii spun ca da si, in incheiere, am sa descriu pe scurt acest algoritm.

Functia HDR de pe o singura imagine RAW. Am sa folosesc o imagine care in mod normal ar cere o adevarata prelucrare HDR, datorita faptului ca distanta dintre shadows si highlights depaseste cu mult chiar limitele senzorului utilizat (Nikon D50). Histograma are aspectul ilegal de "smiley", avind deci extremele puternic amputate. N-avem ce face si trebuie sa pornim de-aici. Vom deschide imaginea de 9 ori si o vom salva tot de 9 ori fiecare avind setarile de "As Shot", si celelalte cu "Auto" nebifate. De asemenea, cum am indicat undeva, ceva mai devreme in thread, Detail\Luminance Soothing la valoarea pina in 15, si Color Noise Reduction* la 4-5, iar Curve Tone alegeti Liniar. Singurul reglaj pe care il vom varia este Adjust\Exposure. Prima imagine salvata va fi la -4.00, apoi -3.00, -2.00, -1.00, 0.00, +1.00, +2.00, +3.00, +4.00. Desigur ca puteti folosi scale reduse la 5 imagini sau chiar la 3. Modul de lucru cu HDR este cel aratat anterior. Nu este evident necesar sa mai folositi optiunea Attempt to Align.
_______________________
* - Color Noise Reduction NU Shaprness (eroarea imi apartine!!!!)


NOTA: depinzind de particularitatile imaginii, Photoshop va poate refuza accesul la rezultatul functiei HDR printr-un mesaj de eroare in care se specifica faptul ca functia nu poate construi o imagine HDR utila din cauza lipsei de dinamica. Acest caz devine destul de complicat si trebuie sa reveniti in convertorul RAW si sa incercati sa alterati si celelalte functii (contrast, luminozitate, culoare, etc.), pina ce obtineti imagini pe care HDR poate lucra. Daca o asemenea situatie apare si nu vreti sa va complicati prin incercari, atunci singura solutie este suprapunerea manuala a imaginilor sursa, la care s-a variat Exposure. Amestecul se executa prin stabilirea justa a opacitatii straturilor. In primul rind se porneste de la imaginea initiala la care se da un Duplicate Layer la Background. Apoi se copiaza celelalte variatiuni ale imaginii in straturi diferite si independente. La sfirsit se regleaza opacitatile fiecarui strat dupa cum urmeaza:
- pentru 3 imagini 33.33%
- pentru 5 imagini 20%
- pentru 9 imagini 11.11%

Aici puteti observa o comparatie facuta intre imaginea originala (stinga) si o imagine prelucrata din 3 componente.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/orig_merged.jpg

Desi nici una dintre variantele aratate nu se compara ca dinamica finala cu prelucrarea imaginilor reale prin HDR, totusi unii autori afirma ca prelucrarea pornind de la variatiuni ale Exposure in convertorul RAW este net superioara uneltei Image\Adjustments\Shadow/Highlight.

the rookie
15-02-2007, 06:17
FOR ABSOLUTE BEGINNERS | 3 - Obtinerea compozitiei corecte... din prima

Daca in zonele precedente ale discutiei am considerat sfaturi compozitionale elaborate pe la inceputul secolului 19 (Peisagistica, Portretistica, Iluminare), in cele ce urmeaza vom trece in revista pe scurt sinteza compozitiei fotografice, asa cum este vazuta in secolul 21, mai precis prin februarie, a anului 2007 (Birchall si Hawkins)... Am ales in mod expres aceast unghi de analiza din considerente pur practice, ultimul articol avind un caracter mai apropiat de practica moderna fotografica, adica mai "eliberat" de arta desenului si a picturii, departe insa de a fi in vre-un fel unilateral, neglijent sau nestructurat. Veti constata singuri existenta, asemanarile si diferentele conceptelor.

(NOTA: datorita "prospetimii" sursei, imi rezerv dreptul de a modifica si adaugi acest post cu comentarii ulterioare si fotografii exemplificatorii, in functie de timpul pe care il pot aloca traducerii. Mentionez ca postul va avea o intindere semnificativa si ii voi intrerupe eventual continuitatea cu materiale aditionale legate de Photoshop, asa cum am facut si pina acum.)

Lucrul cel mai important in ridicarea calitatii fotografiilor realizate de un amator este invatarea artei compozitiei. Modul in care se plasesaza punctul de interes, cum se distribuie lucrurile in cadru si decizia asupra a ce anume se lasa afara din cadru, reprezinta momentele cheie ale creatiei compozitionale. Nu va lasati influentati de "profesionistii" care va spun ca arta fotografica compozitionala este ceva care intervine natural si nu poate fi invatata. Nimeni nu s-a nascut cu camera de git si numitorul comun al tuturor fotografilor din lumea asta este ca toti au inceput sa invete de la zero. Un lucru este fantastic de important: in momentul in care v-ati decis asupra unui subiect pe care il puteti fotografia in voie, folositi tot arsenalul de obiective si dispozitive pe care il aveti in dotare, luati in considerare absolut toate unghiurile posibile si pozati cit mai multe cadre diferite. Numai asa va veti exersa si educa aptitudinile estetice si veti putea eventual realiza si alege fotografia care sa va satisfaca la acel moment. Ghidul care urmeaza nu are menirea sa va ingradeasca, ci sa va structureze actiunile, pentru ca, in cele din urma, sa trageti numai cadrele care pot avea un potential succes si sa va pierdeti mai putin timp cu cadre la nimereala. Planul de idei este urmatorul:

1. unitati constitutive
2. formatul peisaj sau portret
3. incadrarea
4. crop-uirea
5. izolarea subiectului
6. unghiuri
7. balansul
8. obiective


1. Unitatile constitutive ale unei compozitii se pot asimila cu liniile, celelalte elemente geometrice, punctele, planurile si formele avind la baza linii si nimic altceva. Trebuie sa incercati sa va obisnuiti ca orice imagine care va pica in fata ochilor sa o "vedeti" ca functie de liniile care pot fi definite in interiorul ei. Cu cit mai usor de identificat, cu atit mai universala va apare linia respectiva, adica o va putea distinge absolut oricine si reactia privitorilor va deveni mai unitara. Depinde astfel numai de voi cum va asigurati accesibilitatea sau ermetismul stilului fotografic propriu. Liniile pot fi reale sau imaginare, adica descrise de distributia diverselor obiecte alese in cadru, dar indiferent de natura lor, liniile trebuie sa directioneze ochiul catre punctul focal (de interes) sau sa il conduca (dirijeze) prin interiorul compozitiei.

O analiza compozitionala pertinenta poate veni numai de la o persoana care cunoaste regulile estetice si de compozitie a unei imagini si care a dobindit oarecare exercitiu in a depista unitatile constitutive, chiar daca acestea nu respecta canoanele in vigoare. Prezenta liniilor este ca si cum ar exista elementele unui "alfabet" de observare. Observatorul educat poate argumenta articulat in legatura cu valoarea estetica a unei fotografii, pe cita vreme un observator obisnuit, publicul, poate doar simti ca ceva este sau nu in regula si poate eventual rosti cuvinte atotcuprinzatoare ca "beton", "rahat", "(imi) place", "+" sau "-", insotite de smilies sau alte emoticoane. Reactia este in esenta similara, dar, daca se incearca o vorbire ceva mai elaborata, constatarile noastre pot fi de un real folos in progresul fotografului. Altfel se ramine la stadiul de amicalitate, care nu este rau, dar mai mult strica decit ajuta, din motive legate de ego, asupra carora s-a insistat in alta parte.

Sa luam ca exemplu o poza asa cum a iesit ea de pe teava:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/img1.jpg

Prima linie de referinta o reprezinta linia orizontului care evident, in mod obisnuit trebuie sa fie perfect... orizontala. In lipsa acesteia se pot folosi repere viabile, adica verticale unanim acceptate ca atare, sau echivalentele acestor doua linii. Fara stabilirea unei orizontalitati sau verticalitati, este de prisos sa vorbim despre o compozitie in sensul conventional. Deci pasul numarul unu este sa indreptam imaginea si sa cropuim colturile albe, pentru o incadrare justificabila. Dupa aceea mai vedem...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/img2.jpg

Am spus "in mod obisnuit", fiindca exista si nenumarate exceptii, in general atunci cind se doreste imprimarea unui dinamism aparte, in fotografia sportiva, jurnalistica, umoristica, etc. Iata un exemplu, nu atit de riguros, ales la mare repezeala, in care linia orizontului este intentionat "sacrificata", verticalitatea mentindu-se totusi, in dorinta de a se sugera efortul cu care barca trage parasuta. Aceasta imagine apare astfel dezechilibrata, dar aceasta este si intentia.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/img3.jpg

Revenind la prima imagine, sa incercam sa configuram liniile le care le putem observa. Bineinteles ca tine de imaginatia fiecaruia cum isi alege aceste unitati constructive. Am preferat sa aleg in primul rind pe cele mai putin evidente, fiindca am invatat odata, de mult de tot, o smecherie... punctul lor de intersectie imi va defini eventual un reper foarte important mai tirziu si anume limita de crop-uire, in absenta detaliilor celeste (forme de nori sau soarele).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/img4.jpg

Celelalte citeva linii, care apar evident, ar fi:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/img5.jpg

Mama ta, Cristoase!... Pai cred ca pot vorbi la chestia asta peste o saptamina pina sa-mi sterg spumele de la gura... In tot cazul se pot distinge niste linii explicite, care apar ca si trasate de diverse contururi din componenta imaginii, si linii implicite, cum ar fi cele dintre automobile, care sint doar schitate si se pot trasa cu usurinta. Doua lucruri sint certe cu imaginea asta... ca orice peisaj tinde sa fie extrem de aglomerata, si, daca nu facem ordine intr-un fel oarecare, ochiul observatorului va putea rataci minute in sir in compozitie. N-ar fi un lucru rau de loc pentru o poza documentara sau narativa. Al doilea fapt demn de remarcat este ca poza prezinta niste simetrii (triunghiurile mari rosii si mai ales cele verzi), evidente si unele mai putin evidente, adica se preteaza la greseli mari de crop-uire (vom vedea mai departe). Configurarea facila a formelor geometrice, existente cu duiumul, ar putea fi nociva, daca ar fi reprezentata de acelasi tip de asociatii mentale. Aici gasim insa triunghiuri peste tot... pe virfurile muntilor, in brazi, intre vehicule, fapt care intareste larga varietate a posibilitatilor de vizionare si de interes. Totusi senzatia mea este de "oboseala" in vizualizare, dar nu am ajuns inca la asa ceva...

SINTEZA: Utilizarea liniilor poate sa afecteze substantial cantitatea de "emotie" transmisa de o poza. Liniile verticale adauga forta, pe cita vreme liniile orizontale contribuie la linistea fotografiei. Aceste implicatii emotionale sint accentuate de rotirea camerei, respectiv pe verticala, pentru captarea pomilor, cladirilor inalte, sau pe orizontala pentru peisaj. Liniile diagonale se folosesc pentru a crea dinamism si se recomanda utilizarea lor in special la poze "de actiune". Plasarea liniei orizontului intr-o pozitie necentrala confera compozitiei dramatism, iar utilizarea sa in centrul imaginii implica calm.

O intrebare care se pune pe buna dreptate, odata ce ne-am stabilit cit de cit liniile compozitionale, este daca sa pozam simetric sau asimetric. Raspunsul este extrem de simplu: trageti cadre cu ambele situatii. Simetria implica o compozitie a carei unitati de baza se pot separa printr-un plan oarecare, sau printr-o linie, astfel incit sa furnizeze doua imagini mai mici, aproximativ oglindite. Asimetria implica tocmai negarea acestei conditii. Bineinteles ca simetria nu este intotdeauna posibila cu toate subiectele, dar lumea inconjuratoare ofera oportunitati de ambele feluri, cu carul. In special elementele de arhitectura sau cele construite de mina omului prin orase, sate sau zone industriale constituie subiecte extrem de potrivite abordarii simetrice/asimetrice si merita in tot cazul incercat orice. De remarcat este insa faptul ca o orientare landscape ofera parca mai mult spatiu de joaca pentru asimetrii decit o abordare pe verticala. Desi exista destul loc si in ultimul caz, o perspectiva simetrica pare ceva mai potrivita.


In primul rind, daca ne uitam la imaginea despre care am spus ca are un punct cheie (intersectia aproximativa a dreptelor rosii), de unde voi crop-ui o cantitate insemnata de cer irelevant, nu se poate sa nu fim tentati sa-i adaugam intii un soare acolo. Am vazut treaba asta, facuta cu multa "simtire artistica", de citeva ori, chiar pe GF. Eu nu zic ca nu se poate, dar trebuie sa fim foarte atenti, nu numai din punct de vedere estetic, dar si logic. In poza luata in discutie, daca utilizam de exemplu functia Sunburst acolo, va fi o nenorocire... Soarele adevarat, care se afla in stinga totala a imaginii, afara din cadru, arunca niste umbre clare (sageata galbena) de pe masini, iar, daca ar fi sa-l plantam acolo unde ne bate gindul, umbrele ar trebui sa cada cam la 45 de grade (cam cum sugereaza sageata rosie). Am vazut greseli din astea la "maestri" cu state vechi de plata... Nu pot sa subliniez indeajuns cit de important este sa deschideti bine ochii la ce viclesuguri grafice ieftine faceti cu geometria, ca minciuna are picioare scurte...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/img4a.jpg


O problema foarte importanta este sa ne hotarim care este subiectul si, oricit de tentanta ar fi frumusetea peisajului, sa separam elementele care de fapt ne intereseaza de gunoi, de balast. Aici trebuiesc purtate discutii personale intense cu egoul fiecaruia. Simetria in balansul de greutate la pozei trebuie judicios aleasa sau mai curind simtita... din pacate, sau din fericire, aici intervine experienta si, de cele mai multe ori, chiar daca avem experienta, un ochi exterior poate ajuta foarte mult (de-asta e bun un loc ca GF, care insa, de cele mai multe ori, prefera sa faca critici simplute, de culoare sau de contrast, decit de incadrare, aliniere, crop sau inramare, care cer mult mai multa pregatire din toate punctele de vedere)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/portrait005.jpg http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/portrait005a.jpg

the rookie
17-02-2007, 02:19
Cum ziceam... inainte sa trecem la partea a doua (landscape or portrait), am sa fac o mica digresiune pricinuita de un articol deosebit de interesant (Jennings), care dupa parerea mea, descrie cea mai eficace cale de transformare a unei imagini color intr-una alb/negru infrarosu. Postprocesarea este executata cu multa inteligenta si foarte logic. De data asta, fiindca de-acum avem oarecari pretentii (nu-i asa?) abordarea mea va fi structurata putin diferit. Desi nu am discutat inca de Actions, dar banuim ce sint si dorim sa ne familiarizam cu ele, vom incepe cu o astfel de subrutina. Poate in acest fel cei mai avansati vor putea s-o digere, s-o savureze si, in acelasi timp, sa o urmareasca ulterior pe exemplu. Pentru noi, ceilalti, am sa exemplific, ca de obicei, pe o imagine proprie, pas cu pas. "Actiunea" arata cam asa:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/BW-IR1.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/BW-IR2.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/BW-IR3.jpg


Se porneste de la urmatoarea imagine (versiune total neatinsa de PS) si se ajunge la cam asa ceva

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IR_i.jpg http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IR_f.jpg


Pentru cei care au lucrat IR pe film, absolut totul este prezent, incepind cu cerul absolut negru, continuind cu halourile din jurul obiectelor cu contrast maxim, granulatia datorata particularitatilor corpusculilor de argint, reflexiile radiatiei calorice pe obiecte, traduse intr-un alb pur... Un singur lucru pare totusi nelalocul lui... verdele ierbii...parca nu este destul de "albit". Asta se datoreste grabei si nepriceperii mele in reglajele din postprocesare.

Mda, hotarit lucru... chestiune de reglaje...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IR_fc.jpg




Hai s-o luam incet, de la inceput:

File\Open

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IR1.jpg

Layer\Duplicate Layer. Apoi Layer\New Adjustment Layer\Levels si (de la umbre la highlights) introduceti la Input Values 0, 1.68, 235 (pentru a accentua Highlights) Acum dati Ctrl+E (ca sa merge-uiti stratul de reglaj niveluri cu copia de fundal facuta).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IRa.jpg

Selectam cerul pentru a imita efectul IR astfel: Image\Adjustments\Replace Color. Click-uim cu pipeta neagra zona cea mai intunecata a cerului si apoi, cu +pipeta, zona cea mai luminoasa din cer. Apoi Fuzziness la 160 si Lightness la -85 (acesta este un reglaj care se face in functie de nuantele de pe cer. Nu uitati ca verdele contine si el albastru... deci, de aceea acest reglaj ar trebui sa va asigure efectul IR si asupra frunzelor).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IRb.jpg

Apoi Layer\New Adjustment Layer\Hue & Saturation si desaturati total, -100. Din nou Layer\New Adjustment Layer\Levels si introduceti la Input Values 0, 1.75, 160. (pentru a accentua noile Highlights - observati transformarea pe imagine)...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IRc.jpg

the rookie
18-02-2007, 05:07
Credeam ca scap mai usor, sa nu va mai explic despre scurtaturile nebunesti folosite de englezul asta, dar de-aici nu mai am incotro... Tineti apasat Shift si duceti-va la tabul de layers (am marcat in imaginea de sus cu negru). Fiti siguri ca ultimul strat este activ (adica albastru) si apoi click-uiti pe Background Copy. In felul asta ati selectat toate cele trei layeruri (Layer1, Hue&Saturation1 si Background Copy). Dati Ctrl+E ca sa le Merge Down pe toate trei (ca mai inainte). Dupa asta, duceti-va pe stratul nou creat, care se cheama Levels1 (tot in tabul Layers) dati Right-click si alegeti Duplicate Layer, ca sa obtineti Levels1 Copy. Filter\Distort\Diffuse Glow. Aduceti ordinul de marire al Preview de la 100% la 25% (ca sa aveti toata imaginea sub control si sa observati zonele negre) si introduceti (de exemplu) 10, 14, 3, daca am avut un soare puternic (acest reglaj, in special Clear Amount, trebuie sa piarda cam mai toate detaliile din zonele cele mai intunecate). Acum, cind aproape ca nu se mai vede nimica, trebuie sa alegeti un mod de amestec cu Levels1 capabil sa va furnizeze acea granulatie specifica IR. Alegeti in tabul Blending Mode in loc de default-ul Normal, Pin Light. Filtrul Diffuse Glow distruge detaliile, de aceea in tabul Opacity, stabiliti-i valoarea de amestec la 40%, ca acestea sa reapara:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IRd.jpg

Urmeaza sa imitam acea stralucire diafana pe care o da filmul IR in zonele supraexpuse. Select\Color Range unde selectam cea mai deschisa zona din imagine la o Fuzziness de circa 120. Creati un strat nou Layer\New Layer. Umpleti-l cu alb astfel: fiti siguri ca in color swatches Foreground-ul este White, apoi Edit\Fill\Foreground Color\OK (in acest fel ati umplut cu alb toata aria selectata mai inainte, prin Color Range). Ctrl+D ca sa deselectati totul:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IRe.jpg

In continuare, Filter\Blur\Gaussian Blur. Introduceti o raza de cam 15 pixeli (in functiile de detaliile pozei) si astfel ati obtinut "aburul" acela specific in jurul zonelor albe. Acum trebuie sa adaugam putina granulatie si in acel "abur". Filter\Noise\Add Noise alegeti valoarea 15 si Gaussian, Monochrome. Modul de amestec al acestui strat, Layer1, va fi de data asta Liniar Dodge si Opacity tot 40%.

Cam aici se opreste aceasta Action. In continuare este recomandat:
- pentru corectii si resuscitarea detaliilor din zonele intunecate, sa selectati din Toolbox guma (Eraser), si sa o folositi local, in straturile cu amestec Pen Light si/sau Linear Dodge, la o marime cam de 200 si Opacity de circa 20%.
- sa introduceti un ultim start de corectie, Layer\New Adjustment Layer\Levels si sa reglati in final imaginea pe ansamblu.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IRf.jpg

Evident ca histograma va avea aspect de "smiley", dar in IR, asa trebuie sa arate...

In fine Layers\Flatten Image apoi Save for Web.

In exemplul de mai jos am lucrat cu ceva mai multa grija. O mica remarca: subrutina lucreaza excelent, numai ca are si ea o hiba, ca orice lucru pe care-l face cretineste orice computer... vedeti voi poza de pe gard, a lui Clooney? Ei bine (din cauza efectului "human skin"), crezind ca aceea este o fiinta insufletita, programelul a transformat-o si pe ea in "IR", deci a aparut acolo un maret si penibil negativ... eeeexcellent!

Oricum, cam aceasta este ideea.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IR.jpg

cosrox
18-02-2007, 07:42
Eu unul m-am blocat dupa aplicarea noise-ului pe "aburul de la alb"... (adica acolo unde spui tu : "Cam aici se opreste aceasta Action...")
Cum fac sa am cerul negru? daca dau din level acum am impresia ca stric totul.
http://www.cosrox.com/gf/IR_rookie.jpg

the rookie
18-02-2007, 08:12
Nu, nu strici nimic. Ai incercat sa te joci cu Eraser in stratul Pin Light pe cer? Incearca sa-l inchizi putin cite putin. Apoi aplica levels pina apare negru. Daca ti se pare ca pierzi detaliu, lumineaz-o si mai aplica Eraser. Gindeste-te ce se intimpla de fapt. Prin aplicarea Eraser revii din ce in ce la ce-ai facut dupa ce ai reunit cele trei straturi care au devenit Levels1, ala cu 0, 1.75 si 160. Stergi din Glow si din Noise, dar nu poti sa-l faci mai negru decit era. De aceea este necesar ultimul strat de Levels, care poate sa fie chinuit aproape oricum. O poza IR adevarata are foarte putine grade de gri, are in schimb, afara de extremele naturale adevarate, mult negru (cer) si alb (frunze). Daca acestea nu exista imaginea nu va arata ca una alb-negru obisnuita, ci ca una cu contrast extrem. Deci... nu strici nimic daca organizezi contrastul acesta din Levels si nu din Curves. Desigur ca mai sint si alte modalitati de a face corectiile finale, dar nu se face referinta la ele in articolul asta.

Mie imi place mult poza ta si cred ca o poti aranja foarte usor si de mare efect cum s-a indicat, trebuie sa ai rabdare insa. Eu n-am cum sa o prelucrez dupa reteta expusa mai sus, fiindca nu am originalul sa vad ce frunze ai pe-acolo si nici penultimele doua straturi (Pin Light si Linear Dodge) si doar din levels nu stiu ce iese... dar incerc...


... si nu vad nici o problema...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/IR_rookiepr.jpg

rudi
27-02-2007, 16:07
Am incercat si eu o poza dupa indicatiile date de tine. Nu stiu daca a iesit bine sau nu fiindca n-am mai facut niciodata asa ceva si habar n-am cum trebuie sa fie. O pun alaturi, dar histograma nu prea are aspect de smiley. Si mai am o nelamurire: in acel "action" dupa aplicarea filtrului Diff.Glow, amestec in modul Pin Light si opacitate 40% mai apare ceva ce nu inteleg:
- Add to selection
- From 1380 pixels, 975 pixels
- Tolerance: 50
- With Antialias
- Without contiguous
Ce sunt astea?

the rookie
27-02-2007, 16:49
Rudi, a iesit ceva foarte exagerat la tine. Poza are aspectul de negativ pe alocuri. De fapt cam peste tot. Trebuie sa mai insisti la reglaje si trebuie sa te lamuresti singur ce si cum. Poate te ajuta: pentru emulatia de IR trebuie sa se petreaca urmatoarele:

- cer din albastru in negru
- verdele de clorofila trece catre alb
- toata poza capata o granulatie usoara
- la zonele de separare contrast extrem (alb/negru sau intre frunze si cer) trebuie sa apara un fel de abur (glow)

- pielea omeneasca (la "portret" in special) trebuie sa se albeasca pe zone de temperatura, retina trebuie sa dea reflexele calorice si orice sursa calda trebuie sa emane "aburi" termici [care pot fi "colorizati" diferit, in functie de filtrele utilizate, pentru fascinantul IR adevarat, mai indepartat, inaccesibil direct domeniului fotografic]

Toate chestiile alea de care zici sint optiuni. Cauta sa le mentii asa cum erau default, sau uita-te la copiile de screen pe care le-am postat deja la cum apar acolo.



AVIND IN VEDERE CRESTEREA POPULARITATII PREZENTARILOR IN DIVERSE FORMATE VIDEO SI FAPTUL CA A PRELUA SI A POSTA ASA CEVA AR INSEMNA O INCALCARE A DREPTURILOR DE COPYRIGHT ALE AUTORILOR, M-AS CAM OPRI (dupa ce termin ce-am lasat neterminat) CU ASA-ZISELE "TUTORIALE" DESTINATE INCEPATORILOR IN FORMATUL CLASIC, DE ARTICOLAS, DE PINA ACUM.

cosrox
28-02-2007, 04:17
Eu unul te-ash ruga sa nu te opresti. Mi-au prins foarte bine tutorialele din sectiunea asta. Acum un an, ma chinuiam sa tin aparatul drept. Faceam portrete fara sa ma gindesc la iluminare sau pozitia barbiei. O linie diagonala in cadru, mi se parea ca deranjeaza... nu faceam diferentza dintre un IR si un negativ, credeam ca hdri e o tehnica dedicata in exclusivitate renderer-elor 3d... In schimb citind aici si vazind exemple, discutind pe cazuri concrete.. e alta treaba. Am si eu kg de tutoriale in format video pentru directX, 3dmax, z brush, flash sa nu mai zic de php, si as2 (o tampenie.. sa scriptezi dupa tutoriale video ???) etc.. majoritatea sint niste porcarii si le am pe dvd-uri si cd-uri de ceva vreme si acolo au ramas. Cu astea video.. trebuie sa incerci sa imiti mishcarile... nu ti se explica de ce... cum.. doar sa copiezi mecanic niste actiuni fara a le intzelege mi se pare cea mai mare porcarie. Eu ma bazez tot pe carti si tutoriale clasice.
Te rog, cind mai ai timp, mai posteaza tutoriale pentru noi incepatorii.

rudi
28-02-2007, 08:49
Intru totul de acord cu Cosrox. Nu inteleg pentru ce nu ai continua aceste sfaturi utile, atata timp cat amintesti sursa lor, nu iti arogi niste drepturi necuvenite, nu ceri bani sau mai stiu eu ce foloase, pur si simplu sunt exercitii pe baza unor explicatii care, oricum, sunt publicate si la indemana tuturor. Evident asta, insa, numai in limita timpului tau disponibil care, trebuie sa recunoastem, a fost pus fara parcimonie la dispozitia membrilor acestei galerii. Sunt convins ca nu numai cei cativa care am intervenit pe parcursul acestui tutorial am beneficiat de indrumarile tale, ci si multi altii, care din diferite motive nu si-au manifestat prezenta in cuprinsul lui, si am de asemenea convingerea ca se vor ralia si ei la cererile noastre.
Oricare ar fi hotararea ta in aceasta privinta, noi toti cei care am beneficiat de munca ta iti multumim din suflet. Eu, personal, tin la loc de cinste toata aceasta lucrare a ta.

bluesky
28-02-2007, 09:25
Sunt de acord cu rudi si cosrox: faci o treaba extraordinara postand aceste tutoriale pentru care si eu iti multumesc. Sigur ca timpul fiecaruie este limitat dar nu ma pot opri sa observ cu cata generozitate ti-ai rupt din el pentru membrii acestei galerii. Tutorialele le gasesc foarte utile, explicate pe inteles si foarte bine documentate. Decizia de a continua sau nu este a ta dar cred (sper) ca toata lumea le apreciaza si ar fi cazul sa o si spuna! Numai bine

the rookie
28-02-2007, 15:47
Ok, s-a inteles! Deci vom continua. Multumesc tuturor, chiar si cititorilor care nu au scris, pentru gindurile bune.

Ma gindesc la ce-a spus cosrox... cu DVD-urile pline cu tutoriale video... Cred ca am si eu citeva zeci, daca nu mai mult... Le primesc gratuit, fie de pe la developerii de soft, fie in reviste, fie de la diverse asociatii, plus ca m-am mai uitat si am copiat si de pe web. Va spun cinstit ca pe acest thread n-am utilizat nici unul deocamdata. Mi se par practice, evident, dar greu de urmarit si de reprodus in acelasi timp, iar, ca sa pretinzi ca mai si intelegi ceva, care sa te ajute la memorizare-reproducere ulterioara, ar fi chiar o performanta neobisnuita. De cele mai multe ori trebuie sa rulezi fragmente din demonstratie de citeva (zeci de) ori pina sa simti si sa fii convins ca te-ai prins de fapt cum sta treaba. Nu stiu cum se intimpla, dar, fie textul asociat, fie video-ul sint incomplete, laconice sau trec prea repede peste chestii importante, care pot servi la alte aplicatii. Privirea de ansamblu (asupra CS, Elements, PSP), legaturile dintre diversele functii, optimizarea lantului de pasi in postprocesare (workflow), se vor stapini numai exersind aceste interconexiuni. De aceea, atunci cind ai o poza pe monitor si te intrebi "ei, acum ce-i de facut?", poti atinge performante cu adevarat competitive numai daca ai luat macar act si ai inteles care cu ce se leaga mai bine. Stii de exemplu ca selectarea, fara pixelare, a unei zone nu se face nici cu rectangle, nici cu lasso, nici cu color range, ci intr-un fel ceva mai evoluat, cu care urmeaza sa facem cunostinta cit de curind (pina si numai enumerarea procedeelor de mai sus cuprinde cel putin 10-15 video-uri reprezentative, din surse diferite si in stadii de evolutie diverse, de care este greu sa dai printr-o cautare gugal-bramburistica pe web... oricita rabdare si toleranta ai avea. Mai ales, cum se intimpla in 99.9% dintre cazuri, daca n-ai un vocabular cit de cit specializat pentru alegerea cu mare grija a cuvintelor-cheie si te trezesti ca motorul de cautare iti returneaza cam 388,976 raspunsuri...). Dar sa presupunem, relativ la genul de selectare, ca stii deci cam in ce fel poti realiza aceasta operatie. Stii de asemenea in ce consta o prelucrare de baza, facuta din adjustments si incheind cu un USM. Daca insa lasi o poza prelucrata doar atit de rudimentar (sau, cum zicea Marius deunazi, "brutal"), aspectul aspru, la limita, al contururilor, dinamicii, contrastului, nivelelor, va trada oricui stadiul in care te afli cu stapinirea tehnicii digitale la modul general, faptul ca esti de fapt un copist si nu un cunoscator, faptul ca fotografia ta a trecut in stadiul de grafica pe calculator.

In concluzie, video-urile sint binevenite, sint excelente, dar senzatia mea este ca reprezinta un fel de comunicari la o conferinta tematica... sint facute de cunoscatori si se adreseaza de fapt cunoscatorilor... nicidecum noua, incepatorilor. Insa atit threadul Tutoriale Video (http://www.galeriafoto.com/forums/showthread.php?p=16223#post16223) cit si De vazut, de citit (http://www.galeriafoto.com/forums/showthread.php?t=2167) sint contributii deschise, extrem de pretioase pe GF, care trebuie sa constituie o parte importanta in procesul informativ al fiecaruia dintre noi.

the rookie
03-03-2007, 22:12
2. Peisaj sau Portret. Asa cum le spune si numele, cele doua formate uzuale folosite in prezent in fotografie au destinatii generale precizate: formatul dreptunghiular culcat, pentru peisagistica, iar cadrul pe inalt, cu aceleasi proportii, pentru portretistica. Logica alegerii acestor formate este obscura si nu vom insista acum pe argumentele pro si contra. Prezumtia ca, din exterior, aspectul anatomic uman, prin dispozitia fizica stinga-dreapta a ochilor, ar favoriza observarea cu predilectie pe directie orizontala este falsa, deoarece fovea si harta de proiectie de pe creier este aproximativ circulara, deci fara perdilectie catre un anumit format, sau mai precis, daca doriti, mult mai curind catre formatul patrat, circular sau sferic (s-a mai afirmat si argumentat asta si in alta parte ca, desi ochii sint dispusi asa cum sint, perceptia imaginii tridimensionale este rotunda si nu ovala). Daca stam si ne gindim doar o clipa la procesul observarii vizuale constatam ca aparatele de fotografiat cele mai populare au o dispozitie pe orizontala, deci furnizeaza imagini "peisaj", pe cita vreme pagina pe care scriem si de unde citim este dispusa vertical, adica "portret". Mi-aduc aminte insa ca atunci cind eram copil, ma fascinau de-a dreptul cartile cu desene colorate care aveau un format patrat si nu sint numai eu nebun, fiindca statisticile pietei de carte destinata virstelor mici arata ca gradinitele si prescolarii in general prefera acest format. Cantitatea si calitatea a ceea ce se considera a fi un format vizual "normal" matur este deci cit se poate de fluida in acceptiunea moderna si se schimba de la caz la caz. In aceste conditii, in mod logic, cel mai indicat format este deci cel patrat si aceasta este anatomic si functional cit se poate de adevarat, orice ar spune oricine. Daca observam formatele clasice de film, se porneste de la jumatate de fotograma, in dispozitie portret. Alaturate, doua cadre jumatate de fotograma dau formatul standard (numit impropriu 35mm, corect 135, a carui fotograma este in format peisaj sau 24x36mm). Formatul mediu unanim acceptat este 6x6cm (Hasselblad), dar exista si numerosi "bastarzi", care doresc imitarea dreptunghiului, adica a ceea ce oamenii au fost obisnuiti prin promovarea pietei manufacturiere din formatul standard. Formatul mare insa isi mentine exclusiv ratia dreptunghiulara, dar aparatura din acest domeniu poate adopta ambele dispozitii geometrice, prin existenta spatelui rabatabil, deci fara a fi nevoie de rasturnarea aparatului de fotografiat.

V-ati putea intreba, pe buna dreptate, de ce s-a recurs la existenta atitor formate. Explicatia este simpla si are la baza puterea de rezolutie a ochiului omenesc. Acesta poate distinge, de la o distanta normala de vizionare de 25cm (10in) un numar de circa 8lp/mm (dupa unii autori doar 5lp/mm, iar altii, mult mai ingaduitori din motive comerciale, lesne de inteles (Bob Atkins...), iau in calcul chiar numai 3 perechi de linii pe milimetru!). Aceasta este considerata anatomic o imagine clara acceptabila, atunci cind se observa in final o fotografie. Filmul, corespunzator granulatiei, marimii fizice a particulelor de argint, deci ISO, poate furniza doar o anumita rezolutie, ca si senzorul digital, de-altfel. Optica folosita pentru obtinerea imaginii trebuie si ea sa fie capabila sa asigure o micsorare inca utilizabila, ceea ce, fie vorba intre noi, nu prea vad cum este posibil cu lentile din plastic si alte marafeturi echivalente, fara aberatii cromatice sau de tot felul. Acum, imaginea latenta obtinuta poate fi marita doar de un anumit numar de ori pentru ca in final sa se obtina claritatea tolerabila, cum ziceam 8lp/mm. Din tabelul de mai jos se observa clar cam unde se situeaza negativele latente in raport cu marimea utilizabila a pozelor obtinute in final. Deci, in mod normal dintr-o jumatate de fotograma de film (comparabila ca marime fizica cu senzorul de 6 MP de la Nikon D50), nu ar trebui sa poti obtine o poza pe hirtie, acceptabila din punct de vedere al claritatii mai mare decit o carte postala, adica pe care sa o privesti de la 25cm si sa zici ca e OK... Pai daca ar fi ca acest tabel sa fie afisat in magazinele cu articole foto, eu cred ca nimeni n-ar mai cumpara nimic mai jos de Nikon DX, full frame, adica... noroc ca exista computerul, webul si modul de afisare la 70dpi...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/formats.jpg

In goana calului am lasat formatele asa, dupa numele cu care sint cunoscute in lumea foto. Cineva mi-a semnalat ca acest lucru poate crea confuzie in ceea ce priveste perceptia magnitudinii maririi, in special pentru cei mai tineri, care n-au avut fericirea sa lucreze pe diverse formate de film. Foarte adevarat si-i multumesc. Am sa transform componentele coloanei unu in milimetri, ca sa adunam mere cu mere:

- jumatate de fotograma:15X24 (approx. Nikon D50)
- formatul standard: 24X36 (approx. Nikon DX)
- formatul 645: 42X56
- formatul 6x7: 70X56
- formatul 4X5: 100X125

Si, ca sa intelegem mai bine faptul ca desi principiul opticilor lentilelor a ramas cam acelasi (as vrea eu...), conditiile si formarea imaginii si-a marit considerabil exigenta. Nu este tot una sa fii capabil sa obtii o imagine buna, acceptabila, cu un senzor full frame, in comparatie cu una obtinuta cu o stropitoare de tip Xi... (priviti diagrama aproximativa de mai jos. In dreapta sus am incercat sa schitez marimile fizice ale senzorilor). Senzorii mai mici (eu numesc, mai in gluma, mai in serios, ceea ce este sub jumatate de fotograma, senzor... punctiform) au nevoie de rezolutii optice care inca nu s-au inventat ca sa fie capabili sa furnizeze o imagine de calitatea furnizata de un half frame. Acest lucru este la ora actuala practic imposibil. In mod similar, un senzor full frame se compara cu mare greutate si nerusinare cu un Leaf, de exemplu. Acesta din urma masoara doar 60X60mm, dar, chiar si cu optica folosita in analogul clasic pentru formate medii, deosebirea este ca de la cer la pamint. Cu cit senzorul este mai mare ca dimensiuni fizice concrete, imaginea captata este si ea mai mare si, prin urmare, optica se poate simplifica enorm, ceea ce duce la reducerea aberatiilor. Asta-i toata filozofia... exact ca la film, cu toata interpolarea lor matematica de doua parale...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Sensors.jpg


Aceasta a fost doar o paranteza si nu as dori sa nasca discutii sterile in capul vostru de genul "aaa, ce tot vorbesti tu acolo?... Pai eu am obtinut un ditamai posterul cu Coolpix-ul meu si era cit se poate de bun... ba mi-a fost si acceptat la festivalul omagial de la Ceamurlia". Sint doar date stiintifice, de o simplitate extrema, deci fara pretentiile unei contraziceri propriu-zise. Dar sa revenim...

Sfatul practic care se da in alegerea cadrului de fotografiere este: trageti fratilor absolut totul in cele doua formate ca nu se stie niciodata... Numai variabilitatea si latitudinea ulterioara (prin crop) de a alege dimensiunile pot stimula creativitatea, nu regulile rigide. Aproape toate subiectele pot fi fotografiate in ambele formate (aici Fujifilm are un avantaj net prin apropierea de formatul patrat, by default), dar cu aspect si perceptie diferite.


Desi luate din absolut acelasi punct de statie, folosind cam aceiasi focala, incadrare centrala si raport de marire, prima poza are un aspect mai documentar, pe cite vreme a doua ne "baga" mai eficient in atmosfera. Impactul psihologic este diferit: in primul caz, iau act de peisajul extern pe ansamblu, desi poza are format portret, pe cita vreme a doua, ma face sa ma simt mai implicat in analiza de detaliu, desi formatul este neutru, de peisaj.



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/portrait076.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/landscape072.jpg



Si acum, in fata computerului, imi dau seama de fapt ca la prima poza ar fi trebuit sa ma situez cam cu 2-3 metri mai sus, ca sa prind mai multe detalii de departe si nu m-ar fi deranjat daca formatul al fi fost inca si mai inalt. La poza a doua insa parca ar fi trebuit sa ma las si mai jos si poate sa cuprind mai mult spatiu in laterale si sa tai din cer, rezultind in final intr-un panoramic... dar acestea sint ginduri parca intr-un fel legate de "crop" si n-am ajuns acolo deocamdata...

O abordare landscape relativ corecta, desi este vorba de un "portret colectiv"

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/landscape002.jpg

Cadrul este ocupat destul de bine si subliniaza si ideea de miscare:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/landscape002a.jpg

Exemple de abordari defectuoase din cauza prezentei spatiilor moarte sau fara semnificatii deosebite:

Compozitie statica in format portret

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/portrait006.jpg

cu sugestia corectarii care se apropie de formatul patrat

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/portrait006a.jpg

Compozitie dinamica in format landscape

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/landscape03.jpg

varianta corectata s-ar apropia si de aceasta data de formatul patrat

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/landscape03a.jpg

the rookie
04-03-2007, 09:26
Concluzia care se impune, desi nu atit de evident aparenta din cele citeva exemple alese, este ca formatul peisaj, daca cadrul este umplut judicios, se preteaza mai curind la compozitii mai alambicate, mai sofisticate, care se apropie mai curind de o abordare grafica, fata de formatul portret, in care se pare ca imaginatia omului de rind nu poate inghesui atit de multe figuri si forme geometrice (de vina este tot procesul de invatare, daca va ginditi). Analizindu-va propriile creatii veti ajunge mai devreme sau mai tirziu si voi la aceiasi concluzie. Deci formatul patrat, desi este mai putin favorizat de critica scolastica, si considerat prin urmare mai dificil de abordat, pare sa ofere totusi imaginatiei sanse egale atit pe verticala cit si pe orizontala si ramine deci la latitudinea fiecaruia cum decide sa se exprime, pornind de fapt subconstient de la patrat si adaugind la acesta spatiile (inutile) verticale sau orizontale "de rigoare".

... pe verticala

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/portrait008.jpg

... sau pe orizontala

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/landscape06.jpg

the rookie
05-03-2007, 08:00
3. Incadrarea este poate cel mai important capitol din compozitie din punct de vedere al cantitatii de miscare pe care o poate inspira sau subintelege. Intrebati orice fotograf... este unul dintre cele mai dificile lucruri din tot mestesugul asta, fiindca impactul, care in fond asigura succesul unei fotografii, sau, cu alte cuvinte, te determina sa o privesti, sa zabovesti asupra ei si sa te pui vremelnic in conexiune directa cu autorul, depinde in foarte mare masura de incadrare. Nu este deloc o treaba simpla si o incadrare inspirata incepe cu consideratia pe care o acorzi subiectului de fotografiat vis-a-vis de sentimentele pe care doresti sa le inspiri, trezesti, constientizezi, sugerezi sau subliniezi. Exista, din punct de vedere psihologic, anumite puncte fizice in geometria limbajul vizual al unui cadru, care induc obligatoriu in creierul unui individ, cit de cit educat intr-o anumita societate, clase de pre-sentimente (reactii premergatoare unui sentiment definibil). Acestea pot induce reactii primare (numite basic instincts) sau reactii emotionale (feelings), precum si alte genuri de reactii care se numesc cu un cuvint reactii derivate. Bineinteles ca fotografia nu este singura care le poate produce, ci oricare categorie de produs artistic sau manufacturier, care se adreseaza celor citeva simturi, dar, in cazul obiectelor destinate perceptiei vizuale, importanta acestora este in concordanta cu gradul de prioritate senzoriala al vazulul (number one, cu 80%... nu insist acum). Deci, in calitate de "fotografi", trebuie sa fim constienti de importanta deosebita pe care o avem, ca factori sociali de comunicare si, in principiu, nu ar trebui sa postam absolut nimic care nu are o astfel de menire si au doar un impact strict personal. Totusi, exceptie de la aceasta regula de bun simt sintem noi, incepatorii, care nu stim inca pe ce lume ne aflam, si, in fata tuturor, avem deci macar scuza asta...

Nu are, de exemplu, sens sa umplem total un cadru cu un subiect oarecare, daca dorim sa transmitem si o senzatie de spatialitate, de context cu mediul inconjurator. Dar, in aceste conditii, unde este cel mai bine sa-l plasam? In centru, intr-o parte, in care, sus, jos? Desi, in calitate de autori, alegerea si decizia este exclusiv a noastra, exista totusi un set de reguli care pot conferi unei compozitii un aspect placut si cit de cit profesional.

Incadrarea decentralizata (off center): in primul rind trebuie sa ne reamintim de grila treimilor. Aceasta se poate suprapune in Photoshop peste orice poza... Insa, ca sa nu fim nevoiti sa facem cropuri inutile si sa pierdem deci prin mariri aditionale din calitate, trebuie sa ne educam sa "vedem" aceasta grila direct in vizorul aparatului foto. A incadra direct cu camera este prima deprindere pe care trebuie sa ne-o formam, indiferent ca aceasta are un format landscape, portrait sau patrat. Pe majoritatea fabricantilor nu-i intereseaza cum incadram, ci doar sa-si vinda camerele cu jdemii de puncte sau segmente de masurat si aproximat iluminarea, nefolositoare de-altfel pentru bietul fotograf. Ce ma intereseaza pe mine cum anume se face masurarea iluminarii sau a focusului, cind eu lucrez pe manual, imi pun WB-ul cum poftesc, trag RAW si subexpun oricum?... Canon, de exemplu, este foarte putin "prietenos" in a ne ajuta sa identificam treimile si cele patru puncte compozitionale cheie, dar isi afisaza inutil si fara rusine punctele de control pentru autofocus si iluminare:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/can.jpg




Eu cred ca orice om cu scaun la cap, dupa ce eventual si-a stabilit ISO, viteza de expunere si diafragma (adica s-a decis asupra DOF-ului si cantitatii de miscare inghetate), se duce cu centrul optic al vizorului exact in punctul care-l intereseaza, apasa declansatorul pina acesta intimpina prima mica rezistenta, ca sa masoare autofocusul si iluminarea sau numai autofocusul, dupa care, cu degetul intepenit in pozitia aia, compune imaginea dupa cum ii vine pe chelie (adica aseaza centrul de interes generat de subiect intr-unul din cele 4 puncte compozitionale) si abia dupa ce constata ca totul e in regula, apasa declansatorul pina la loc comanda, nu?. Fiindca, daca lasi aparatul pe auto, va face exact ce stie el, adica o poza standard... focusul va fi central sau pe orice obiect aleatoriu, socotit ca cel mai apropiat, WB va avea obligatoriu tenta cea mai proasta posibil, expunerea si DOF, cum da Dumnezeu, si, daca te hotarasti sa compui cumva imaginea, autofocusul se va situa exact la infinit sau pe pomul din fata ta, fiindca oricum focusarea este punctiforma sau intr-un plan sau spatiu, generat de autoreglajul diafragmei, si nu pe subiectul care de fapt ar trebui sa ne distraga atentia. De aceea faci gresala tipica sa pui pe prioritate diafragma si s-o stringi, ca sa maresti in acest fel profunzimea (dof), dar, in acest fel, incluzi in zona de claritate toate timpeniile inutile din cadru, atit frunzele din fata ta, cit si dealurile din spate si rezultatul va fi cel mult banal... Speri totusi ca functiile Blur si USM sa-ti vina in ajutor si mai speri ca nimeni nu se va prinde...


Cei de la Fuji, desi mai patratosi si mai aproape de realitate, nu-si fac chiar nici o problema despre compozitie, nici in viewfinder si nici pe monitoarele alea LCD (de tot risul), in care nu poti vedea oricum nimic ca lumea...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/fuji.jpg


Iar cei de la Nikon trintesc un cerc acolo, pentru cine vede, stie si cunoaste, dar tot ne lasa pe majoritatea intr-o mare aproximare...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Nik.jpg

Poate ca altii sint ceva mai grijulii, dar ma-ndoiesc... Iti vind eu pensula si culorile, da' nu-ti spun nici de-al dracului cum se tin in mina (desi nu ar fi complicat de loc)... Pe vremuri existau grile speciale care se puteau introduce pe sub lupa maritoare de la vizoarele "de briu" ale camerelor mediu format, iar geamurile mate ale celor de format mai mare erau gravate special cu aceste grile si cu alte prostii. Se pare insa ca cu cit ne modernizam, tindem sa uitam esentialul... sau sa ne facem ca-l uitam... Indignat? Pai te cred si eu ca sint indignat, fiindca daca ar exista grilele alea extrem de simple in vizoare si le-am cunoaste semnificatia, n-am mai posta atitea rebuturi, noi incepatorii...

Incadrarea decentralizata in cazul compozitiilor liniare, adica unde centrul de interes se plaseaza APROXIMATIV in unul dintre cele patru puncte de intersectie ale dreptelor treimilor, are menirea sa confere imaginii un gen de echilibru care se poate defini (dupa unii autori, destul de ambiguu) astfel: conturul subiectului plasat intr-unul dintre aceste puncte este in balans cu restul cadrului, a carui greutate trebuie sa se gaseasca distribuita intre celelalte trei puncte. Complicat si foarte confuz... poate de aceea e atit de greu de priceput si de aplicat acest principiu de baza... Cu alte cuvinte, daca plasam subiectul intr-unul dintre punctele compozitionale, restul punctelor trebuie sa contina de preferat elemente cit mai neutre ale mediului inconjurator, nu alte subiecte. In acest fel este atins echilibrul... simplu... as zice chiar, la mintea cocosului...

Ca titlu de curiozitate in diagramele urmatoare este prezentata o incercare de sintetizare a tendintelor psihologice pe care punctele de baza se zice ca le-ar induce in observator. Va rog sa nu luati aceasta schema finala ca pe o regula sau ca pe altceva decit o speculatie pur si simplu statistica si didactica. In primul rind iata regulile de selectie si excluziune ale celor citeva posibilitati de sugestie:


Sensurile interzise se definesc in felul urmator: pornind din punctul respectiv, miscarea nu are voie sa fie sugerata in si catre cadranele rosii:



pentru punctul 1

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/1_punkt_verbot.jpg

pentru al doilea punct

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/2_punkt_verbot.jpg

pentru al treilea punct

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/3_punkt_verbot.jpg

pentru al patrulea punct

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/4_punkt_verbot.jpg


Sensurile ambigue: pornind din punctele respective miscarea nu este recomandat sa se indrepte catre cadranele albastre:


pentru punctele unu si doi

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/1und2punkte_zweifel.jpg

pentru punctele 3 si 4

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/3und4punkte_zweifel.jpg

the rookie
05-03-2007, 17:31
Sensurile permise sint cele care se indreapta catre cadranul verde si acestea sint cele mai importante pentru punctele alese. Cadranul contine evident si directiile orizontale.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/1234punkte_voll_erlaubt.jpg

Iata si o sinteza a tuturor sensurilor


pentru punctul 1

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/erstpunkt.jpg

pentru punctul 2

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/zweitpunkt.jpg

pentru punctul 3

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/drittpunkt.jpg

pentru punctul 4

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/viertpunkt.jpg




Sensurile generatoare de rotatie catre un alt format precum si directiile de rotatie, sint cele figurate in diagramele de mai sus cu portocaliu.

Ideea este ca, daca subiectul se doreste a induce ideea de directie, sens sau miscare, atunci aceasta trebuie sa fie sugerata catre unul dintre celelalte 2 puncte ramase, unul paralel si/sau celalalt diagonal, dupa cerinta (zona verde). In cazul in care ideea se transpune paralel sau usor deviant (albastru) apare eventual (dar nu obligatoriu) necesitatea unui crop. Daca apare necesitatea transpunerii catre cel de-al treilea punct (portocaliu), adica perpendicular, atunci poate interveni necesitatea schimbarii formatului de la landscape la portrait, sau a unei rotatii cu 90 de grade in sensul cerut de context.

Desi stiu sigur ca figura urmatoare va produce discutii si pareri contradictorii, iata ce spuneam ca zic unii (psihologi experimentalisti) despre directiile compozitionale care respecta "sensurile permise" (imi cer scuze pentru retroversiunile lapidare... am lasat la latitudinea voastra intrepretarea mai complexa a categoriilor emotionale enumerate):



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/psi.jpg

(desi nu sint total de acord cu toate cele insirate mai sus, tind sa le cam dau dreptate nebunilor astora, atit cit ma pricep si eu... de-altfel nici macar nu spun ceva nou...)





Aceleasi descrieri si diagrame se pot efectua si pe formatul portrait, dar acolo lucrurile se schimba, se complica si se nuanteaza semnificativ pe plan psihologic (nu mai insist acum, sa nu va plictisesc... poate am sa va surprind cu o alta diagrama draceasca, ca si precedenta, la "scheme cinetice de iluminare", fiindca acest topic se leaga mult mai bine acolo de dinamica luminii artificiale)


Acum, ca sa ne transformam din nou in scolari cuminti, in acceptiunea moderna, miscarea motorie este de preferat sa fie sugerata de la stinga spre dreapta, datorita obisnuintei scrisului si cititului si in sens usor ascendent, dar nu obligatoriu:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/movefwda.jpg


Si ce altceva ar sugera o implinire, o liniste, o oprire pina la static absolut si-un abandon total, decit o diagonala descendenta, normala, necautata, fireasca? (chiar daca punctele de eventual interes se afla usor pe-alaturi... si linia diagonala nu este sustinuta decit de rame...)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/desc.jpg


Nu am sa insist mai mult aici, fiindca despre directiile diagonale cred ca deja am vorbit destul ceva mai inainte atit clasic, cit si modern...

Dupa ce, de bine de rau, am schitat cam care sint proprietatile si cerintele celor patru puncte compozitionale, trebuie sa pomenim cite ceva si despre cele patru linii compozitionale principale, si sa amintim doar citeva vorbe despre liniile-rama si de punctele secundare (12 in total...), care se afla dispuse pe acestea.

the rookie
06-03-2007, 18:38
Exista doua linii principale verticale si doua orizontale, care deriva din observarea grilei treimilor. O sa insistam mai mult pe distributia zonelor rectilinii colorate (mai precis pe echilibrarea "greutatii" acestora) in functie de dispozitia lor in pagina si de regularizarea acesteia cu ajutorul liniilor compozitionale de baza. Nu am sa ma implic in discutarea feluritelor aspecte ale culorii sau contrastului acesteia. Despre asta am vorbit in alta parte. Am sa ma multumesc doar prin a enunta un principiu de estimare a "greutatii" coloristice printr-un procedeu extrem de simplu si fara echivoc: dupa transformarea unei imagini color in monocromatic (alb-negru), culorile care corespund asezarii in shadows au greutate mare, iar cele care se aseaza in zona de highlights sint usoare. Zona de midtones este considerata anosta si fara greutate semnificativa (...), adica un fel de "zona zero". Aceasta diviziune se mentine si in cazul imaginii color, evident, dar transformarea in alb-negru ajuta in mare masura la lamurirea pozitiei relative a verdelui fata de albastru, sau a portocaliului fata de indigo, de exemplu, lucruri care, in color sint greu de estimat la prima vedere. Acest exercitiu de memorare, daca doriti, este extrem de important la luarea deciziilor cu privire la distributia zonelor de culoare in planuri orizontale, deci si in utilizarea si abuzarea filtrelor degrade, inclusiv gradual gray. Principiul formularii compozitiei este extrem de simplu si foloseste analogia fireasca cu privire la perceptia umana a gravitatiei terestre: ce este mai greu cade la fund... In mod firesc, culorile grele se dispun deci in subsolul paginii, iar cele usoare, in susul posterului. Este din intimplare si modelul dupa care lucreaza chiar si mama-natura... Orice contrazicere a acestei distributii firesti duce la obtinerea unor compozitii "curioase", care stirnesc analiza critica si comuta observatorul pe modul interogativ-artagos... Deci daca, e.g., va hotariti sa produceti ceruri negre si sa lasati in plata Domnului greutatea treimii de jos, e bine sa furnizati in rest o imagine remarcabila, ca altfel, in prima analiza, sinteti in pom...

Hai sa consideram posibilitatile care este ele... (aveti grija cum transformati culorile in monocromatic... folosirea filtrelor fizice, a functiilor Tint si Hue, duc la prinderea urechilor... de aceea, pina va obisnuiti sa apreciati greutatea colorilor, lasati-le cum vin de la natura...).



Common (perfect exposure... low or no impact)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/banal.jpg

Highkey (>95% white)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hkey-1.jpg

Lowkey (<5% white)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lokey-1.jpg




Normal distribution (75%, 50%, 25% white respectively)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/normal.jpg

(as suggested in here...[Paris, France])
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/3horiz.jpg




Aerial (joyous, idealistic)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/joy.jpg




Terrestrial (worrysome, realistic)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/worry.jpg



Evident ca nici aceaste clasificari nu trebuiesc luate ca litera de lege, ci sint doar intuitive. Procentajele de alb sint si ele doar informative si nu reflecta calitatea nici unei culori in mod special. Da' sa nu credeti ca cu asta s-a terminat si gata... Noooo! Ia poftiti de luati aminte:



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/banalhighkey.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/banallowkey.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/highkeylowkey.jpg

the rookie
06-03-2007, 21:20
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lowkeyhighkey.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/banalcommon.jpg

(merge si invers stinga-dreapta, dar fiecare sugereaza altceva...)



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/joyhighkey.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/worryhighkey.jpg


Da' se mai poate si ce nu s-a putut doar cu orizontalele cu "greutate":


Forbidden-house

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/forbiddenabnormal.jpg


Forbidden-bridge

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/forbiddenbridge.jpg


Forbidden-tunnel

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/forbiddentunnel.jpg


Si tot asa pina la variante de genul

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/justkidding.jpg

(glumesc, desigur...)





Ne-apropiem incet-incet de incadrarea centrala. Dar pina atunci mai avem de amintit ceva... Daca va uitati bine de unde am inceput adaugarea verticalelor, variantele expuse (inafara de cele pe care le-am poreclit "forbidden"), parca cer ceva... parca nu sint de loc in regula... Da, intr-adevar, se pare ca avem mari probleme, cum ziceam, sa toleram verticalele... De aceea ni se va parea mult mai nimerit sa adoptam celelalt format, portrait, pentru tot ce implica aceste verticale (din nou, inafara figurilor interzise). Ia sa vedem, de data asta pe niste exemple concrete, nu pe cartonase d-astea...

Cu ce-mi seamana mie bine de tot schemele care contin verticale de genul exemplelor 2 si 3?

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/light.jpg http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lesslight.jpg


Mda... deci peisajele astea arata mai bine portrait, asa...

the rookie
06-03-2007, 21:53
Dar exemplele 1 si 4? Nu seamana cumva cam bine de tot cu chestii de genul asta?


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/yeah_right.jpg




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/yeah_right_a.jpg



Si, cum toata lumea sinteti arbitrii ai esteticii si elegantei, veti strimba din nas a dispret si veti spune cu obida triumfului sigur: pai bine bai, tovarase, nu ai impresia ca ai incadrat cam central? Si apoi, din cale-afara de doct: nu crezi ca poza pierde din echilibru si din dinamica? Iar eu, extrem de vinovat si de umilit: da', boieri dumneavoastra, aia-i o chilie acolo, iar ala-i turnu ai-fa-l, ce dinamica mea vreti? Ce echilibru mai stabil decit simetria v-ar satisface gustul pervertit de atitea cunostinte artistice profunde? Cred ca era mai bine daca incadram cu crucea sau cu paratraznetul pe linia treimilor din stinga, sau poate pe aia din dreapta, pentru a sugera si un pic de apropiere in fuga calului de linia de sosire... Sau, inca si mai bine, faceam asa:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/yeah_right_b.jpg


Cu unele poze trebuie sa cadem la pace cu centralismul. Ca sa nu mai vorbim de chestii inca nementionate, adica despre care nici nu stim daca sint permise sau nu...



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/twoworlds.jpg

sau, mai pe romaneste, simetrii de genul...




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/2worlds.jpg



Pentru a recapitula foarte pe scurt:
1. in cele patru puncte este recomandat sa se plaseze subiecte relativ mici, sau puncte de interes extrem de importante din subiecte (subject within subject).
2. pe linii este recomandat sa se plaseze forme sau contururi liniare, care depasesc in marime latura unuia dintre segmentele impartirii cadrului in treimi.
3. sugerarea dinamismului se realizeaza prin dezechilibrari relative ale compozitiei si cel mai bine prin plasamente pe diverse zone ale diagonalelor.
4. compozitii cu impact ridicat se pot realiza prin plasarea subiectelor mici (ori a subiectelor din cadrul subiectelor) sau a contururilor liniare in zonele extreme (considerate "inafara" compozitiei) direct pe liniile ramei cadrului sau in punctele de intersectie a liniilor treimilor cu acestea (ATENTIE! Este o tehnica deosebit de dificila si, in general, nu este recomandata. Urmatorul exemplu nu are decit valoare strict geometrica)




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/invitation.jpg

Open Invitation

the rookie
07-03-2007, 08:14
Incadrarea centrala: toata lumea stie ca, atunci cind ceva te uimeste din cale-afara, cind vrei sa cercetezi cu luare-aminte o vizualizare coerenta sau cind doresti sa savurezi o priveliste minunata, nu stii cum sa te plasezi mai bine ca sa ti-o asezi in fata ochilor cit se poate de central si, furind momente de un repaos cit se poate de personal, sa lasi sa-ti zboare ochii de-alungul si de-a latul subiectului pina ce te saturi. Exemplul cel mai la indemina, mai justificat si mai biologic ar fi scrutarea unei tinte prin vizorul lunetei unei arme de foc. Pai sa nu-mi povestiti mie careva ca va situati cu intersectia celor doua fire perpendiculare, cu centrul cimpului vizual in punctul numarul unu al grilei treimilor sau mai stiu eu ce... Ei, vedeti dumneavoastra, aici vine estetica si-ti striga-n fata: bai gheolbane, ce te holbezi asa la ea? Nu ti-e putina rusine? Si gata, treaba cu treimile, cu toate justificarile ei trase de par, intra-n actiune... Acum, lasind un pic gluma la o parte, compozitia cea mai statica si mai banala este cea centrala. Nimeni nu spune ca-i o crima sa plasezi un subiect asa, dar, prin aceasta decizie compozitionala, o fotografie capata prin excelenta un caracter strict documentar, stiintific, de obicei anost si fara nici un chichirez. Singura exceptie poate de la aceasta regula statica o constituie

- instantaneele sau postprocesarile de tip zoom dinamic:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/zoom.jpg


Sint prin urmare pozele in care subiectul practic va striga in fata: la dracu cu toate principiile artistice ... iata-ma! aicea sint si asta fac!


- facute cu teleobiectivul

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/tele.jpg


- facute cu felurite genuri de montaje macro

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/macro.jpg

Pozele cu incadrare centrala deci asigura un impact deosebit de puternic. Totul e ca subiectul sa fie neechivoc si indeajuns de interesant...


ATENTIE: modalitatea de tratare a urmatorului subcapitol este extrem de condensata!

Forma si marimea subiectului: inclus in cadru trebuie sa se "potriveasca" cu atmosfera si cu compozitia fotografiei. A executa compozitii cu un subiect mare sau cu un subiect practic punctiform este citeodata o sarcina extrem de dificila pentru a obtine impactul dorit. Subiectele care respecta contextul (inteligibile, reale) pot fi cit se poate de mici, totusi nu exagerati...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/toosmallsubject.jpg

Note analitice:
a. este subiectul in mediul sau? DA: iarna, munti => schiorul
b. ce fel de incadrare? Exact in punctul nr. 4
c. este compozitie echilibrata? (contrast) DA: > 2/3 inferior greu, <1/3 superior usor; (culoare) catre monocromatic mediu (zona V)
d. exista linii? Da: orizontale (si mici verticale, prea multe - obositor, banal)
e. mesaj universal? DA (slabut): sporturi de iarna, amintiri de la munte

(obiectiv cu distanta focala mult prea mica, incadrare foarte larga)
...am fost la munte si am facut la poze... vezi punctul ala dintre munti? pai ala sint io...

Utilizarea spatiilor ample imprejurul unui subiect minuscul poate avea un impact comparabil cu cel al unui portret care umple tot cadrul (doua subiecte reale, comparabile ca suprafata, unul in cadrul peisaj, altul intr-un macro cu vagi tendinte simbolistice)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/oksmallsubject.jpg

Note analitice:
a. este subiectul in mediul sau? DA: vara, mare => fata in costum de baie
b. ce fel de incadrare? Exact in punctul nr. 4
c. este compozitie echilibrata? (contrast) DA: < 1/3 inferior greu, > 1/3 mediu mediu, 1/3 superior greu (exceptie); (culoare) echilibru foarte bun verde/maron
d. exista linii? DA: orizontale, cu planuri legate
e. mesaj universal? DA: vara, tropice, nostalgie (pe figura fetei)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/mdsubject.jpg

Note analitice:
a. este subiectul in mediul sau? DA: plante => gindac
b. ce fel de incadrare? Exact in punctul nr. 3
c. este compozitie echilibrata? (contrast) DA: 1/2 stinga usor, 1/2 dreapta greu (exceptie); (culoare) DA: galben/verde
d. exista linii? DA: diagonala descendenta si o diagonala ascendenta schitata
e. mesaje? DA: documentar. DA: nazuinta catre zbor in spatiul liber (schitat)


Subiectele de marime medie sint cel ma greu de minuit... doua remarci trebuie sa va aduceti aminte in permanenta: 1. nu este intotdeauna recomandat sa va apropiati cit mai mult si 2. lasati spatiu subiectului sa respire, sa implice, sa sugereze si sa interactioneze cu contextul. Sint fotografiile la care titlul poate schimba directia perceptiei observatorului.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Catre-adapost.jpg

Cautind adapost


Note analitice:
a. este subiectul in mediul sau? DA: minastire => om sarac
b. ce fel de incadrare? Pe linia 1 vertical, punctele 1 si 3 incluse
c. este compozitie echilibrata? (contrast) DA: 1/2 stinga greu, 1/2 dreapta usor, 1/3 superior usor (divizat), 2/3 inferior (divizat); (culoare) NU: superior natural, inferior catre monocromatic
d. exista linii? DA
e. mesaj universal? DA: lumea de-afara minastirii (pacatosi - religie, etc...)


Prin urmare subiectul poate deveni contextual, adica sa fie relativ subordonat titlului, daca respectati aceste doua cerinte, se poate diversifica si lua forme duale si plurale.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Lets-Stick-Together.jpg

Let's Stick Together




Subiectele cu caracter de simbol, sau asa intentionate, trebuie sa lase sa se distinga cel putin un pic din ambiental pentru a crea impact (exemplul ales e cam patetic, dar nu sint prea tare la simbolistica...)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Paratraznet.jpg

Paratraznet



Umplerea cadrului (ca si amplasarea centrala, vezi acolo) este recomandata in special atunci cind se cere un impact deosebit. Se foloseste pentru ipostazele in care ochiul omenesc nu este capabil (sau nu ii este permis) sa surprinda subiectul in toata maretia lui.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Race-Detail.jpg

livacke
09-03-2007, 18:54
imi zice ti si unde pot invata mai multe despre fotigraii?cum se fac cum sa setam aparatul chesti deastea!multumesc!

livacke
09-03-2007, 18:55
imi zice ti si unde pot invata mai multe despre fotografii,cum se fac incadrarile, cum sa setam aparatul chestii deastea!multumesc!

the rookie
09-03-2007, 20:24
Pentru toate chestiile astea, primul lucru trebuie sa citesti, sa intelegi si sa cunosti bine manualul de intrebuintare al camerei tale. Succes!

dorin.vancea
12-03-2007, 08:19
Felicitari the rookie pentru munca depusa. Utile sfaturile tale.

the rookie
13-03-2007, 05:52
4. Crop-uirea este socotita de unii autori ca fiind prima etapa a postprocesarii digitale. Totusi, datorita pretuirii pe care o am pentru ideea de precizie si acuratete, cred ca este bine sa punem lucrurile la punct. Prelucrarea geometrica este prima etapa si nu cropul. Daca vreti, cropul este chiar ultima actiune, fiindca, daca ne aducem bine aminte, unele functii legate de contrastul de margine (Curves, USM si o gramada de filtre) functioneaza cu atit mai bine cu cit imaginea este mai mare. Deci...

Daca v-ati facut bine tema pentru acasa in ceea ce priveste incadrarea, nici nu aveti nevoie de prea mult crop. Necesitatea "croirii" planului imaginii apare insa in mod evident in urmatoarele cazuri:

a - compozitia a fost executata cu un teleobiectiv si ne-am gasit in imposibilitatea de a ne deplasa in fata si-n spate, fie din motive discretionale, fie datorita distantelor excesive. In aceste situatii apar in cadru zone nedorite si pe care nu le-am putut evita in nici un fel.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/telecrop.jpg


b - cealalta posibilitate este similara ca aspect, prin faptul ca, de asemenea, cadrul contine informatie inutila, de data asta provenita de la un montaj optic macro sau grandangular. Aici nu s-a putut face nici o miscare datorita probabil limitarilor legate de spatiul de dinaintea camerei, mai precis de imposibilitatea de a-l ocupa fizic fie ca acesta a fost insuficient, fie ca a fost exagerat de mare. Suna cam confuz, dar sper sa va lamuriti din exemple.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/macrocrop.jpg

crop macro


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/wideanglecrop.jpg

wideangle crop

c - cea de-a treia situatie este in lumea noua, digitala, si cea mai frecventa... este cazul in care habar n-avem nici de compozitie si nici de incadrare si incercam sa ingrasam porcul in ajun printr-un crop salvator, cit mai mestesugar. Nu-i nimic rau in asta, daca ne oprim la masturbarea asta de web, dar nu uitati ca, daca taiati oricit de putin, tot veti pierde enorm la aducerea la dimensiunile hirtiei. Si, sa va spun cinstit, cu ceea ce v-am argumentat mai inainte, la "formate de film", cred ca nu mai este necesar sa reafirm ca, pentru ca sa obtineti o poza de pus pe perete, micuta, cu matting, nu poster, nu cred ca aveti mare libertate de crop-uire in digitalul cu senzor de jumatate de fotograma, ca sa nu mai zic de glumele de senzori mai mici. De fapt... nu cred ca aveti pe bune nici un fel de spatiu de miscare, dimpotriva...

Pornim cu mari sperante de-aici

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/camcamoriginal.jpg

adica de la o poza total compromisa din toate punctele de vedere... mult prea mult contrast, cu highlights arse peste orice vise de recuperare, deviatie WB la care practic nu poate fi vorba de corectie, deoarece s-a tras JPG

si ajungem aici, c-asa credem noi c-ar fi mai bine, ca doar am izolat fericit "subiectul"... o reflexie banala in sticla ochelarului... si am reusit o incadrare socanta, "evadind" inafara cadrului, prin dreapta-sus,

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/cam1cam2.jpg

dar la care pixelarea din albastru (un cyan cit se poate de suspect de fapt) categoriseste poza... tot de nefolosit


d - in sfirsit, atunci cind dorim transformarea formatelor, de exemplu, din patrat intr-unul mai "comercial" (sau invers)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sq1.jpg




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/port1.jpg




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lnd1.jpg

Cea ma buna modalitate sa va ascutiti creativitatea compozitionala in crop-uire este, cu putina rabdare, sa dedicati un pic de timp unui gen de joaca care, la prima vedere pare copilareasca... Deschideti imaginea in Photoshop si apoi, intr-un strat separat, desenati un dreptunghi alb cu laturile in proportia, sa zicem, 3:2. Dati-i o transparenta rezonabila, dupa care apelati functia Edit\Free Transform. Umblati numai la Rotate si la Move pentru inceput, pina va gasiti plasamentul si unghiul cele mai bune pentru dreptunghi. Dupa asta, puteti sa umblati (cu mare grija) la Scale, astfel incit sa taiati cit mai putin posibil. Asa veti vedea mai bine cum poate arata ceea ce ramine in interior, dupa crop.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/creative.jpg

the rookie
15-03-2007, 05:07
Greseli clasice de crop-uire: exista practic patru genuri de greseli:

- orizontul strimb - se indreapta cu Select All\Edit\Free Transform si rotatie in directia necesara...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/slantedhorizon.jpg


- mult prea mare inghesuiala (fara directie preferentiala) - se indreapta numai prin schimbarea punctului de statie (zoom out sau echivalent), adica prin o noua fotografie...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/toocramped.jpg


- cropuire strimta (si bineinteles, anularea directiei dinamice)...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/tootight.jpg




- amputarea... desi se prea poate ca sa nu fie chiar o gresala...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Amputation.jpg



- si inca una, care de fapt apartine unui gen mai special de "curente"... high key si debalansarea contrastului prin cropuiri care se termina "in alb"

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/debalance.jpg

the rookie
17-03-2007, 16:00
5. Izolarea subiectului, prin urmare scoaterea lui cit mai armonios in evidenta, foloseste multe elemente compozitionale de care deja am vorbit... Incadrarea, formatul, liniile compozitionale, crop-uirea ajuta toate la izolarea subiectului de decorul inert, de balastul inconjurator. Dar, inainte de toate, atunci cind facem poza respectiva, reglajul si alegerea profunzimii (DOF) optime este extrem de importanta. In doua vorbe: cu cit profunzimea este mai mica, cu atit izolarea subiectului poate deveni mai eficace, daca subiectul are un aspect plan. Totusi, sa nu uitam ca subiectele au un volum si, de aceea, profunzimea trebuie sa il respecte si sa il puna in evidenta. In aceste cazuri, alegerea unei profunzimi prea putin adinci va distrage atentia si va frustra observatorul, care ar dori poate se vada clar totul. Marimea profunzimii depinde de un singur lucru: diafragma si cu cit aceasta este mai strinsa (numarul sau asociat este mai mare), cu atit profunzimea este si ea mai mare, adica zona spatiala de claritate se mareste (iata si niste scheme ajutatoare pentru cei dintre noi care-s mai mici si mai prost imbracati... perspectiva desenelor este "de sus").



Variatia zonei de claritate spatiale cu marimea fizica a orificiului diafragmei


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/1-1.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/5.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/22.jpg




NOTA: pentru o anumita valoare (sau deschidere) a diafragmei, exista o distanta pina la subiect, care se cheama hiperfocala, si de la care zona de claritate (DOF) se intinde pina hat-departe, la "infinit"...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hyp.jpg


Deci subiectul, cu toate amanuntele ce-i apartin si care-l definesc, trebuie sa fie izolat a priori prin existenta incontestabila a claritatii. Ceea ce este inafara lui, poate sa se duca-n plata Domnului, adica sa fie neclar... cu cit mai neclar, cu atit mai bine... Stim insa cu totii ca, in viata de toate zilele, subiectele sint spatiale si nu planare, de aceea alegerea profunzimii, adica a zonei de claritate, adica a DOF, nu este un lucru chiar atit de complicat. Mai curind ar fi mentinerea unei neclaritati absolute asupra restului imaginii. Pentru asta insa vine in ajutor Photoshop, cu functia Select\Lasso si apoi cu functia Blur, dar despre asta am vorbit deja la gradinita (vezi acolo). Un mic amanunt: nu uitati niciodata ca planul subiectului este complet (adica atit stinga-dreapta cit si sus-jos), de aceea a blur-a elemente (chiar nesemnificative) din acest plan focal (si zona de claritate) poate aduce proteste vehemente si reactii adverse din partea celor care vad perspectiva in mod corect si realist.

Pentru un peisaj de exemplu, situarea in hiperfocala este cea mai indicata, pentru un portret, o diafragmare in jur de f/5.6 reprezinta o valorare civilizata, iar pentru macro si tele, deschiderea maxima, cea mai luminoasa, face toti banii. Nu luati aceste enunturi ca litera de lege. Sint pur si simplu reguli de bun simt.


Un mic exemplu desenat, din care sper sa va puteti da seama de importanta alegerii unei DOF juste. Perspectiva schitelor este laterala, adica asa cum noi incepatorii, aflati co ochii in camera, nu o putem percepe. De aceea nu am putut exemplifica direct pe poze.

Asa arata o perspectiva in care practic nu putem izola subiectul prin efectul de neclaritate dat direct din fotografiere: lumina extrem de puternica, folosind cel mai scurt timp de expunere (1/4000, de exemplu), ISO cel mai mic, iar exponometrul se incapatineaza sa stea tot pe +. Trebuie sa micsoram diafragma (in acest caz am exagerat, f/22, ca sa apara evident faptul ca totul va apare clar in cadru)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/s22.jpg


Daca deschidem incetisor diafragma, se intimpla urmatoarele (ca in cazul unui portret ideal):

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/s5.jpg


Pentru ca in cele din urma sa obtinem numai o singura "dunga de claritate", foarte specifica macro sau tele. De fapt mai putin tele, fiindca astea sint niste obiective mai intunecate (adica mai putin "sharp", mai moi) la care diafragmele incep pe la f/3.5, f/5.6 sau chiar f/8, lucru care aduce inerent o dunga de claritate de grosime respectabila):

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/s1.jpg


Am sa insist numai pe o gresala care se face in mod curent si pe explicatia sa simplu prezentata. Folosirea unei diafragme mult prea mari (adica deschise), in care portretul eventual obtinut nu-i nici cal, nici magar, ci un avorton nefericit al celor doua ipostaze, macro sau portret... (mai jos am incercat sa schitez o "floare" si un soi de profil... fiti ingaduitori si nu mai rideti atita...)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/m_p2.jpg

Din cauza folosirii unei distante efective mult prea mici, sau a unui teleobiectiv prea puternic, si a unei deschideri extreme, zona de claritate, care de-altfel, dupa cum este figurat in schita, ar fi adecvata pentru macro, apare mult prea mica pentru portret... Nasul, barbia, parul lateral apar neclare si numai o portiune a fetei, care include din fericire ochii, va apare clara. De aceea este necesara la portrete stringerea diafragmei...

Nu numai diafragma poate ajuta la construirea unei neclaritati fiziologice pentru scoaterea in evidenta a subiectului. Alte tehnici directe ar fi zoom-area dinamica (destul de greu de stapinit in teren, noroc cu Photoshopul...), vezi la incadrarea centrala, pan-area, adica urmarirea in vizor a unui subiect aflat in miscare semnificativa ca viteza fata de fundal si, nu in ultima instanta, exploatarea lentoarei vitezei obturatorului fata de miscarea naturala a fundalului. Ultimele doua tehnici sint abuzate din plin de fel de fel de binevoitori si webul e innecat de exemple cu masinute patetic de clare aflate in goneta pe linga tufisuri evident neclare, sau de cascade cu apa matasoasa, opaca precum laptele, in fata carora e proptita mestesugit cite o gagica faina in pielea goala, sau vre-un ursulet care ia din zbor pastravi cu gurita lui...

the rookie
17-03-2007, 18:02
Acestea sint modalitati pe care orice incepator trebuie sa fie in stare sa le reproduca fara nici un fel de gindire. Dar, mai exista si alte tehnici, ceva mai absconse... sau mai bine zis nu chiar atit de evidente, care sint capabile sa genereaze un impact deosebit de puternic. In general cam tot ce am mentionat la "contrast" serveste la izolarea subiectului. Stati asa si nu va luati cu miinile de cap... s-o luam incet:

a. deci claritatea poate separa subiectul din harababura totala a cadrului.
b. apoi iluminarea si contrastul pot estompa elementele neinteresante. Nu o mai lungesc... iata un exemplu:

Merg pe strada si vinez o chestie care sa-mi placa... E aproape seara si ceva imi atrage atentia... Pun camera la ochi, desi nu vad prea bine sa incadrez, ma bazez pe autofocus si trag citeva cadre cam la nimereala:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/light1.jpg

Pai ce pot sa-mi doresc mai mult... format landscape fain-frumos, am avut noroc cu incadrarea, papusarul, cit e de mare, e pe linia unu verticala, pe linia a doua e felinarul. Destul de bine pentru tras orbeste, la plezneala. Ma felicit! Totusi poza n-are absolut nimic care sa-mi aduca aminte de momentele pe care le-am simtit pe strada, acolo. Asta fiindca creierul meu mi-a proiectat o alta imagine, un zoom proportional cu cantitatea de interes suscitata. Aparatul de fotografiat nu o poate reproduce astfel incit sa va transmit si voua ce-am vazit cu mintea, nu cu ochii. Decit daca il ajut un pic:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/light3.jpg


Ce-am facut? Am schimbat formatul pe inalt, am adus "pianistu" pe linia a doua, chiar in punctul patru (asa cum l-am "vazut" in mintea mea, acolo), dar ce-i mai important este ca am scapat de multe detalii inconjuratoare si am "filtrat esentialul". E foarte adevarat ca, daca eram mai destept, roteam aparatul pe verticala, ma apropiam ceva mai mult si nu pierdeam calitate prin cropuirea inadmisibil de masiva, cam 3/4 din cadru... La fel de important este ca am cautat sa accentuez contrastul, ceea ce ar trebuie sa duca la captarea interesului, fiindca

c. intersul este inevitabil atras de highlights... vrind-nevrind nu ne putem abtine sa privim partile puternic iluminate, indiferent cit de mici ar fi ele sint extrem de enervante. De aceea criticile cele mai simple si elementare pornesc si se si termina cu propozitia: "ai cam ars highlight-urile". Si tot de aceea trebuiesc exploatate cu mare bagare de seama. Ca idee generala, evitati pe cit posibil si corectati imediat lucirile nedorite sau reflexiile de orice gen din background sau foreground.

d. o alta sursa de interes nemijlocit o reprezinta culorile chiar diluate dar luminoase, galbenul fluorescent fiind pe locul intii. Tot ca idee generala, evitati si corectati obiectele colorate viu (galben, rosu, etc.) din background-ul nesemnificativ. Un automobil sau orice obiect viu colorat in miscare, prins din intimplare in cadru, poate distruge o compozitie prin distragerea atentiei si debalansarea echilibrului psihologic, chiar daca acesta apare neclar.


e. am lasat in mod voit si expres cel mai important factor care determina izolarea eficace subiectului la sfirsit, fiindca este complicat de inteles, de aplicat si de stapinit. Este vorba de mentinerea simplitatii compozitiei. Orice detalii care nu se refera la subiect nu trebuie sa apara nicaieri in cadru. Exemplul cel mai la indemina este portretul, in care, inafara fetei persoanei, nu ar trebui sa existe absolut nimic. Intr-adevar, acesta este portretul full face, poza de buletin. Daca se doreste ceva mai mult decit atit, apar complicatiile. Citeva aspecte cu privire la iluminare si accesorii au fost deja discutate. Ma voi opri un pic acum asupra fundalului care are o importanta deosebita in captarea atentiei la portretele full body sau family. Ideea generala in acest caz este ca fundalul sa fie cit mai redus ca prezenta obiectiva si cit mai putin atractiv, adica cu culori cit mai neutre si lipsit de orice detalii. Hmmm, foarte usor de zpus, dar ce ma fac cu toate crengile alea din spate, cu orizontul care vrind-nevrind imi imparte cadrul in doua zone de culoare, cu norii aia atit de dramatici?? Exista trei tehnici (shifting angles, ceva mai dificil de aplicat, imprumutate din... cinematografie), care tin din nou de bunul simt al fiecaruia: daca ne lasam putin pe vine, avem sanse extrem de mari ca fundalul nostru sa se transforme, din cauza cerului, intr-un albastru unitar, cit se poate de firesc, de linistitor si de neutru, iar daca avem posibilitatea sa ne urcam pe ceva si sa tragem poza de sus in jos, fundalul va deveni verde sau maron, de la padurea din departare, de la iarba sau de la nisipul marii din spate... Ori putem sa ne rotim cu tot cu subiect, pina ce gasim un fundal omogen, dar asta e ceva mai greu. Simplu, fara prea multe ecuatii de gradul 3, nu?

the rookie
18-03-2007, 04:16
6. Unghiurile neobisnuite in abordarea compozitiei confera un impact unic si extrem de puternic fotografiilor. De aceea se si folosesc, fiindca socheaza si accentueaza trasaturi care, in mod normal, sint mai greu de remarcat, mai putin vizibile, din cauza ca ochiul si creierul observatorului este obisnuit, chiar plictisit de ele. In acest caz, normalitatea se cheama sindromul de a nu vedea padurea din cauza pomilor, de care suferim absolut cu totii. Pozele noastre realizate cu unghiuri neobisnuite sint menite sa schimbe putin asta... iar unghiurile neobisnuite sint modalitatea moderna de a exprima, daca nu un stil, cel putin un unghi de vedere si de expresie personal. Toti cautam in locul "pozei de arhiva" poza care sa smulga o exclamatie de uimire... Sa definim citeva retete de elaborare a unghiurilor curioase si de efect.

a. tehnicile de exagerare a trasaturilor... stiiiu... are nasul ars rau de tot, dar nu asta e important. Intelege toata lumea ca e vorba de un pisoi "vazut" dintr-un unghi ceva mai curios... un simplu exemplu...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/stangle.jpg



b. lumea trage poze cu aparatul indreptat la orizontala... pe lung sau pe inalt, dar orizontal... Ce-ar fi sa incercam ceva diferit, de exemplu sa tragem la verticala, n-ar fi asta un unghi diferit? Sau de jos in sus, ca sa n-avem nici cum sa vedem nimic in vizor... din asa-numita "perspectiva a viermelui":


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/weirda.jpg


c. pozele din genunchi sint o categorie aparte. Reprezinta "punctul de vedere" al multor specii patrupede dragalase pe care le crestem pe linga casa, dar, cea ce este mult mai semnificativ, este si cel al bipezilor de talie mica, al copiilor. In lumea lor, folosirea distantelor focale neaberante (in special a prime-urilor de 50mm) este cea mai nimerita. Flashurile indreptate ceiling bounce si a celor prevazute cu ecrane difuzoare, maresc intimitatea acelui univers de care ne aducem cu totii aminte. Adultii fie ca adopta si ei o pozitie redusa ca inaltime, fie ca sint prezenti doar implicit in cadru:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/kneal.jpg


d. rasucirea camerei cu parasirea notiunilor de verticalitate si orizontalitate aduce dupa sine perspectiva oblica, pe cit de pretentioasa, pe atit de plina de impact:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/stray.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bldg.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/blg.jpg



NOTA: ca aspect practic: nu uitati o clipa ca aveti la dispozitie (bineinteles dupa pre-focusare) o modaliate extraordinar de simpla de a va mari considerabil posibilitatile de miscare, raza de actiune si de abordare a unghiurilor neobisnuite, daca va fixati camera pe trepiedul extins la maxim, cu picioarele apropiate. Cu ansamblul obtinut, indreptindu-l, coborindu-l sau inaltindu-l din mina, puteti accesa locuri de obicei "interzise", si face poze atit de pe pamint, de la nivelul solului, cit si de la inaltime, peste multimea dintr-un concert sau de pe strada, pe deasupra mijloacelor de transport in comun. Declansarea o puteti efectua fie cu ajutorul dispozitivului de intirziere, fie prin telecomanda.

rudi
19-03-2007, 08:52
Am si eu o intrebare, fiindca veni vorba de distanta hiperfocala: pe aparatele analogice, mai bine zis pe montura obiectivelor acestora, in dreptul inelului diafragmelor mai era o indicatie si anume aceea a zonei de claritate, sau campul de profunzime, sau cum se zice acum DOF-ul. Cu ajutorul acestei indicatii se putea stabili cu usurinta care era distanta hiperfocala a obiectivului respectiv. Spun a obiectivului intrucat distanta hiperfocala depinde nu numai de diafragma ci si de distanta focala a obiectivului (sau focala cum impropriu mai este folosita). Cum se poate determina aceasta? Care ar fi o solutie practica, mai ales daca tinem seama ca, in general, oamenii cam folosesc zoom-uri, deci distante focale variabile?

the rookie
19-03-2007, 13:55
Definitia si desenele pe care le-am facut eu sint intuitive si sint in fapt o simplificare a notiunii de DOF si de distanta hiperfocala. In realitate exista o asa numita "distanta de aproape" si o "distanta de departe", in care subiectul poate fi considerat "clar", iar undeva, intre aceste doua limite, se defineste distanta hiperfocala (dar acest fapt nu este prezentat in detaliu in desenele atasate).

Pentru calcularea (aproximarea) distantei hiperfocale exista dispozitive extrem de simple, bazate pe asemanarea triunghiurilor, dar care depind de distanta interpupilara si de lungimea bratelor fiecaruia dintre noi si de aceea sint individuale, nu se pot produce pe scara industriala. Daca obiectivele nu au marcate pe ele o modalitate de aproximare (si majoritatea celor digitale nu au) atunci se poate folosi urmatoarea formula:

H = f + f*f / D*c

unde f este distanta focala, D este diafragma si c este diametrul cercului de confuzie (aici se creaza variatii semnificative legate de marimea senzorului, dar nu consider necesar sa insistam, fiindca lucrurile sint usurel diferite fata de film... probabil ca acesta este si motivul real pentru care fabricantii nu mai graveaza obiectivele pentru hiperfocala... In cazul "full frame", PENTRU FILM 35, c=0.03... pentru APS insa, "half frame", tot pentru film, c=0.025)


Profunzimea (DOF) este definita intre cele doua distante mentionate:

"Distanta de aproape" este:

Da = s(H-f)/(H+s-2f)

"Distanta de departe" este:

Dd = s(H-f)/(H-s)

unde s este distanta de focusare (pina la subiect). Cam asta ar fi, tot in mare.

Nu, Rudi, sa stii ca n-am vrut sa "ingrop" notiunea de hiperfocala, dar pur si simplu cu atitia senzori, devine de-a dreptul incoerent sa mai vorbim de ea si, in loc sa clarificam, mai rau se creaza confuzie, daca intr-adevar vrem sa fim riguros exacti. Cred ca cel mai sanatos ar fi fost nici sa n-o pomenesc...

the rookie
20-03-2007, 06:27
7. Balansul in fotografie sau obtinerea unei imagini compozitional echilibrate. Am sa incep cu o afirmatie care poate parea fortata, simplista si destul de generalizanta: "un echilibru perfect produce o imagine puternica". A obtine un echilibru intr-un cadru nu este o treaba atit de "simpla" precum ar fi mentinerea proportiei dintre subiecte sau sugerarea unor elemente geometrice plane compozitionale. Echilibrul de care o imagine are nevoie depinde si se bazeaza pe calitatea culorilor, pe cantitatea de lumina si de umbra, precum si de alte categorii de factori.

a. echilibrarea iluminarii precum si cantitatea de contrast dintre lumina si intuneric pot distruge sau pot crea imagini remarcabile. Daca acordam atentie deosebita compunerii zonelor luminoase cu cele de umbra, precum si modului in care dispunem incadrarea, avem toate sansele sa producem imagini bune. In principiu: acolo unde exista lumina trebuie sa existe si intuneric. Exista diverse scoli si curente... unele te invata ca tonurile neutre nu trebuie sa existe, ci doar zone luminoase cu detalii si zone de umbra cu detalii, iar trecerea sa se faca fara zone de tranzitie si cu un contrast sporit. Altele te invata cum sa eviti sa folosesti altceva decit tonuri mijlocii si sa nu iei in considerare cu totul albul si negrul, per global rezultind un contrast moale. Indiferent de curentul in care va veti situa la un moment dat, ca sa va vina mai la indemina, socotiti zonele luminoase sau stralucitoare ca "usoare", iar zonele intunecate sau de umbra ca "grele" si nu uitati nici un moment ca atentia se indreapta involuntar catre zonele puternic iluminate. Apoi incercati sa respectati intr-un cadru o dispozitie fireasca a acestor doua categorii: ce este greu sa fie jos, iar ce este usor sa vina deasupra. In functie de dinamica dorita, decideti daca greul vine in stinga sau in dreapta jos. Incercati sa ginditi un cadru folosind aceasta terminologie, apoi incercati sa negati regulile pe care singuri le veti observa, astfel incit sa puteti vedea in ce cazuri exceptia se poate exploata si unde anume apare nenaturala, dar poate de mare ajutor. Mai incercati sa plasati zone grele si apoi zone usoare in concordanta cu regula treimilor. Apoi reuniti ceea ce ati constatat in urma experimentelor voastre. O atentie deosebita trebuie acordata marginilor si cautati sa nu neglijati importanta ramelor. Folosirea lor fara discernamint insa poate la fel de usor ruina o fotografie (despre rame si inramare, subiect deosebit de important, vom avea de vorbit intr-un capitol separat). Iata in continuare patru exemple de geometrii diferite la care iluminarea este perceputa la modul excesiv. Desi ca suprafete highlights sint mult mai restrinse, balansul nu este stabilit bine in nici unul dintre cazuri, zonele luminoase parind mult mai insemnate ca pondere in captarea atentiei:


cadru usor debalansat

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/unbalanced.jpg


cadru anost, cu balans excesiv si cu prea multe detalii inutile (NEFOTOGENIC)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/toobalanced.jpg


cadru cu balans intentional stinga-dreapta

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/left-right.jpg




cadru cu distragerea atentiei de catre zone cu iluminare medie, dar cu culori deschise

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bluestealer.jpg






b. numarul de zone de atractie trebuie sa fie impar, indiferent ca acestea sint subiecte sau elemente de compozitie. Punctul semnificativ poate oricind sa fie ales de catre creier ca punct pivotant flotant in cautarea echilibrului. Nu este neaparat vorba despre simetrie, dar aceasta confera fara indoiala senzatie simpla de balans just. Este oarecum evident ca numarul unu este cel mai important in portret si compozitiile cu subiect unic. Cea mai fireasca insa pare a fi compozitia bazata pe numarul trei. Revizuiti-va arhiva si opriti-va asupra acestui gen de compozitii. Nu sint de loc rare si veti vedea ca apar involuntar in proportia cea mai insemnata, totul este sa reusiti sa va constientizati cele trei zone de interes si apoi sa reusiti sa-i faceti si pe altii sa le gaseasca cit mai firesti:

sugestie pentru trei subiecte

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/tri.jpg


cadru cu cinci zone

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/five.jpg


c. utilizarea motivelor repetitive si a matricelor. Atunci cind motivele repetitive (patterns) devin subiect, trebuie sa fiti siguri ca ati reusit sa umpleti cadrul in totalitate si ca nu apare nici un element perturbatoriu, adica ilogic de diferit. Dati o importanta deosebita colturilor cadrului, fiindca orice neuniformitate aduce dupa sine debalansarea. Folositi orice va sta la indemina ca sa mentineti reguli si canoane deja invatate (deplasati camera, rasuciti-o, zoom-ati in si out, dupa necesitati, jucati-va la Hue, Contrast, Brightness, adica toate functiile care produc alteratii semnificative):

cadru cu colturi simetrice, lasate goale

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/pattern.jpg



cadru umplut total

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/patterns.jpg



distributie aleatoare cu element distinctiv si incercare de balans cromatic

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/chr.jpg

the rookie
26-03-2007, 07:37
8. Folosirea obiectivelor, la crearea si ajustarea compozitiei, nu este un subiect total necunoscut sau nou pentru majoritatea dintre noi. Fiecare stie, de bine, de rau, la ce servesc obiectivele interschimbabile sau la ce anume se folosesc in principiu anumite zone focale ale zoom-urilor. Si fiecare a invatat sa nu care cumva sa se atinga de zoom-ul digital, daca doreste altceva decit observarea directa, prin vizor. Din aceasta cauza am ezitat daca sa includ sau nu acest subcapitol in discutia noastra. Exista situatii in care, furati de subiect, unii zoom-eaza pur si simplu din "simtire" si se trezesc dupa ce ajung acasa cu geometrii globale pe care de fapt nu le-au intentionat si care se dovedesc greu de corectat. Multi inca avem probleme sa prevedem aberatiile de sfericitate (atit barrel cit si pincushion) ale diverselor variante constructive ale obiectivelor si cum arata acestea de facto in planul hirtiei posterului. Voi trece rapid in revista niste notiuni absolut de baza cu privire la aplicabilitatea justa a diverselor distante focale, apoi am sa insist pe citeva greseli de utilizare si poate pe remediile lor. Evident ca aceste greseli insa se pot exploata si pot deveni chiar gaselnite iscusite in realizarea unor compozitii sau geometrii de exceptie.

Nu face insa prea mult sens sa echipam aparatul cu un tele scurt (sau sa ne incapatinam pe un zoom) pe la 85mm, daca vrem sa facem o poza a Vaii Seci si intentionam sa-i captam frumusetea in toata vastitatea ei... cum nu are rost sa executam un portret trei sferturi pe la o focala de 18mm, decit daca dorim sa facem persoana sa semene cu un magarus hidrocefal...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/easelface.jpg

In principiu, ochii omenesti vad cu o focala cam de 50mm fiecare (20/20 in incii americani), deci, in analog, ACESTA era considerat un obiectiv normal. Odata cu introducerea digitalului, desteptii astia, care au facut camerele, si-au propus sa bage in ceata pe toata lumea si au miscorat distantele fizice de la centrul focal al unui obiectiv pina la suprafata formatoare de imagine a senzorului. In concluzie vederea normala omeneasca este acum echivalenta, grosso modo, cam cu 35mm, tradus in limbaj al unui obiectiv digital. REGULA: Distanta focala citita pe un obiectiv digital se inmulteste cu circa 1.5 (de fapt de pe la 1.28 pina pe la 1.72, in functie de fiecare tip de aparat) ca sa se poata cunoaste adevarata distanta focala analoga. Pai, si ce ma intereseaza pe mine, onor posesor al unui digital ultimul racnet, despre regula asta? Nu ma intereseaza, de fapt... decit daca doresc sa-mi cumpar niste obiective prime, clasa-ntiia, pe la cite 25-35 de dolari bucata, vechi si vajnice, din sticla de claritate si tratament impecabile, in monturi metalice de mare precizie si sa arunc cit colo rahaturile alea de sigme de kit, din plastic vopsit in negru, cu care vin echipate digitalele cu pretentii (adica Nikon si Canon). Atunci trebuie sa stiu ca un obiectiv cu o focala de 300mm cu oglinda (rusesc, ieftin ca braga) va deveni 450mm, un 150mm (un red dot, Doamne-ajuta) va deveni 225mm, un 80mm (Mamiya Sekor) va deveni 120mm (si-l voi folosi cu cea mai mare incredere pentru portret full face), un 50mm (Nikkor) va deveni 80mm (pentru portrete 3/4, adicatelea), unul de 28mm va deveni 40mm (adica "normal") si un fisheye de 18mm (tot rusesc, cu 50 de lentile si sute de mii de straturi) va deveni un banal 28mm (pentru cele mai tari peisaje), in digital... Deci stiu ce sa caut pe e-bay sau prin consignatiile de pe Covaci... Dar nu despre asta e vorba acuma. Desigur ca majoritatea dintre voi insa veti prefera sa dati cite 2000 de dolari pe cite un zoom mai pricopsit acolo, ca e de marca... dai un ban, si stai tot in fata, ca noi astia care umblam cu prostii...

a - obiectivele cu focala scurta (wide-angle lens): au unghi de acoperire mare si furnizeaza o profunzime remarcabila, chiar si la diafragme mari (adica cu numere mici, f/4, de exemplu). Sint recomandate evident pentru peisaj. A trage poze cu un grandangular (cum se mai cheama ele) inseamna ca iti poti compune cadrul avind in vedere ca te poti apropia mult de subiect, fiindca aceste obiective au si o distanta minima de focalizare mult redusa. Au insa o singura hiba, pe linga "platitudinea" specifica a imaginii din punct de vedere al contrastului. Dau aberatia de sfericitate. Imaginile, daca subiectul este extrem de apropiat, apar deformate, lucru care de cele mai multe ori nu este dorit, dar citeodata da acel efect de care tocmai am pomenit si care nu este chiar atit de grav, atunci cind asta se doreste. Se numeste "barrel effect" si se poate compensa intr-o oarecare masura in PS. Necazul este ca orice corectie prin intinderea imaginii duce la pierdere in claritate zonala (stiti voi mai bine...).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/18mm.jpg

Din punct de vedere compozitional, la lucrul cu wide-angle, trebuie sa tineti seama de trei aspecte importante:

- foregroundul (planul apropiat) trebuie umplut cu elemente de interes (peisajul, daca se doreste a fi narativ si documentar, cum sade bine unui peisaj, se caracterizeaza in primul rind prin aglomerare bine gindita de informatie). Incercati sa utilizati camera si pe format portret. Trageti de la nivelul pieptului, nu de la ochi direct, sau lasati-va-n genunchi, compunind ca sa umpleti cel putin prima treime cu elemente de foreground (de la intunecat catre luminos, remember?). Regula treimilor se aplica cel mai degraba la peisaje.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/10-Catching-the-Ebb.jpg


- apropiati-va, fiindca puteti focusa de la citiva centimetri pina hat, la mama dracului. Obiectele din imediata apropiere vor deveni mari, exagerate, ca un fel de efect Salvador Dali. Dar nu uitati nici un moment ca acest efect dat de wide-angle dispare cam dupa un metru.

- acest gen de obiectiv este poate singurul cu care va puteti permite sa trageti fara sa va uitati, fiindca este capabil sa capteze un unghi respectabil si care contine destule detalii. A doua aplicatie in ordinea importantei si frecventei este pozarea multimilor, la concerte, demnostratii, festivaluri. Aici se poate experimenta din plin cu obiectivul wide-angle. De cele mai multe ori, daca trebuie sa trageti orb, este necesar sa pre-focusati (si sa lucrati pe manual, evident).

b - teleobiectivele sint folosite cu predilectie in doua categorii de ocazii: wildlife si sport, adica atunci cind este necesar sa umplem cadrul, dar nu este posibil sa ne apropiem suficient de subiect ca sa compunem in mod satisfacator.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/nik_spr.jpg

(fotografiat cu un wide-angle, bineinteles)

Teleurile sint obiective la care practic nu exista aberatie de sfericitate, fiindca unghiul de deschidere este extrem de mic.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/spiratone.jpg

O poza facuta cu tele nu are profunzime (datorita particularitatilor constructive, teleurile sint obiective putin luminoase si de aceea majoritatea fabricantilor nu le mai inzestreaza cu diafragme), zona de claritate reducindu-se de la citiva centimetri, pina la planuri adimensionale de claritate. Acest efect se traduce printr-o comprimare a spatiului si obiectele apar mai apropiate unul de altul decit sint de fapt in realitate. Compozitia cadrului este de obicei frontala, centrata, respectind valoarea documentara pentru care pozarul se chinuie sa care cu el ditamai tunul. Compozitii de exceptie pot fi elaborate prin exploatarea efectului de compresie a spatiului si prin focusarea pe un plan oblic intermediar, eventual aranjat ca sa cada exact intr-unul dintre cele patru puncte principale.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Go-Signal.jpg



- atunci cind distantele sint relativ mici, un teleobiectiv se poate folosi la scoaterea in evidenta a unor detalii, care de obicei trec neobservate. Cautati ca sa luati in considerare separarea detaliului pentru a captura poate ceva "special". Punind un teleobiectiv pe aparat, sansele de a trece neobservat scad pentru vecinatatea apropiata, dar cresc enorm pentru distante de peste 50 de metri, unde oamenii par sa nu mai aiba puterea de a se concentra si de a interactiona din punct de vedere observational. De aceea fotografiile indiscrete aplica acest gen de obiective cu si pentru a obtine un impact deosebit.

- mentinerea distantei mari se reflecta in compunerea imaginii si prin faptul ca subiectul, in primul rind se va prezenta intr-o maniera foarte naturala si, in al doilea rind, va oferi posibilitatea tragerii mult mai multor cadre cu expresii si compozitii diverse, pina ce se va observa prezenta fotografului...

c - despre obiectivele cu distante focale normale n-am sa mai vorbesc, fiindca acestea reprezinta sculele cu care se lucreaza si cu care se greseste cel mai frecvent, deci pentru care am deschis de fapt discutia despre tot capitolul de compozitie. Un singur lucru un uitati: pina pe la 120mm, aberatia de sfericitate este inca prezenta...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/1100mm.jpg

(poza facuta pe la 100mm (analog!) - observati laterala dreapta)


d - imaginile obtinute cu obiectivele sau montajele macro asculta in cea mai mare masura de estetica si de ideile compozitionale mentionate la teleobiective, fiindca de fapt au cam acelasi comportament (nici in macro nu face sens sa se lucreze cu diafragme strinse, fiindca de regula ne concentram pe izolarea subiectului prin contrast de claritate).

e - tot cam aici intra si asa-zisele "lensbaby", care pot eventual ajunge (depinzind de constructia aleasa) chiar si la un fel de efect Scheimpflug, fapt ce permite o profunzime maxima, fara insa a diminua iluminarea prin stringerea diafragmei. Acestea pot de asemenea imita fie teleobiectivele, fie obiectivele macro. La ora actuala sint cele mai complexe obiective care pot fi gasite pentru digital, in sensul posibilitatilor tehnice. Foarte ironic... fiindca de fapt ca principiu reprezinta prin simplitatea constructiva chiar inceputurile opticii fotografice... Asta este ce folosesc eu (un baby lens este mult mai simplu decit exemplul dat) din cind in cind:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lastbastard.jpg


Iata cam ce poa sa faca lenzbabyul meu...

de departe, ca tele (are un echivalent cam de 270mm, fara dubloare si alte marafeturi)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Indian-Summer.jpg


de aproape, ca macro (aici nu-i stiu focala, fiindca ma pot apropia oricit cu sania optica de subiect... "muntele" asta are cam 10mm inaltime)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/8-Honky-Chateau.jpg



Hai ca iar am inceput cu tehnicismele... Gata cu Compozitia pentru moment... ce-i mult, nu-i bun... vom continua cu Photoshop...

the rookie
30-03-2007, 08:14
Din nou despre functia SELECT... am vazut pina acum ca selectia unui subiect in vederea postprocesarii se poate face cu rectangle, lasso, magic wand si color range. Si fiindca am aruncat o vorba acolo inainte sa ne apucam de alte prostii legate de compozitie, am sa reamintesc ca cea mai precisa si mai lipsita de pixeli modalitate de selectie este realizata folosind channels. Dar s-o luam ceva mai de la inceput, fiindca numai asa vom putea intelege cum dracului de le-a dat prin cap sa foloseasca tocmai aceasta modalitate...

Atunci cind Photoshop executa o selectie (Henry), se creaza un fisier grayscale ascuns, in care toti pixelii selectati sint albi, iar cei neselectati sint negri. Pixelii prezenti intr-o zona feather ocupa diverse niveluri de gri.

In general selectiile au urmatoarele particularitati deosebit de importante:

- cind se utilizeaza functia Feather, se creaza la granita de separare a selectiei un sir de pixeli transparenti fapt care confera un amestec mai omogen cu fundalul. Selectia astfel prelucrata nu va arata rezultatul functiei feather sub forma grafica a "furnicilor mergatoare". Pentru a vedea pina unde s-a ajuns cu feather, deci cum arata selectia de fapt, trebuie sa va situati cu pointerul in zona selectata si sa apasati tasta Q, ca sa intrati in Quick Mask Mode.
- Quick Mask este poate cea mai puternica functie din Photoshop. Permite intre altele, pe linga "pictarea" de precizie in alegerea selectiilor, alegerea de selectii multiple in acelasi strat.

Iata aici un scurt exemplu: Open\Select All\Q si apoi cu ajutorul Brush (sageata verde) am pictat in joaca niste zone, la intimplare, care am dorit sa reprezinte anti-selectiile (ATENTIE: prin acest procedeu se selecteaza invers. Pentru a reveni la normal se poate da in pasul urmator comanda Select\Inverse... eu n-am facut-o):

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/marq1.jpg


Apasind din nou Q, intram inapoi in Edit Mode (imaginea cu "furnicile mergatoare") si putem vedea selectiile multiple:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/marq2.jpg

Apoi aplicam un filtru oarecare (Nightscope, de exemplu) ca sa le vedem si mai bine:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/marq3.jpg


a - Selectarea prin scula de marcat marquee se face cu ajutorul functiilor rectangle, ellipse si single row / column. Deoarece pentru acest gen de selectare nu apar punctele de modificare a formei zonei selectate, acestea se pot rechema prin Select\Transform Selection. La modificarea zonei selectate se mai pot folosi comenzile "Alt+click si drag", pentru scaderea din suprafata selectata, sau "Shift+click si drag" pentru adaugiri la suprafata selectata:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/marq4.jpg


b - Selectarea cu scula de marcat lasso se poate face ca free hand, polygonal si magnetic. Aceleasi considerente practice de la punctul "a" sint valabile si aici. Prima varianta este cea mai imprecisa, a doua este folosita atunci cind avem de selectat suprafete cu margini drepte. A treia varianta, cea magnetica, este si cea mai precisa. Ea utilizeaza pentru detectia punctelor de margine schimbarile de contrast ale imaginii. Se impun citeva precizari, datorita importantei deosebite a acestei scule de marcat:
- daca magnetic lasso o ia aiurea, o puteti oricind ajuta prin click manual, backspace sterge ultimul punct ancorat, iar double click inchide suprafata.
- width trebuie mentinut la o valoare joasa, pentru acuratete
- edge contrast controleaza sensibilitatea, pentru poze fara contrast, alegeti valoarea cit mai jos posibil
- frequency specifica cit de dese se planteaza punctele-ancora, deci o valoare ridicata este aplicabila pentru selectii mai intricate.


c - selectia cu magic wand este cea mai utilizate de catre incepatorii absoluti si la care se renunta in totalitate atunci cind se trece la avansat. Actioneaza prin selectarea pixelilor dupa valoarea lor coloristica (color value). Atunci cind avem de-aface cu culori bine definite de un contrast bun, magic wand este o scula rapida. De cele mai multe ori insa culorile nu sint de loc usor de separat si de departajat si selectiile arata tare prost, cu margini ambigue si cu pixeli rebeli sau chiar zone intregi nedorit selectate. Din nou reglajele sculei sint importante:
- tolerance determina domeniul (range) de culoare si trebuie redusa, daca magic wand selecteaza prea multe culori.
- optiunea contiguous desemneaza ca daca alegi un rosu de pe un steag, atunci o mingie rosie din alta zona a imaginii va fi si ea selectata
- optiunea all layers precizeaza ca selectia si alegerea culorilor se va face din toate straturile de prelucrare, nu numai din stratul in care va aflati.


d - filtrul extractiv permite selectarea unei zone detaliate care se gaseste pe un fundal cit de cit uniform. Aceasta functie se gaseste la Filter\Extract. Necazul cel mare este ca nu este activa decit in 8 biti, asa ca fiti siguri ca ati facut in prealabil toate transformarile legate de culoare inainte sa treceti aici de la adincimea de 32 sau 16 biti. Actioneaza cel mai bine astfel:
- goto Filter\Extract si apasati tasta B, ca sa selectati unealta Edge Highlighter. Desenati aproximativ pe marginile subiectului, folosind o pensula adecvata ca marime (remember "[" micsoreaza pensula si "]" o mareste) si asigurati-va ca conturul este inchis. Daca gresiti cu desenatul, apasati Ctrl+Z, dar corectati imediat ce ati vazut gresala, fiindca aici nu aveti posibilitatea la multiple Undo, ci numai ultima actiune. Daca totusi nu va place ce-ati facut in anumite zone, puteti folosi unealta Eraser, dupa care desenati din nou corect. Dupa ce sinteti fericiti cu rezultatul marcarii selectiei, apasati G pentru ca sa umpleti zona marcata. Ca sa vedeti mai bine ce isprava ati facut, puteti sa dati click in interiorul zonei (purple). Apasati pe Preview si asteptati ca functia sa-si termine treaba. Rareori veti obtine o chestie perfecta, de aceea trebuie sa faceti reglajele de finete
- apasati C pentru a apela Cleanup Tool si stergeti astfel pixelii ramasi aiurea din background. Daca tineti apasat Alt, atunci veti restaura pixelii care nu ar fi trebuit stersi. Apasati T pentru a activa Edge Touchup Tool, pentru a "indulci" marginile prea zdrentuite.


e - color range este o varianta putin mai perfectionata a Magic Wand, care va confera ceva mai mult control asupra automatizarii selectiilor. Unealta functioneaza prin alegerea domeniului (range) cu ajutorul click-uirii cu pipetele (eyedroppers) si pe care il puteti vizualiza destul de aproximativ direct in ecranul mic al functiei. Puteti mari sau micsora range prin varierea cursorului Fuzziness la stinga sau la dreapta (acest control ationeaza cam ca Tolerance de la Magic Wand). La marginea de jos a zonei de dialog a Color range se gaseste un tab de selectie, care este setat pe None. Prin alegerea Black Matte sau White Matte, puteti sa faceti preview-ul pe fundal negru, respectiv alb, preview-uri care ajuta la estimarea calitatii marginilor. Cu alegerile Quick Mask si Grayscale sintem deja familiari. Scula se foloseste de obicei astfel:
- printr-o metoda explicata anterior, se poate selecta (sau nu) zona de interes
- Select\Color Range (si dati eventual click in interiorul zonei preselectate, daca e cazul). Cum spuneam la inceput, in ecranul preview pixelii zonei selectate vor apare albi, iar cei din zonele neselectate, negri.
- reglati Fuzziness pina ce imaginea arata corespunzatot scopului vostru
- daca selectia nu cuprinde chiar tot ce doriti, folositi pipeta + (add to selection), iar daca selectia cuprinde zone mai mult decit doriti, folositi pipeta - (subtract from selection)
- marea frumusete a acestei scule este ca puteti crea tranzitii foarte frumoase prin selectarea partiala a pixelilor apartinind diverselor tonalitati de culoare

Pentru fericitii posesori de Elements, mai exista Magic Selection Brush si Magic Extractor, dar nu voi vorbi de ele, decit daca intereseaza in mod deosebit pe cineva.

the rookie
03-04-2007, 07:56
Asaaa... deci am ajuns in sfirsit la oile noastre...

f - selectarea prin utilizarea color channels. Deci, am vazut ca exista metode de selectare directe, in care se marcheaza pur si simplu pixelii unei zone, mai exista metode care folosesc contrastul de margine si, in fine, exista metode care exploateaza cantitatea de culoare. Selectarea prin color channels le cam reuneste pe toate si este o metoda relativ complexa, care utilizeaza din plin puterea de lucru a Photoshop. Unele surse bibliografice o considera superavansata si doar o pomenesc ca posibilitate, altele prefera sa o treaca total sub tacere. Daca pentru a ajunge aici a trebuit sa enumeram, sa amintim mecanismele si sa schitam lapidar celelalte modalitati de selectare, pentru a pricepe cit de cit ce face computerul atunci cind il punem la treaba ca sa selecteze utilizindu-si propriile resurse ascunse prin canalele de culoare, trebuie sa devenim un pic plicticosi si sa explicam citeva chestiuni mai in amanunt.

OK, ne putem intreba pe buna dreptate ce-i toata tevatura asta cu "canalele"? Pai este clar ca, daca te hotarasti sa imortalizezi niste imagini undeva pe un card, pe un HD sau pe film pentru a mentine analogia, trebuie sa iei toate precautiunile necesare ca sa eviti orice greseli de expunere, sa faci cele mai sofisticate si mai la mama lor postprocesari, dar, in cele din urma, tot la hirtie ajungi (daca nu te opresti la web, evident)... Si pentru ca rezultatele sa fie din nou maxime, trebuie sa faci sa inteleaga orice dispozitiv de printat ce doresti. Evident ca unele inteleg un gamut mai redus, adica unde histograma apare clip-uita la ambele capete, dar lucreaza in mai multe canale (CMYK),

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch1.jpg

altele tolereaza un gamut mai mare, dar lucreaza in canale reduse sau aproximate matematic (LABCOLOR, HSV, YIQ sau alte minuni),

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch2.jpg

iar altele nu pot lucra decit cu un singur canal (eventual Grayscale)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch0.jpg

Despre dispozitive de printare si color management nu am de gind sa ma ocup vre-o data, fiindca toate aceste notiuni sint atit de legate practic de particularitatile masinariilor cu care lucreaza fiecare, incit a face o prezentare generala a tuturor posibilitatilor nu poate interesa pe toata lumea.

Revenind la subiectul nostru, voi alege modul de lucru RGB, de departe cel mai comun:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch3.jpg

Prin observare directa, pentru a realiza selectia din canale, principalul este sa va alegeti canalul de culoare care pare a scoate in evidenta prin contrast subiectul. In cazul meu, in aceasta poza documentara, subiectul este evident inscriptia care marcheaza locul neechivoc, plancarda cu "Brasov". Si m-am hotarit ca cel mai bun contrast mi-l ofera canalul rosu. De altfel este singurul lucru inteligibil de pe imagine... (sa stiti ca, in societatea moderna culta, lucrurile scrise atrag atentia mai ceva decit highlight-urile, datorita faptului ca omul este o fiinta care se presupune ca a invatat sa scrie si sa citeasca...) Tirasc deci canalul rosu peste butonul "create new channel" din josul paletei canalelor, dublu-click pe "copy red channel" si-i dau ce nume vreau eu. Dupa asta incep sa-l fac harcea-parcea, adica sa-i maresc contrastul pe cit posibil. Ma duc in primul rind la Image\Adjustments\Levels si trag de cursoarele laterale catre interiorul histogramei cit se poate sa nu pierd prea mult din detalii. Acest reglaj este critic in special pentru pozele in care parul personajelor este important sa se mai distinga. Dupa ce-am ispravit cu Levels, da duc la scule si-mi aleg Dodge, cu Highlights si Exposure 100%. Ma plimb cu pensula peste tot si cu mare grija la zonele cu detalii semnificative (nu uitati de marimea pensulei prin "[" si "]"), pina ce albul devine pur. Apoi schimb scula cu Burn, aleg Shadows si Exposure 100% si inchid partile negre cit se poate de bine. Dupa ce fac asta de citeva ori si ma declar multumit cu contrastul excesiv, dau Ctrl+click in paleta pe canalul cu pricina ca sa-l "Load as Selection". Si asa am realizat selectia din canalul rosu de culoare.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch4.jpg

Mai exista si alte alternative, dar acum intrebarea care se pune este cum pot folosi cel mai rational aceasta selectie... ma intorc la paleta Layers si creiez un strat nou. Apoi Layer\Merge Visible\Alt\Click, eliberez Alt, eliberez click, am creat Stamp Visible cu noua mea selectie. Acum pot sa-i aplic orice filtru poftesc. Eu i-am aplicat doar un USM si, ca alternativa, a doua poza arata aplicarea aceluiasi USM dupa Select\Inverse. Nu stiu daca apare pentru toti evident ce vreau sa zic (priviti amanuntele global, de pe tren, scrisul, oamenii, frunzele si evident inscriptia "Brasov"... in prima poza parca artefactele albe "inneaca" amanuntele si urmaresc enervant contururile, pe cita vreme in cea de-a doua claritatea se produce fara astfel de "pierderi", cu un contrast de margine excelent). Daca nu reusiti sa observati pe imaginea mea, atunci sint sigur ca voua va va iesi mult mai bine cu alte filtre sau jucarii pe care le veti folosi.

Mai mentionez ca aceasta tehnica este preferata profesionistilor prin simplul fapt ca pensulele (brushes) folosite in general nu pot recunoaste formele, ci doar zonele si asta le confera o mare flexibilitate in controlul exact asupra caror pixeli dorim sa selectam.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch5direct.jpghttp://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch6inv.jpg

Asa ar arata un USM aplicat la pielea goala (dar cu mare grija, nu salbatic ca in Adobe CS2, prin reglarea opacitatii straturilor (adica dintr-un alpha channel), ci asa cum face automat Corel, de exemplu PSP9, prin Adjust\Sharpness\Sharpen More)...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/ch3-1.jpg

Am sa ma opresc aici cu "selectiile".


Acest subiect este enorm, se intinde pe 5 capitole si face parte dintr-o serie mai ampla, care se ocupa practic de tehnici de obtinere a "imaginii compuse" (doar informativ, "articolul" trateaza pina in final de urmatoarele subiecte: 1) notiuni de baza ale compunerii imaginilor, 2) tehnici simple de selectare (adica ce tocmai am terminat de frunzarit acum), 3) optiuni, straturi si masti in selectii, 4) selectii prin paths, 5) alegerea si combinarea tehnicilor de selectare, 6) free plug-ins si notiuni avansate de selectare, 7) captarea si pregatirea imaginilor-sursa pentru compunere, 8) procedee de asamblare si combinare a imaginilor, 9) crearea luminilor, umbrelor si reflexiilor, 10) finisarea imaginilor compuse).

the rookie
06-04-2007, 06:25
Vom trece, din pacate ca vintul si ca gindul, printr-un subiect deosebit de comun si de indragit de multi dintre noi... Iata schita aproximativa a continutului articolasului urmator (in principal, Evans): generalitati despre fotografia de foarte aproape, echipament minim, selectarea si producerea iluminarii corecte, alegerea justificata a subiectelor, despre flori, imaginile de insecte, parti din oameni si animale, produse artificiale, produsul abstract, editarea cu impact, editarea creativa. Ne vom opri insa doar asupra anumitor aspecte. Trebuie sa va atrag atentia asupra condensarii textului care se datoreste dorintei de a va prezenta cit mai mult intr-un spatiu cit mai putin plictisitor, precum si datorita dificultatilor reale de traducere (desi sursa principala provine din engleza, exista referinte cheie din germana si franceza, si astia scriu, nu se incurca...). Prezentarea nu se doreste o initiere in tehnica macro, ci presupune preexistenta unor notiuni si a unei experiente minime. De asemenea, asa cum am facut-o intotdeauna, ne vom concentra asupra aspectelor practice, partea contributiei estetice, documentare, narative sau artistice apartinindu-va in intregime. Ne vom opri probabil pe la 5x life-size, fiindca seria de microscopie o vom "ataca" poate cu alta ocazie. Fotografiile folosite sint din colectiile proprii sau apartin unor autori care mi-au dat consimtamintul scris asupra folosirii lor in aceasta serie si pentru care le multumesc.



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Macroph.jpg

... originalul il gasiti aici (http://www.galeriafoto.com/photos/showphoto.php/photo/56907/cat/500/ppuser/3333)...



1 - Echipamentul minim necesar pentru macrofotografie depinde de fapt de resursele si de experienta fiecaruia si ceea ce pentru unii inseamna "minim", pentru altii poate constitui un adevarat arsenal total intangibil. O fotografie care surprinde un subiect aflat la o distanta mai mica decit cea la care obiectivul aparatului poate face claritatea intra in domeniul macrofotografiei. Pentru a ne situa la astfel de distante scurte de fotografiere si pentru a obtine rezultate bune avem nevoie de doua categorii de lucruri de baza:

a - un aparat foto care "vede" ceea ce pozeaza, adica un (d)SLR (sau cum vreti sa-i spuneti... TTL, TLR, etc.)

b - un dispozitiv capabil sa altereze distanta focala efectiva a obiectivului original. Aici avem doua posibilitati:
- daca obiectivul este fix, se folosesc lentilele maritoare
- daca obiectivul este demontabil, sint doua posibilitati din nou:
- se folosesc inelele inversoare

- se folosesc inelele sau burdufele distantiere

Indiferent de categoria in care va situati, reglajul fin al claritatii este partea cea mai importanta a macrofotografiei. Acest reglaj este deosebit de critic fiindca, dupa cite stim deja, acest gen de fotografie, din motive compozitionale, se executa cu diafragme aproape total deschise, lucru care inseamna o profunzime (DOF) drastic limitata. Chiar daca sa zicem ca decidem sa inchidem putin diafragma, datorita poate grosimii efective a unor subiecte, acest lucru nu are nici pe departe acelasi impact ca in modul normal de fotografiere, in care cistigul de claritate de la un pas la altul al diafragmei se masoara in metri si zeci de metri de "adincime", ci se reduce aici, unde, in majoritatea cazurilor, focalizarea la infinit nici nu mai este posibila, de obicei la fractiuni de centimetru sau centimetri. Deci nu pot sa subliniez indeajuns importanta controlului deplin atit al reglajului cit si a observabilitatii claritatii reale la momentul apasarii pe declansator.

In aprecierea si controlul claritatii un rol deosebit de insemnat il are imobilitatea si iluminarea. Imobilitatea se refera la folosirea unui timp de expunere care sa permita obtinerea claritatii minime dorite si este influentata concret de stabilitatea camerei (foto din mina sau de pe trepied, declansare manuala sau prin telecomanda) si de motilitatea subiectului (miscari ale unui subiect viu sau a carui suport se afla in miscare datorita vintului, apei, focului sau a unei deplasari mecanice relative). Iluminarea se refera la cantitatea si calitatea luminii care mai cade pe subiect datorita apropierii excesive cu obiectivul. Obturarea luminii ambientale trebuie corectata de la un anumit nivel incolo, fiindca de-acum avem cu siguranta habar cu totii ca highlight-urile atrag in mod special atentia si de aceea dorim sa evitam un subiect intunecat pe un fundal luminos ca la balamuc sau un contrast uniform si cumintel... poate doar daca dorim sa facem arta, ceea ce se intimpla foarte rar in cazul nostru, al incepatorilor... Pentru compensari, asemenea unui studio in miniatura bine dotat, se folosesc felurite surse aditionale de lumina, incepind cu spoturi de la LED-uri supratensionate si terminind cu flashuri circulare, care se monteaza pe obiectiv.

Dar nu despre lucruri din astea vreau sa vorbim... datorita faptului ca macrofotografia (sau, cum i se mai zice, fotomacrografia sau, si mai precis, fotografia close-up) se adreseaza tuturor subiectelor care devin in poze mult mai mari decit dimensiunea lor reala (life-size). Lumea unui astfel de domeniu este cu predilectie mica, infima. Asta inseamna doua lucruri cel putin: una la mina, o lume atit de mica, per global, nu poate sa coste prea mult si, a doua la mina, regulile de compozitie si incadrare devin foarte drastice, dar, paradoxal, clare si relativ usor de stapinit. Evident, daca in primul rind le cunosti si-ti aduci aminte de ele atunci cind trebuie... Exista citeva lucruri deosebit de folositoare in practica macrofotografiei, socotite ca indispensabile:

- o bucata de circa un metru patrat de felt negru (sau o alta suprafata textila puternic absorbanta (nereflexiva). Serveste ca fundal, tavan si podea...
- un saculet cam cit palma plin cu nisip (cel mai nimerit este un beanie, dar nu sint sigur ca romanul normal stie despre ce e vorba cind zic asta). Este folosit eventual pentru a da camerei exact corectia de unghi pe care o dorim si de a evita vibratiile mecanice nedorite.
- macar un microtrepied (desi o camera half-size se va prabusi glorios cu tot cu el, dar se poate usor sprijini cu un singur deget) si eventual o telecomanda.
- un lightbox (adica o chestie din aia cu care se puteau viziona diapozitivele) sau macar o bucata de geam mat, cam cit o foaie mormala de hirtie. Este un "dispozitiv" folosit pentru a crea iluminarea de difuzie si/sau de fundal, deosebit de importante in macro.

2 - Iluminarea este deosebit de importanta fiindca transmite starea de spirit si inlesneste inselatoria, iluzia, care de-altfel asigura impactul si reusita fotografiei in general (mood and illusion). In macrofotografie este preferabil sa gindim in termenii dictati de dimensiunea redusa si de facilitatile sale deosebite. Ginditi-va ca un fotograf de studio investeste semnificativ in lumini si fundaluri, proptele si trepiede cu fel de fel de grade de libertate, pe care le suceste si le invirteste pe toate partile, pina ce obtine exact ceea ce si-a propus ca valori de expunere si de DOF. Toate bune si frumoase, insa in macrofotografie avem un avantaj enorm fata de studio... Putem aranja INTII lumina, asa cum vedem ca e mai bine pentru ca imaginea sa istoriseasca povestea, apoi, din privirea de ansamblu, putem sa ne bagam ochiul in vizor si sa reglam perfect expunerea practic LA SFIRSIT, deoarece, cum am afirmat deja, DOF este mica si fara prea mare importanta. Si asta conteaza foarte mult in usurinta elaborarii incadrarii si compozitiei. De fapt lipsa DOF este deosebit de avantajoasa in crearea automata a fundalurilor. O DOF aproape planara creaza chiar un fundal din zone ale chiar obiectului fotografiat. In aceste cazuri, iluminarea necesitata este mentinuta de obicei la minimum.
Exista si in cazul macrofotografiei reguli si formule de calcul, mai dihai ca in studio, dar nu ne vom ocupa de ele, ca despre asta se bat cimpii inutil pe multe situri de fotografie. In schimb vom incerca sa marcam citeva observatii care pot ajuta in practica:
- lumina laterala scoate in evidenta formele si culorile. Deci cautati sa deosebiti sursele de umbre si exploatati-le prin plasarea judicioasa a camerei. Lumina laterala implica o directie, in consecinta dinamica cadrului incepe din nou sa se sprijine pe treimi si alte chestii din astea plicticoase (vezi ceva mai inainte).
- unghiurile de plasare fata de subiect si de sursele de lumina sint menite sa confere afecte artistice, spre deosebire de o iluminare frontala, caracteristica unei prezentari cu caracter tehnic. Daca stam si ne gindim de fapt este si dificil sa iluminam frontal subiectul in macrofotografie fara a utiliza echipament special. Inafara spoturilor luminoase mici, alte surse ideale de lumina sint oglinzile, greu de folosit in fotografia de studio.
- ca panouri reflectoare puteti folosi orice bucata de hirtie alba sau colorata. Nu uitati ca propriile miini pot fi transformate in zone reflectoare a caror lumina este deosebita si are nuanta unica.
- light boxes si/sau geamurile mate se folosesc la fundaluri albe, gri, verde sau de culoare specifica. Folositi exponometrul automat pentru a afla iluminarea, apoi pe manual mariti timpul de expunere, sau deschideti diafragma, cam 3-4 trepte (overexposure). Evident ca, pentru aflarea expunerii corecte, sint necesare mai multe incercari. Acelasi lucru cu subiectele transparente sau translucente ca sticla, celofanul sau plasticul. WB va deveni o problema, dar de aceea tragem RAW.
- flashul este in macrofotografie o binecuvintare si, in acelasi timp, un blestem...

iuliu
07-04-2007, 16:18
Stimate Rookie
Citesc cu mare interes articolele pe care le publici, si incerc din cand in cand sa pun in practica caile originale pe care le recomanzi.
Desi folosesc photoshopul de cativa ani buni la 'aranjarea' pozelor pe care le public, pe Photopoints, si inainte, pe Photo sig, metodele pe care le propui sunt originale, iar unele cu rezultate surprinzatoare. Una din ele am incercat-o zilele astea, dar la paragraful pe care l-am copiat mai jos, m-am incurcat. La randul 3, layer-merge visible-click, click-ul sterge layerul new, si nu mai pot continua! Daca vei avea posibilitatea sa mai revizuiesti, sau sa-mi explici ce am gresit, sau cum sa fac, pentru a depasii acest rand.
De altfel, poza pe care o public cu numele 'Vacanta la 10 grade" e lucrata dupa metoda propusa de tine, dar, doar pana la 'randul 3'
Cu multumiri
Iuliu

- deschideti o imagine gata sharpened, dupa un procedeu aratat anterior
e.g.
- File\Open
- Layer\New
- Layer\Merge Visible\click, ALT, de-click, free ALT
- Filter\Sharpen\USM, exagerati putin
- Opacity dupa gust
(- Layer\Flatten)

the rookie
07-04-2007, 17:45
iuliu, se pare ca s-a strecurat o mica eroare de comunicare. Manevra care se executa in rindul la care te referi are scopul de a face asa-zisa "Stamp Visible", in care in principiu se creaza un nou Layer in care se copiaza continutul layerului precedent. Acest lucru se poate executa pe mai multe cai, iar cea citata acolo (si in mai multe alte parti) este urmatoarea (pentru PC si notebook PC):

- se creaza un nou strat Layer\Create New Layer (atentie! aici nu am vrut sa spun File\New, ci Layer\New (layer))
- se selecteaza si apoi se da click pe selectia (albastra) Layer\Merge Visible
- cu click inca apasat, se apasa concomitent Alt
- apoi se elibereaza click
- la sfirsit se elibereaza Alt

Din cit am citit eu ce-ai scris, nu cred ca ai apasat Alt si evident ca nimic nu a mai mers. Poate gresesc. Incearca asa, exact cum ti-am descris. Este o comanda mai neortodoxa, dar inlocuieste prin mutari mai simple Create New Layer, Ctrl +click si apoi Load Selection, plus ca aceasta succesiune nu sint prea sigur ca face chiar acelasi lucru. Te rog sa-mi spui daca ai rezolvat.

Apropos: "articolele" nu-mi apartin, eu nu fac decit sa traduc noutati care mi se par mai interesante din surse care poate ca nu sint la indemina amatorului de rind din Romania.

Mult succes!

the rookie
12-04-2007, 17:47
Inainte de a trece la tema de baza a macrofotografiei, "alegerea subiectului", imi permit o divagatie. Am sa "atac" chestiunea controversata a ramelor si despre inramarea fotografiilor (framing)... Este un moment deosebit de potrivit atit in abordarea lumii de marime redusa cit si pentru mai departe, la fotografia "normala", fiindca de-acum incolo trebuie sa privim cu ceva mai multa responsabilitate produsul final al activitatii noastre, imaginea imortalizata. Adica sa-i hotarim o destinatie, un loc bine stabilit. Luind de exemplu creatia macrofotografica, foarte putine imagini pot ateriza intr-un album de familie, scopul lor fiind bine definit ca documentar, stiintific sau dinamic-narativ, in cele mai fericite cazuri. Esteticul desigur ca poate interveni cu prisosinta la aceasta tema, foarte asemanatoare cu "natura moarta" din desen sau pictura, dar pina la artistic mai este cale lunga... hmmm... nu stiu exact daca neaparat "in sus", catre "superior"... am vazut multe macrofotografii la care toata sala a ramas muta (inclusiv cei citiva critici si artisti prezenti din intimplare printre noi, vulgul nestiutor, neputinciosi pina si ei in a-si explica cum mama dracului a reusit natura sa realizeze asemenea minunatii, in fata carora creatiile lor, vandabile de-altfel, pareau niste bilbiieli lamentabile). Daca poza este destinata sa fie ingropata pe HD sau pe un DVD, atunci evident ca rama nu este importanta. Daca insa produsul este destinat expunerii pe perete, unui portfolio (chiar si virtuale), sau vinzarii directe, se schimba calimera... Incepe sa conteze stilul compozitiei si al cropuirii, culoarea si armonizarea ambientalului cu imaginea insasi, modul de iluminare exterioara, inaltimea dispozitiei si proportionalitatea cu spatiile goale ale peretelui... he-he treaba-socoteala... Nu voi insista pe toate aspectele expozitionale, desi imi cam lasa gura apa, ci doar pe modalitati expeditive de a adresa inramarea, logic si succint, ca de obicei.

Fac acest lucru in primul rind fiindca am constatat ca nu pot folosi aproape nici una dintre pozele pe care le-am postat pe galeria mea pentru exemplificari... Trebuie sa selectez cu totul altele, neprelucrate, din colectie (nu-mi place sa utilizez surse "royalty free", desi sint distribuite cu miile pe-aici). Pozele mele nu au de regula nici un fel de "rezerva de spatiu", sint gindite strict pentru web, loc fara intentii de prezentare grafica publica la modul serios (ironic, nu-i asa?) si evident fara necesitatea conservarii in timp, fiindca nu este cazul. Asta-mi da de gindit serios, dar in principal sint pur si simplu dezamagit ca am neglijat prea indelungat un aspect care pare sa devina din ce in ce mai popular si este privit cu din ce in ce mai multa seriozitate, dar, ca orice lucru care s-a transformat in "domeniu public", fara discernamint sau vre-o baza cit de cit justificata... principiul ca "asa imi place mie", e bun si sanatos, dar din pacate bunul gust este ceva care se invata si apoi se educa intr-un mediu social, indiferent daca asta va convine sau nu... Nu te poti duce la teatru, seara, in costum de baie sau in pantaloni scurti... nu e frumos sa te duci nici in blugi si in tanktop, dar majoritatea o fac, fiindca, deh, daca tot nu se cade, de ce sa nu... Chiar daca inca mai ai ce arata lumii inconjuratoare, nu esti chiar tu subiectul reuniunii... Mda, si asta se invata cu timpul. Altfel ajungi ca pupezele astea frumoase foc de-aici, dar proaste de bubuie, care vin la servici tot anul in rochii si adidasi fara ciorapi... si se pling de "athlete foot" (adica ca le put ingrozitor picioarele, pe romaneste) sau ca ei, tinerii care, cind apar pe plaja, sint mai imbracati decit seara pe faleza sau in baruri...

OK... Ramele... un subiect studiat in doar citeva sedinte practice, pe vremea mea, cind cursul de un an de fotografie inca se mai "servea" la Facultatea de Chimie a Universitatii din Bucuresti, sint tot atit de importante ca si imaginea in sine. Sint atit de importante ca am decis in toata activitatea mea sa le las in seama specialistilor sau sa nu recurg la ele absolut de loc fiindca, ca si titlul, pot de cele mai multe ori ruina (sau, mai rar, completa fericit) o poza.

Rezerva de spatiu (chestiune de psihologie aplicata pura; nu intru aici in amanunte) constituie principala deosebire intre pozele de album si cele destinate expozitiei. Este o proprietate care se traduce in modificari, citeodata substantiale, in compozitia unui cadru. Desi dorinta este de a exprima aceiasi idee, una este sa examinezi o poza sub lupa, pe masa de lumina, cu totul altceva este monitorul, apoi alta e s-o tii in mina sau sa te uiti la ea intr-un album si, in fine, alta este s-o vezi pe-un perete. Pe linga considerentele conservationiste efective, care sint menite sa incetineasca descompunerea culorilor sau sa realizeze o protectie fizica, inramarea are in primul rind scopul de a evidentia si de a atrage atentia asupra imaginii ca element singular de observare si nu asupra tabloului in intregime. Daca s-ar reusi sa se inteleaga corect acest lucru, 90% din compromisurile nefericite de pe web s-ar putea evita.

Rama si mattingul (imi pare rau, dar nu-mi vine acum in cap cum i se spune in romana... bordura, nu stiu... veti vedea mai departe despre ce este efectiv vorba) sint destinate sa faca trecerea armonioasa intre poza si ambiental si sa pregateasca ochiul pentru impact, pentru receptarea cit mai plenara a imaginii. Desigur ca in lumea monitoarelor, inramarea nu-si gaseste nici o justificarea logica si nici din punct de vedere functional, ci este facuta din buna consideratie si respect pentru observatorii care se presupune ca au vizitat expozitii si sint familiari cu aspectul finit al unei creatii vizuale dintr-o galerie de arta, sau din holul vre-unei firme.

Si, fiindca inca nu stiu de unde sa apuc tema asta pentru a o condensa cit mai bine, am sa enunt citeva principii, argumentabil valabile pentru cele doua lumi cu care observatorul interactioneaza in contemplarea imaginii vizuale:

1 - rama ca grosime, culoare si proprietati fizice, depinde exclusiv de fotografie (incepind cu forma finala poster, terminind cu marimea standard, incluzind toate grosimile intermediare, mai mult sau mai putin tolerate de estetica prezentarii expozitionale, precum si ramele multistrat)
2 - mattingul depinde de marimea si de culoarea spatiului de expunere si, in mult mai mica masura de fotografie
3 - pentru ramele 3D, adincimea spatiului care constituie cea de-a treia dimensiune are aceleasi caracteristici cu mattingul, dar poate contine surse de lumina si umbre (imitatii ieftine se pot crea in Photoshop cu plug-in-urile generate de Frame Works)

In principiu, rezerva de spatiu constituie o zona neutra ca interes, distribuita de jur-imprejurul fotografiei propriu-zise si din care este parte componenta. Pentru aplicarea unei rame, aceasta zona TREBUIE creata si neglijata constient din punct de vedere compozitional. Grila treimilor si directionalitatea diagonala, desi se respecta cu strictete, se aplica, daca vreti, peste toata suprafata si se termina unde incepe rezerva de spatiu. Distributia "de aur" este un exemplu tipic in care spatiul de rezerva este subinteles si coexista cu intreaga imagine. Aceste structuri sint destinate inramarii fara drept de apel, fiindca, lasate fara rame, astfel de compozitii par prea "aerisite" sau, cu alte cuvinte, neglijent cropuite. O fotografie care nu este gindita sa aibe o rama, nu se poate inrama ulterior prea usor. Ca mod de viata, daca doriti sa inramati o fotografie, rezerva de spatiu se organizeaza si se obtine astfel (cum ne invata tehnica TV, HDTV, DVD si video, indiferent de format, PAL, NTSC, sau de ratie, 4:3 sau 16:9): data fiind o imagine de lungine X si latime Y, spatiul de incitare maxima a interesului se gaseste intr-un dreptunghi concentric, cu lungimea 0.8X si latimea 0.8Y, iar restul este rezerva de spatiu care face legatura conceptuala cu agregatul rama. Simplu si la obiect. In practica insa, dupa ce ne-am chinuit sa invatam treimi, puncte compozitionale, margini si puncte de extrem, este mai greu de inghitit un astfel de principiu, care ne spune ca trebuie sa pregatim ochiul observatorului pentru ca sa sara din spatiul exterior al peretelui, lin peste rama si matting si sa aibe timp citeva fractiuni de secunda, pentru care trebuie sa alocam 36% suprafata necompozitionala, ca sa intre tot boul in atmosfera imaginii, pentru a putea-o intelege si savura mai pe deplin. M-apuca si jalea... mai bine de o intreaga treime si lucrul asta se cunoaste de la prima ochire. A, era sa uit... si pentru ca privirea-i sa nu iasa de-acolo cit mai mult timp...

Acum a inceput sa se zareasca in sfirsit o raza de lumina puternica intr-o zona tinuta in intuneric multa vreme. Exista prin urmare sfatuitori care te imbie la o strategie, la pastrarea unor zone de siguranta motivate stiintific. Nu uitati ca prima regula a esteticii inramarii, formulata de catre bietul Saitzyk acum numai 20 de ani, spunea: "uita-te si vezi". Asta insemna nici mai mult nici mai putin decit contrariul a ceea ce tocmai am afirmat aici, cind am ridicat la rangul de principiu de baza luarea in considerare a rezervei de spatiu in atingerea succesului unei "banale" inramari. Exegetii de acum 20 de ani te indemnau sa cauti sa te uiti dupa posibile asociatii si selectari croitoresti in proaspata creatie vizuala concreta, nu inafara ei. Era la moda colajul. Sa te faci ca nu stii absolut nimic despre produsul fotografic... nu tu titlu, nici vre-o explicatie sau istorioara, ci sa cauti orbeste similitudini si imbinari (in fapt total neintentionale), sa dai sensuri unei poze care deci era presupusa a priori fara nici un fel de mobil sau justificare, ci cu precadere practic inuman de aleatorie. Abia apoi sa te apuci sa incropesti inlantuiri ideatice, sa identifici mesaje (in fapt total inexistente), sa le evidentiezi si sa faci oamenii de bine sa se repeada eventual sa scrie pagini peste pagini de inventii ale propriilor halucinatii "critice". Rolul artistului era de asteptat a fi imens si, in lipsa Prometeilor nealcoolici, era minimalizat cu buna stiinta, dupa o practica filosofica ieftina, de bodega de cartier, foarte la indemina, care excludea orice premeditare, orice plan bine simtit, de parca artistul ar fi fost doar un arierat mintal, incapabil sa formuleze o tactica si de la care nu se astepta oricum in ultima instanta prea mare scofala. Asemenea orientare, boema in extremis, si cu radacini adinci prin anii '20, evident tot in Franta, si apoi in '60, evident intr-o America omni-retardata, nu mai poate avea un caracter serios la nivel de societate computerizata. Doctrina pozitivista in draci, curentul incuraja din plin mediocritatea si semidoctismul, si a devenit rapid desuet, chiar si pentru nivelul anilor '90. Se spunea ca, daca intii vezi si apoi te uiti, exista pericolul ca ideile propriilor prejudecati sa o ia inaintea imaginii fotografice concrete si aceasta sa nu se mai poata exprima singura, sau ca ar fi fost probabil si posibil sa exprime cu totul altceva decit le ce te "uitai" tu, consumatorul... Hmmm... Oare, la nivelul contemporan de sinceritate si de altruism artistic, cit de posibil mai este asa ceva in fond??? As zice acum... what a sack of shit... daca ma intrebati pe mine, un hobbyist devenit brusc digitalist, capabil sa iau si apoi sa sterg 50 de imagini, care cred ca nu va vor place, intr-un singur minut... De parca o imagine ar putea supravietui fara creatorul ei, mai precis chiar inainte de a fi creata fara planuire, daca va fi creata vreodata... de parca as mai fi obligat sa astept dupa o poza de rahat tot timpul consumat in procesele niciodata reproductibile de laborator, pentru ca apoi sa ma chinui sa-i gasesc niste scuze cit mai onorabile spre a-i ridica imperfectiunile la rang de intentii artistice. Acum ne putem permite sa planuim, adica avem la indemina periculosul lux al unui anumit grad de articulare si de inteligenta tehnocratica... situatia s-a schimbat radical... Ce nu ne mai putem permite absolut de loc sint greselile tehnice si calitatea indoielnica, atit de scuzabile in trecutul nu prea indepartat, fiindca acestea cu toatele au devenit deranjant si penibil de usor de detectat de catre lume din ce in ce mai putin initiata, dar din fericire expusa mult mai masiv la nenumaratele tone de gunoaie web-fotografice, care ne insotesc devenirea si implinirile in epoca digitala...

Concret, am luat doua imagini absolut neprelucrate si am dorit sa estimez care dintre ele va arata mai bine dupa inramare. Asa arata un exemplu de imagine pre-gindita pentru a fi inramata, in care % de dintr-o parte si dintr-alta, de sus si de jos, adica rezerva de spatiu nu pare sa interactioneze in vre-un fel cu tema pozei (asta presupunind ca ma hotarasc s-o las asa si sa nu o crop-uiesc mestesugar, ca sa aduc capul pisicii in vre-un punct compozitional. Daca-l las in mijloc ma pot scuza cu un fel de portret... in perspectiva simplu descriptiva, centrata). Acum, daca m-apuc eu sa tai la lemne si sa inramez mita aia jigarita, e cu totul alta poveste...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/framab.jpg


Intentiile mele au fost nobile si mi-am dorit intr-adevar sa pun pe perete o poza a orasului. Daca m-apuc si fac aceleasi socoteli si estimari la poza a doua insa, vad clar ca liniile orientative taie sus gaina aia de pe cladire, in partile laterale elimina aproape de tot constructiile citadine, iar jos picioarele fetelor sint la limita. Ce inseamna asta din punct de vedere psihologic? Pai, dac-o las asa si m-apuc s-o inramez fain-frumos, sansele sint ca ochii sa poposeasca involuntar pe punctele de intersectie nedorita, la felinarele din stinga, sa caute detalii pe cladirea din dreapta, sa se zgiiasca la statueta de pe cladirea din fata sau sa contemple picioarele fetelor vesele (lucru care n-ar fi chiar atit de grav... daca nu ai de facut poze). Noroc cu textul (atragerea atentiei de catre highlights sau mesaje lizibile, remember?) de pe cladire si cu zugraveala... ca altfel zau ca pot sa arunc la gunoi poza... sau s-o las pentru jocuri pe web... Cu regret, dar ar fi trebuit deci sa ma gindesc mai bine cind am incadrat si sa nu ma mai uit dupa fete pe strada.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/notframab.jpg

Este o metoda extrem de simpla si de eficienta pentru a determina daca merita sa te apuci de treaba sau daca te faci mai degraba de bacanie daca inramezi.

the rookie
12-04-2007, 23:45
Ha... 10000 de vizite...

the rookie
13-04-2007, 07:06
Am sa reamintesc niste lucruri cam esentiale, care ne vor folosi in continuare:

- culorile complementare sint constituite de urmatoarele cuplaje (pe aceleasi linii negre)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/culoricomplementare.jpg

- umbrele (shades) de culoare sint date de adaugarea negrului la acea culoare
- tentele (tints) de culoare sint date de adaugarea albului la acea culoare
- valoarea (value) unei culori este cantitatea de alb sau de negru adaugata
- nuanta (nuance) unei culori este data de anumite valori ale componentelor sale; doua culori cu aceiasi nuanta au aceleasi valori
- culorile calde linga culorile reci dau cel mai puternic contrast de culoare (ele se identifica din scala temperaturii de culoare)
- culoarea (hue) desemneaza insusi numele culorii plecind de la alb catre negru
- croma (saturation) unei culori reprezinta concentratia sa
- amplitudinea (gamut) unei imagini este setul de valori complet al culorilor vizibile
- domeniul dinamic (dynamic range) coloristic este ratia dintre valorile cele mai mici si valorile cele mai mari

the rookie
13-04-2007, 16:28
Intr-un citat celebru (The Journal of Aesthetics and Art Criticism), Degas afirma ca "frame is the pimp of the painting" (rama este "pestele" unei picturi, prin analogie cu lumea prostitutiei), iar Jose Ortega in "Meditatii despre rama" sustine ca "o imagine fara rama are aerul unui om despuiat... si continutul sau tinde sa se scurga in atmosfera prin toate partile canvasului". Acum, necesitatea unei rame in lumea internetului este nu discutabila, ci extrem de controversata, simplu datorita faptului ca spatiul de vizionare este limitat automat la zona luminoasa definita de ecranul monitorului (care are la rindul lui o rama cit se poate de sanatoasa). Insusi spatiul vital "Windows", sau alte medii similare, este constituit din rame peste rame. A alege alternativa postarii "fara rama" este relativ, atit ca varietate decizionala, cit si ca veridicitate semantica. Orice poza pe care ne hotarim sa o afisam va avea cel putin un matting si o rama... uitati-va cu atentie la monitor si veti observa ca chiar si in varianta "full screen" poza voastra va capata rama din plastic a monitorului. Deci nu exista scapare, cum exista in laborator cind tineai in cirlige si examinai pozele ude fleasca. Asta este exact parte a ceea ce afirmam mai inainte: nu mai putem privi lucrurile rudimentar, needucat, primitiv. Modul de viata digital ne-a schimbat total. In particular, ramele exista acum imprejurul nostru ca si aerul, vrind-nevrind. De-aia ne mai apuca dracii citeodata, si recurgem la fel de fel de minciuni si surogate ambientale de-ti sta mintea-n loc. Omul este in general un animal relativ docil, dar claustrofobia ajunge din urma pina si cele mai inaintate minti... citeodata... Acestea fiind zise (si n-am spus-o eu), este foarte cuminte sa vedem cum se poate face o tranzitie cit mai usoara, cit mai lina, intre un subiect si mediul inconjurator prin intermediul unei rame cit mai bine tolerate, poate chiar placute. E ca si cum am cauta sa gasim o culoare pentru a picta gratiile celulei in care ne aflam astfel incit sa avem senzatia ca sintem cit mai liberi posibil... asta pina suna de masa de prinz...

Deci in primul rind sa vedem care este structura de baza (in forma sa cea mai simplista) a inramarii si apoi sa observam eventualele reguli si legi care o guverneaza pentru a atinge in primul rind macar un scop cit de cit estetic, fiindca de celelalte scopuri nu ne vom ocupa. In schema de mai jos am subliniat cu precadere doar citeva principii care vor fi enuntate ulterior. Nici dimensiunile elementelor, nici distributiile lor relative si nici culorile alese insa nu reprezinta exemple de urmat.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Frames12.jpg

Iata si citeva reguli:

- dimensional:
a. formatul "poster", care se practica in varianta "portrait" implica o rama foarte subtire (de obicei metalica si fara matting) sau rama poate lipsi cu desavirsire
b. un matting mult mai mare decit poza si decit rama (cel putin pe o dimensiune) tinde sa dea iluzia de marire a ansamblului si de minimalizare a pozei. Mattingul trebuie sa depaseasca in latime oricum latimea ramei.
c. inramarea ovala sau poligonala se practica la portrete full-face si/sau in prezentare centrata. Aici mattingul poate chiar lipsi


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/round.jpg

(exemplu: o prezentare a Hauptbahnhof din Frankfurt am Main care contine o gresala grosolana de conceptie: mattingul are aproape aceiasi culoare cu o parte insemnata a cerului din dreapta, ceea ce, prin dificultatea perceptiei formei curbe intr-o lume a liniilor de margine drepte, compromite ireversibil insasi menirea inramarii)


d. dimensiunea ramei este in proportionalitate cu cea a imaginii. Un exemplu comercial (ramele electronice Westinghouse) pastreaza ca ratie intre suprafata imaginii si suprafata totala inramata 1:2.7

Pentru d. comparat cu marimea imaginii, iata un alt exemplu (vedeti voi, formatul patrat este practicat din plin, si nu de catre amatori):

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sizes1.jpg
dupa Associated Press

e. dimensiunea mattingului este cel putin egala cu a ramei, dar de obicei se alege mult mai mare. Atunci cind se adauga matting, exista urmatoarele relatii de proportionalitate (exemplele folosite sint doua ansamble de inramare comerciale tip Costco Kirkland pentru fotografii 8X10, respectiv 10X18, masurile sint date in inch) intre suprafata imaginii, suprafata mattingului si suprafata totala a inramarii 1:2:3.5, respectiv 1:1.6:2.4. Acestea fiind modelele comerciale tipic americane, daca vre-o data voi prezenta pe aceasta galerie o poza inramata, am sa le respect cu strictete, fiindca dau foarte bine
f. accentele sint circa 1-5% din suprafata totala inramata
g. fie mattingul, fie rama (cind mattingul lipseste) rectangular trebuie sa aibe o baza ceva mai mare in suprafata decit celelalte trei margini (cam de 1.5X). Aici se pot emula titluri si taguri de autor si copyright in culori foarte discrete, care nu trebuie sa atraga atentia in nici un fel. Un exemplu stilistic gasiti aici: http://www.mereuta.com/blog/2007/02/

- structural:
a. o poza simpla se poate inrama cu o rama complicata ca design si o poza cu detalii complicate este bine de inramat intr-o rama simpla

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/frames20.jpg

(exemplu: o structura a pozei relativ simpla cu o rama relativ cam detaliata... gresala este in alegerea "culorii" ramei... dar ideea care le leaga insa este "metalicul"... snoave de adormit copiii... mie nu-mi place metalul la poze)

b. un matting cu textura se foloseste cind peretele are si el o textura asemanatoare
c. geamul antireflex se foloseste la iluminari frontale si in lumina naturala, geamul matizat la estomparea detaliilor nedorite create de trecerea vremii cind restaurarea nu este posibila, iar geamul transparent la peisaj si... macrofotografie
d. mattingurile duble utilizate cu masura si cele cu structuri ce imita materialele textile pot crea puncte iluzorii de interes care imita senzatia de spatiu, de adincime.
e. textura, structura 3D, natura si repetabilitatea modelarii ramei depinde de arhitectonica incaperii in care se afla expusa fotografia. Ca principiu alegeti simplitatea sau complexitatea relativa a modelului ramei in conformitate cu ce am expus mai sus, la punctul a., fiindca sansele ca structura incaperilor sa se schimbe sint destul de precare, insa poza ramine cu rama sa de cele mai multe ori. Nu uitati ca, inainte ca pictura sa devina portabila, frescele erau decorate direct pe perete, jur-imprejur, cu modele pictate (precursorii ramelor) care imitau cornisele, colturile sau intarsiile salii in care se gaseau, deci erau concepute ca sa fie in bonton cu insasi arhitectura cladirii, fara insa sa aibe vre-o legatura cu tema lucrarii respective. In arhitectura si decoratia interioara moderne, acolo unde linia si unghiul drepte sint preponderente, ramele cu structuri liniare au inlocuit pe cele cu fel de fel de modele, care mai de care mai complicate. Pe linga toate astea, e bine ca s-a ajuns la acest curent simplist, fiindca o rama prea frumoasa sau prea elaborata are tendinta sa atraga atentia de la subiectul inramat.

- coloristic:
a. o poza intunecata cere o rama deschisa ca nuanta, iar o poza luminoasa se inrameaza intr-o rama intunecata


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/frames38.jpg



b. accentul de pe rama trebuie sa aibe o valoare aproximativ egala cu valoarea culorii care se hotaraste a fi culoarea dominanta a pozei. Daca accentul este intr-o forma discontinua se pot folosi culori complementare, in ton cu mattingul. Desi complicate, aceste combinatii produc trecerile cele mai naturale intre mediu si subiectul fotografiei


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/frames33.jpg
(exemplu: desi nu avem de-aface cu o rama propriu-zisa, ci doar cu o iluzie, iata un compromis extrem de simplu, dar de efect - mie, asa cum este prezentata aici, imaginea mi se pare doar o gluma...)


c. culoarea mattingului trebuie sa fie complementara (si nu aceiasi) cu cea socotita dominanta a fotografiei si pe care doriti sa o scoateti in evidenta
d. mattingul trebuie sa aibe aceiasi valoare, sau o umbra mai jos decit valoarea partii celei mai luminoase a fotografiei
VARIATIUNI (sau complicatii expozitionale)
e. la tranzitia intre culori complementare utilizate in rama sau in matting si perete trebuie sa existe culori neutre.
f. daca complementaritatea se realizeaza intre culoarea principala a pozei si culoarea peretelui, atunci tranzitia se poate executa clasic, printr-o rama monocolor, aurie.
g. daca complementaritatea se realizeaza intre una dintre culorile principale ale pozei si culoarea peretelui, tranzitia se poate executa si printr-o rama care este complementara sau la fel cu alta culoare principala a pozei. Prezenta mattingului in acest caz devine critica si trebuie aleasa astfel incit sa nu complice lucrurile si mai tare.
h. culoarea ramei si cea a peretelui pot fi la fel, iar mattingul sa lipseasca total, daca culoarea principala a pozei este complementara lor. Aceasta situatie confera o profunzime deosebita imaginii, si nu are nevoie de accente.

- estetic
a. iluminarea ramei trebuie sa se produca din aceiasi directie cu iluminarea efectiva surprinsa in fotografie
b. atunci cind simulam efecte 3D prin matting, directiile nu trebuie sa produca ambiguitati cu realitatea 3D sugerata in fotografie
VARIATIUNI (pentru computers, mai mult decit pentru inramare fizica)
c. ecourile coloristice si texturale se pot practica in cazurile pozelor "plutitoare" sau in cazurile prezentei accentelor
d. tot in aceleasi cazuri se pot folosi si ecourile de culoare (hue) intre poza, diversele sectoare de mattinguri, rame sau fragmente de rama si accente multiple
(in aceste doua cazuri, denumirile rama si matting nu-si mai au rostul)
e. borduri inclinate (bevel), linii subtiri de cite 2 pixeli, margini decalate, minimalisme si alt gen de zone neregulate sint trucuri folosite in postprocesarea digitala, mult prea tinere pentru a intra deocamdata in discutiile estetice (cel putin eu pina acum nu am reusit sa gasesc nici un fel de semnal informational organizat in acest sens, doar pareri practice ale citorva edituri)






http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/frames7.jpg

(exemplu: dezavantajul macro... cind rama trebuie sa ia locul mattingului, complementaritatea se realizeaza in detrimentul aspectului natural al materialului din care se simuleaza ca e confectionata aceasta...)






http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/frames8.jpg

(exemplu: gresala tipica de alegere conservatoare a "culorii" mattingului)





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/frames11.jpg

(exemplu: gresala de accentuare a efectelor 3D ca ambiguitate a intensitatii. Afara de asta, lumina din sala nu poate fi fluorescenta, ci trebuie sa provina de la spoturi tungsten, ca sa dea peretelui o nuanta galbuie, catre cea a mattingului)







http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/frames27.jpg
(exemplu: gresala tipica de accentuare a efectelor 3D, ca ambiguitate a unghiului de iluminare)

the rookie
19-04-2007, 21:08
3 - Alegerea subiectelor si/sau a obiectelor folosite in macrofotografie nu are nici un fel de granita. Orice poate servi drept element compozitional, totul este sa-l prezentam cit mai interesant si mai enigmatic, sa stirnim o reactie cit mai interogativa, un soc al necunoasterii, sau al recunoasterii. Sa dezvaluim aspecte ale detaliilor care de obicei nu sint accesibile cu ochiul liber, pentru care lumea, in goana de zi cu zi, nu are rabdarea si nici mijloacele sa le descopere.



Subiecte evidente...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/food.jpg


... sau mai putin evidente...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/fish.jpg
(carne de crab)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/egg.jpg
(o frimitura de galbenus de ou)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/gold.jpg
(un detaliu nedefinit si misterios dintr-un lingou de aur)


... the sky is the limit...

Dar indiferent la ce se ajunge exista subiecte care se "potrivesc ca o minusa" abordarii macro si cu care este de-a dreptul o placere sa lucrezi.

Primii pasi trebuiesc indreptati in primul rind catre constientizarea multitudinii de subiecte de fotografiat care se gasesc in lumea macro. Este necesar sa invatam sa vedem si sa gindim "in mic". Oriunde te intorci cu cite jumatate de grad dai peste alt subiect, alte culori, alta perspectiva, alt contrast si alta dinamica. daca nu ai un ochi format intr-una din laturile mai prozaice ale fotografiei, cum ar fi criminalistica sau microscopia apropiata, foarte repede vei constata ca te afli de fapt intr-un ocean de subiecte si greutatea cea mai mare este sa selectezi lucrurile interesante, mai degraba decit sa le gasesti sau sa le vinezi. Si, fiindca am pomenit de varietati de dinamica, perspectiva, culoare si contrast apare foarte clar ce anume produce selectia drastica a subiectelor: compozitia. Este mult mai aproape de realitate sa incepem sa ne constientizam ca de fapt in macrofotografie conteaza mai putin "ce" fotografiezi si importanta cea mai mare o are "cum" reusesti sa fotografiezi. Este deci putin probabil sa ramii fara inspiratie in lumea aceasta minuscula a enormului numar de posibilitati. Afara, in natura, dificultatile sporesc din cauza multor factori perturbatori: lipsa de lumina, prezenta vintului, libertatea limitata de miscare, varietatea enorma de subiecte. In mod cert primii pasi trebuie sa se indrepte catre stapinirea tehnicii si, in mod evident, trebuiesc facuti in interior, intr-un spatiu cu conditii cit mai controlabile din toate punctele de vedere. In aceasta faza este de preferat ca aspectul documentar al rezultatelor voastre sa nu fie scopul in sine al actiunii de familiarizare cu macrofotografia. Atunci cind bagati ochiul in vizor si nu mai exista altceva decit microlumea la care v-ati limitat, intrebati-va de exemplu: oare cadrul asta mi l-as pune pe perete sau e de o banalitate strigatoare la ceruri? Incercati sa dati friu liber imaginatiei fiindca, va spun sincer, nu exista un cimp mai propice pentru asa ceva decit macrofotografia. Citeva exemple, fara a dori sa afirm ca vre-unul dintre ele are vre-o valoare mai mult decit un exercitiu de imaginatie...



... codita asta aproape uscata de rosie mie imi seamana parca cu un porc mistret vazut din profil in chip de trofeu de vinatoare...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/pig.jpg
Boar Mount


... aici, in coaja de mango, parca imi inchipui impactul unui meteorit...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/impact.jpg
Impact


... lama cutitului de taiat piinea imi sugereaza niste valuri sau poate un tobogan, daca aiuresc putin imaginea in Photoshop...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/valuri.jpg
Smooth Slide


... un ochi...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vizuina.jpg
An Eye


... un loc dracesc unde se amesteca pucioasa pentru cazanele din iad...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/mojar.jpg
The Cauldron

the rookie
20-04-2007, 07:07
Acum este momentul cel mai bun sa ne jucam de-a crop-uitul si mai ales de-a titlurile. Daca in prezentarea urmatoare, intitulata sa zicem "Starz", imaginea ni se pare prea ieftina si transparenta,


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/starz.jpg
Starz



poate ca, daca mai "scobim" putin, gasim repede altceva... de exemplu simbolul care sare in ochi cit se poate de clar al Masoneriei Libere, caruia nici nu mai trebuie sa ne batem capul sa-i punem vre-un titlu, fiindca nu se cade...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/mmasonic.jpg
Labore et constantia



Repetitiile sau modelele repetitive (patterns) par sa fie extrem de usor de descoperit, in special atunci cind n-ai nici cea mai mica nevoie de ele.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/rpt1.jpg
Length Traveler


Ca idee generala, macrofotografia se situeaza undeva intre fotografia fara nici un fel de pretentie, snapshot-ul, si fotografia cu oarecari pretentii artistice. Asta daca nu vrem sa ne rezumam la a poza banalitatile dintotdeauna cele mai abuzate, ca florile si gindacii. In jocul asta de-a v-ati ascunselea, de a cauta subiecte care mai de care mai socante, evident ca un rol extrem de important il are capacitatea fiecaruia de a "vedea" fel de fel de lucruri.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/brc.jpg
Chained Infinity

Daca sinteti genul suficient, extrem de "serios" si incapabil de a va bucura si de a zimbi la o frunza sau la o floare, daca nu sinteti in stare sa va construiti in cap o mica istorioara despre vedeniile din vizor, daca aveti o stringere de inima in a da un titlu unei poze si dati vina pe lene sau lipsa de inspiratie, daca gasiti penibile sau de ris eforturile altora de a-si imagina lucruri care par extrem de evidente ca altcevauri, atunci macrofotografia nu este pentru voi si ar trebui sa va intrebati cu seriozitate daca are sens sa va incurcati cu tot echipamentul folosit in acest scop. Daca insa ajungeti la concluzia ca joaca asta va face reala placere, in toate eforturile voastre de imaginatie, nu uitati cele patru reguli de baza ale compozitiei:

- regula treimilor
- regula utilizarii grupurilor de lucruri similare
- regula utilizarii zonelor cit mai largi de culoare
- regula respectarii geometriei de ghidare a ochiului prin diagonale, figuri geometrice, sectiunea de aur si alte trucuri


4 - Flori, insecte, harna, parti componente si subansamble

"Florile au fost facute pentru macrofotografie sau macrofotografia a fost inventata pentru flori" - spune autorul articolului, dorind sa sublinieze cit de popular este acest subiect. Motivul principal este ca florile au un impact garantat asupra privitorului, fie prin delicatetea geometriei, fie prin explozivitatea culorilor si a contrastelor, fie prin simetriile naturale. Florile sint usor de gasit, iar regia cadrului este foarte la indemina. In cazul florilor, este indicat a se folosi montaje capabile sa ofere un ordin de marire relativ modest (in exemplele de pina acum eu am folosit un raport de pina la 10:1, ceea ce este mult prea extrem pentru flori, in general vorbind). Desi sezonul macro predilect pentru flori il constituie zilele lungi de vara, totusi atit primavara cu culorile ei traznite, toamna cu frunzele si cu varietatea imensa de seminte, cit si iarna cu muschii, lichenii sau alte forme botanice incipiente, ofera subiecte captivante, dar la care trebuie lucrat cu rapoarte de marire mai mari si cu lumina adaugata...

... primavara...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vivaldi_a32.jpg
Crystal Clear



... vara...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vivaldi_a46.jpg
Light and Perfume



... toamna...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vivaldi_a6.jpg
White Wedding


... iarna...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/vivaldi_a17.jpg
Frosty Blue



Fotografierea florilor nu este atit de usoara cum pare la prima vedere. In primul rind afara, din cauza vintului, florile se misca si, la nivel macrofotografic, miscarea apare cu atit mai pronuntata cu cit ordinul de marire creste. Chiar si cea mai mica adiere poate sa faca subiectul sa alerge de colo-colo prin vizor, de parca am urmari o tinta la jocurile pe calculator. Desi cea mai simpla solutie ar fi sa te lasi pagubas, fiindca din 365 de zile, vei gasi poate doar vreo 20 cu lumina buna si fara vint, trebuie sa va aventurati si sa incercati sa folositi improvizatii care sa va usureze viata: un bucata de carton sau o umbrela, ca paravan, o bucata de banda scotch, o sursa suplimentara de lumina, toate pot fi elemente de mare ajutor in imobilizarea unui subiect indeajuns de interesant, dar care se incapatineaza sa bananaie fara sfirsit prin compozitie.




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/exptl.jpg
Theater Stage

(exemplu: sus: complexitatea teatrului de actiune si jos: simplitatea pozei obtinute... voi reveni...)


In al doilea rind, o alta dificultate mare este elaborarea compozitiei si aici problema cea mai importanta este evitarea aglomerarilor. Trebuie sa va hotariti de la bun inceput asupra unui punct de interes (sau, in cazuri mai complicate, a unui numar impar de puncte de interes, cum ziceam ceva mai inainte) care trebuie sustinut de toate celelalte amanunte cuprinse in imagine. Nu este acum important daca punctul de interes se afla in centru sau in principale sau daca fundalul este diferit cromatic. Partea importanta este ca accesul vizual la punctul de interes sa fie cit mai liber si mai firesc. De obicei florile nu cresc dupa principiile compozitionale inventate de noi si de aceea trebuie sa ne miscam in spatiu ca sa gasim echilibrul cadrului care este cel mai adecvat scopului nostru. Nu uitati ca puteti oricind rupe crenguta, o petala sau doua, daca acestea va stau in cale.

Ca si in fotografia obisnuita, unghiurile creative reprezinta arme de succes sigur. Daca pentru incepatori scopul macrofotografiei este de a crea o poza puternica compozitional, in care floarea sa fie cit mai distincta si mai usor de recunoscut, pentru amatorul de macrofotografie avansat, implinirea este reprezentata de o fotografie in care unghiurile de expunere sugereaza lucruri total diferite, simboluri si asociatii de idei care se poate sa nici nu mai aduca cu subiectul fizic initial. In macrofotografia florilor, nici nu va puteti imagina cit de lesne se face trecerea de la stadiul de incepator la cel de avansat... intr-o zi veti vedea cum pozele pe care le obtineti sint exclusiv bune, dar chestia asta se va intimpla dupa mai multe momente de frustrare intensa... e o parte a jocului.

Culoarea este legata intrinsec de flori, dar redarea ei in modul cel mai avantajos este o piatra de incercare pentru macrofotograf. Pentru ca culoarea sa fie cit mai aproape de realitate:

- incercati sa urmariti ce face mama natura cu contrastele coloristice (vezi roata culorilor de la "Rame" cu privire la complementaritati, si nu uitati de asemenea ca orice culoare apare contrast, daca este prezentata pe fundal negru sau alb, unele insa mai slab, iar altele mai puternic)
- daca, in interior, se foloseste o lampa halogen, trebuie folosita corectia tungsten, fiindca utilizarea unui filtru albastru este greu de stapinit
- daca, in interior, se foloseste blitzul circular, de regula corectia de culoare nu este necesara, fiindca orice blitz circular are deja un filtru de corectie galbui
- daca, in interior, se foloseste un numar director mare, deci o expunere cu diafragma strinsa, cistigul in DOF este practic nesemnificativ, iar fundalul va deveni automat negru, indiferent de culoarea lui


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hm3.jpg
Gallow's Pole

da... nu-i tocmai o floare... e un fir de argint fotografiat cu flashring la circa 1/50 din putere in sus, catre tavanul alb... si am trisat numai un pic cu Select\Color Range


- daca, afara, se fotografiaza contre jour si se foloseste blitzul inelar la puteri mari, fundalul poate deveni de la albastru inchis pina la bleu
- daca folositi un blitz "slave" din cauza ca blitzul normal nu ajunge sa bata unde trebuie, folositi peste ecranul difuzor un filtru portocaliu deschis. In lipsa acestuia, compensati cu o corectie gen "flash" care coboara temperatura de culoare
- in toate cazurile, daca faceti gresala si trageti JPG, reglati-va expunerea astfel incit WB sa redea albul curat in zona de pe la 5000K, adica sunlight, indiferent daca lucrati afara sau in interior. Stiu ca sint cam obraznic cu aceasta conditie, dar daca o satisfaceti nu mai aveti probleme cu inexistenta albului cu textura, adica cu binecunoscuta dilema a "arsurilor" aparente, adica atunci cind histograma arata decent, dar luminile din poza par de rahat.
- in concluzie, culoarea la flori trebuie sa ARATE natural, nu sa FIE naturala. Una este cu ce ne-am obisnuit in creier sa fim pe pace cind vedem o rosie sau in castravete, si cu totul altceva este ceea ce obtinem intr-o fotografie. Postprocesarea trebuie sa tinda sa redea conventia de rosu sau de verde, nu culorile chioare din poza de pe ecran obtinute onest si cu atita truda...

Forma este de preferat sa implice geometrii familiare, linii, triunghiuri, curbe. Un truc interesant si de mare efect este folosirea treimilor si a punctelor principale pentru schimbari bruste de culoare. Este o modalitate destul de sofisticata de a obtine un anumit gen de contrast, care duce la perceptia unei forme oarecari, cu toate ca este posibil ca aceasta de fapt sa nici nu existe in acele zone (o alta smecherie legata exclusiv de psihologie, nu de fotografie propriu-zis, care speculeaza, din etologie, comportamentul anumitor specii de insecte). Pentru a sesiza si verifica la modul concret daca contrastul de culoare este eficient in sublinierea formelor, basculati intre poza colorata si varianta ei desaturata. Daca prin adaugarea culorilor (Undo) se produce un impact crescut, atunci scopul este atins.

the rookie
20-04-2007, 16:32
Insectele pozate cu ajutorul tehnicilor macro (am postat niste poze fara nici un fel de pretentii) pot oferi reprezentari



frumoase,

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bttfly.jpg
Broken Wing


revoltatoare,

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/inscts5.jpg
Stinger


groaznice,

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/inscts2.jpg
Scary House


in concordanta cu subiectul abordat si cu modul de fotografiere. Spre deosebire de flori, insectele (si animalele mici, dar despre acelea vom vorbi pe la fotografia "wildlife") se preteaza de cele mai multe ori la un gen descriptiv de fotografie, dar nici alegoria nu este exclusa cu totul...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hm5.jpg
Genghis Khan


De departe insectele preferate par sa fie albinele, fluturii si paienjenii, statistic cam in aceasta ordine. Tehnica de fotografiere pare ca nu este din cale-afara de complicata... totul este sa faci focusul pe capul insectei sau pe vre-un ochi, in caz ca te hotarasti la profil si gata.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/inscts21.jpg
Magnesium Comet



Asta la prima vedere. In practica insa observam cel putin un lucru care aduce complicatii: fundalul. Acesta, dupa cum am aflat, trebuie sa asigure un contrast optim si in acelasi timp sa nu atraga atentia prin detaliu sau prin schimbari de nuanta. Daca la flori totul se rezolva imediat cu o bucata de scotch, in cazul insectelor trebuie sa ne mutam de colo-colo si sa lucram rapid, fiindca acestea au o mobilitate infinit mai mare. In consecinta ne multumim cu un focus precar de cele mai multe ori si lasam in plata Domnului fundalul. Solutii convenabile exista desigur: prima si cea mai buna este micsorarea ratiei de marire. De fapt o ratie de circa 2:1 este de obicei destul de satisfacatoare pentru a plasa usor insecte de marimi medii pe unde ne convine. In plus nici nu trebuie sa ne mai apropiem chiar atit de tare. A doua la mina ar fi renuntarea la focusul automat si prestabilirea acestuia la o distanta aproximativa, apoi, prin miscari inainte si inapoi executate cu camera, sa obtii focusul exact nu mai apare atit de problematic. Cu indeplinirea acestui deziderat, fundalul va apare automat neclar. Tehnica, odata stapinita, va va aduce multe satisfactii

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/dragon436.jpg
Eye of the Dragon

(nu numai in macrofotografie, insa cu conditia sa obtineti ceva mai clar decit poza de mai sus...).


Totusi, pentru "nimerirea" claritatii maxime, pina si cel mai experimentat fotograf trebuie sa traga citeva imagini, nu una singura, asa ca nu va faceti probleme daca va treziti acasa cu cite 20-30 de fotografii ale aceluiasi gindac. Se pot oricind sterge.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/inscts6.jpg
Dragonfly


O alta solutie este de fapt un truc foarte folosit in special pe web, dar nu este recomandat pentru nivel mai serios. Daca ati obtinut o poza a carei compozitie vi se pare extraordinara, dar focusul nu este tocmai perfect pe capul insectei, din conditii obiective, puteti sa incercati sa focusati pe planta sau pe baza de sustinere imediata. In felul acesta veti crea un alt punct de interes destul de solid, iar privitorul va digera cu usurinta aproximarea de focus de pe insecta si o va percepe ca simpla conventie naturala. Mutarea punctului de interes este insa destul de riscanta. In masura in care insecta este mai atractiva decit floarea, observatorii vor fi frustrati de lipsa de claritate si poza nu va fi primita bine. O solutie practica pentru a incerca diverse fundaluri in special este trucul cel mai ordinar posibil: momiti insectele ca sa vina ele insele la voi... inmuiati flori de diverse culori in apa indulcita si plasati-va linga surse de insecte pe care le aflati voi insiva prin observatie directa si cunoastere aprofundata a locurilor. Aceasta metoda nu este lipsita de riscuri, in special linga cuiburile de albine, de exemplu.

Cunostinte despre ciclul de viata si obiceiurile insectelor va pot fi de mare ajutor atunci cind in general nu aveti prea mult timp la dispozitie sau aveti o tema de rezolvat in timp util. Pozele cele mai frumoase desigur ies vara si in zile cu soare mult. Se spune insa citeodata ca fotograful bun se cunoaste pe vreme rea, dar a te duce la pozat dupa insecte bazindu-te pe blitzul tau puternic este o timpenie, pentru simplul fapt ca insectele sint cu predilectie active in soare, iar pe timp innorat stau pur si simplu ascunse. Cam toate insectele zburatoare. Inafara de paienjeni. E bine de stiut ca fluturii isi potolesc zborurile lor rapide si dezordonate catre toamna si devin mai lenti si mult mai usor de fotografiat.

Cautati cu privirea florile galbene, culoarea care atrage ca un magnet atentia, si postati-va acolo. Sansele de a fotografia albine sint cele mai mari. Daca insa nu vedeti nimic de culoarea asta, atunci scoateti frumos din tolba fisiile de hirtie galbena si plasati-le la loc comod. Cu siguranta ca veti pacali pe careva pentru scurt timp, mai ales daca volositi si trucul cu apa indulcita sau mierea.

Pentru furnici, un truc destul de mirsav de a le atrage este plasarea citorva cadavre de-ale suratelor lor pe un suport oarecare. Animale care recircula totul, citeva lucratoare isi vor face cu siguranta de treaba acolo in foarte scurt timp.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/inscts3.jpg
Recyclers


Desigur ca sint si alte modalitati mai mult sau mai putin profesionale de a atrage insectele, dar consider ca, chiar daca in calitate de fotografi macro, trebuie sa ne mentinem la nivel de cunostinte de amator.

Plasati insecta in habitatul sau. Desi mustele nu sint cele mai fotogenice insecte, incercati sa le fotografiati acasa, in arhitectura locuintei, mai curind decit pe niste flori, fiindca mustele sint mai curind asociate cu viata sociala a oamenilor decit cu gradina sau padurea (poate doar cu o exceptie... generata tot de oameni...)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/inscts44.jpg
Dirty Paws


Daca utilizati timpi mai lungi de expunere (1/2 - 1/30sec) puteti sa aveti norocul sa surprindeti in macrofotografiile voastre miscarea prin neclaritati dorite. Desi aceasta tehnica nu este specifica macrofotografiei, la viteze lente, utilizarea stroboscoapelor cu frecvente mai mari poate sa dea niste efecte de-a dreptul extraordinare.

O varianta deosebit de spectaculoasa de a fotografia insecte si elemente de habitat specifice lor este plasamentul camerei contre-jour cu sursa de lumina direct in fata obiectivului. Timpul propice trebuie ales atunci cind soarele se afla fie la apus, fie la rasarit, ca sa nu trebuiasca sa va culcati pe spate in mijlocul "strazii". Folosirea blitzului la capacitate maxima sau de umplutura este decizia fiecaruia pe moment, dar contralumina trebuie folosita in mod cam obligatoriu, altfel se pierd toate detaliile pretioase.

the rookie
22-04-2007, 08:06
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hm1.jpg
Beyond Sight




Detaliile omenesti, ca parti componente sau subansamble, sint evident limitate al corpul nostru si la unele accesorii vestimentare.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hm4.jpg
The Globe



Metafora este necesara mai frecvent ca oricind, ca de fapt stim cu totii despre ce este vorba, dar suntem dispusi la "v-ati ascunselea" cu multa placere, mai ales atunci cind este vorba de noi insine...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/hm2.jpg
Iceberg Pass


Exista in acest caz de abordare a macrofotografiei citeva idei de baza. In primul rind raportul de marire atinge numai rareori 1:1, deci nu orice cadru apropiat poate fi considerat (la modul riguros) macrofotografie. Sint produse (tele)obiective care au marcata cu verde o zona aparte, si de obicei aici se practica "macro" in cazul subiectelor "omenesti", fara a se mai recurge la alte accesorii suplimentare.

Am sa incerc sa formulez un fel de "regula de aur" care, cu multi ani in urma, mi s-a dezvaluit (... intr-un tirziu) si mie: pentru ca macrofotografia sa devina cit mai interesanta, sa stimuleze creativitatea si imaginatia, sa aibe impact sporit si eventual succes la public, trebuie ca raportul de marire, indiferent de calea prin care este atins, sa depaseasca respectabil conventiile psiho-educationale cu care ne-a obisnuit societatea in perceptia vizuala. Cu alte cuvinte, luind ca exemplu prima poza din acest post, trebuie ca lumea pe care o mestesugarim in cadru sa fie ceva cu care sintem parca familiari si parca nu. Daca poza ar fi continut ochiul intreg, cu gene pline de rimel, pleoape subliniate discret cu creionul si pensulate cu prafuri nuantate, observatorul ar fi asociat imediat conventia alocata notiunii "ochi" si reactia de contemplare-surpriza ar fi durat probabil nu mai mult de o secunda, chiar daca poza ar fi fost marita la 10X... un ochi banal si-atita tot. Aici insa s-a decis la o apropiere mult mai mare si la un crop executat astfel incit nici macar pupila sa nu poata fi cuprinsa in intregime. Un cadru in care amanunte ca inscriptiile de pe obiectiv, culoarea irisului si reflexia genelor pe cornee au fost subliniate cu o claritate careia i s-a acordat o mare atentie. Un cadru care te intriga chiar daca-l vizionezi pe ecranul unui laptop sau pe un perete intreg intr-o sala de expozitie (caci practica a dovedit ca puteti sa vorbiti oricit de tare intr-o limba oarecare... nu va veti face mai usor intelesi...). In acest fel observatorul incepe prin a se intreba intii de toate "ce e asta", dupa care ramine asa o vreme. Prin identificare cit mai de solicitanta, dar nu agasant de greoaie, se lamureste si "revine" pentru confirmare repetata de citeva ori, descoperind amanunte peste amanunte, inchipuindu-si cum s-a realizat poza, mirindu-se de perfectiunea anatomiei abia schiate a minunatului organ omenesc, cu alte cuvinte, identificind "povestea". Ei bine, pina si numai insiruirea de operatiuni a luat mai mult de o secunda, mult mai mult... si de fapt este exact ce am dorit de la observator... sa ne acorde citeva clipe de interes. Cu cit ambiguitatea este mai subtila, evident in limitete bunului simt, daca fotografia este cit de cit tolerabila din punct de vedere estetic sau macar compozitional, cu atit scopul final al expunerii fotografice pe care ati efectuat-o este atins mai din plin.

Daca insa nu tintiti absolut de loc catre abstractiune, trebuie sa stiti ca acest subiect lucreaza de la bun inceput in favoarea voastra prin impact imediat. Odata ce observatorul este constient ca are de-aface cu corpul omenesc, atentia sa se amplifica brusc si acesta cauta, incepe sa scormoneasca, dupa lucruri stiute, dupa similitudini, el insusi fiind "in posesia" unui corp omenesc. Exista limbaj comun si termen de comparatie, iar calea catre dialogul cu egoul este deschisa. Si mai este ceva care face viata fotografului mai "usoara": acest gen de macro nu umbla atit de mult dupa geometria imaginii, ci mai curind dupa echilibrul armonic de culoare. Regulile geometrice ale compozitiei pot fi neglijate, perspectiva centrata fiind cea preferata. Am pus "usoara" in ghilimele fiindca de fapt lucrurile se complica: pina acum stiam de bine de rau citeva reguli acolo despre compozitia geometrica, despre plasamentul formei in cadru. Acum insa ar fi trebuit sa avem putin habar de coloare, de iluminare, adica un alt aspect al compozitiei (pe care nu-l prea gasiti pe internet... simplu, fiindca nu este la indemina oricui), mult mai intricat si mai subtil, care ia multe ore de studiu in scoala si si mai multe de studiu individual. In industria textila, de exemplu, exista pozitii bine platite care se ocupa exclusiv de "color matching", adica de "potrivire a culorilor". Nu, nu sint profesionistii cu cartele si cartonase colorate care sa indeletnicesc sa-ti prepare o vopsea "la fix" pentru perete sau pentru masina si care nu iese niciodata cumsecade. Pentru asta avem acum programe simple pentru imbecilul ala de computer. Sint indivizii care dicteaza ce materiale se vor purta vara asta pe malul marii, seara, intre 8 si 11. Coloristica depaseste cu mult cadrul discutiilor noastre la nivel de incepatori, iar referintele pe care le vom face vor fi cu precadere ermetice, din motive lesne de inteles. Robinetul principal in coloristica digitala este nivelul de alb (WB), care insa practic nu lucreaza de loc cum trebuie in lumina artificiala, atit de necesara in macro, cu toata computerizarea lor... Aici pozitia "manual" trebuie exclusiv folosita si reglajele depind de experienta si mai ales de gustul si intentiile fiecaruia. La lucrul cu blitz nefiltrat, pozele va vor iesi albastre, iar cind folositi becuri cu incandescenta, galbene. Corectiile se fac in convertorul RAW prin reducerea saturatiei pe la -40 si apoi prin modificarea Tint cu adaugarea de verde sau rosu, dupa caz. In acest fel vom observa ca pielea de exemplu va devia o idee in cele din urma de la realitate, dar aceasta conventie este psihologic activa si este menita sa confere senzatia de "caldura". Se cauta pentru poza un aspect natural si mai ales credibil, chiar daca rezultatul final se abate de la acuratetea originalului.

Cu privire la alegerea subiectului de fotografiat: trebuie sa fiti foarte onesti cu voi insiva pentru a admite care anume va sint punctele principale de interes, fiindca sansele sint ca si audienta sa le impartaseasca. Acestea difera in functie de sex, virsta si grad de cultura. In cazul meu, de exemplu (ca sa fiu cit se poate de onest, cum ziceam), atunci cind dadeam cu ochii de o persoana noua, preferintele mele se indreptau in primul rind catre femeile mai tinere, de-aici catre ochi, catre gura, apoi catre sini, catre picioare, catre miini, cam in aceasta ordine. Evident ca, cu mici diferente imi inchipui ca fiecare barbat actioneaza in contemplare dupa un model similar. Deci ochiul poate fi considerat primul subiect predilect pentru macrofotografia normala si cuminte, apoi gura si asa mai departe. Femeile au alte preferinte in observare, iar, dupa organele fetei, acestea se pare ca trec repede peste alte amanunte si se opresc direct la partea posterioara a barbatilor. Ierarhia zonelor de interes a fost si poate fi oricind rasturnata de vestimentatie (o istorie a vestimentatiei si psihologiei imbracamintii se gaseste in respectabilul volum "Etiquette: Reflections on Contemporary Comportment") si un exemplu relativ proaspat il constituie pantalonii lowrise si burta goala. Prin urmare vom situa pe locul urmator, dupa elementele fetei, pielea si in cele din urma, pe undeva foarte pe-aproape insa, forma anatomica.

Pe suprafata cadrului focusul nu trebuie sa fie perfect, preferindu-se plasarea zonelor de claritate in puncte strategice.

Dificultatea relativa a macrofotografiei corpului omenesc rezida in obligativitatea apropierii fizice a obiectivului de subiect (de aceea ziceam ca obiectivele "macro" sint citeodata preferate), ceea ce implica un caracter deosebit de intim, invaziv chiar, al relatiei fotograf-subiect (deci spalati-va macar pe dinti cind o faceti...) si care trebuie mentinuta exact la un interval de timp strict necesar.

Aici prelegerea o cam ia pe tarla, fiindca se abate de la subiectul macro propriu-zis si incepe sa vorbeasca despre poze cu ratie puternic subunitara, dar totusi am sa consemnez ideile principale, fiindca sint interesante si pline de invataminte:
- daca fotografiati fata, cuprindeti in claritate maxima cel putin un ochi si virful nasului
- daca recurgeti la un full face (un gen de portret in care este cuprinsa toata fata), atunci nu fotografiati frontal si includeti si o expresie oarecare a miinilor, care e bine sa apara in planul de neclaritate si sa suplineasca expresivitatea fetei (melancolie-contorsiune a degetelor, veselie-degete rasfirate, minie-pumnul strins, etc.).
- aveti grija ca fundalul sa nu includa amanunte
- unghiul de iluminare sa nu fie perpendicular, ci sa aduca cu sine evidentierea texturilor... mai intotdeauna ridurile au un efect foarte bun, dar sunt folosite din pacate mult prea abuziv in fotografia de masa contemporana. Exista trei cai de a evidentia texturile si toate se leaga de iluminare: iluminarea sub unghi extrem lateral, iluminarea din spate si iluminarea prin filtre color.
- alte texturi la indemina mai sint: parul facial sau de pe cap, tatuajele si podoabele mici (piercing)

Deci, daca adunati unu si cu unu, intelegeti acum omniprezenta senectutii in patetismul fotografiei de amator... este cursul "macro verde 101" pe care o invata tot... omu'. Socoteala e simpla: daca dau gres cu ridurile, cel putin imi ramine barba... daca mai adaug un pic de jeg si niste puncte negre... garantat impactu'... sexu' nici nu mai conteaza... catre eterna banalitate trista de sorginte dintre Carpati si Urali...

In continuare, cred ca e mult mai corect sa amintim despre lumini si umbre, decit sa ne confuzam si mai tare cu notiunea de contrast in cadrul macrofotografiei omenesti. Alte parti ale corpului sint si ele incarcate de impact, din aceleasi motive de similitudine, dar ceva mai putin puternic decit fata. Daca luam in considerare mina, aceasta poate fi fotografiata intr-un context oarecare (de exemplu in dialog cu o alta mina, cuprinzind un sin ori burta unei femei gravide), sau ca atare (deschisa, catre o directie inainte). In primul caz este necesara o abordare mult mai realista, cu culoare cit mai apropiata de natural si iluminare relativ neutra, fiindca fotografia traieste prin ansamblu. In al doilea caz, desaturarea pina la stilizarea alb-negru, sau distorsiunile coloristice sustinute de iluminari partiale pot crea atmosfere care sa imbie la filosofare. In cazul miinii singulare, lumina puternica de spot si sub un unghi mare arunca umbre adinci si efectiv creiaza forme definite de jocul iluminarii insasi. Nu am sa atasez nici un exemplu, fiindca daca as incepe, cred ca nu m-as mai putea opri, dar va sfatuiesc sa fotografiati miini pina ce va apuca lehamitea vremelnica. Lasati apoi pozele pe card o saptamina sau doua si la urma uitati-va la ele, ca sa incercati sa retraiti, daca este posibil, ce ati dorit sa subliniati initial. Veti vedea ca, dupa un timp, incepeti sa capatati consistenta in ceea ce faceti. Dupa asta incercati sa rotiti cadrele cu cite 90 de grade, dati apoi titluri fiecarei miini care va suscita interesul si aratati-le prietenilor, sa vedem ce se intimpla.

Formele prin excelenta sculpturale ale trupului pot fi sugerate prin iluminari laterale, la 180 de grade, sau de deasupra. Aceste genuri de iluminari sint scule redutabile in fotografia nud. Fotografierea umbrelor, desi in aparenta simpla trebuie sa cuprinda obligatoriu o "clarificare" a liniilor de demarcatie dintre lumina si intuneric, pentru a compensa pentru pierderea culorii (in PS, Channel Sharpening este cea mai uzitata postprocesare).

Folosirea accesoriilor in macrofotografia trupului omenesc nu are nici un fel de limite. Este foarte greu ca sa nu iasa ceva pina si din cea mai insipida idee. In general si la modul simplist se cauta sublinierea unei legaturi functionale intre accesoriu si partea de corp fotografiata: clapele unui pian si falangele degetelor unei miini, elemente de moda si materiale textile si formele coapselor feminine, telefoane mobile si gura sau urechea, ceasurile si bratele. Dar si apropieri mai putin functionale si mult mai curind ideatice: un pantof feminin rosu si bicepsul unui barbat negru, o gura rujata senzual si o pipa fumeginda, un sin si o blana de pisica, un brat de copil si o mina barbateasca a unei statui metalice... posibilitatile sint practic pe cit de logice, pe atit de nelimitate si imaginatia joaca un rol deosebit de important, as zice chiar ca e o chestiune de supravietuire in lumea fotografica... Rasfoiti cu incredere http://www.narcisvirgiliu.ro/, cam toata...

the rookie
28-04-2007, 20:38
Inainte de a trece mai departe cu tema de macro, am sa consemnez cite ceva despre tehnici de infrumusetare si corectare a aspectului pielii, fiindca tot a venit vorba de acest organ in macrofotografie. Cu toate ca exista fel de fel de programase care se vind sau se pirateaza puternic pe web, ideea de baza a lor consta in niste insiruiri de operatiuni care sint cam la fel in mai toate softurile. De aceea vom lua la puricat si la inteles o postprocesare in Photoshop (Cross), dupa care, cu mare usurinta, voi o veti putea modifica, adapta si salva sub forma de actiune sau filtru propriu, fara a mai trebui sa cadeti pe spate la productiile unora sau altora si sa va certati care-i mai bun sau mai prost (poate ca am sa explic in mare si cum anume se scriu chestiile astea).


Am luat pentru exemplificare o poza fara absolut nici o pretentie, executata cu o stropitoare (Fuji F20 SE Pro), pur si simplu in metrou. Postprocesarea se poate aplica insa pe absolut orice, cu cit mai buna calitatea si rezolutia, cu atit mai bine.


Open image
Image\Duplicate
Alegeti unealta Spot Healing Brush (sageata lila) cu un diametru ceva mai mare decit imperfectiunea si dati numai cite un click pe zonele alese pentru corectie. Nu va atingeti de zone care contin elemente liniare sau margini, cum ar fi barbia sau narile.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/blemish1.jpg


Ctrl+J (duplicati backgroundul). Filter\Blur\Surface Blur. Radius 10-20, si Treshold <25. Scopul este sa mantineti detalii in zone cum ar fi ochii si sa declarificati numai pielea. Nu va faceti inca probleme ca efectul este prea pronuntat. Dati OK.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/blemish2.jpg


Reveniti la stratul creat si dati-i Opacity intre 25 si 60%, la Modul Normal, depinzind de rezolutia initiala a pozei. desi neclaritatea are efect cel mai mult asupra pielii, totusi au aparut si zone care nu am dori sa fie neclare (parul de exemplu). Pentru a indrepta aceasta gresala globala, dati click pe Add Layer Mask si apoi cu un Brush cu Soft Edges (sagetile lila), incepeti sa pictati (cu negru) peste ochi, par, dinti, buze si alte zone pe care le doriti clarificate ca in original.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/blemish4.jpg


Dati acum Ctrl+J ca sa duplicati stratul precedent inclusiv masca sa, si dati click pe masca nou creata. (Atentie, la aceasta operatiune se copiaza si Opacitatea, deci poate ca veti dori sa-i acordati atentie maxima in pasul precedent, fiindca odata fixata nu prea mai aveti ce-i face). Apoi, cu Ctrl+I, inversati-i masca. In acest mod ati ati izolat si ati mascat pielea. Acum, dupa ce dati click pe thumbnail, nu pe masca, ii puteti aplica orice filtru Sharpening preferati, ca sa accentuati detaliile in celelalte zone (nu pe piele).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/blemish5.jpg


Acesta este la modul cel mai simplist explicat procedeul de actiune al majoritatii softurilor de beautification. Acum inapoi la subiectul nostru curent.


5 - Produse artificiale si abstractiuni

Doar citeva cuvinte... despre produsele artificiale

Ori de cite ori rasfoiti o revista cu reclame pentru diverse produse, observati cu siguranta ca subiectele fotografiate arata usor ireal si parca formidabil de importante ("larger than life")... Scopul fotografiei de produs este sa-l faca sa arate cit mai atragator, recurgind la forma, la functia si la menirea lui. Irealismul final al fotografiei de produs este un mestesug deliberat, care recurge la strategii si siretlicuri extrem de inteligente, de cele mai multe ori psihologice si care valorifica in primul rind principalele slabiciuni ale oamenilor: sexul, hrana, bautura, placerile in general. Si pentru asta se face apel la toate cunostintele dobindite pina acum. Folosirea highlights si culorilor deschise, mesajului scris, excitatiei subliminale, grupajelor vizuale silogistice, analogiilor transcendente, socului si surprizei de intelegere, subintelegerea tolerarii incalcarii interdictiei, etc., etc., sint tactici utilizate cu adevarata disperare in atragerea atentiei. Macrofotografia este pe larg utilizata in fotografia de produs in primul rind fiindca face produsul sa arate "mare si important". La urma urmei nu conteaza ca ai de-a face cu un avion sau cu un iPod. Ambele produse se preteaza la macrofotografie si, in ultima instanta, accentul trebuie sa cada pe amanuntul cel mai important al reclamei, pe "clue-ul" sau. Imaginea din reclama per se nu este facuta sa vinda nimic. Ceea ce determina aparitia valurilor de cumparatori este "povestea" subiectului reclamei, al macrofotografiei in acest caz.

Pentru atingerea "importantei" si "irealului" trebuiesc urmati cel putin doi pasi:

1 - perfectiunea executiei tehnice, care nu consta numai intr-o expunere fara cusur, ci si intr-o postprocesare (sau retouch) riguroasa, care are scopul de a inlatura absolut toate imperfectiunile, chiar si cele prezente in realitate pe produsul insusi. Fara acest pas important nici nu poate fi vorba de o fotografie de produs destinata reclamei, fiindca acel produs trebuie sa arate tuturor ca ceva perfect.

2 - al doilea deziderat este ceva mai greu de inteles si consta in mentinerea fundalului la un aspect care de fapt nu exista in realitate: alb pur, negru pur, adica total anodin, dar care face produsul sa iasa in evidenta, sa-l idealizeze. Neaglomerarea (unii-i zic impropriu "minimalism") dusa la extrem este conceptul cheie pe care se sprijina acest pas, iar iluminarea tinde catre viu, catre aprins si nicidecum catre natural, catre obisnuit.

Regulile de iluminare desigur ca variaza cu clasa de produs, de exemplu:
- produsele electronice - fundaluri albe sau negre
- moda - fundaluri mai variate, dar pastel
- bauturile - lumina din spate pentru sublinierea transparentei
- legumele si fructele - lumina frontala, usor de sus sau lateral, pentru estomparea logo-urilor si evidentierea formelor
- etc., etc., etc. (uitati-va imprejur si ginditi-va cum v-ar place sa arate un produs, dar fara rezerve... Un mar pe care nu rezistati sa-l mincati dintr-o suflare... apoi incercati sa imitati, sa transpuneti, imaginea din creier cit de bine puteti... veti fi surprinsi de cit de putine mijloace dispuneti si cit de dificil este... totusi nu-i imposibil si, cu multa munca si ceva noroc, poate veti reusi sa transcrieti vreo 10% din intentia voastra... si asta este enorm... succes!)

Iluminarea frontala, plata (realizata cu ecran de diffuzie), este preceputa ca prietenoasa, accesibila, pe cind cea drastic laterala, ca agresiva si dificila. Este insa nevoie de ambele categorii pentru a realiza un echilibru.

Prima varianta este cu precadere folosita la aparatura electronica, unde, daca se utilizeaza un fundal alb, poza de produs are un caracter de brosura, adica este cu precadere explicita si permite directionarea atentiei catre descifrarea detaliilor importante. Folosirea unui fundal negru face ca destinatia pozei sa se mute eventual pe coperta sau pe-o pagina singulara. Sa nu credeti insa ca-i o treaba simpla chestia asta cu fundalul negru. Dupa parerea mea este chiar cea mai complicata bucatarie din (macro)fotografia de produs. Iata un exemplu ilustrativ, cred eu:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/compbw.jpg


Este un detaliu dintr-un dispozitiv electronic de ochire ghidata cu raza laser pentru timp de noapte (folosit pentru agrement). In varianta pe fundal alb, treaba este clara, toata atentia se indreapta catre modul de imbinare si de stabilizare a vizorului cu luneta, pe modul de armare a flintei, etc. La aceiasi poza, pe fundal negru, contrastul pare atit de sters ca practic privirea nu mai este atrasa de nimic in mod particular. Dispozitivul in sine apare cu un nivel de negru foarte indoielnic. Este o imagine fara nici un fel de valoare descriptiva, la care se cere text si amanunte distribuite prin procesul de citire. Obtinerea nuantelor de negru este o treaba complicata si se bazeaza mai mult pe intuitie si pe cunoasterea aprofundata a folosirii iluziilor optice de contrast intunecat, decit pe fel de fel de masuratori de densitate optica sau mai stiu eu ce.

NOTA IMPORTANTA (light flattening): daca nu aveti un softbox, atunci incercati o iluminare reflexiva cu un perete sau cu tavanul (bounce), iar daca nici acest lucru nu este posibil, mariti timpul de expunere si mutati manual sursa de lumina in jurul subiectului astfel incit umbrele sa se dispuna echivalent si deci sa se anuleze.

Subiectul acesta este si el deosebit de tentant de dezvoltat, si cuprinde multe capitole interesante, captivante si demne de discutat, dar nu este cazul ca sa intram mai mult in amanunte, fiindca gindesc ca trebuie din nou sa ne mentinem in limitele amatorismului corespunzator nivelului de hobby.

In cazul abstractiunilor, din nou se deschid toate portile universului imaginatiei si din nou discutam de rapoarte de marire incompatibile cu unghiurile de privire normale, omenesti. Desigur ca aceste agregate pot parea niste obuze sau niste bombe de aviatie,

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/guns453.jpg


pentru ca de fapt sa nu fie decit niste amarite de gloante de calibru redus.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/guns334.jpg


Macrofotografia abstracta trece bariera intre obiectele recognoscibile pe de-o parte si culori, forme si texturi, pe de-alta parte. Este o categorie aparte de distractie in cadrul fotografiei, in care nimeni nu trebuie sa se mai impiedice de realism, cu conditia sa iasa ceva demn de observat, de contemplat. Calea catre experimentare este deschisa.

Citeva exemple de surse de abstractiuni pot fi constituite de:

- apa - aduce o multime de elemente compozitionale: picaturi si coroane, valuri, spuma, bule, etc. Prin faptul ca este tansparenta, apa poate lua culorile mediului, iar din cauza ca are proprietatea si de a reflecta, le poate reinterpreta. Timpii de expunere trebuiesc cu mare grija alesi, fiindca o expunere prea scurta va crea o imagine "inghetata", iar un timp prea lung va aduce neclaritati. Timpul optim se gaseste prin incercari si va etala atit forma cit si miscarea. Practic se executa bracket-ari incepind cu valoarea 1/50 sec.

- ritmurile si nuantele lor - desemneaza gasirea in multitudinea de surse de inspiratie a anumitor grupaje repetitive de linii sau curbe. Ideea de baza este ca o matrice repetitiva creaza un ritm. Ca si in cazul punerii in evidenta a figurilor geometrice, greutatea cea mai mare este nu de a le identifica, ci de a le izola de aglomerare, de haosul ce le inconjoara si de a le prezenta cit mai simplu si mai atragator. Aici intervine pe deplin specificul macrofotografiei, prin apropierea obligatorie si prin limitarea automata a spatiului observational, iar incadrarea si cropuirea se executa foarte usor, direct in cimpul vizorului. Inca o data: secretul reusitei este sa ignori ce fotografiezi si sa umbli dupa asociatii de linii si/sau figuri geometrice, dupa structuri, texturi si forme sugestiv-asociative cit mai puternic sugestive. Iluminarea are si de aceasta data un rol foarte important, fiindca stim deja ca sursele plasate oblic vor evidentia forma si tocmai de asta avem nevoie, de jocuri lumina/umbra, de structuri tridimensionale/texturale. Lucrul poate cel mai important insa este sa creati repetitie cu un clue, cu un "ceva" surprinzator. Repetitia previzibila este plictisitoare... de aceea stricati-o la momentul compozitional oportun cu o lipsa de claritate, cu o zona de lumina neasteptata, cu o curba intre drepte paralele, s.a.m.d. Evitati pozele care sint usor de inteles, de prevazut si nu oferiti pe tava observatorului ceea ce asteapta. Surprindeti-l.

- sursele de lumina au marele avantaj ca furnizeaza singure iluminarea necesara. Alegerea de a prezenta sursele de lumina realistic sau distorsionat, prin intermediul diverselor trucuri, este chestiune de subiect si de preferinta personala. In orice caz, trebuie sa invatati sa le priviti nu ca pe ceea ce apar in mod obisnuit, ci ca pe niste izvoare compozitionale si coloristice. Indiferent ca este vorba de un bec cu incandescenta, un tub cu gaz rar, un LED, ecranul monitorului, un manunchi de fibre optice, aproape toate au proprietatea de a pilpii (flicker), datorita frecventei de retea sau a montajelor multivibratoare de prin camera. Acest lucru nu apare evident datorita remanentei optice pe retina omeneasca de 0.2 secunde. Daca insa le mutati de colo-colo, sau deplasati camera, veti observa clipirile pe imaginea generata de senzor. Acest fenomen poate constitui o alta sursa inepuizabila de idei si constituie un exemplu cit se poate de graitor al existentei formei fara fond si in fotografie (sau tocmai si in fotografie...). Cu alte cuvinte veti obtine niste forme luminoase reale, care de fapt nu exista ca atare, ci sint consecinta directa a tetradimensionalitatii (timed-movement, at its best) noastre imediate.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/flckr45.jpg


- efectele optice sint folosite si ele asiduu. Se porneste de la ideea ca multe lucruri sint posibile in Photoshop, dar nu chiar totul. In general, tot ceea ce transmite sau reflecta lumina, poate fi folosit ca filtru pentru obtinerea efectelor optice. De obicei efectele preiau prioritatea ca zona de interes a observatorului, deci, ca regula de aur, nu abuzati. ORICE ATI FACE, TINETI SEAMA CA FOTOGRAFIEREA DIRECTA A SOARELUI POATE SA VA STRICE OCHII IREPARABIL SAU/SI SA VA DISTRUGA SENZORUL APARATULUI.


6 - Editarea cu succes a macrofotografiei se rezuma la doua capitole:

- editarea pentru impact, care cuprinde cu precadere: Claritatea, Crop-ul, Culoarea reala, Expunerea, Levels si Curves

- editarea creativa, care se refera la: Selectii, Pensulare si Copiere, Blur, Simetrie, Culoare creativa si Resizing-Inramare.

A vorbi despre aceste subiecte in relativ detaliu ne poate lua citeva luni bune. Insa pentru faptul ca deja sinteti familiari cu mai toate conceptele si categoriile mentionate la Editare, am sa inchei aici capitolul macro, lasindu-va voua placerea sa va delectati (in masura timpului si a interesului fiecaruia) cu teme si lucrari practice la acest capitol. Succes!

the rookie
02-05-2007, 19:30
Ehei, iata ca a venit si ziua mult asteptata de catre multi dintre noi... Este un capitol extrem de important si de captivant din fotografie si din artele vizuale in general, care se ocupa de insasi esenta hobby-ului nostru comun. Si fiindca stiu cu siguranta ca multi ochi se vor indrepta pentru o vreme catre acest thread (atit ai incepatorilor, cit mai ales ai altora, pe care-i rog sa intervina, daca si dupa cum socotesc dumnealor de cuviinta, dar fara sa uite ca este vorba totusi despre niste incepatori) am sa-i dau toata importanta si consideratia cuvenita. Capitolul reuneste cunostinte fundamentale dobindite de omenire in domeniul fotografic, incepind inainte de analog, de pe vremea picturii si desenului. De aceea s-ar putea ca digitalistilor se le sune unele concepte destul de straniu si pe alocuri total necunoscut. Avind atit de multe surse de informatie, nu voi cita autorii decit atunci cind n-am incotro, dar am sa caut sa nu ma abat de la simplitatea prezentarii si a limbajului si de la expeditivitatea de pina acum. Un lucru insa am sa va rog sa aveti: rabdare...

(pentru cei mai avansati, daca din intimplare se vor fi coborit pina aici, tin sa precizez ca aceasta serie de explicatii nu apartine nici unei "scoli" in mod special si nici nu este indreptata catre promovatea vre-unui curent sau personalitate in domeniul fotografiei, in particular. Dimpotriva, am incercat sa estompez pe cit a fost posibil tendintele de unicalizare si am alcatuit un ghiveci cit mai cinstit cu putinta. Desigur ca exista produse si autori mai mult sau mai putin indragiti sau vinduti, dar am dorit sa ma mentin cit mai obiectiv, adica cit mai superficial cu putinta)


ILUMINAREA ARTIFICIALA.

Sa nu va asteptati sa vi se impuna o dotare minima necesara pentru a face poze de calitate intr-un cadru controlat din punct de vedere al iluminarii. Astfel de idei vor transpare evident pe parcurs, dupa ce veti fi in masura sa decideti pina unde anume puteti sa va intindeti cu activitatile respective. Pentru a reusi sa ne intelegem in schemele cinematice de studio, va propun urmatoarele simboluri si conventii grafice minime (inca o data imi cer scuze anticipat pentru termeni tradusi cam anapoda, pe tot parcursul discutiei):



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/sym1.jpg


Pe masura ce vom intra in amanunte si daca va fi nevoie, vom defini si alte simboluri. Si, fiindca multi dintre noi nu prea au de unde sa stie care ce este si cum arata, iata niste imagini de catalog (Lowel, Photogenic, Promaster, precum si alte surse individuale de pe web, ca ALZO Digital, Owen's Original, Creativepro, OBN Photography Equipment, etc.) asociate cu terminologia folosita, unele cu denumirile lor atit in original, cit si pe limba noastra, a hobby-istilor domestici mai normali, asa. Sint amintite si idei de improvizatii ceva mai la indemina.



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/lightbox.jpg

Lightbox sau Tent (cort) desemneaza un spatiu relativ mic in care se practica de obicei (macro)fotografia de produs. Acest dispozitiv va fi tratat ca un studio in miniatura, intr-un capitol independent. A nu se confunda cu acelasi substantiv din laboratorul foto chimic, unde aparatele de marit erau inzestrate fie cu condensoare, fie cu lightbox-uri, si nici nu mesele luminoase de observat negativele. Se poate confectiona cel mai simplu dintr-o coala mare de hirtie (de diverse culori, eventual), asezata curb pe o masa si pe perete, caz in care este de fapt un spatiu deschis unde se renunta la difuzia luminii. Alta solutie constructiva se bazeaza pe o bucata de pinza alba suspentata la mijloc intr-un singur punct, cu aspect piramidal foarte aproximativ. In acest caz iluminarea se poate face pe afara, prin difuzie (procedeu prin care se anuleaza umbrele).


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bulb.jpg

Poza nu este prea elocventa, fiindca am dorit sa arate cam tot ce e posibil. Aici am inclus sursele de tip "bulb", "hot lights" si "cool light". In prima categorie se includ becurile rotunde cu incandescenta, construite cu sau fara oglinzi reflexive interne, de obicei pina in 500W. A doua categorie o constituie sursele cu incandescenta de puteri mari, supravoltate, care sint constituite din becuri liniare sau circulare, in care filamentul este inclus intr-o incinta mica si umpluta cu halogen. De regula se comercializeaza in incinte reflectoare din aluminiu. Ultima categorie sint tuburile (liniare sau circulare) de neon. In poza se poate distinge o grila difuzoare (acestea se pot procura in diverse mesh, ochiuri/cm, fiecare dind felurite efecte sau ca "faguri", sub diverse marimi si unghiuri) si 4 usi rabatabile (barndoor) care servesc la limitarea dispersiei laterale nedorite.



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/snoot.jpg

Snoot sau spot este o sursa intensa care furnizeaza un fascicul ingust de forma unui con foarte inalt. Serveste ca sursa de accent.





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/filteredlight.jpg

Notiunea de "colimata" doreste sa desemneze aici faptul ca sursa de lumina este asezata in focarul unui reflector parabolic, iar fasciculul rezultat se comporta liniar. In realitate nu este asa. "Monocromatic" vrea sa sugereze ca aceste surse pot fi procurate cu filtre specifice, daca se doreste acest lucru.





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/reflector.jpg

Ecranele reflectoare au o importanta deosebita in iluminarea artificiala. Acestea exista ca suprafete textile albe sau negre. Se mai gasesc si suprafete mai puternic reflexive, de obicei argintii sau aurii. Servesc ca surse adiacente si pot avea numeroase functii (ca accent, ca secundara, ca umplutura) in functie de intentia de utilizare.





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/umbrella-1.jpg

Este tot un fel de ecran reflector si se comercializeaza in cam aceleasi "culori". Intentia este sa se colimeze o sursa de lumina gen flashgun.





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/flashgun.jpg

Strobe sint blitzuri de constructie robusta, de multe ori mai puternice decit cele care functioneaza cu baterii rotunde. Sint livrate cu programatoare care le stabilesc puterea si alti parametri si cu surse de energie separate. Sint surse care dau in general reflezie puternica cu subiectul si furnizeaza de regula un contrast exagerat, de aceea se folosesc impreuna cu ecrane difuzoare sau reflectoare.





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/backdrop.jpg

Sint fundaluri care se pot aranja din diverse materiale textile de culori sau combinatii de culori dorite. Existe serii si tematici intregi si o intreaga industrie e gata sa vi le furnizeze. Sint foarte costisitoare pentru fotografia color si acesta este unul dintre motivele pentru care unele studiouri se incapatineaza sa lucreze numai alb-negru. Exista o solutie digitala prin folosirea green screen (un fundal verzui) si apoi inlocuirea lui cu diverse filtre in postprocesare, dar rezultatul este mult mai modest decit daca se folosesc fundalurile adevarate.





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/diffuser.jpg

Sau softbox, este o incinta reflexiva care este acoperita cu un ecran difuzor. Sursa de lumina este din motive de securitate de preferinta rece (discontinua), dar se poate improviza orice, bineinteles. Acest gen de solutii doresc sa limiteze suprafata de imprastiere a luminii si sa estompeze duritatea sursei, fiindca atunci cind folosesti un flashgun este dificil sa apreciezi unde anume nu va cadea lumina sau unde va fi umbra (ca nu-i tot aia...)


Cred ca celelalte simboluri se explica de la sine.

sithmaster
03-05-2007, 10:19
Tin sa imi exprim recunostintza, admiratia si respectul pentru acest topic sustinut cu profesionalism si pasiune ! RESPECTELE MELE!

livacke
10-05-2007, 21:06
vreau si eu sa fiu meeeeeeembruuuuu:(

the rookie
10-05-2007, 22:01
livacke, n-am nici cea mai mica putere in chestia asta, asa ca strigatul tau de ajutor nu va avea efectul sperat... singurul care detine "puterea" esti tu insuti... citeste la regulament, si, cind indeplinesti conditiile, da-i adminului un mesaj cu un link la galeria ta, la pozele apreciate... acordarea de ceva mai mult spatiu n-a fost niciodata o problema aici... totul este sa convingi ca ai ce pune acolo si pretentiile zau ca nu sint mari, sint doar decente... sa te remarce pozitiv citiva seniori. Eu nu intru in categoria "aia", care sa aibe vreo greutate in opinie, si te rog sa te uiti ca ma mentin ca spatiu exact ca si tine, la nivel de junior, adica sub 2MB. Succes!

the rookie
20-05-2007, 07:42
Ma tot sucesc si ma tot invirtesc imprejurul unui sumar, a unei tabele de continut, cit de cit logice, sau care sa faca macar un pic de sens...Toti autorii au cite un stil aparte si, pina acuma, nu am vazut inca ceva structurat unitar in abordarea subiectului iluminarii artificiale, desi mai toti afirma despre creatiile lor "literare" ca au atins sublimul. Evident ca sint citeva idei de baza, pe care orice modalitate de expunere le atinge, mai devreme sau mai tirziu, dar cum se ajunge la acestea, cum se trece de la una la alta, e dictat de ratiuni care, mie cel putin, imi scapa... si mi-au scapat dintotdeauna, nu-i nimica nou... Probabil fiindca este un subiect atit de personal, in functie de talentul sau de priceperea fiecarui individ care se propteste in spatele camerei de pozat... De aceea, sint convins ca nici aceasta serie de mici articole nu va putea avea tupeul sa pretinda ca a rezolvat problema iluminarii artificiale, ca i-a stabilit niste reguli sau ca a dat retete infailibile. Nici pomeneala! Poate doar ca a subliniat niste idei de baza pe tema cu pricina... Variatiunile sint exclusiv deliciul vostru.

De la bun inceput am sa va dezvalui un mare secret: orice sursa a carui fascicul principal se situeaza pe o directie perpendiculara cu subiectul, adica pe o directie paralela cu axa optica a obiectivului, care se dispune in mod obisnuit in plan orizontal, va produce o lumina nenaturala... adica toate bliturile, toate becurile sau lampile de pe pamint... De ce? pai pentru simplul fapt ca lumina NATURALA vine cam intotdeauna de sus... si nu din fata... este la mintea cocosului ca oricine va viziona o poza facuta cu blitzul va accepta in subconstient conventia nenaturalitatii sursei de lumina (tot asa de simplu si de frumos cum se accepta si conventia alb-negru). De aceea fotograful de studio are niste circumstante favorabile: lumea e dispusa sa accepte mai toate jongleriile pe care acesta le face cu reflectoarele, cu panourile, cu oglinzile sau cu subiectul insusi. Pe el il intereseaza mai putin cum arata subiectul in amiaza mare, cu soarele-n cap. Este interesat in schimb teribil sa imite rezultatele reflexiilor pe care lumina soarelui le produce cu mediul ambiant. Daca reuseste sa sugereze cit mai veridic macar fragmente din aceste iluminari si sa faca sa dispara altele, fie ca nenecesare, fie ca deranjante, atunci misiunea lui se apropie de o finalizare de succes. Si misiunea lui, in fapt, este de a crea o iluzie, de a va minti cu nerusinare, de a va face sa credeti ca sinteti mai tineri, mai frumosi, mai sofisticati, mai inteligenti, mai naturali si mai simbolici sau ca vreti sa exprimati ceea ce de fapt nici prin cap nu va trece... Si face asta folosind lumina... asa cum vrea el sau mai bine zis, cum crede el de cuviinta. Pentru asta are nevoie de o mare libertate de miscare. Daca vreti, el isi imagineaza ca are la dispozitie multe galeti din care dramiuieste cu mare grija cantitati si calitati de lumina astfel incit realizeaza, infaptuieste pina la urma... minciuna, cit mai exemplar posibil... Sa incepem cu lucrul cel mai dificil, adica cu o singura caldare mare, plina cu lumina:

1. Iluminarea monosursa este de departe cea mai utilizata tehnica, datorita in primul rind existentei fulgerului electronic (blitz, flash, sursa discontinua). Sursa este deci una singura, iar posibilitatile de manevra sint pe cit de accesibile si de la indemina, pe atit de limitate. Montajul clasic, de iluminare frontala, poate conferi destule variante, in functie de intensitatea luminoasa pe care este programat sa o elibereze sursa discontinua (numarul director este masura cantitatii de lumina eliberabila de blitz... nu insist pe definitii si unitati de masura, fiindca sinteti oameni mari, deci puteti cauta pe web, si fiindca mai stiu ca va place teribil chestia asta).



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl004.jpg

Full Blast si pozitionarea frontala a sursei, la nivelul ochilor subiectului, paralel cu orizontala: acest montaj produce o iluminare plata, care se recunoaste de departe si care nu se poate schimba, indiferent de directionalitatea portretistica. Profil sau din fata, subiectul va fi iluminat puternic, fapt care va duce inevitabil la obtinerea unor highlight-uri apropiate de valori extreme. Pozitia manuala a sursei discontinui trebuie sa se foloseasca cu mare precautie. In general se prefera pe scara larga cele doua pozitii computerizate ale oricarui blitz de amator. Acestea insa limiteaza de obicei miscarea fotografului in jurul valorilor de f/5.6 sau f/8, deci o DOF destul de mare (nu intotdeauna de dorit). In aceste conditii, daca se deschide diafragma, highlight-urile vor fi arse precis. Daca se micsoreaza timpul de expunere, la unele aparate de amator, care au aceasta posibilitate, exista riscul iluminarii doar a unei fractiuni de senzor (fotograma). Totusi pozele astfel obtinute (adica pe setarea automata) sint de obicei acceptabile... atita doar ca sint cam albastre, obrajii si virful nasului sint cam arse, iar ochii au reflexe violet. In rest sint acceptabile...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl005.jpg

La pozitia manuala, deci in cazul reglarii diafragmei si a timpului de expunere, exista intre multe altele avantajul ca reactia senzorului poate simula tendinta naturala a ochiului omenesc: daca se ilumineaza puternic subiectul si se regleaza bine expunerea, fundalul luminos (cerul, in acest caz) se va diminua ca intensitate, fara a mai fi nevoie de alte interventii ulterioare. Pentru portret conventional este cit se poate de suficient.

Insa blitzul da lumina dura, unidirectionata si creaza umbre foarte pronuntate. Daca se doresc atenuari semnificative, unele dispozitive discontinui au posibilitatea ca sa dea numai o lumina de umplutura. Apoi, aditional, prin interpunerea unor retele difuzante, efectul blitzului poate fi atit se discret incit numai un ochi de expert il mai poate distinge... Ambientalul (cerul) incepe din nou sa capete importanta si sa fie la concurenta cu subiectul insusi. Blitzurile de umplutura nu se folosesc in general in studio, ci mai curind in fotografia "contre-jour". Intensitatilea acestea scazute insa se pot folosi la iluminarile de accent, dar pina acolo mai va...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl007.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl008.jpg



Inafara folosirii retelelor de difuzie, umbrele mai pot fi "ascunse" printr-un siretlic relativ simplu: cunoasterea anatomiei figurii omenesti permite indreptarea sursei discontinui de lumina intr-un unghi (e vorba de un unghi in spatiu, nu doar in plan) in care umbrele care de obicei deranjeaza (ale nasului, barbiei, etc.) sa fie cit mai putin evidente, eventual sa se situeze "dedesubtul" formelor naturale. Este o tehnica care cere destula indeminare, mai ales atunci este vorba de instantanee.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl011.jpg


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl012.jpg


Unghiul spatial este practicat ori de cite ori exista o directie de deplasare. Pur si simplu directia principala de aplicare a luminii din sursa este exact opusa miscarii.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl025.jpg


Citeodata insa, in special in spatii fara iluminare diurna, ascunderea umbrelor lasate de bliturile puternice (sagetile mov), in special cu care capul rabatabil lucreaza "tele", este imposibil de realizat. Ulterior gresala se poate corecta insa in postprocesarea digitala. Cu zonele miscate (sageata albastra) insa, e alta poveste...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl026.jpg



O alta misiune dificila a surselor unice este si concilierea diferentelor dintre temperaturile de culoare ale subiectelor. Rezultatul final trebuie sa fie cit se poate de apropiat de realitate. In general acest lucru este deosebit de dificil si se recurge la fel de fel de ascunzisuri, dintre care cel mai facil este transformarea in alb-negru cu totul.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl047.jpg


Umbrela cu suprafata metalizata (nu cea din pinza alba reflectorizanta) realizeaza un efect de "inmuiere" relativa a duritatii blitzurilor. Mai mult decit atit, se pare ca radiatia infrarosie generata de descarcarea electronica sufera transformari diferite fata de cea luminoasa prin micro-reflexii, fapt care se traduce intr-un comportament neobisnuit al variatiei temperaturii de culoare a sursei... pe scurt, rezultatul este neasteptat de natural.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/astl048.jpg

Subiectul monosurselor, desi banal si trivializat de catre producatorii de articole fotografice, are o importanta majora in fotografie. In continuare ne vom ocupa de el dintr-un alt punct de vedere.

the rookie
29-05-2007, 21:19
DATORAM ACEST MIC INTERMEZZO UNUI EVENIMENT FOARTE NEFERICIT... O CHESTIE CARE SE POATE INTIMPLA ORICIND SI ORICUI... INTREAGA EXPLICATIE CARE URMEAZA SE ADRESEAZA ACELOR "INCEPATORI", SAU, PUR SI SIMPLU, CELOR INVALUITI INTR-O MANTIE DE IMBECILITATE, CARE, CA SI MINE, S-AU GRABIT SA LANSEZE DIN CAMERA, PESTE CARDUL PLIN CU POZE FUNCTIA "FORMAT" SI SA-SI STEARGA ABSOLUT TOATE IMAGINILE, FARA SA SE GINDEASCA PREA MULT SI FARA SA EFECTUEZE VRE-UN BACK-UP

Si, ca sa fie tot tacimul complet, solutia pe care v-o descriu este absolut gratis si lucreaza foarte bine, nu numai cu carduri, ci si cu HD-uri si alte medii de stocare. Totul este sa le puteti cupla la un PC. Da!... fara PhotoRescue, eImage, 30, 60 sau 25 de dolari, pe care vi-i cer feluriti smecheri de pe web. Fiindca parerea mea este ca nu trebuie sa dai intr-un ciine, daca il vezi ca este deja cazut la pamint... Deh, romanul tot roman si-n exil...

Deci, dupa ce v-ati luat cu miinile de cap pentru isprava pe care ati savirsit-o... duceti-va aici:

http://www.cgsecurity.org/wiki/TestDisk_Download

In functie de computerul vostru, alegeti sistemul de operare (eu exemplific pentru PC):

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/r1.jpg

Trebuie sa aveti un program de decompresare (WinRar, de exemplu), iar rezultatul arata cam asa, dupa ce click-uiti pe folderul care s-a decompresat (testdisk-6.6.dos.zip). Alegeti DOS (fara teama, fiindca, daca cititi si intelegeti ce va pune programul sa faceti, n-aveti ce paradi...)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/r2.jpg


Din folderul DOS, alegeti photorec.exe

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/r3.jpg

Dupa decompresare veti avea urmatorul prompter intr-o fereastra DOS:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/r4.jpg

In acest moment va aflati pe HD-ul computerului vostru, singurul care reprezinta un mediu de stocare. DE ACEEA ESTE BINE SA FI AVUT DEJA CARDUL BULIT INFIPT INTR-UN SOCKET. Deplasati-va cu prompterul row highlighted pe el.

De-aici incolo, cititi bine si cu mare atentie ce va cere sursa sa efectuati. Programul este foarte prietenos, adica simplu si usor de manevrat. Recuperarea dureaza ceva timp (cam 40 minute pentru 1GB). Pozele vor fi salvate intr-un fisier TEMP, de unde e bine sa le scoateti cit mai rapid (Copy/Paste). Din pacate, EXIF nu va mai exista...

ACEASTA OPERATIE TREBUIE EFECTUATA IMEDIAT DUPA CE ATI FACUT TIMPENIA. CU CIT TRAGETI MAI MULTE POZE PE CARDUL PROASPAT FORMATAT, CU ATIT VETI PUTEA RECUPERA MAI PUTINE POZE DIN CE-A FOST PE EL.

Programelul... nu va doresc sa-l folositi vreodata. L-am postat aici doar ca sa evitam infarctele si sinuciderile inutile...

the rookie
30-05-2007, 20:02
In acest cadru restrins al iluminarii monosursa voi preciza un amanunt care, pentru cei mai experimentati, va putea sa apara destul de pueril, dar peste care de obicei se trece cu cea mai mare usurinta. Trebuie sa fim deosebit de atenti cind vorbim de monosurse, fie ca este vorba de un blitz, de o incinta cu filament de wolfram sau de o dioda laser cu descarcare in xenon: termenul "monosursa" trebuie inteles intr-un sens cit se poate de strict... adica iluminarea trebuie sa fie incidenta cu subiectul si sa fie deci SINGURUL izvor existent la momentul declansarii. Camera nu trebuie sa mai prezinte nici un fel de alte iluminari, cum ar fi cele diurne, prin ferestre, de pe la becuri de veghe si control, reflexii de la ziduri sau tavane. Numai astfel fotograful poate detine controlul absolut asupra cantitatii de radiatie trimisa pe subiect. De exemplu, nici una dintre pozele de mai jos nu reprezinta un sistem monosursa riguros adevarat:

...aici, fiindca exista o reflexie puternica cu un panou alb, suspendat in loc de tavan, care face la zonele superioare sa confere spatialitate, in loc de aspectul bidimensional (de silueta) pe care s-a scontat initial.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Worlds-Apart-2.jpg


... aici, fiindca sursa de lumina este indreptata direct catre panoul reflector care tine loc de perete de fundal si iluminarea vine atit de-acolo, cit si din reflexiile cu suprafata lacuita a podelei. Se subliniaza amanunte de vestimentatie nedorite, lucru care a necesitat folosirea excesiva a filtrelor (diffuse glow si smart blur) pentru pierderea detaliilor nedorite.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Worlds-Apart-3.jpg


Poate ca doar aici se poate eventual vorbi de o monosursa, fiindca iluminarea provine exclusiv dinspre reteaua de difuzie, iar cropul este facut astfel incit cadrul sa nu includa alte zone de distragere a atentiei. Totusi mina stinga prezinta o coloratie de transparenta specifica spatialitatii, diminuind oarecum efectul de bidimensionalitate (nuantele diferite date Highlight-urilor si Shadow-urilor, precum si echilibrul dintre ele, sint o gaselnita foarte misto din convertorul RAW al CS3 si nu provin din mai stiu eu ce filtre colorate)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Missing-Link.jpg


Este de exemplu gresit sa se socoteasca o imagine ca urmatoarea ca provenind (in mod strict al cuvintului) de la o monosursa. Fiindca in primul rind sursa de lumina incandescenta este cea care realizeaza reflexia cu panoul alb de fundal, iar sursa frontala este un blitz cu filtraj portocaliu diluat. Totusi, cum ziceam la inceput, in general pozele facute pe la petreceri, cu blitzul sint in mod inexact socotite monosursa, fiindca in comparatie cu intensitatea luminoasa a fulgerului electronic, lumina aditionala ambientala este extrem de scazuta (atit de scazuta incit de fapt cere implicit folosirea blitului). In particular in acest caz, potrivirea temperaturii de culoare a blitzului cu cea a becului halogen si cu cea a pielii unuia dintre subiecte a necesitat corectii minutioase in convertorul RAW.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Worlds-Apart-1.jpg


In aceasta ordine de idei, cam asa ar artata un WB reglat exclusiv pentru becul cu incandescenta (cind se trisaza cu blitzul)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/a-1.jpg


si asa ar arata WB reglat exclusiv pentru blitz (cind se expune doar cu un bec).


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/aa.jpg


Cum spuneam inainte, concilierea temperaturilor de culoare nu este o treaba simpla. Iata mai jos o poza facuta cu un WB lasat la voia intimplarii (AUTO, Nikon 50D) si doua surse de lumina de temperaturi diametral diferite (bec si blitz, adica cu ce avem de-aface de obicei pe la nunti, botezuri, petreceri, etc.). Toate incercarite de a reconcilia sursele, facute minutios in convertorul RAW, nu au adus rezultate de alb pur, ci de amestec dintre galben si albastru... Ca problema nu este (si nu a fost vre-o data) de loc usoara, se reflecta intre altele si in faptul ca majoritatea autorilor recurg de cele mai multe ori la abstractizari (cum ar fi desaturarile partiale, alb-negrul si alte bazaconii mai mult sau mai putin mono sau a- cromatice...)



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/aaa.jpg


de schema aproximativa:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/aaaa.jpg





Cel mai bine este insa sa nu amestecam lucrurile pe cit posibil, doar daca dorim sa obtinem nuante de piele "ciudate", adica aspectul acela binecunoscut de "model din ceara", sau de continut de prin sertarele Institutului Medico-Legal...


Sa trecem la unghiuri de incidenta ale monosursei. In aceste cazuri am folosit o sursa continua, un fel de micro-snoot cu diode laser (pe la 6000 de candele, ideal pentru fotografia de produs) si care arata cam asa:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/aaaaa.jpg


Aceste surse ceva mai noi sint de preferat din cauza imprastierii prin difuzie extrem de redusa a radiatiei luminoase (observati aspectul cromatic mult mai omogen al petei albe la acest tip de sursa, comparativ cu, de exemplu, petele lasate de reflectorul de podea, prezentat anterior)

...pardon... ca tot ziceam o SINGURA sursa...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/6a.jpg

the rookie
31-05-2007, 17:33
Multi dintre voi se vor intreba: ce tot ii da nebunul asta cu "monosursa" si de ce este atit de important ca sa mentinem un control riguros asupra luminilor "straine". Pai orice perturbatie luminoasa, sau orice sursa aditionala asupra careia nu exista un control perfect, aduce dupa sine detalii care de obicei sint nedorite. Iata mai jos un simplu exemplu intuitiv: examinati fundalul. In primul caz, intre sursa si pata luminoasa generata, avem de-aface cu o zona pseudo-omogena, fara detalii inutile. In cel de-al doilea caz, in care exista o lumina ambianta, fundalul apare cu o textura, asa cum este de fapt in realitate, dar care pe noi nu ne intereseaza. Sa nu uitam ca de fapt ceea ce ne intereseaza ar trebui sa se afle direct in spotul luminos si nu in zonele adiacente.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/b-1.jpg


Daca este necesar sa postprocesam imaginea (cum am facut-o in mod exagerat prin functia Equalize), in primul caz fundalul capata gradatii de la alb pina la negru, iar in al doilea caz, fundalul aduce elemente aleatorii care sint cu adevarat capabile sa distraga atentia de la subiect.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bb.jpg


Este un exemplu cit se poate de simplist. Imaginati-va insa ce se intimpla daca fundalul cuprinde jdemii de culori sau contraste, chiar si aflate mult inafara DOF... in dorinta de a corecta culori, nuante sau nivele pe subiect, in mod normal si fundalul va suferi aceleasi transformari, deci vor apare negresit alte surse de atragere a atentiei de la intentia initiala. Este deci mai bine ca acestea pur si simplu sa nu existe, sa nu fie vizibile, adica neluminate de surse straine... asta este ideea si imi cer scuze daca exprimarea a fost cam greoaie.



Iata si niste exemple concrete, apropos de nunti, botezuri, petreceri si excursii:

In imaginea urmatoare, blitzul a furnizat o lumina de umplutura care, comparat cu ce era afara, nici macar nu apare evidenta, subiectul aparind inconjurat de tot felul de detalii inutile, provenite din ambientalul luminat diurn.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bbb.jpg



Am mai asteptat cam 45 de minute ca sa se faca intuneric afara, si, cum omul nostru inca mai era acolo, i-am mai facut o poza, de data asta cu blitzul pe manual, alte valori ale expunerii si un crop ceva mai orientat pe subiect. Se vede clar ca sursa a devenit mult mai bine individualizata, chiar daca nu total, si ca detaliile nesemnificative s-au eliminat in buna parte, producind o imagine aproape gen "low key".


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/bbbb.jpg


Inca doua exemple nefericite: primul de plasare defectuoasa fata de o sursa straina (stray light), adica cea din spate, provenita de la o reclama, care "fura ochiul" in mod inutil (bine, stiu ca aici un crop ar rezolva problema, dar e o chestie de principiu exemplificativ, nimic altceva)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/5b.jpg



Si in sfirsit o gresala tipica a utilizarii monosurselor: reflexii nedorite ale fulgerului electronic pe obiecte lasate la voia intimplarii in cadru, adica floarea, poseta si alte acareturi de pe masa (fara sa mai socotim textura total nepotrivita a fundalului, neclaritatea, si reflexiile de pe frunte sau de pe nas...)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/6b.jpg



Deci, cit de cit ne putem da seama intuitiv cit de importanta este unicitatea sursei de lumina. Calitatea sa este ceva cu care in schimb sintem mai toti obisnuiti si de care am auzit vorbindu-se ceva mai mult. Este vorba de compensarea pe care o aduce functia WB (echilibrul nivelului de alb). Cu titlu informativ, iata un tabel estimativ, care nu are nevoie de explicatii suplimentare si care oglindeste acceptiunea generala a termenului "temperatura de culoare".


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/kelvincolor.jpg


Figurile urmatoare necesita insa explicatii ceva mai ample. Prima diagrama reprezinta asa-zisul "film rainbow" sau curcubeul filmului color (sau al senzorului digital, "umplut" cu culorile adecvate, exact pe matricea alb-negru, de tip RAW); (evident ca aici, atribuirea temperaturilor de culoare este doar aproximativa si apare evident si de ce verdele lipseste intotdeauna cu desavirsire din cerul natural... si chiar daca nu apare atit de evident, este important doar sa retineti acest amanunt, fiindca nu avem aici nici spatiu si nici timp pentru energii de activate ai tripletilor de prin atomii moleculei de apa...).




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/The-film-rainbow.jpg

O reprezentare ceva mai exacta este redata de diagrama de mai jos, care, desi neglijeaza extremele de alb, respectiv de negru, este mai exacta in ceea ce priveste temperaturile reale de culoare si semnificatia zonei de gri.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/kelvinlights.jpg

the rookie
05-06-2007, 20:16
Comentariile si explicatiile celor doua diagrame anterioare constituie lamurirea notiunilor de "rece" si "cald" insele, a definitiei fotografice a calitatii "sursei continui" comparativ cu "sursa discontinua" si ambele comparate la rindul lor cu categoriile diverse de iluminari diurne, adica cu sursa solara, respectiv cu surse incandescente.

Ambele diagrame pornesc de la un model matematic, si nu de la unul natural, asa cum se incerca in trecut, fara ROGVAIV, CMYK, culori naturale, complementare, principale, secundare derivate, ci doar pe sistemul cu care lucram cu totii, RGB si pe observarea logica a luminii naturale. Deoarece abordarea sa riguroasa ar depasi cadrul GF, din cauza matematicii cu adevarat plictisitoare implicate, am sa recurg din nou doar la o abordare "usoara" a tehnicalitatii si am sa insist pe aspectele practice ale sursei de iluminare.

Ceea ce este "rece", este conventional reprezentat de o culoare ca 0080FF, sau, cu alte cuvinte R0, G128, B255, iar ceea ce este considerat "cald", de o culoare ca FF8000, adica R255, G128, B0. Daca acum mai afirmam ca prima culoare corespunde aproximativ la o 7500K si cea din urma la o 3000K, am rezolvat cu toate ipotezele simplificatoare de pornire... hai ca nu-i greu! Asta-i tot! Sau poate ca nu...


Fara alte fasoane, incepem cu lumina diurna si cu felul in care influenteaza aceasta temperatura de culoare. Cum ziceam, un astfel de "zgomot de fond", formal si, daca ne oprim inainte de maximum, arata cam asa:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Untitled-2.jpg
pornim deci de la 0080FF si ne diluam pina la alb


Apoi, in acelasi mod, consideram influenta asupra temperaturii de culoare a sursei cu incandescenta, iar aceasta contributie este reprezentata astfel:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Untitled-1copy.jpg
de data asta cu sens schimbat, dar tot de la o culoare reprezentativa, FF8000, pina la alb


Daca punem straturile unul peste altul, exact asa cum sint dispuse acum, cu o opacitate de 50%, chiar in mijlocul cimpului vizual vom obtine zona de gri ideala pentru iluminarea combinata (ehei, termenul asta... "combinata"... este dezbatut intr-o cartulie intreaga... nu se refera doar la combinatia dintre cald si rece, ci si la reflexiile naturale cu mediul determinat de subiectul insusi sau cu mediul inconjurator, atunci cind situatiile nu permit izolarea optica... dar s-o lasam deocamdata asa, ca-n tren...), adica exact ceea ce se intimpla in momentul in care folosim o sursa calda si una rece: apare fara indoiala expunerea cea mai buna, dar cu sacrificiul de contrast de rigoare, generat de nivelul de gri.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Untitled-3.jpg

Asta vrea sa descrie diagrama ultima din postul precedent.

Acum sa luam din nou in discutie capra noastra, monosursa... Pai este clar ca orice sursa rece va dispare cu desavirsire, iar in locul ei va apare un nou strat, "peretele de absorbtie", negru ca noaptea, adica intunericul. Rezultatul suprapunerii, in opacitate 50%, poate fi aproximat destul de bine de urmatoarea reprezentare grafica (patetic prelucrata in gradient atit de contrast, cit si de brightness, din motive de sugestivitate):

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/Untitled-1.jpg

Parca-parca incepe sa semene cu... cu o luminare intoarsa la 90 de grade... sau cu un bec deosebit de chior. Asta e teoria, ca-n practica se pleaca de la surse mult mai "albe", adica mai diluate si mai energetice, nu de la chibrite sau luminari, decit daca intimplator nu ne chinuie vre-un talent oarecare...

La ce sint bune hirtiile astea frumos colorate? Pai aici este esenta corectiilor WB si a motivului pentru care ti se baga in ochi tot felul de exponometre cu analizoare de culoare, atunci cind, ca supermodel, stai cu orele in pielea goala in fata tuturor... Sa presupunem acum, de dragul argumentarii sistematice, existenta a doua puncte diametral opuse fata de axa verticala de la zona de gri, de-a stinga si de-a dreapta. Sa nu luam ceea ce se cheama "punctele de echilibru", adica punctele cele mai reprezentetive pentru rece sau cald. Punctele noastre reprezinta teoretic doua situatii diferite de expunere: prima (catre stinga), in care primeaza lumina diurna, de temperatura de culoare catre rece, si a doua (spre dreapta) in care iluminarea masurata are tendinte "calde". Apropos, zona aia de gri se invirte nu numai in jurul la 50% rece si 50% cald, ci si in jurul acelorasi valori ale intensitatii luminoase a ambelor "tendinte" (am stat mult pe ginduri daca sa includ sau nu aceasta fraza aici, si am decis pina la urma s-o las... daca-i bal, bal sa fie... whatta hell!).

Deci hai sa vedem ce se intimpla catre punctul din stinga, acolo unde iluminarea tinde sa fie mai rece, catre albastru, catre valori Kelvin mai mari, catre lumina solara, de blitz, de neon... Acolo trebuie ca avem o concentratie mai mare in B, in detrimentul R, asa cum vrea sa sugereze linia verticala, sageata dubla, din stinga. Ce trebuie deci sa facem ca sa revenim cit mai aproape de gri? Pai fie ca adaugam mai mult R, fie ca scadem din B, nu-i asa? Dar in punctul aflat mai la dreapta? In zone calde, tungsten, in care R predomina in devafoarea lui B, adica in regiuni cu iluminari artificiale continui, de la becuri cu incandescenta, pina la luminari. Aici, unde avem linia verticala cu sageata dubla, fie ca trebuie sa adaugam B, fie ca avem de scazut din R, nu? Parca astea sint lucrurile pe care ni le arata diagrama de mai jos...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/debalanced-points.jpg


Acum hai sa vedem cam ce face, sau mai degraba cum ne "ajuta", functia WB de pe camerele nostre digitale, fiindca numai asa vom intelege exact ce avem de facut in postprocesare, si nu sa lasam la voia intimplarii nuantele (pielii)... adica sa le "reglam" la ochi, in devalmasie, de la maron la verde, in combinatii nefericite cu gri abundent, de la tonuri inchise catre tonuri si mai inchise, si sa botezam in final cu mindrie portretele noaste, expuse ca vai de capul lor... arta... sau artistice... De parca toti cei care s-ar uita la ele ar fi chiar timpiti total si nu ar pricepe ca de fapt... noi insine... habar n-avem de iluminare...

Daca aparatul are niste setari fixe pentru WB (e.g., Incandescent, Fluorescent, Sunlight, Flash, Cloudy, Shade, deci cam in ordinea cresterii numerice a temperaturii de culoare), atunci cind avem de pozat o imagine, in care predomina o anumita culoare generatoare de caldura (rosu) sau de raceala (albastru), camera va incerca sa compenseze nu numai prin adaos de albastru sau, respectiv, de rosu, ci va incerca sa tina seama si de "caderea" de gri. Si o va face cum nu se poate mai complicat, adica se va juca la verde si va devia cite putin de la valoarea mediana de 128 (vezi pozele de mai sus, cu scaunul din lemn)... de aceea de obicei, o va da in bara, fiindca se intimpla arareori sa nu existe reflexii chiar cu verdele insusi (mai ales in natura...). Ce-i de facut? Exista o singura solutie cu adevarat buna: trageti RAW, ca acolo puteti sa faceti absolut orice. Mai ales ca acum, in CS3, la atita libertate tricromatica data de convertorul RAW, aveti posibilitatea reala sa stricati chiar totul (glumesc). Asta daca nu aveti bani de azvirlit aiurea, pe aparate la care se poate regla "continuu" WB, si care fac absolut acelasi rahat, ca asta spune aceiasi artimetica din ele... Nu am un aer de suprema ironie... este doar corolarul firesc al adevarului ca o masinarie computerizata, oricit de buna si de costisitoare ar fi ea, nu este in stare sa faca nimic bine, daca nu ii spui exact cum... si nereusita apare indiferent daca nu stii ce si cum sa-i spui, sau daca nu te intereseaza dialogul, fiindca pur si simplu astepti ca fraierul ceva calitate, pe masura banilor cheltuiti...


ACEST SUBIECT SE SUSPENDA. VA FI CONTINUAT CU ALTA OCAZIE.


Sariti tocmai la #254

livacke
24-07-2007, 18:58
zi mi si mie te rog cum fac sa apara si la mine in PS gridul ala mai mare
multumesc

the rookie
24-07-2007, 19:18
zici treimile?

pentru fotosop, ia d-acilea:
edit\preferences\grid units rulers si stai pe "grid"
gridline every: bagi "33.33", specifici "percent", subdivisions "1"

dupa aia te duci la view si bifezi grid

livacke
24-07-2007, 20:07
woooaaw cata promtitudinea ! multumesc frumos
e bine ca mai e cate cineva de treaba sa mai spuna si la astia mai mici si incepatori ca mine

the rookie
24-07-2007, 20:25
Toti sintem incepatori livacke, toti...

livacke
29-07-2007, 16:45
the rookie,mai indraznesc sa ti cer un sfat :D
sa mi iasa toate(aproape:o ) cadrele facute la lumina soarelui,in amiaza mare la vreo 40 de gradeC, ce tre sa fac?daca se poate face ceva bineinteles :)

the rookie
30-07-2007, 04:45
Liviule, nu prea inteleg intrebarea ta. "Sa-ti iasa cadrele"... adica cum sa-ti iasa? Ce se intimpla la tine de esti nemultumit? Descrie un pic problema ca sa inteleg si sa-ti raspund ceva constructiv.

livacke
30-07-2007, 13:27
adica sa nu fie supraexpuse sa aiba culori cat mai naturale de obicei imi ies supraexpuse mai ales cele cu oameni

the rookie
30-07-2007, 14:48
Ce aparat ai si care sint posibilitatile acestuia de expunere (ISO, viteza si diafragma)?

De obicei ar trebui sa fie capabil sa poata face fata oricaror conditii de iluminare diurna. Pozele supraexpuse provin de la ISO mari, viteze mici de expunere si/sau diafragme prea largi.

Exemplul clasic: pentru o zi foarte insorita, la cimpie, subiectul fiind iluminat normal, daca alegi un ISO de 100, in mod normal o viteza de expunere de 1/125 (ISO trebuie sa fie aproximativ egal cu numitorul timpului de expunere), la o diafragma de f/16, ar trebui sa-ti iasa o expunere optima. Daca in aceste conditii (adica la Auto) iti ies poze supraexpuse, atunci ceva nu e in regula cu aparatul. Incearca viteze mai mici de expunere: 1/250, 1/500, 1/1000, etc. si vezi care e treaba...

Apoi, cind ti-ai gasit optimul de expunere, tine seama ca : pentru cer usor acoperit ai f/11, pentru cer innorat ai f/8, iar pentru cer de ploaie buna f/5.6 daca mentii viteza constanta. In general orice pas in jos de diafragma (adica daca deschizi diafragma mai mult) trebuie compensat de sporirea vitezei cu o treapta, SAU de injumatatirea ISO. Iti spun asta fiindca:

1. citeodata nu vrei sa stringi diafragma prea tare (portrete, macro). Cu cit stringi diafragma mai mult (f/8, f/11, f/16, f/22, f/32), cu atit iti va apare clar un cimp de distamta (profunzine, DOF) mai mare.
2. cu cit ISO este mai mare, cu atit zgomotul imaginii creste (catre seara, in interioare). Un zgomot mic se obtine la ISO 50, ISO 100. Peste astea apar probleme la maririle pe hirtie (nu neaparat pe web)
3. cu cit timpii de expunere cresc (1/60, 1/30, 1/15, adica la lumina slaba sau daca vrei efecte speciale), cu atit fotografiile tind sa fie "miscate", sau miscarea surprinsa in fotografie tinde sa-si piarda contururile (daca nu se foloseste flashul). Camerele si optica digitala de obicei nu permit fotografierea din mina la timpi mai lungi de 1/125, iar unele persoane au dificultati si cu 1/125 si acestia trebuie sa foloseasca 1/250. Timpii scurti de expunere 1/1000, 1/2000 se folosesc pentru "inghetarea" miscarii (sport, riuri de munte, vint, etc.)

Acuma, daca tu stai reglat tot timpul pe automat, toata discutia mea de-aici nu are nici un sens, fiindca aparatul tau stie sa faca doar una si buna. Daca-ti da supraexpuneri, trebuie fie sa-l treci pe manual, sa citesti si sa inveti pe dinafara tot ce ti-am spus si sa aplici regulile cu logica, fie sa-l dai la reparat.

livacke
04-08-2007, 13:34
multumesc frumos rookie
folosesc un canon 30D
o sa incerc sa aplic sfaturile tale,sunt foarte utile

the rookie
09-08-2007, 22:23
Cu iluminarea artificiala am sa revin eu eventual. M-am oprit in faza incipienta a notelor explicative, datorita avalansei neinchipuite de imagini de cacao care au aparut pe GF in ultima luna, luna si jumatate, in primul rind de la noii veniti, dar si de la seniori. Mi-am zis ca totusi nu are sens sa continui niste explicatii care depasesc acest nivel de scoala populara de arte sau de camin cultural din Sri Lanka. In momentul cind voi vedea ca situatia se amelioreaza, am sa dau drumul la lumina artificiala. Regretul meu se indreapta in primul rind catre cei sincer interesati, dar vedeti si voi tematica ultimelor doua intrebari de pe acest thread. Ori continuam asa, ori incepem din nou, dupa epurari...

Am decis sa mai ramin totusi aici, pe acest thread, in ciuda plecarii de pe galerie a lui Claudiu, a lui Marius, a Rosanei, a lui DD, a lui zipp, a regresului calitativ al pozelor postate de membri, a promovarii facile a multor membri si a "timpirii" inexplicabile a citorva seniori proaspeti si mai vechi. Progresul real si laudabil al unor membri, precum si revenirea in forta a altora sint puternic eclipsate de aceste fenomene negative.

TOTUSI:


Drumul fisierelor RAW catre imaginea finala

Din ultimele discutii pe care le-am avut, am inteles ca se manifesta intre membri o frustrare deosebita atunci cind se aduce vorba despre formatul RAW. Unii spun ca e complicat, altora le vine peste mina sa traga pozele in acest format din cauza imposibilitatii de a viziona capodoperele in Windows Picture Viewer, altii gasesc ca e mai usor sa lucrezi rapid in JPG, iar nu putini pur si simplu nu detin programele convertoare, nici pe cele ale camerelor, nici in Corel (care este cel mai slab postprocesor RAW la ora actuala) si nici in Photoshop.

Pentru prima categorie, va rog sa va duceti aici: http://photo.net/learn/raw/ si aici http://en.wikipedia.org/wiki/RAW_image_format si sa va lamutriti o data pentru totdeauna ca nu este absolut nici o scofala. Nu maninca nici spatiu teribil de mult, nici nu sint mai greu de manipulat si prezinta avantajul ca sint "virgine", adica nu au fost atinse de aritmetica prea tare.

Pentru a doua categorie si pentru cei care nu au cum sa traga RAW+JPG, am o solutie extrem de simpla: dupa ce va copiati pozele de pe card pe computer (si va faceti inca un back-up pe CD, DVD sau HD extern), prelucrati-le ca "lot" cu ajutorul lui Picasa, pe care il gasiti gratis fain frumos, aici: http://dl.google.com/picasa/picasaweb-current-setup.exe . Putem sa o luam si mai dinainte, in caz ca sinteti deja indragostiti de Picasa si vreti sa faceti back-up-uri mai organizate si mai repede decit descarca cardul pe CD sau alte medii.

- deschideti Picasa si apasati Import

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw003.jpg

- plimbati-va prin Select Device pina ca ajungeti la cardul cu pricina (care trebuie in prealabil sa fie montat intr-un slot de la computer). Aici minunati-va de ce-ati facut in thumbnail sau in viewerul fiecarei poze.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw004.jpg

- selectati care poze doriti sa le salvati de pe card (eu le-am ales pe toate, fiindca nu m-am putut desparti de niciuna). Apoi deplasati-va cu mouse pe selectia voastra, dati right click si alegeti Include... dupa caz (eu am ales evident Include All).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw005.jpg

- pozele selectate pentru a fi incluse in lotul de import de pe card au pierdut semnul ala mic "interzis". Acum e momentul sa le importati:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw006.jpg

- veti fi intrebati unde vreti sa la puneti de pe card, cu ce nume, alte info despre ele, etc. Alegeti ce doriti (eu am ales un folder, caruia i-am zis "blabla", din subdirectorul My Pictures. Tot acum Picasa va intreaba ce doriti sa faceti cu cardul. Alegeti ce va aranjeaza mai bine.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw007.jpg

- copierea se produce extrem de rapid. Verificati ca datele v-au fost transferate acolo unde-ati dorit. Remarcati ca imaginile sint neatinse, adica au fost copiate de pe card ca atare cu informatiile adiacente. Avantajul lui Picasa a fost ca ati putut vedea cum arata fiecare imagine la chip, marite frumos, nu ca pe LCD-ul ala amarit de 2X2 milimetri de la camera...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw008.jpg

Acuma, daca va indirjiti totusi sa vi le transformati in JPG, puteti sa faceti asa:

- alegeti folderul unde va sint imaginile RAW pe care vi le-ati transferat de pe card si apasati Export

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw09.jpg

- veti fi intrebati ce si cum si Picasa va crea automat, in cadrul fisierului care cuprinde imaginile RAW de pe card, un fisier cu acelasi nume, in care va exporta imaginile in format JPG. Cind va aranjeaza, dati OK. De data asta va dura ceva mai mult

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw10.jpg

- verificati ca imaginile voastre sint la locul lor, si totul e botezat bine mersi, dupa cum am descris anterior

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw11.jpg


Pentru a treia categorie, "lenesii", am doua vorbe: este evident ca e mai usor sa lucrezi in JPG, si aici in monostrat decit in straturi multiple. Calitatea finala insa va fi mult mai redusa, atunci cind pozele voastre sint facute in conditii nesigure de iluminare, cu o "balanta de alb" nu tocmai potrivita, cu obiective mai putin bune, cum sint obiectivele de kit si/sau zoom-urile, in comparatie cu obiectivele luminoase si foarte luminoase, cu contrast sporit, rezolutie buna, adica cele cu distante focale fixe. Daca expunerea este perfecta si rezolutia opticii este excelenta, atunci JPG este formatul de preferat. Daca insa nu aveti sculele si mijloacele ca sa obtineti acest optim (cum este cazul in 99% din situatii) atunci RAW va ofera posibilitatea obtinerii unui JPG optim.

Pentru cea de-a patra categorie, cei care nu detin convertoare RAW, imi pare rau, dar nu este nimic de facut. Trebuie sa va faceti rost de ele sau evident ramineti ciine surd la vinatoare...

Hai ca ne-am pierdut destul vremea cu chestiile astea de mica bucatarie. Pe noi nu ne intereseaza de fapt decit fisierele RAW pe care le-am copiat pe hard drive si de-aici pornim. Am sa exclud din discutie convertoarele RAW livrate cu camerele, datorita lipsei de elasticitate a reprezentarilor grafice, lipsei de reglaj fin a variabilelor si datorita faptului ca functiile sint limitate atit cantitativ, cit si calitativ. Ma voi opri la cel mai popular, mai explicit si mai accesibil convertor RAW, cel oferit de Photoshop (asa cum am mai facut-o si mai inainte pe acest topic), atit pentru CS2, cit si pentru CS3, insistind pe primul.

piticu
09-08-2007, 23:27
Unii spun ca e complicat, altora le vine peste mina sa traga pozele in acest format din cauza imposibilitatii de a viziona capodoperele in Windows Picture Viewer
o mica paranteza
e un utilitar (http://www.microsoft.com/downloads/details.aspx?FamilyId=D48E808E-B10D-4CE4-A141-5866FD4A3286&displaylang=en) gratis de la microsoft care te lasa sa vezi thumbnailurile in explorer/picture viewer. nu e cine stie ce insa poate ajuta uneori

the rookie
10-08-2007, 08:53
Primul lucru de care trebuie sa avem grija in corectiile noastre este nivelul de alb (se presupune ca nu v-ati lasat pe mina camerei si nu ati ales unul dintre nivelele prestabilite; inca o data: acest lucru vi-l puteti permite atunci cind ati stabilit clar o balanta de alb adecvata iluminarii, adica atunci cind, din acest punct de vedere, aveti voie sa lucrati in JPG). Ca sa vedem mai bine care e treaba, o sa luam o imagine care a fost expusa relativ OK ca iluminare, desi prezinta o zona pierduta, de sclipire violenta, dar la care cautam sa stabilim numai nivelul de alb.

Faptul ca WB (nivelul de alb) este aiurea-n tramvai ni-l arata alura histogramei. Se vede clar ca cele trei virfuri, corespunzatoare canalelor de culoare, sint defazate.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw20.jpg

Acum, acest lucru se poate cel mai bine observa atunci cind NU va puneti in aplicare sistemul AUTO de reglaj RAW, care cuprinde Expunere, Umbre, Stralucire si Contrast. Aici am lasat intentionat AUTO reglajele si am dorit sa observ greselile de expunere (adica umbrele arse (albastru) si highlight-urile arse (rosu) de pe imagine, desi nu este vremea lor, ca vorbim despre altceva).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw21.jpg

Poza de mai jos este fara AUTO si fara zone arse subliniate. Acum e momentul sa va alegeti o zona pe care sa o considerati voi de interes din imagine. Zona se alege cu scula de Crop. Deci, indiferent cum o sucim si cum o invirtim, nepotrivirea virfurilor este evidenta. Zona de interes a fost aleasa special ca sa contina bucati de fundal, care stiam exact ca este alb. In lipsa acestor zone de referinta e mai greu de stabilit un nivel de alb "perfect". De aceea este bine ca (la probele initiale) sa situati o bucata de "ceva" in cadru, de care sinteti foarte siguri ca e alb.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw22.jpg


Sa umblam acum la temperatura de culoare. Cursorul functiei deplaseaza canalele rosu (cald) si albastru (rece) relativ unul fata de celalalt. Aici le-am indepartat unul de altul

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw23.jpg


Aici, intii le-am apropiat si, dupa ce le-am incrucisat, am continuat deplasarea cu ele inversate.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw24.jpg


Cel mai important este sa intelegeti ca cele doua canale de culoare trebuiesc suprapuse cit mai exact (in reprezentarea noastra rezultind un singur virf comun, de culoare violeta (magenta, bineinteles)). Canalul verde a ramas deci de izbeliste, in consecinta tenta zonei de interes are inca o culoare aiurea, dar ne vom ocupa imediat de acest neajuns prin manevrarea cursorului Tint.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw25.jpg

Scopul final al distractiei este obtinerea unui virf alb, rezultat din suprapunerea cit mai exacta a celor trei canale.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw26.jpg

Daca deplasam zona de interes in alta parte, valorile Temperaturii si a Tint vor trebui variate sensibil pentru a realiza suprapunerea pe o suprafat cit mai intinsa a histogramei. Totusi nu va exista niciodata o suprafata perfect alba, decit daca vom poza o foaie de hirtie, poate.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw27.jpg

Pina si zona de fundal alb va trebui revizuita valoric

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw28.jpg

Oriunde va veti duce veti obtine valori diferite ale WB

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/raw29.jpg

De aceea trebuie sa faceti pina la urma un compromis cu zonele de interes si sa va decideti unde sa efectuati corectia de alb, fiindca ce apare corect intr-o parte, poate sa apara ciudat in alta zona de iluminare. La portrete este una, la pielea nudului este altceva si la peisaj este cu totul altfel. Dar o importanta covirsitoare in reusita unui nivel de alb corespunzator realitatii (sau intentiei voastre de a sugera realitatea) o are expunerea.

De obicei, atunci cind nu poate fi atins un WB corect din diverse cauze si autorii se plictisesc sa se tot joace la JPG-urile lor patetice la canalele individuale de culoare si fiindca evident nu le iese nici pe departe ceea ce se poate face in RAW, se transforma brusc in artisti ai poporului si incep sa dea tot felul de nuante pielii sau cerului, prin Hue Mapping, sa intunece imaginea ca la balamuc sau sa-i dea tente care mai de care mai aiurea, intr-o incercare disperata de alterare-soc a realitatii, menita in fapt sa mascheze greselile de expunere si incompetenta proprie in a realiza o fotografie ca lumea. Aici apare clara limitarea posibilitatilor formatului JPG in comparatie cu RAW si, in consecinta, bariera dintre intelegerea amatoriceasca si abordarea digitala serioasa.

livacke
11-08-2007, 22:34
hop si eu :P ce inseamna dof?:o

the rookie
12-08-2007, 03:34
Auzi mai Liviule? Lucrurile astea au fost deja lamurite chiar pe acest tread de citeva ori, si, dupa cum se vede, mi-am pierdut timpul si mi-am racit gura de pomana. Ma intreb ce rost are sa mai postez ceva, daca voi tot nu retineti absolut nimic sau nici nu va obositi sa cititi ce-am scris...

rudi
12-08-2007, 08:25
Iarta-l rookie ca-i saracut si el. Stiu ca s-a spus de mai multe ori pe aici, dar la cat de multe sunt spuse e mai greu de ajuns la ele si daca o fi si baiatul mai neajutorat cum am fost si eu cand am luat contact pentru prima oara cu Galeria, de ma incurcam in toate cele, il inteleg. Si, in plus, si eu am cerut aceeasi lamurire cu toate ca imi inchipuiam cam ce vrea sa fie, e drept am luat-o mai pe ocolite pe un PM ca, deh, mi-era rusine...la varsta mea...
Eu o stiam pe romaneste, asa cum am apucat-o din tinerete. DOF pe romaneste inseamna profunzime de camp, cu alte cuvinte chiar daca nu exista decat un singur plan in care subiectul este perfect focalizat, claritatea se intinde si in fata si in spatele planului de focalizare, functie de distanta focala a obiectivului, de distanta fata de subiect si functie de diafragma. DOF vine din englezeste ca, deh, acum mai toate suna parca mai bine in englezeste, si inseamna "depth of field".

the rookie
12-08-2007, 08:54
Bine, bine, il iertam... ca de fapt, daca lucreaza cu o camera din asta cu toate automate, chiar ca nici n-are cum sa inteleaga...

Obiectivele mai vechi au gravate pe ele tot felul de numere si simboluri. Pentru discutia asta despre DOF este importanta o scala care are la mijloc o liniuta verticala si de-o parte si de alta a ei se gasesc niste numere care se repeta, asa ca-ntr-o oglinda (2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32 si alte minuni). Aici aveti citeva exemple:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/liv1.jpg


Ia sa ne uitam ceva mai bine:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/liv2.jpg

Daca rotim de inelul de jos, in cazul nostru, putem sa aducem in dreptul liniutei numere de la 1.8 si pina la 22, sau alte perechi, in functie bineinteles de obiectiv

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/liv3.jpg


Asta inseamna ca umblam la diafragma, adica ca lasam mai multa lumina sa intre (1.8) sau mult mai putina (22), acest lucru facindu-se in pasi numerotati si ei corespunzator. Un pas din asta inseamna ca lasam jumatate din lumina corespunzatoare pasului precedent. Pentru ca totusi sa mentinem aceiasi cantitate de lumina dar totusi sa ne putem juca la diafragma, va trebui sa variem viteza de expunere. Cu cit stringem diafragma, cu atit va trebui sa marim timpul de expunere.

Acuma, ce rost are sa ne tot frecam atita cu expunerea? Micsorind diafragma, cistigam in marimea zonei de clariate pe care sintem capabili sa o imortalizam in poza. Am pregatit doua exemple extreme (reprezentari figurative ale notiunii de DOF, sau profunzime de cimp, sau zona spatiala de claritate)


Aici am lasat diafragma deschisa la maxim. In mod firesc, DOF este extrem de redusa si, dupa cum se vede, se gaseste intr-o zona in jurul distantei de 4m de la planul filmului.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/liv4.jpg


Daca stringem diafragma la 22, DOF va fi maxima. Pentru aprecierea ei trebuie sa ne uitam pe scala aceea de care vorbeam la inceput. Claritatea este reglata tot la 4m, nu am schimbat aici nimic, dar cele doua linii corespunzatoare diafragmei 22 de pe scala indica prima circa 1.8 respectiv, iar a doua semnul infinitului (uitati-va cel mai bine in imaginea a treia). Deci de la 1.8m si pina departe de tot imaginea va fi clara. Atit de clara cit o poate reda obiectivul respectiv. Tot ceea ce este sub 1.8m insa va ramine in zona de neclaritate.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/liv5.jpg


Asta cam era apasarea lui piticu... el vrea sa obtina claritate de la zero la infinit... si se poate... chestia este ca exista mai multe metode, dar asta e alta mincare de peste...


Voi daca lucrati cu aparate care au exponometru si afisaj in vizor, trebuie sa stiti ca cu o diafragma 2.8 veti obtine doar o zona ingusta de spatiu clar, iar daca lucrati cu 22 zona de claritate va fi maxima. Primul caz il utilizati la portrete si la macro, al doilea e nimerit pentru peisaje. Asta-i toata filosofia de doi bani a fotografiei...

ALTE EXPLICATII SI MODELE MAI GASITI LA #169

livacke
12-08-2007, 11:45
multumesc rudi
rookie multumesc frumos pt explicatii,da sa stii ca eu chiar citesc ce postez(si tin cont de ele cand lucrez),am descoperit tarziu galeria foto si nu am apucat sa citesc tot ce ai postat pana acum,si te rog sa ma ierti daca mai intreb si eu din cand in cand cateceva mai copilaresc.ca de si eu sunt copil in ale fotografiei,trebuie sa invat si eu,nu?ca n as intreba asa aiurea.imi place fotografia si vreau sa stiu cum se face cel mai bine.acu' tu daca nu vrei sa mi explici si mie cam cum sta treaba,asta e,invat cum pot...da...vb acea nu e ca atunci cand inveti de la cineva care cunoaste fenomenu'.poate sunt unii ca nu si recunos nestiinta in ale fotografiei si nu se injosesc intrebe ce ineseamna aia,ce face aia,cum se face aia...si saracii fac dupa ureche...si uite asa toti se numesc fotografi prof.da' uite ca eu am curaju sa recunosc ca nu stiu multe despre fotografie,asa mai afla si altii despre dof :D si multe altele.si sa stii ca eu apreciez ceea ce faci aici,nu multi ar face asta.cam lunga prelegerea,scuzati mi indrazneala de a o posta aci .
ps: 30D

roby
13-08-2007, 10:11
si eu, si eu multumesc atat pt. the rookie cat si pt. rudi.
noi astia mici cu trenurile noastre avem nevoie sa ni se repete.
"REPETITIO MATER STUDIORUM EST" :)
________________
"when God said "brain" I thought He said "train", so I asked for a slow one to see the landscape" sau ceva de genu

lens
13-08-2007, 12:17
Oare e gresit sa cred urmatoarele :
dupa exemplul dat,avem zona de claritate intre 1,4 m si fundal. Asa nu inseamna ca facem focus pe fatada ci la unirea dintre 1/3 initiale a zonei de claritate cu 2/3 ulterioare.
Multumesc anticipat.

the rookie
13-08-2007, 20:42
Cred ca intuiesc ce vrei sa spui, lens... insa impartirea in fractii este pur intimplatoare si depinde de focala obiectivelor cu care te joci, fiindca, desi e vorba de triunghiuri asemenea, constantele de proportionalitate nu sint aceleasi la un teleu fata de un grandangular. Am afirmat ceva mai inainte ca planul de claritate (adica acolo unde am reglat-o din inelul de claritate) este constant, la 4m, in ambele cazuri (vezi ca liniuta galbena nu s-a "miscat" din loc si a ramas intre 3 si 5m), adica pe gainile alea din dreapta. S-a schimbat doar diafragma, de la 1.8 la 22, adica de la un cap la altul al scalei. Numai acest fapt a dus la cresterea atit de considerabila a DOF. Daca, sa zicem, am fi facut clar pe fundal, adica daca am fi adus semnul infinitului in dreptul liniutei galbene, variatia DOF cu diafragma s-ar fi manifestat numai de la fundal incoace, catre noi, evident pina la o distanta noua, indicata de inel in dreptul lui 22-ul din stinga (aici, jos), adica circa 4m (pura coincidenta). Deci vezi bine ca prin focalizare pe fundal, urmata de diafragmare puternica, se pierde substantial din DOF din prim plan (in cazul nostru, intre 4 si 1.8m). Ar mai fi de vorbit chiar aicea despre distanta hiperfocala si despre punctuletul ala mic si rosu, dar nu o facem acum, ca sa nu ne explodeze creierasul...

stefan_foto
13-08-2007, 20:48
:):) f interesanta discutia...apropo Rookie fotografiile sunt facute cu acest obiectiv...prezentat de tine ca "material"...ca dupa cate cunosc si eu...(nu prea multe)...pare a fi un obiectiv (leica)...adica din cele mai bune..:D
nu multi isi permit asa ceva...:)

daca gresesc te rog sa imi dai peste "nas" :D:D
si astept continuarea discutiei...despre : " distanta hiperfocala si despre punctuletul ala mic si rosu " :)
O sera buna. :)

piticu
13-08-2007, 20:52
mie mi se pare ca obiectivu e nikon 1.8 toata ziua. ba chiar daca ma uit bine vad si adaptoru pt canon :) insa... daca gresesc te rog sa imi dai peste "nas" (nu se stie niciodata cu ruchi)
sustin continuarea discutie depre punctuletz: doar ceam pus mina pe un filtru 89b

the rookie
13-08-2007, 22:16
Nu... poza e facuta acum 3000 de ani, cu un C500, vechi si vai de capul lui, pe film Vericolor Kodak, lat de 70mm, dubla perforatie, in caseta mare, pentru zeci de expuneri, cu o japitza de obiectiv Carl-Zeiss si... e mult mai mare. Din scan am utilizat aici doar un fragment, pentru a exemplifica intuitiv cum e cu DOF. Neclaritatile provenite din obiectiv nu arata nici pe departe asa cum le-am preparat eu aici, din select, feather si gaussian blur.... acestea sint facute si accentuate special pentru a evidentia notele de text.

Obiectivul ala este un Canon, unul dintre cele mai reusite din istoria vietii lor de pina acum. Este un FD evident, iar adaptorul este de la montura Canon FD la Canon EOS si contine si elemente optice, nu numai fieratanii. Si ei bine, da, am doua... De ce am doua? Nici eu nu mai stiu exact... unu-i din aluminiu si alalalt din titan, si amindoua merg brici!

Despre punctulete rosii si mia de nanometri totusi nu cred ca e cazul sa vorbim aici... data trecuta cind ne-am apucat de prostii din astea... s-a desfiintat un site intreg... piticule, uita-te cu filtrul ala nou la ce vrei tu, dar mergi pe blatescu... io nu cunosc de loc la retete chimice...

piticu
14-08-2007, 00:16
Este un FD evident, iar adaptorul este de la montura Canon FD la Canon EOS si contine si elemente optice, nu numai fieratanii.
my bad, my bad
Despre punctulete rosii si mia de nanometri totusi nu cred ca e cazul sa vorbim aici... data trecuta cind ne-am apucat de prostii din astea... s-a desfiintat un site intreg...
=))
piticule, uita-te cu filtrul ala nou la ce vrei tu, dar mergi pe blatescu... io nu cunosc de loc la retete chimice...
=))
tre sa te/va las sa va dicstractzi singurei ca eu plec iar la munci si nush cin o sa mai apuc sa dau pe site

the rookie
14-08-2007, 02:17
Vint din pupa, piticule!

the rookie
24-11-2007, 05:47
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Friday-2.jpg






Nota #1_____Noiembrie 2007_____ Give color fuck-ups another chance.

De la Acromie la Policromie

Am sa incerc la aceasta poza sa prezint foarte pe scurt citeva notiuni principiale de transformare alb-negru si de ulterioara tonare, fara a avea pretentia sau dorinta de a epuiza subiectele.

Imaginea se deschide in convertorul RAW 4.1, dupa care se ajusteaza din primul tab expunerea si culoarea la valori considerate vizual ca optime. Se ajusteaza contrastul din al doilea tab. Din al treilea tab se reduce sharpness amount la 0 si se stabilesc cele doua cursoare de reducere a zgomotului la 100 (acesti pasi nu sint prezentati aici). Se trece la tabul HSL/Grayscale.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-02.jpg


La acest moment, adica la alegerea optiunii Convert to Grayscale exista doua alternative: Auto (unde cursoarele canalelor de culoare au pozitii pre-calculate in mod corespunzator unei transformari simple)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-04.jpg


si Default


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-03.jpg

cele doua setari au semnificatii diferite, iar pozitia Auto corespunde rezultatului de principiu al unui tip de algoritm din cadrul fisierelor JPG (nu insist fiindca acest subiect a fost tratat deja la incepatori). Transformarea se poate opri aici si se obtine o imagine normata grayscale.


Pentru a accentua diverse culori si a simula prezenta filtrelor colorate din alb-negru, se alege varianta Default, care prezinta toate cursoarele in pozitia 0. Acum se incepe joaca la cursoare si se stabileste care anume sint active si in ce domenii.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-05.jpg


In cazul concret al imaginii alese se observa ca ultimile patru canale nu influenteaza poza noastra, deci sint inactive orice-am face, de aceea le vom lasa la 0. Acest lucru se putea intui din aspectul variantei color. Acum pe celelalte le putem situa la valoarea maxima sau minima, dupa cum ni se pare mai usor de operat cu ele.

La orice moment putem accentua culorile sau combinatiile de culori care ne intereseaza.

exemplul extrem 1.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-06.jpg

exemplul extrem 2.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-07.jpg

Echivalentele combinatiilor canalelor de culoare cu filtrele colorate (Wratten) pentru fotografia alb-negru consider ca reprezinta cultura generala, asa ca nu am sa ma opresc asupra lor.

Dupa alegerea variantei preferate in functie de intentiile voastre, se poate fie trece la tonare, fie se deschide imaginea in CS3 si se proceseaza mai departe. La incepatori este prezentata o modalitate de a prelucra grayscale prin doua straturi, mi se pare. Trucul este sa desaturezi primul strat intr-un anumit mod de amestec, si sa te joci in Hue in cel de-al doilea. Este modalitatea care asigura pierderi minime, are cam aceleasi efecte cu varianta RAW, dar are totusi limite evidente in special la capetele histogramei. Deosebirile mari de-acum incep, adica odata cu tonarea. Trebuie sa subliniez ca pentru ca operatia de tonare sa poata avea rezultate consistente si repetabile, monitoarele trebuiesc reglate foarte exact, chiar mai exact decit pentru postprocesarea si tiparirea fotografiei color. Chiar si atunci, s-ar putea ca imaginea tonata, obtinuta pe un laptop, sa aibe cu totul alt aspect decit atunci cind este vizualizata pe un monitor cu tub cu descarcare si vice-versa (zonele foarte luminoase sint cele mai sensibile). Nu exista o solutie unica capabila sa rezolve aceasta descurajanta problema, ci doar solutii de compromis ce se bazeaza pe cunoasterea intima a teoriilor spatiilor de culoare.

the rookie
24-11-2007, 05:47
Pentru JPG am sa reamintesc valorile tipice de colorizare, ale functiei Hue\Saturation, care corespund urmatoarelor bai de tonare din laboratorul analog:

BAIE______HUE____SATURATION

Sepia______25________25
Cianura____220_______20
Cupru______10________30
Seleniu____340_______10
Uraniu_____60________28

valorile contrastului sint mentinute la normal pentru a permite vizualizarea mai eficace a efectului baii de tonare. Totusi aceste efecte de postprocesare soft au rezultate diferite fata de tonarile chimice, atit ca nuante, cit mai ales ca uniformitate.


Sepia

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Boredsepia.jpg



Cian

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Boredcn.jpg


Cupru

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Boredcu.jpg



Seleniu

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Boredse.jpg



Uraniu

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Boredu.jpg



original

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Boredorig.jpg


(cele mai abuzate tonari digitale sint sepia si seleniu)


Tabul urmator din convertorul 4.1 se refera la tonarea diversificata pe umbre si highlight-uri (split toning). Pentru o expunere normala, tonarea de acest gen este destul de anevoioasa, datorita existentei abundentei de nivele de mijloc, de aceea este de preferat prepararea prealabila a unei imagini alb-negru de un contrast excesiv (smiley histogram, remember?) Aici cu siguranta ca vor apare vizibile diferentele enorme dintre comportamentul fisierelor RAW, unde, in limite de iluminare de circa 4EV, se pot salva detalii din umbre sau din highlights si odata ce acestea au fost facute parti componente ale acelor zone, split-tonarea are un efect deosebit de accentuat. In imaginea de mai jos am folosit un truc prin functia Vignetting si prin alte functii ajutatoare. Am creat la marginile din stinga si din dreapta niste zone artificiale de umbra, care prezinta un relief crescator de negru, de la centru catre margine. Am efectuat in modul asta postprocesarea pentru a intelege mai bine ce este de fapt split-tonarea. In urma tonarii, zonele foarte luminoase au capatat tenta roscata deschis (fiindca asa am ales-o) si cele intunecate o tenta adinc verzuie (fiindca asa am vrut). Tehnica concreta va fi analizata imediat pe un exemplu luat da capo. Intrebarea incuietoare se afla acum in zonele post-create in urma vignetarii: de ce prin intunecarea marginala s-a produs acolo inrosirea inceputurilor umbrelor?... era de asteptat sa se accentueze tenta de verde inchis, ca doar asta era atribuirea initiala. Explicatia nu este de loc simpla si consta in faptul ca prima split-tonare s-a facut in RAW, iar dupa transformare JPG s-a efectuat vignetarea si aplicarea functiei filtru High Pass in modul drastic, Liniar Light. Toate aceste etape au avut un efect de pozitivare a umbrelor, devenite pe alocuri zone medii, ceva asemanator solarizarii timpurii. Despre asta s-a vorbit oarecum mai pe larg la incepatori, daca imi aduc eu bine aminte, la tonarea duo-tone argentica. Nu este exclus sa observati fenomene asemanatoare in highlights, chiar si in absenta vignetarii, asa cum prezinta poza postata "cap de afis", din motive destul de usor de inteles, daca se cunoaste ca s-a folosit functia filtru Diffuse Glow, in locul High Pass.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ST003.jpg

Spre deosebire de RAW, de regula, la fisierele JPG, nu se mai poate face nimic cu niste detalii greu sau imposibil de evidentiat prin algoritmi specifici acestor fisiere, fara distrugeri ireparabile ale calitatii pixelarii imaginilor. Am sa readuc aminte scurt (tot de pe la incepatori) ca un JPG, odata transformat intr-o imagine RGB alb-negru (image\adjust\desaturate), se poate split-tona foarte simplu astfel:

image\adjustments\color balance cu Preserve Luminosity si shadows: CR=+35; MG=0; YB=-35... midtones: CR=+15; MG=0; YB=-15\layer\new adjustment layer\color balance cu Preserve Luminosity si highlights: CR=-35; MG=0; YB=+35... midtones: CR=-15; MG=0; YB=+15 si cu Layer Blending Mode normal, iar cursorul "this layer", pe la 125 (desigur ca va aduceti aminte).

un exemplu fara pretentii (shadows=copper, highlights=potassium alum), alaturi de original, ar fi:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/st024.jpg
- observati cum contururile apar fara nici un fel de detaliu (frunzele si alte amanunte), parind ca niste hirtii decupate...

Un fisier RAW, in schimb, este, cel putin din punct de vedere al calitatii definitiei imaginii obtinute, mult superior si mult mai usor de split-tonat folosind tabul mentionat. Pornim de la un fisier RAW alb-negru, preparat exact in modul aratat mai sus:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/st010.jpg

Furnizind umbrelor culoarea dorita din Hue si intensitatea din Saturation, iar highlight-urilor atributele cromatice in acelasi fel, este usor sa stabiliti proportia dintre ele prin cursorul Balance. In cazul concret prezentat, m-am hotarit, inspirat de muza care-mi facea poza, sa fac din nou umbrele verzi si highlight-urile roz. Tonurile de mijloc au capatat acea stupida combinatie dintre verde si roz, tenta "artistica" a atitor peisaje de prost gust...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/st012.jpg

Desigur ca mai putem vorbi de tonari multiple, solarizari, posterizari si alte bazaconii cromatice, dar cred ca am sa ma cam opresc aici. Daca-mi mai vine ceva sa zic legat de subiect, am s-o fac.

the rookie
24-11-2007, 05:50
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Saturday.jpg





Nota #2_____Noiembrie 2007_____ Get the best off your day extremes.

Din rasarit pina-n apus


La aceasta poza am sa punctez, tot foarte pe scurt, citeva idei extrem de importante, care sa va faciliteze obtinerea unor rasarituri si apusuri cit mai "picture perfect", din nou, fara a avea pretentia sau dorinta de a epuiza subiectele si fara a sustine ca ceea ce fac altii este gresit, incomplet sau nereprezentativ (de asemenea, tin sa va precizez ca functia HDR nu constituie un subiect atins in aceasta nota). "Soarele digital" trebuie sa constituie o aducere aminte de la incepatori, dar noi vom vorbi evident de RAW si vom indica remediul pentru limitele existente, din pacate, ale familiei Adobe (PS, Lightroom si Elements), atunci cind vine vorba de "minuirea" galbenului stralucitor.

Ca sa intelegi ce se poate petrece intr-un cadru surprins la apusul sau la rasaritul soarelui, trebuie sa intelegi ca aceste doua perioade de timp ale zilei se caracterizeaza prin doua particularitati deosbite: prima la mina, de un contrast care depaseste de obicei domeniul dinamic pe care il poate reproduce cam orice camera fotografica si, in al doilea rind, de existanta unui gamut alcatuit din culori foarte puternice, cu care senzorii digitali au mult mai multe dificultati decit a avut de exemplu filmul color sau, si mai putine, ochiul omenesc. Fotografiatul peisajului de apus sau de rasarit nu este nici pe departe o misiune simpla si cel mai important aspect este obtinerea unei expuneri corecte atit in JPG cit si in RAW. In cazul JPG, lucrurile sint infinit mai limitative, orice deviere catre supraexpunere ducind la obtinerea nedorita a "blocurilor intregi" de alb-galbui, fara posibilitatea evidentiereii vre-unor tonalitati in interiorul acestora. Chiar si in RAW, cerurile rosu stralucitor sint extrem de greu de reprodus digital, in toata varietatea lor naturala, in special daca soarele constituie o parte a compozitiei pozei. In 8 cazuri din 10, sistemele de masurare ale camerelor sint pur si simplu depasite si nu reusesc sa ofere valori ale expunerii capabile de rezultate satisfacatoare. Deci, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa trecem controalele pe modul manual. Cu o camera care nu ofera aceasta alternativa, efectuarea unor astfel de fotografii nu are practic nici o sansa de reusita finala deplina.

Prima intrebare pe care ne-o punem, odata ce-am trecut pe pilot manual, este: si acum unde dracului masor lumina, pentru ca sa realizez cel mai bun compromis intre subexpunere si arsura cerului? Stiu ca DSLR-ul meu nu face fata prea onorabil nici luminii excesive, reproducind toate alburile cam la fel, si nici umbrelor prea dense, pierzind detaliile in favoarea unor "purici" lamentabili (zgomot). Stiu ca in loc sa reproduca tranzitii line intre lumina si intuneric prefera sa traseze margini urite, alcatuite din pixeli ordonati, care alcatuiesc "margini" vizibile pe monitor sau pe tiparituri si care in realitate nici nu exista. Este de prisos sa mai mentionez ca, inafara de modul manual de expunere, RAW este a doua conditie de succes, datorita felului in care aceste fisiere sint concepute, modalitate care exclude orice actiune si contributie pretioasa a oricarui soft aditional, caracteristic camerei respective si care (soft) aduce inerent limitari si domenii exclusive.

Cum stam cu expunerea? Stabiliti ISO pe cea mai joasa valoare numerica posibila, stabiliti diafragma pentru DOF-ul pe care-l intentionati si tineti seama in aceasta ajustare de distanta hiperfocala folosibila a obiectivului specific ales. Cu aceste setari, stabiliti-va viteza de expunere capabila sa va aduca exponometrul la "zero". Folositi daca este cazul trepiedul (adica, la formatul 35mm, pentru expuneri mai lente de 1/250, pentru o focala de 50mm sau chiar si mai mica). Dar cea mai importanta intrebare este care-i directia in care ar trebuie sa "ochesc" cu obiectivul?... Catre cerul insorit, catre umbre sau incotro? Altfel degeaba mi-am mai stabilit eu toti parametrii de expunere, daca acul ala blestemat se tot duce peste + sau sub -, dupa cum misc camera... Era sa uit: modul de analiza iluminare este evident spot central, nu alte jdemii de bazaconii inutile cu care vine programata camera. Cel mai bun compromis, spun unii, ar fi sa tintim catre cer, fiindca cica e mult mai usor sa corectam umbrele decit sa incercam sa scoatem detalii care devin practic inexistente din zonele foarte luminoase. Foarte de acord, eu insa o sa va zic un secret: apusul si rasaritul sint poate singurele instante in care functia BKT isi dovedeste cu adevarat utilitatea (cel putin pentru JPG). Dar nu orbeste, ci trebuie aplicata la fiecare dintre cele trei cadre in care voi insiva efectuati bracketarile manuale ale vitezei de expunere. Deci va faceti dumneavoastra in cap un fel de tintar, de cel putin 9 cadre, din care nu se poate sa nu va pice in mina un optim sau chiar doua, in functie de cum doriti sa arate poza finala. Daca nu va place ce vedeti pe LCD, mutati-va spotul de analiza pe alt norisor si trageti ale 3 poze cu cite 3 bracketari... si tot asa pina ce schimbati cardul de 4 gigi... glumesc... Abia cu RAW-ul asta, considerat ca "optim", va prezentati la convertorul RAW si incepeti treaba. Nu trebuie sa va bazati in nici un caz pe faptul ca fisierele RAW sint "iertatoare" cite 4EV... in cazul apusurilor si rasariturilor nu exista loc de eroare, sau mai bine spus, intervalul de joaca este foarte restrins si aveti nevoie de el pentru ca sa puteti vicleni culorile, nu sa incercati sa compensati greseli imbecile de expunere. Si asa lumina optima, lumina aia "divina", cere experienta pentru a fi detectata si se mai intimpla sa fie zile cind nici nu exista...

Odata ales RAW-ul optim, sa incercam sa scoatem din el tot ce se poate:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp06.jpg

In primul rind, vom aduce Temperatura de Culoare pe la 6000K, pentru a crea acea caldura diurna. Iar pentru JPG, trageti frate apusurile si rasariturile cu o WB fixata la Cloudy, ca sa ne-mpacam cu totii... De remarcat ca "marimea si calitatea caldurii" depinde de ce dorim sa sugeram. Din punct de vedere psihologic (nu ma intrebati de ce, fiindca nu mai terminam niciodata...) rasariturile sint asimilate cu o temperatura de culoare ceva mai rece decit apusurile, dar nu ma citati in privinta asta...

In acest prim tab exista citeva cursoare de care acum nu este indicat sa ne atingem: Contrast-ul si domeniul superior al Clarity. De asemenea, modificarile facute cu Exposure si cu Blacks vor trebui mentinute la minimum. Cursoarele la care avem voie sa ne jucam de la apus la rasarit sint Recovery si Fill, iar Vibrance poate fi si el folosit pina la 100. O atentie deosebita trebuie acordata lui Saturation, deoarece valori nejudicioase ale acestuia, in combinatie cu Vibrance, pot duce la "spargerea culorilor", de regula ca urmare a manevrelor urmatoare. Iata aici cum zona superioara, din vecinatatea soarelui, apare ca o balta de portocaliu si strica tot chichirezul pozei...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp23.jpg
... care de-altfel a fost stricat oricum de reflexiile aiurea date de diafragma.

Din nou si aici, tabul de detaliu si zgomot se fixeaza la zero Amount si la 100 pentru ambele reductoare de zgomot. Daca nu se face asta, se obtin cretinisme de genul:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp11.jpg
pixelari cromatice, in general exclusiv in umbre, carora efectiv nu mai ai ce le face... detaliile se evidentiaza intotdeauna nu ca RAW, ci ca transformata JPG, prin folosirea functiei High Pass, USM sau prin alte procedee (desi Adobe nu vrea sa admita, Sharpening reprezinta singurul esec lamentabil al ACR)


Urmeaza alte doua taburi, de o importanta covirsitoare in postprocesarea apusurilor si rasariturilor.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp02.jpg

In general pe cerurile in cauza se gaseste ceva portocaliu si albastru (niciodata insa indestulator pentru o poza de apus sau rasarit care se respecta), mai putin magenta, indigo, aqua, iar verde NICIODATA (nu incercati sa "puneti" in cer nici un fel de verde, iar de siclam-aqua-cyan, scapati cit mai curind posibil). Galbenul exista din abundenta in zonele solare si de obicei nu este indicat sa-i fortam saturatia fiindca si asa vine in cantitate suficienta. In privinta sub-tabului de luminozitate a culorilor, puteti incerca aproape orice... creativitatea va va fi insa oprita de tendintele de pixelare). Si la sub-tabul Hues puteti umbla... dupa ce ati dobindit o experienta de cel putin 5 ani in fotografia de apus sau rasarit... Eu personal nu ma incumet sa ma ating de cursoarele lui.

Tabul de tonare are si el un rol foarte bine stabilit. Plasind cursoarele in mod judicios, puteti accentua de exemplu o dominanta verde in umbre, care sa sugereze iarba, sau una rosie in cer, care sa "grabeasca" un apus, care are inca soarele sus, deasupra sau bagat in nori.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp48.jpg

In imaginea "cap de afis" am mai folosit si tabul de vignettare. Acesta produce aceleasi efecte ciudate pe marginea pozei, efecte care se datoreaza tonarilor (... incluzind si conturul ala luminos penibil din jurul trunchiului pomului... din stinga-sus).

Imi pare cu regret, dar n-am sa atac probleme legate de ceturi, fumuri, mizgaleli facute cu fel de fel de pensule prin nori... astea constituie lucrul cu JPG si-i plin netul de "explicatii" si exemple.

Pina una-alta, adica pina ce pindesc o imagine care merita facuta cu HDR, am sa va spun cite ceva despre simularea filtrului ND in degrade (ala de costa bani), operatiune care, cu oarecare indeminare, poate sa tina foarte bine loc de HDR.

Fie ca trageti doua cadre identice de pe trepied cu doua viteze de expunere diferite, una pentru cer (highlights) si cealalta pentru pamint (umbre), fie ca postprocesati identic un RAW intr-asa fel incit sa va alegeti din el cu doua imagini care sa difere intre ele doar prin 2-3EV (adica, daca la prima Exposure o aduceti pe la +1.50, la aialalta aduceti-o la -1.50... de data asta, nu va uitati la histograme...), va alegeti cu doua JPG-uri (nasoale amindoua). dar pe care le puteti prelucra astfel incit sa obtineti o poza mai buna decit cea (cele) de la care ati pornit. Inca o data: acest lucru il faceti atunci cind iluminarea de-afara, pe care ati dori-o prinsa in poza, depaseste posibilitatile de Dynamic Range ale camerei.

Ca sa fiu mai explicit, iata cum ar arata o scena dintr-astea cu depasire de dynamic range:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp48-1.jpg

In poza stinga se observa o expunere relativ corecta pentru fetele copiilor, in timp ce detaliile din departari sint inexistente, pierdute in highlights, iar in poza din dreapta este o expunere in care detaliile de departe apar binisor, insa figurile studentilor sint extrem de intunecate, practic inutilizabile. Din aceste doua poze concrete evident ca nu se poate face una singura buna si frumoasa, in care sa am umbrele primeia si highlight-urile celei de-a doua... este imposibil datorita miscarii personajelor si ale camerei... sint alte cadre...

Ia sa aleg un RAW, care poate imi va permite sa fac vre-o isprava. Ii fac toaleta in tabul 1, 2 si 3, dupa care vin din nou la tabul 1 si-i maresc Exposure cu 1.50. Deschid imaginea din CR in PS. Dupa asta, din PS, Open Recent si-o aleg pe prima de sus. Se deschide aceiasi imagine RAW, cu setarile exact asa cum le-am lasat. Dupa ce-i aranjez culorile, de data asta ii miscorez Exposure cu exact 3EV de unde-a ramas precedenta. O deschid si pe-asta in PS si am deci doua JPG-uri fain-frumos. Ma duc pe cel mai intunecat si dau New Layer. Apoi ma duc pe cel mai luminos si dau Ctrl+A si apoi Ctrl+C. Deschid tabul Layers si ma duc la imaginea mai intunecata pe layerul nou creat care este gol. Dau Ctrl+V si-mi apare imaginea albicioasa. Ma duc acum pe Background si dau New Layer, ca sa creiez un layer intermediar (masca). Acum ma duc cu mouse intre layerul cu imaginea mai luminoasa si layerul nou creat, care este gol. Apas Alt pina imi apar doua cerculete in locul pointerului mausului. Dau Click si-mi creiez clipping mask. Acum ma duc in toolkit la gradient si mi-o aleg ca scula. Ma duc sus de tot, in stinga si aleg Linear Gradient. Apoi pe triunghiul de scroll down si aleg de-acolo Foreground to Transparent (al doilea patratel). Hai ca sintem aproape gata... Ma duc acum cu pointerul jos pe imaginea mea si, tinind click apasat, mut mausul in sus pina unde vreau gradientul. Daca nu-mi iese ce vreau, Edit, Undo si incerc pina ce dracii o gaseste... Transformarile arata, de exemplu, cam asa:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp55.jpg

E greu de corectat chiar totul, deoarece capra care s-a suit tocmai in virf imi interfera cu gradientul... dar intelegeti voi despre ce e vorba... La peisaje manevra asta merge de minune, fiindca te poti lega de linia orizontului. Bineinteles ca copacii care trec din foreground in background vor constitui mari probleme, dar puteti sa va jucati cu mausul oblic si mai puteti ghidona si din Opacity... Cel mai eficace este cu doua poze, dar acolo e greu de stapinit identitatea datorita miscarii din cadre. Am mai incercat si un peisaj:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/exp102.jpg
(lamentabil...)

In privinta galbenulul blestemat de Adobe, sfaturile sint sa folositi intii convertoarele RAW ale camerelor, care n-au boala la galben, apoi sa salvati tot ca RAW, daca va este permis si daca RAW-ul ala e un RAW recunoscut de ACR 4.1

the rookie
24-11-2007, 05:54
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Killing-Fields-1.jpg





Nota #3_____Noiembrie 2007_____ Autolevels... bad, bad girl!

Razna cu culorile by default...

Nu vi s-a intimplat niciodata sa nu va controlati lipsurile histogramei, sa va duceti plini de incredere si sperante de munca usoara si de scurta durata la Autolevels si sa fiti mai mult decit dezamagiti de rezultatul aplicarii acestei functii?

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-1-2.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-2-1.jpg

Nu v-ati fi dorit ca nici macar sa nu fi apasat butonul ala blestemat? Sau pe autocontrast, sau pe autocolor.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-3-2.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-4-2.jpg



Mi-am pus de multe ori intrebarea daca merita sau nu folosite pe rind sau toate trei...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Untitled-5.jpg

(cel mai aproape de realitatea pe care am vazut-o mi se pare totusi actiunea lui "autocontrast".)


Dar s-o luam mai de la capat, de la Facerea, adica de la RAW...

Iata aici doua poze trase cu absolut aceiasi parametri de expunere si in conditii identice de iluminare... Cel putin asa mi-am inchipuit eu.



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al11.jpg





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al31.jpg





iata acum si transformatele lor, in regim AUTO al parametrilor de corectie expunere existenti in convertorul RAW.




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al21.jpg





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al41.jpg

the rookie
24-11-2007, 05:56
sau, daca le pun una linga alta,



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al5.jpg



se observa clar ca poate numai auriul literelor este singura culoare care arata cit de cit la fel... restul, nici pomeneala... rosul difera cel mai mult si sa dea dracu' daca-i adevarat... am fost acolo... rosul este absolut identic la masinile de pompieri de la nordul la sudul si de la estul la vestul SUA...

Sa conteze chiar atit de mult ca m-am intors cu camera mai bine de 90 de grade de la o directie la alta a razelor soarelui? Exponometrul nu mi-a indicat nimic, a stat intepenit la aceiasi bara... de-aia n-am manevrat nici viteza de expunere si nici diafragma... ma uit la histograme si la ce-a facut pilotul automat in RAW si vad ca mutarile cursoarelor sint tare diferite... nu mai pricep nimica!

Sa incercam acum sa simplificam putin lucrurile. Hai sa luam doua JPG-uri, facute in niste conditii de iluminare extreme, si de expunere identice, un vitelus high-key de tot artisticul posibil:



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al6.jpg


De data asta aplicam Autolevels... tot pe rind, ambelor poze:



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al7.jpg


Comparam si vedem cu surpriza ca, nici cind lucrurile s-au simplificat enorm, atit ca histograma, cit si ca structura fisiere, rezultatele tot nu sint comparabile. Bine, sigur ca e acelasi vitel in cusca lui alba si curata pina la Dumnezeu, dar parca poza mai mica nici nu mai e high-key, si parca a capatat definitia unei supraexpuneri de prost gust, spre deosebire de poza mare.

N-o mai lungesc. Iata ce-ar trebui sa fie facut atunci cind avem o serie sanatoasa de poze care au fost executate in conditii de iluminare corecte, asemanatoare si expunerile au fost identice: se merge image\adjusments\levels si aici la Options:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al8.jpg


se bifeaza Find Dark and Light Colors, precum si Snap Neutral Midtones (nu va uitati ca imaginea e cam nasoala la faza asta, se va indrepta totul ca prin farmec...)



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/al9.jpg



In Target Colors and Clipping, alegeti-va intii Shadows si, tinind apasat Shift, manevrati sagetile sus si jos pentru a creste cantitatea clippuita. Fiti cu ochii pe histograma si nu o lasati s-o ia la vale prea rau (aici ar trebui sa explic ceva mai in detaliu, dar nu sintem chiar la gradinita... jucati-va si voi sa vedeti unde se stabilizeaza ochiul pentru umbre optime). Mutati-va la Highlights si repetati figura. Histograma ar trebui sa arate ca ocupa ceva mai mult acum din spatiul de functiei brightness. Daca tineti si Ctrl apasat, odata cu Shift, variatia va fi in incremente de 0.01, nu de 0.1, ca la inceput. Astfel v-ati stabilit nivelele de definitie a functiei Autolevels (si inca a altor doua functii, dar nu insistam acum). Pentru o serie intreaga de poze, puteti bifa Save as Default, dar daca veti postprocesa poze cu alte expuneri si iluminari, Autolevels o va lua din nou prin porumb, dupa cum i-e bunul obicei si va trebui desigur s-o recalibrati. Era sa uit: desigur ca, daca click-uiti pe dreptunghiurile cu grade diferite de gri de la Shadows, Midtones, Highlights, va puteti alece punctul de alb, punctul de umbra si WB-ul din midtones, exact cum va tuna voua. Nu uitati insa ce-ati facut, fiindca Autolevels nu are tinere de minte...

the rookie
24-11-2007, 06:01
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Wizards-and-Demons.jpg




Nota #4_____Noiembrie 2007_____ Wizards, Witches and Demons

A HDR sau a nu HDR, aceasta e intrebarea...


Am sa incep aceasta nota putin mai neortodox...

1. cine doreste sa intre putin in mecanismul HDR, poate sa consulte unul dintre articolele de cunostinte elementare pe domeniu, aflat e.g., aici:
http://www.cs.huji.ac.il/%7Edanix/hdr/hdrc.pdf

2. deoarece functia HDR din Photoshop prezinta marele dezavantaj al producerii unei imagini finale lipsite de contrast satisfacator (cam lesinata, adica), precum si dezavantajul artifactelor specifice trecerii de la 32 bit la 16 sau 8 bit (a se observa detaliile de la poza "cap de afis" de la ferestre si de la pata luminoasa de pe podea), recomand intre altele procesorul HDR pus la dispozitie gratis persoanelor interesate in a invata (nu in a comercializa!) daunlodabil in varianta 1, dar gratis, aici: http://gl.ict.usc.edu/HDRShop/

Am sa procedez la explicarea aplicarii functiei HDR in Photoshop, totusi, asa cum a fost prezentata recent de catre mai multi autori (Thompson, Jackson, Willmore, Davis, Dayton si altii). Majoritatea referintelor cuprind si functia Photomerge alaturi de HDR, fiindca in mod normal si firesc, intr-o panorama sansele de a intilni zone de iluminari total diferite sint 1000%. Eu ma voi referi exclusiv la HDR aici.

Obtinerea imaginilor cu dinamica sporita se poate aborda in principiu in doua moduri: cu functia automata HDR, pe de-o parte, si cu ajutorul lucrului in straturi, pe de-alta parte. Ultima alternativa, desi ceva mai laborioasa confera un control deplin asupra rezultatului final si o precizie de postprocesare sporita. Am sa incep insa cu solutia lenesului: functia HDR.

Obtinerea imaginilor componente ale algoritmului reprezinta in viata reala o problema de decizie: te chinui sa faci expuneri diverse sau viclenesti un singur fisier RAW. Fiecare alternativa are avantajele si dezavantajele ei, este un lucru evident. Daca se merge pe ideea simplitatii practice, atunci se recurge la un RAW de regula subexpus, mai precis expus pentru a capta detaliile din highlight-uri. Eu am ales pentru exemplificare o poza la care valoarea Exposure a putut fi mentinuta la 0.00, cu precizie buna a detaliilor zonelor puternic luminate:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr1.jpg

(inafara temperaturii de culoare, pe care am fixat-o in mod nu tocmai arbitrar la 6000K, si a celor doua cursoare de zgomot, pe care le-am adus la 100, toate celelalte cursoare din taburile convertorului ACR 4.1 au fost lasate la zero)


Ca o paranteza, este de prisos sa insist asupra avantajului observarii in 32 bit, acolo unde este posibil:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr2.jpg

(daca intre 8 si 16 bit diferenta nu este foarte evidenta pe monitoare, saltul la 32 bit este fundamental... dar sa revenim)


Alternativa aleasa implica varierea exclusiv a parametrului Exposure, mai precis prepararea unor variante din fisierul RAW preselectat la care voi creste expunerea cu cite o unitate, adica prima varianta va fi deschisa si salvata ca PSD cu +1EV, a doua poza tot asa, dar cu +2EV, apoi alta cu +3EV si in final una cu +4EV. Urmatoarele 4 imagini sint:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr3.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr4.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr5.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr6.jpg



Le salvam undeva cu maximum de calitate, le redeschidem in PS si incepem: file\automate\merge to hdr\add open files\OK. Pina aici stie toata lumea deci ce are de facut. Va va apare la un moment dat un screen care la stinga are imaginile componente, iar in mijlocul ograzii are combinatia pretioasa. Incercati sa debifati una cite una dintre pozele componente. Functia HDR are nevoie practic doar de doua imagini, asa ca va puteti decide care sint pozele care va dau efectul cel mai bun, doua, trei, patru sau toate cinci. In functie de alegerea voastra veti putea influenta ulterior aspectul final al imaginii JPG. Dupa ce v-ati contemplat preview-ul HDR la 32bit si v-ati ales un punct de alb care sa va satisfaca ochiul, deci sa stiti incotro sa mergeti cu reglajele ulterioare, dati OK si capodopera va va apare in toata maretia ei.

Bineinteles ca veti fi total nemultumiti de o multime de lucruri. Si unele dintre ele vor ramine chiar asa, datorita iarasi monitoarelor... Partea cea mai dificila insa de-acum incolo urmeaza. La transformarea de la 32 bit in jos, catre un spatiu de 16 sau de 8 bit pe canal, sistemul ne da posibilitatea sa reglam si sa ajustam aspectul final al HDR-ului prin intermediul functiei Curves... deci conversia de la 32 bit (care este necesara din cauza ca la ora actuala nu se poate nici tipari si nici viziona pe monitor rezultatul real in acest mod) se realizeaza prin image\mode\16 bit (sau 8 bit). Fereastra de conversie ne va oferi mai multe metode:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr7.jpg

(la fazele astea, daca doriti sa lucrati cu mai mult de cinci imagini sau daca aveti un computer mai basinos, este timpul sa luati pauza de masa... operatiile pot dura chiar ore)

Prima optiune ofera doua cursoare, de Exposure si Gamma, din care puteti controla Brightness si Contrast. Daca stam un pic si ne aducem aminte de la "Incepatori...", aceste manevre ar avea niste dezavantaje clare, asupra carora nu mai insist acum.

Optiunea a doua si a treia implica utilizarea unor reglaje automate si arareori rezultatele sint satisfacatoare, din considerente lesne de inteles (vezi subiectul Autolevels, la poza Sunday... aia cu difractia total inexplicabila printr-o pinhole, atasata la un digital)

Ultima optiune, Local Adaptation, o vom alege, fiindca este singura care ofera posibilitatea lucrului cu functia Curves, care am retinut ca este de preferat, atunci cind discutam JPG. Si cum Adobe nu poate face un lucru bun pina la capat, au mai pus si doua cursoare in plus, Radius si Threshold, doar-doar veti fi tentati sa le utilizati si sa va complicati cu totul... mai tirziu...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr8.jpg

Aici este pasul determinant al calitatii rezultatului final. Va jucati la curba de tonare (aici Tone se refera la culoare, dar exact nu stiu cum ii zice pe romaneste... nu este "nuanta" si nici "tenta" la modul exact, dar foarte pe-aproape... e "lumina culorii" si s-ar lega foarte bine cu modul de lucru Labcolor, adica exclusiv pe canalul Luminosity, dar sa nu mai introducem inca o complicatie in plus acuma) si plantati atitea puncte cite va sint necesare ca sa obtineti calitatea dorita (14 cel mult). Incepeti cu un 0.5 Threshold si mariti Raza pina ce calitatea va satisface, apoi va reintoarceti la Threshold si il mai mariti putin. Valori prea mari duc la aparitia halourilor albe in jurul marginilor de contrast sporit. Valori prea mici ale Radius reduc contrastul (nu uitati ca observarea actiunii acestor doua cursoare trebuie facuta la un zoom de cel putin 100%). Ia experienta si timp, fara sa mai mentionez ca implica sa tii cont de ce schimbari ai facut in primul tab al convertorului RAW si in HSL (pe care acumk intelegeti de ce le-am lasat la zero), de cadrele pe care ti le-ai ales la conversie si de transformarile cu care acestea vin din RAW pe linga Exposure. Joaca cu curba mai trebuie sa anticipeze si pasii urmatori de postprocesare, care implica aplicarea functiilor caracteristice JPG. Dracia dracului HDR-ul asta... D-aia, daca nu stii exact ce faci mai bine uiti de existenta lui si treci la lucrul in straturi...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr9.jpg

(un exemplu de manipulare, evident facuta la misto...)

the rookie
24-11-2007, 06:04
... dar noi dorim sa stim cit mai mult si de aceea am sa deschid acum o mica paranteza si am sa vorbesc (din nou, dar de pe alte pozitii) despre lucrul cu curbele, inainte de alte filtraje JPG. Aici gasiti elemente fundamentale in legatura cu Curves http://www.cambridgeincolour.com/tutorials/photoshop-curves.htm (gata, asta e ultima referinta pe care o dau explicit, fiindca este un site deosebit de important, in special pentru incepatorii absoluti... de-acum nu va mai plictisesc cu link-uri inutile)

Este important ca, in cadrul curbei tonale, sa stabiliti punctele de extrem, punctul din stinga (de negru) si cel din dreapta (de alb).

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr10.jpg

Aceasta operatie nu este obligatorie, dar aduce o crestere a contrastului, dupa cum bine stim de la proprietatile functiei Curves. Ia sa ne aducem un pic aminte:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr13.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr12.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr15.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr16.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr17.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr18.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr19.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr20.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr21.jpg

the rookie
24-11-2007, 06:08
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr22.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr23.jpg

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr24.jpg
(cu virful in sus e tot solarizare, dar negativata)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr25.jpg

(sageata rosie indica tabul cu posibilitatea alegerii citorva curbe prestabilite)
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr26.jpg

daca va duceti si bifati creionasul, puteti sa va desenati voi ce fel de curba doriti... puteti imita cross-processing si alte efecte, posibilitatile sint nelimitate (despre accentuarea-alterarea culorilor si a contrastului de culoare cu ajutorul functiei Curves, desi de o deosebita importanta pentru aspectul "vioi" al pozelor, cu alta ocazie)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr27.jpg
(efecte metalice)

Pentru exemplul luat initial, m-am oprit la ceva de genul asta...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr11.jpg


...dar nu este relevant la ce m-am oprit eu... din cauza alegerii temperatrurii de culoare usor diferite fata de ce-ar fi trebuit sa fie in atelier, precum si a faptului ca am gresit radius si threshold la un anumit moment in prelucrare, poza postata "cap de afis" este definitiv compromisa.

the rookie
24-11-2007, 06:11
In final, sa vedem cum se poate emula HDR folosind cea de-a doua alternativa de postprocesare, adica cu ajutorul lucrului in straturi. Solutia va porni tot de la un RAW pe care il voi prelucra in trei moduri diferite: primul JPG rezultat va contine detaliile din umbre, la al doilea, voi insista pe detaliile tonurilor de mijloc, iar al treilea, pe evidentierea detaliilor din highlights. Iata cele trei rezultate, alaturi de original.



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr30.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr33.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr32.jpg



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr31.jpg




Deschid poza cea mai deschisa la ton, care-mi arata ce am in umbre, ii infiintez doua layeruri si apoi copiez (ctrl+A, ctrl+C urmat de ctrl+V) pe rind poza cu midtones si respectiv pe cea mai intunecata, care contine deci detaliile din highlights. Ma duc pe layerul de deasupra si, cu ajutorul sculei Eraser sterg cit mai exact posibil tot ce nu este highlights (o metoda de a vedea ce faci este vizionarea in modul Mask, iar alta este debifarea "ochilor" din dreptul layerurilor in care nu se lucreaza, pe rind, inclusiv Bkg). Dupa asta trec la stratul imediat inferior si sterg umbrele. Deoarece acum pot apare innalbiri nedorite pe unde trece Eraser, se alege o opacitate adecvata. In mod normal poza "hdr" trebuie sa fie acum gata... in principiu.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr34.jpg


Daca totusi umbrele devin prea albicioase, pur si simplu infiintez un strat intermediar de urgenta, "bkg copy", intre bkg si stratul imediat superior si-i reglez opacitatea si modul de amestec astfel incit zonele nedorite se estompeaza. Din motive usor de intuit, in aceasta structura, este greu de folosit unealta History Brush.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr35.jpg


In final urmeaza transformarile obisnuite de filtrare JPG, asupra carora nu are sens sa insistam acum.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/hdr39.jpg

(tehnica descrisa permite lucrul destul de neglijent, dar nu este usor reversibila)

the rookie
24-11-2007, 06:17
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Fireball-1.jpg





Nota #5_____Noiembrie 2007_____ Photoreality Means Cheating... Reality

Alterari, colaje, montaje...



Va voi prezenta citeva exemple de manipulare, in care ma voi referi la citeva functii mai "ciudate" ale Photoshop. Aceasta nota va avea o intindere ceva mai mare si se vor adauga exemple in timp, pe masura ce materialul informativ va deveni disponibil sau accesibil. Pentru unii, poate ca tehnicile expuse vor apare simple sau rudimentare, pentru altii, complicate peste masura... Voi incerca sa le prezint cit mai pe inteles si fara emfaza, presupunind totusi un nivel de cunostinte elementar in postprocesarea digitala, atit RAW cit si JPG. Deoarece pasii expusi nu imi apartin, comentariile le-am suprimat, pentru a nu ne pierde inutil in discutii sterile.

1. ... cind apune soarele. Arta inselaciunii este nascuta in noi. Pur si simplu asa venim echipati de la natura. Atunci cind totul merge bine, nu ne putem opri sa nu simulam in minte fel de fel de scenarii, care mai de care mai plauzibile, mai probabile, care sa strice echilibrul monoton, sa animeze putin atmosfera. Chiar si daca acest lucru se petrece doar in imaginatia noastra si nu in realitate. Dar, daca reusim sa-i facem si pe altii sa vada si sa creada (macar o secunda) ca realitatea noastra este posibila, dopamina isi face beneficul efect si minciuna devine un eventual adevar... Zi frumoasa la Monaco, toate treburile merg struna, nici un incident serios, cursa se desfasoara normal...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fireball1.jpg

Plictisit din cale-afara, imi imaginez fel de fel de grozavii, explozii spectaculoase de cauciucuri, coliziuni cu mare zgomot, fiare rasucite si arzinde in niste culori apocaliptice, cam cum pune pe tapet soarele la asfintit, prin Nicaragua sau Costa Rica...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fireball2.jpg

Imaginile mi se suprapun si halucinez la peisaje cel putin de felul acesta:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Fireball.jpg

Mda, cam asa ceva ar fi cool (bineinteles fara ca cineva sa fie ranit), desi m-as obisnui repede cu spectacolul si as cauta altceva. Este evident cum s-a executat montajul (un colaj modificat): facut toaleta ambelor poze, selectata o zona din apusul de soare cit mai spectaculoasa, mutata in spatele BMW-ului si aranjata aici cit se poate mai credibil. Simplu ca buna-ziua. Ce vroiam sa va semnalez aici este o scula cit se poate de eficace menita sa faca trecerile dintre decupaje cit mai "moi" posibil. Este o manevra foarte importanta, care nu are insa o denumire specializata in Photoshop, si se gaseste la screen-ul complet al "modului de amestec" dintre straturi. Daca in tabul de Layers se da click dublu pe stratul de amestec insusi ales, in zona albastra, goala din dreapta rindului (icsul roz), apare imediat screen-ul de dialog despre care vreau sa va vorbesc (marcat cu sageata rosie):


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fireball3.jpg

Toate reglajele si setarile se afla in default, mai putin cursoarele straturilor pe care vrem sa le amestecam (This Layer si Underlying Layer). Cursoarele par ca sint in total 4, in realitate sint insa 8. "Injumatatirea" fiecarui cursor in parte se realizeaza prin click+Alt pe ele. Aceasta manevra permite in fapt reglarea pragurilor in interiorul carora trecerea dintre invizibilitate/vizibilitate a zonei restrictive de luminozitate-strat se face foarte gradat si nu brusc cum se intimpla atunci cind perechea de cursoare se misca unitar. Vorbele mele suna putin inteligibil... de aceea incercati sa experimentati singuri. Veti fi foarte placut surprinsi.

the rookie
24-11-2007, 06:19
2. Cu un ochi la slanina... adreseaza un subiect deosebit de dificil... ochii (dar nu numai, fiindca acest gen de manipulare se poate aplica la modificarea multor elemente). Desigur ca exista o multime de varietati de alterare a pozitiei ochilor. Am sa va prezint una cit se poate de hibrida, fara a insista pe etapele intermediaare simple, adica in care puteti improviza oricit de mult, dar cu grija, fiindca orice exagerare va apare foarte evident. In primul rind se alege o fotografie prtrivita din mai multe puncte de vedere: una la mina, sa nu aibe pretentii serioase...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes1.jpg

... si, a doua la mina, sa contina macar un iris rotund pe cel putin jumatate din circumferinta...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes2.jpg


Se executa o selectie circulara... suna simplu, dar cu scula eliptica este greu sa pici exact peste conturul irisului si orice incercare de alterare a formei selectiei va duce la aberatii geometrice de netolerat...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes3.jpg


...daca insa lucrati in modul Quick Mask, apelabil si transformabil cum se vede mai jos, devine foarte usor:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes4.jpg


Acelasi iris se copiaza in doua strate diferite, care se intorc la 180 de grade si se opereaza guma de sters (Eraser) doar acolo unde pleoapa acopera irisul. Obtinem astfel irisul perfect rotund


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes5.jpg

pe care-l putem lucra in voie de-acum, selecta si apoi copia intr-un strat aparte pentru utilizarea ulterioara


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes6.jpg


Acum trebuie sa "curatam" globii oculari. Selectia Lasso este extrem de laborioasa si, ca orice selectie semi-automatizata, nu da rezultate prea elegante...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes7.jpg


... de aceea voi folosi functia Belzier, care da, pentru ochi cel putin, selectia cea mai exacta posibil. Transformarile de tip Belzier sint accesibile prin operarea "minerelor" punctelor de "ancora", din cadrul uneltei "penita".


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes8.jpg


punctele de ancora trebuiesc mentinute la minim din punct de vedere numeric, fiindca este greu sa manevrezi un path cu prea multe. In corectia urmatoare eu am mai adaugat doar unul... Dupa ce ati definit "poteca", transformati-o in "forma" de selectie si umpleti-o cu alb, folosind e.g., functia edit\fill


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes9.jpg


Dupa ce faceti acelasi lucru si cu celelalt glob ocular, folosind scula Burn si multa rabdare, innegriti putin marginile albe ale globilor.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes10.jpg

the rookie
24-11-2007, 06:21
Desi ceea ce faceti va duce la un gri, acesta va parea albastrui si de aceea este necesar, printr-o metoda oarecare, sa alterati albul cu rosu si putin galben... eu am ales un strat Selective Color... sau Color Balance, sau Channel Mixer, urmat de Blur, ceva Glow si alte mici adaugiri...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes11.jpg


In fazele de sfirsit trebuie sa aduceti irisurile la locul lor si apoi sa va jucati cum doriti cu ele. Pentru a le pastra mobilitatea si independenta, ele trebuie sa existe in doua straturi separate. Pentru a aparea sub stratul final si peste cel care contine globii oculari, trebuie sa creati in fiecare dintre cele doua straturi in care se gasesc irisurile cite o Clipping Mask, prin Ctrl+Atl+G pe rind. Dupa ce le plasati unde doriti, pentru un aspect cit mai natural precizati modul de amestec Multiply.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyes26.jpg


In final corectati inadvertentele de contrast, nepotrivirile de contur si culorile aiurea prin metode uzuale. Nu am continuat pina la capat treaba, fiindca nu cred ca are vre-un sens, deoarece sint operatii cit se poate de simple.

pantiss
25-11-2007, 15:08
the rookie,... materialul pus de tine pe threadul asta e aur curat!!
multumim frumos pt efortul depus, timpul investit si initiativa demna de tot respectul!
toata stima domnule!

the rookie
25-11-2007, 21:29
Cu cea mai mare placere...

sa continuam...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Say-What.jpg


3. Extractii de precizie... operatii laborioase, al caror rezultat este de cele mai multe ori nesatisfacator. Folosirea mouse este pina acum cea mai precisa metoda, apoi urmeaza selectiile automate facute cu functiile Color Range, Magic Wand, Magnetic Lasso si chiar cu Quick Selection si la urma selectiile facute rectangular sau curb, modalitati care nu asculta de formele din fotografie decit foarte-foarte rar... de obicei problemele cele mai mari apar la copierea parului sau altor contururi complicate, unde functiile enumerate practic nu mai pot diferentia intre subiect si fundal. Metoda propusa utilizeaza functia Extract, combinata cu lucrul logic in citeva straturi.

Alegerea pozei sursa are o mare importanta fiindca de existenta contururilor cit mai precise ale subiectului pe care dorim sa-l "decupam" depinde reusita operatiunii. Deci prelucrarea prealabila a imaginii in vederea obtinerii acestor contururi se impune. Nu am sa insist aici pe tehnicile de sharpening, fiindca au fost tratate pe indelete la inceputurile threadului de incepatori. Am sa presupun ca avem deja la indemina o poza cu contururi acceptabile, obtinute direct din optica aparatului de pozat:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ex1.jpg

(este o poza care, ca orice portret, nu trebuie sa exceleze prin claritatea subiectului propriu-zis, dar trebuie sa aibe contur decent)

Primul lucru este ca s-o copiati intr-un strat separat, Ctrl+J, fiindca Extract sterge backgroundul si mai avem nevoie de el mai tirziu. Apoi activati functia filter\Extract si urmariti conturul cu "(Z)". Nu incercati sa "rezolvati treaba" cu un diametru prea mare

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ex4.jpg


fiindca la sfirsit veti crea artifacte greu de corectat


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ex19.jpg




http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image1.jpg


Schimbati diametrul sculei ori de cite ori este nevoie. folosind cele doua paranteze drepte, "[" si "]". Apropiati si departati imaginea ca sa surprindeti toate amanuntele. Nu va grabiti si cautati sa nu "taiati" detalii si nici sa faceti "scurtaturi" inutile. Modalitatea de obtinere a conturului este cea mai prietenoasa posibil si va da posibilitatea sa va opriti si sa corectati totul. Taietura trebuie sa apara perfect. Mie mi-a luat doar 7 minute, si n-am facut-o nici pe departe "perfect". Cind ati incheiat conturul, folositi Fill (daca nu reusiti sa umpleti conturul, undeva aveti o intrerupere... corectati-o si incercati din nou)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image3.jpg


Apelati Preview si apoi cu "(C)" sau Alt+C corectati ce Extract a omis:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image4.jpg


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image5.jpg


Acum mergeti cu pointerul pe extraction thumbnail si dati Ctrl+click, sa incarcati in cache ca selectie. Aplicati select\refine edges, alegeti prezentarea alb-negru, si aplicati valorile variabilelor care convin cel mai bine productiei voastre. Nu uitati ca umblati la grade de transparenta, nu la contururi propriu-zise! Nu deselectati inca!


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image7.jpg


In urmatorii citiva pasi veti intilni Background si Background Copy sau pe ambele ca Layer 0. Am incercat mai multe alternative, dar aceast mod de exprimare reprezinta absolut acelasi lucru. Mergeti pe thumbnailul din Background Copy sau din Layer 0, dati click. Apoi mergeti pe tabul mic si Add Layer Mask.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image8.jpg


Partea cea mai grea a trecut... Acum fie creati un nou background (ceea ce vom face), fie folositi o imagine cu un alt mediu ambiant in care doriti sa plasati (trucat) subiectul.

the rookie
25-11-2007, 21:30
In stratul care contine masca alb-negru, click-uiti pe poza color si selectati de-acolo o culoare adecvata (vezi sectiunea de "Inramare" de la Incepatori pentru sugestii si reguli coloristice) pentru noul background cu pipeta. Duceti-va acum jos in tabul mic Create New Fill or Adjustment Layer, selectati pentru el Solid Color si dati OK. Mutati acest strat nou creat sub layer 0 sau sub background copy. Mergeti cu pointerul pe numele stratului, dati right click si alegeti Convert to Smart Object


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image10.jpg


Odata ajunsi aici, mergeti filter\render\lighting effects. Alegeti ce va aranjeaza. Dupa aceea filter\texture\texturizer\sandstone sau orice va place. Apoi filter\render\clouds sau ce doriti. Alegeti modul de amestec Multiply. Puteti reveni si regla oricind filtrele smart object-ului de la simbolurile "doua triunghiuri intre doua drepte paralele"


In sfirsit urmeaza acum pasul de finisare cel mai important. Vom "varsa" din culoarea si efectele noului fundal creat in interiorul formei de selectie a subiectului. Aceasta manevra va ingloba practic subiectul in fundal si va indrepta ultimele greseli de contur. Mergeti pe imaginea alb-negru a mastii de strat si dati pe ea Ctrl+click pentru a o incarca in cache ca selectie. Select\Save Selection si dati-i un nume acolo\OK. Apoi ascundeti selectia prin Ctrl+H de doua ori. Dupa asta filter\blur\gaussian blur

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Image11.jpg


selectati radius-ul cel mai potrivit astfel incit sa obtineti efectul cel mai natural posibil. Iata un exemplu, fara mari pretentii...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ex46.jpg

the rookie
03-12-2007, 08:19
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/A-Smile-Indeed.jpg
A smile Indeed






4. Schimbarea la fata... sau modificarile expresiei mutrei cuiva, sint trucuri sau corectii practicate de fotografii mai sugubeti, precum si de catre editurile foarte serioase. Si, cum eu habar n-am de retusurile-corectiile practicate in paginile sau pe copertile marilor reviste (c-o fi micro, c-o fi MAC, c-o fi PC...), am sa ma opresc la sfaturile si realizarile celor mai fraieri asa, dar mai glumeti, fiindca-mi sint mult-mult mai simpatici...


Da, stiu ca la poza "cap de afis" va deranjeaza culorile din stinga jos, compozitia usor defecta, lipsa de echilibru, dar credeti ca d-asta-mi pasa mie? Tinara are destule poze perfecte pe ici si pe colo... Cu totul altul e subiectul nostru... fatuca are un mic "defect", din nastere, care apare destul de evident, chiar si aici. In primul rind vom incerca sa-l indreptam si dupa aia mai vedem noi... poate-i facem si-un portfolio... cine stie de unde sare "iepurasul"...

Deci cu cit o punem sa stea mai "frontal", cu atit "defectul" incepe sa apara tot mai evident... poate ca totusi compozitia initiala nu e chiar "defecta"... poate ca sint motive serioase pentru care cropul e facut asa... La dracu'! Ce pricep eu la poze de-astea???... Ma uit ca prostu si-mi dau doar cu presupusu... Asa-i cu portretu...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/beth47.jpg


Aham! Stiam eu! Un ochi mai mare si unul mai mic... (ma rog, pozitii diferite ale pleoapelor, ca ochii nu pot fi "unu mai mare si unu mai mic"... la mamiferele sanatoase cel putin)


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/beth05.jpg


Mai bine ma opresc aici, ca cine stie peste ce mai dau... poate un sin mai mare, unul mai mic, o mina mai groasa, alta mai subtire, o gamba mai prelunga, cealalta cu muschii ceva mai adunati. Cusurgiule! Oamenii spun de fapt ca asimetria nici macar nu e un defect, ci este normalitate... nu ne place noua s-o admitem, dar asta e realitatea, chiar daca ziarele ne-o prezinta... idealistic. Sau poate tocmai de-aia tot cautam cai verzi pe pereti toata viata... Hai ca ma cam iau cu vorba...

Inainte sa incepem cu simetrizarea... observati expresia ochilor... Vi se mai pare chiar ca tinara ride intr-adevar cu gura pina la urechi ca-n pozele intregi, in care-i apare toata fata? Deci, poate ca, in intreprinderea noastra, n-ar fi rau sa incercam sa-i facem si ochii sa "zimbeasca" mai evident, sa nu para gura aia rizinda chiar total din plastic, nu? Ulterior, poate ne ocupam si de echilibrarea navei... Evident ca la inceputul lucrului trebuie sa alegem una dintre deschiderile pleoapelor. Ia sa vedem care apare mai aproape de "zimbet"? Parca nu-i atit de simplu sa alegi... Poate ca alte exemple ne-ar ajuta sa vedem cum arata niste ochi care "zimbesc". Ia sa incercam sa observam ce se intimpla cu ochii unei persoane pe care stiu sigur ca am facut-o sa rida cu toata inima:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/eyessml.jpg

Deci, daca vreau sa sustin zimbetul, hotarit lucru, trebuie sa-mi aleg ca model de simetrizare ochiul cel mai mic, adica stingul, fiindca asta se intimpla cind rizi... ti se micsoreaza ochii... foaaaarte complicata filosofie, n-am ce zice... Hai cu lasso\Ctrl+C\new layer\Ctrl+V\free transform\flip horizontal si merg cu potriveala la plezneala:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/beth07.jpg


Nooo, nu-mi place ce urmeaza sa iasa aicea... parc-am fi in revista Femeia a anilor gloriosi... Poate c-ar trebui un pic de Perspective, Distort sau cel mai bine Warp... poate c-ar trebui mai multe... ia uite la sclipirile din ochi... total aiurea... cum dracu sa explic ca am pus eu becurile alea sa iasa asa ceva??? Nu se poate, trebuie sa viclenesc prea mult si cine stie ce-mi mai scapa... ma fac de cacao cu chestia asta cu doi ochi stingi... Dar gindul clasic imi zice: mai bine foloseai nasul ca axa de simetrie si-i flip-uiai orizontal toata jumatatea de fata... spanac... e inca si mai rau... nici n-o mai postez pe asta...

Ce altceva se mai intimpla intr-un suris? Apar niste riduri si, ce-i cel mai important, persoana, furata de gindurile pline de amuzament nu mai priveste direct in lentila, savureaza poanta, n-o mai intereseaza de mine, care ma chinui cu ratii de iluminare, panouri reflectoare si alte prostii. Din toate astea, alegem si noi ce se poate...

Am invatat prin imitare sa miscam ochii, gura si/sau sprincenele ca sa lasam lumea sa citeasca pe fata noastra tot felul de aiureli, dar ce se intimpla practic cu sutele de muschiuleti ai fetei? Exista oare vre-o geometrie, vre-un grupaj de semne si semnale, care sa denote numai bucuria, de exemplu? Pai cum sa nu? Sint jdemii de tratate, colectii de desene, de albume de arta si de fisiere cu zeci de schite transparente de-ale politiei pe tema asta. Ia sa incercam o clasificare la bunul simt si cit se poate de simplista, ca la scoala (nu de alta, dar, daca tot vrem sa umblam la ochi sau la alte elemente de fizionomie si, in consecinta, la sentimente, macar sa stim incotro sa le strimbam, sa nu iasa tocmai pe dos decit vrem):

"Citirea" fetei omenenesti se bazeaza pe receptarea anumitor grupe de semnale statistice ("cues" - Zebrowitz) organizate astfel:

a. semnalmente de virsta
b. semnalmente de sex
c. semnalmente de rasa si etnicitate
d. semnalmente de identitate
e. semnalmente de emotie si deceptie
f. semnalmente de forma (intelectuala, psihologica sau fizica)

Toate aceste indicii se recepteaza de catre observatori cvasi-simultan si duc la 90% din justificarea reactiei vis-a-vis de persoana in cauza, asta in cazul in care o reactie este asteptata. In cazul unei fotografii, trasaturile legate de tendinta subiectului de a influenta observatorul este mult diminuata de lipsa "publicului" si fotograful are menirea (grea sau imposibila) de a o compensa din spatele camerei, de a construi relatia intima, ascunsa, pervers-subversiva. Pe linga trasaturile fizionomice inerente (marimea oaselor, dispozitia muschilor, marimea orificiilor organelor de simt facial) din starea de repaos, trasaturile fetei se pot schimba voluntar sau involuntar, in functie de expunerea sociala constienta sau inconstienta a individului respectiv. Regia si punerea in scena a unei fotografii depinde in cea mai mare masura de iscusinta cu care fotograful se adreseaza subiectului, dar fara natura trasaturilor preexistente este o treaba nespus de dificila. Discutii despre poze si fotogenicitate au fost succint "atacate" in alte parti. Reamintesc doar urmatoarele:

a. mentinerea unei figuri copilaresti ( "because the sight of a baby's face is disarming" )

b. avantajul asimilarii perceptive cu similaritati, indeobste pozitive, din regnul animal ("bunny face", "fox face", "cat face", "lion face", etc., etc.)

c. simetria aparenta, tineretea, prototipicitatea genului, familiaritatea si toate celelalte elemente care genereaza si definesc "haloul de atractivitate" (Bond - Evolutionary Deception), sint interconectate cu evolutia individului pe parcursul intregii vieti a acestuia:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/edeff.jpg
(schema nu se vrea o definitie a diplomatiei actoricesti, dar explica reactii voluntare aparent social echivoce de tipul
"cine a inteles primul gluma, are inca destul timp sa se prefaca a nu fi inteles-o" )

Desigur ca simturile proprii ne fac automat sa alegem din multime o persoana matura cu figura de copil, totusi, pentru cei inclinati catre analiza stiintifica (unghiul pe care-l face axa profilului cu orizontala Frankfurt), iata aici, cu titlu de curiozitate (studiu pe Rhesus, indivizi din Kalahari Desert, indivizi din Caraibe, indivizi din Bali si indivizi din Franta, femei si barbati), citeva particularitati pe care le prezinta statistic o "baby face":

- ochii mari si sprincenele arcuite armonios in sus, natural sau realizat prin machiaj (Rustenholtz - Human Make-Up Treatise)

- culoarea ochilor si parului (majoritatea bebeilor "caucazieni" sint blonzi cu ochi albastri, spre deosebire de maturitate cind lucrurile se inchid la culoare... peste tot)

- gura sugarilor are buze carnoase si de culoare rosie

- nasul este mult mai mic, mai lat decit al adultilor si de obicei are profil concav

- barbia are si ea trasaturi specifice: plasament vertical inferior, rotunjime, etc. (in fizionomia comparata clasica se admitea de exemplu ca o barbie mica denota, in trecut, lipsa de vointa si o rezistenta fizica scazuta, trasaturi specifice virstei copilariei timpurii)

Totusi studiul "factorilor cheie care asigura raspunsul favorabil" este mult mai complex decit semnalmentele faciale asociate cu produsul nostru sexual. Actul sexual in intregimea sa are o influenta covirsitoare asupra motivelor pentru care gasim o fizionomie atractiva sau nu. Prezenta rosului in obraji sau pe pielea pieptului, reflexele umiditatii buzelor si pielii corpului cu lumina incidenta, dilatarea pupilelor sint doar citeva semnalmente ale iminentei actului sexual (cit se poate de natural, fara cugetarile lui Freud sau altor psihanalisti). Si noi sintem al dracului de sensibili la vederea acestor semnale fiindca, desi nu exista nici o sansa pentru consumarea vre-unui act fizic, mintea si instinctele sint la lucru... De aceea machiajul in vederea unei fotografii recurge la fardul de obraz si la rujul de buze, la uleiurile corporale de baie sau la stimulentele psiho-motorii. Nu voi insista totusi pe aspecte asociate ale fizionomiei, posturii, gesticii si comportamentului general, fiindca fotografia, in acceptiunea moderna nu se adreseaza numai frumosului (in special in cultura vizuala europeana postrenascentista), iar analiza atractivitatii (Hogarth, Hume) nu constituie subiectul acestei note. Am sa trimit totusi doritorii unei lecturi suplimentare (golden vertical and horizontal facial proportions) la "Psychological Aspects of Facial Form and Expression" de Lucker, Ribbens si altii (nu are ISBN si nici LLLC, dar poate fi gasita la Ann Arbor, UMich...)

Dar sa revenim pe pamint, adica la oile noastre negre. Marimea ochilor in cazul de fata se poate adresa elegant printr-o serie de functii de distorsiune geometrica. Am sa exemplific scurt pe Liquify Filter si numai am sa enumar pe celelalte.


Se mascheaza aria care doriti sa ramina neatinsa cu Freeze si apoi sa da Inverse

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/liq2.jpg


Se ajusteaza masca din cele doua controale (Mask si Eraser) pina ce devine exact ceea ce dorim. Cantitatea de miscare trebuie sa nu fie exagerata si trebuie facuta din mai multe mutari.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/liq12.jpg


Cu putina dexteritate si exercitiu puteti sa efectuati transformari cu adevarat bune (nu ce-am facut eu...)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/liq21.jpg



Folosirea filtrului Liquify reprezinta o unealta deosebit de puternica. Este o combinatie intre Warp, Clone si Smudge, Feather, fara a recurge la transformarile geometrice Distort, Perspective, Skew si celelalte sau la selectii rigide. Daca nu se exagereaza si se foloseste cu discernamint, functia are aplicatii la emularea si studiul expresiilor fetei omenesti. Iata aici de amuzament si la mare repezeala citeva ipostaze ale sergentului majur... originalul l-am ratacit pe undeva...

the rookie
03-12-2007, 08:20
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fiz221.jpg


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fiz4.jpg


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fiz3.jpg


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fiz01.jpg


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/fiz02.jpg




Fara o finalitate practica, eu nu prea vad folosul acestor transformari, decit asa doar de joaca. Si serios: inca o tagma care se pare ca e pe cale de disparitie: caricaturistii... Oricum, o scula importanta de retinut... distractie placuta!

the rookie
05-12-2007, 19:27
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Misleading_Waters.jpg

Misleading Waters





5. Apa noastra, cea de toate zilele... este o nota care doreste sa trateze si sa arate pas cu pas cum se efectueaza citeva trucuri fotografice legate de medii ... apoase. Tehnicile sint antice, nu sint mare filosofie si folosesc functii absolut elementare, gasibile pina si in versiunea a 2-a a lui Adobe Elements... sint insa de mare efect si, evident, abuzate pe toate partile...

a. Un curcubeu pe adresa dumneavoastra: se deschide un JPG care s-ar preta la un asemenea fenomen (observati prezenta norilor si dinamismul lor... daca n-aveti nori, asteptati doar putin ca facem noi rost de ei, ceva mai departe...). Apoi new layer\gradient tool\linear gradient si selectati transparent rainbow. Bifati toate casutele sculei din sirul de sus. Pe la mijlocul scenei, dati Shift+apasati click si tiriti pointerul 1-2 cm in jos. Trebuie sa obtineti ceva cam in halul asta:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/rb1.jpg

Dupa asta filter\distort\polar coordinates, dupa care Ctrl+T (adica Free Transform) suciti-va si mutati-va curcubeul exact unde s-ar potrivi mai bine. Inainte de faza asta, n-ar strica sa studiati citeva fotografii sau tablouri "naturale", care sa va dezvaluie din secretele curcubeelor (fiindca sint vreo citeva, in special in legatura cu cum cade lumina, transparente norilor, unde se situeaza o perdea de ploaie in raport cu arcul, unde puteti fabrica niste ceata si unde nu, etc., etc.) Nu va faceti probleme deocamdata de cit de lung este, fiindca-l veti putea scurta exact pina unde se gaseste linia orizontului. OK, iata si amanuntele alea esentiale: curcubeul are partea albastra (concavitatea) catre pamint si cea rosie (convexitatea) catre inaltul cerului (exista curcubee liniare, observabile din avion, la care inceputul si sfirsitul spectrului de imprastiere a luminii de catre picaturile de apa este greu de stabilit); indiferent unde se formeaza, partea care contine sau e marginita de rosu trebuie sa fie mai intunecata. Aici puteti sa produceti ceata si sa innegriti cerul si norii pina la loc comanda. Partea care contine sau este marginita de albastru este mai luminoasa. Aici se poate plasa ploaia, a caror "perdele" trebuie sa aibe directie catre curcubeu. Daca exista o reflexie clara in apa, treburile se cam inverseaza, dar nu obligatoriu. In cazul in care doriti sa realizati curcubee multiple, nu uitati ca al doilea are culorile inversate. Intotdeauna un curcubeu se poate observa numai daca soarele bate din spatele observatorului (camerei), deci atentie sa nu va aveti umbre care cad aiurea, iar centrul arcului se afla exact in partea opusa pozitiei soarelui. Asaaa...

(pentru cei care-s intr-adevar nebuni la cap: daca soarele determina cu punctul nostru de statie o umbra, atunci un curcubeu se formeaza la un unghi intre 40 (albastru) si 42 (rosu) grade al privirii noastre fata de directia umbrei, iar cel de-al doilea se afla intre 52 (rosu) si 54.5 (albastru) grade. Deci acum intelegeti voi bine de ce poza "cap de afis" este transformata in monocromatic... fiindca, asa cum cade soarele, este imposibil ca sa se formeze un curcubeu acolo unde l-am inghesuit eu... deci ramine numai simbolul, alb-negrul, doar asa, sa aiureasca pe fraierii care nu stiu nimic de capul lor... dar noi sa ne vedem de treaba.)

Am in cap o imagine pe care am avut norocul s-o prind odata, cind, evident, toate camerele erau in burta avionului. Erau trei curcubee... cu aceasta strategie am efectuat transformarea in coordonate polare numai in proportie de 50%:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/rb2.jpg


Dupa ce-am sucit-o si am invirtit-o, s-a "nimerit" sa pice exact asa cum este normal: cu rosul in sus, pentru cele doua perdele de picaturi de apa si cu albastrul in opozitie pentru curcubeul dublu de jos. Sa-i facem toaleta: filter\blur\gaussian blur\ radius dupa gust... nu incercati acum sa trageti de culoare, acest lucru il vom face in final. Apoi faceti blending mode Screen si opacitate cam 80%.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/rb3.jpg


Apasati d \add vector mask\. Stergeti cu pensula din curcubee portiunile care nu fac sens. Dupa asta creati New Layer. Apasati x. Alegeti o pensula moale, indeajuns de mare si umpleti cu alb zona "legala" care urmeaza sa apara mai decolorata. Apasati din nou d si umbleti cu negru zona ce o doriti mai intunecata. Nu va inghesuiti cu pensulele prea aproape de curcubee, dar nici prea departe. Schimbati opacitatea acestui strat la 10-20%.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/rb4.jpg


Flatten\saturation si aici luati fiecare canal si intariti culorile dorite. Nu accentuati deloc verdele, Doamne pazeste! La urma, mai un Levels, mai un Curves si gata... Era sa uit: curbura curcubeelor depinde atit de departarea fata de zona in care se gasesc picaturile pe cer si de aberatia de sfericitate a obiectivelor... deci, cu putin noroc, va puteti chiar apropia de realitate... Un ultim amanunt... ca sa fi fost totul chiar in perfecta ordine, umbra avionului ar fi trebuit sa fi fost macar sugerata pe norul din fata-dreapta... ei, multi vede, putini cunoaste... si oricum poza asta mai are alte hibe, mult mai mari...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/rb5.jpg

the rookie
14-12-2007, 15:33
b. O lume intr-o picatura... o nota care va sugereaza cum s-ar putea obtine minunile astea, daca nici nu detinem un obiectiv pricopsit si daca nici norocul nu ne-ajuta la lumini si la unghiuri bune...

Pentru aceasta parte vom lua o poza cit se poate de banala, dar care este capabila sa furnizeze niste contururi cit de cit clare. Poza sursa nu trebuie sa aibe absolut nici o pretentie estetica sau compozitionala, ci doar sa furnizeze "lumea" care va apare in picatura de apa pe care o vom crea. Trebuie ca prin micsorare drastica sa mai partreze inca doua-trei amanunte, colori si distributii de contrast de margine semnificative, care sa aminteasca oarecum de la ce s-a pornit. Nu ar fi rau sa introducem intr-un fel oarecare si originalul pe undeva, ca sa furnizam un reper in plus pentru a ajuta intelegerea, ratiunea si acceptarea cit mai usoara de catre observator a trucului.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/drp00.jpg


Apoi se alege poza "tinta", adica cea unde vedem posibila introducerea unei picaturi de apa. Aceasta trebuie sa fie o imagine facuta dupa regulile de prezentare grafica, cit mai ingrijita, care sa aibe o idee documentara sau un mesaj oarecare. Ideile generale ale selectarii acestei poze sint de bun simt elementar si se bazeaza pe observatiile noastre obisnuite... Unde anume pot fi vazute picaturi de apa singulare? Intre doua crengute, la capatul mugurilor care au orientare verticala, etc., etc. In alegerea pozei trebuie neaparat sa avem o DOF cit mai segregata, cit mai specifica, iar, daca aceasta nu exista, trebuie sa o "fabricam" sau sa o amelioram cum putem mai bine folosind filtrele Blur. Poza aleasa de mine a fost norocoasa, claritatea fiind, nu stiu nici eu pe ce considerente, ajustata exact pe crenguta pe care se afla "vaduva", specie deosebit de periculoasa de paienjeni. Tactica pe care am avut-o initial a fost sa-i plasez o picatura de apa astfel incit sa para ca se adapa din ea. Intr-un strat separat am inserat originalul "lumii" ce urmeaza sa fie oglindita in picatura, pe care insa l-am blur-at atit cit sa para a avea cam aceiasi neclaritate cu mediul zonal din cadru si sa prezinte inca elemente de recunoastere si identificare.



http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/drp23.jpg


In faza urmatoare (pe care nu am exemplificat-o aici) am efectuat deformari cu ajutorul functiei Transform, si anume Perspective si Warp, intr-un singur strat. Cu putina indeminare si un "dictionar" de forme si simboluri pe care psihicul este dispus sa le accepte ca asociatii vizuale cu notiuni distincte, este usor sa fabrici o picatura mare cit toate zilele. Eu am exagerat aici cu "perfectiunea" formei, de aceea picatura mea va arata pina la urma ca in fel de glob de craciun mai degraba... dar voi ati inteles despre ce e vorba... este deosebit de important ca, in prezenta oroginalului, oglindirea din picatura sa respecte regulile optice elementare. Eu am glumit desigur in exemplul executat aici... O copiez si o introduc intr-un strat separat, peste ce am facut pina acum.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/drp49.jpg


Dupa ce o aduc la niste dimensiuni si la o pozitie cit mai aproape de ce-am avut in cap initial, m-apuc si urmez pasii necesari pentru autentificarea formei mele ca picatura de apa (umbre interne, straluciri de margine, umbre externe), tinind evident seama de unde vine lumina in poza cadru.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/drp22.jpg

Eu nu am dus activitatea aici pina la capat, fiindca este clar ce avem de facut. Reglajele de finete se efectueaza cu ajutorul cunostintei noastre mai vechi, functia Liquify. Exemplul de mai jos arata cum se perturba curbura perfecta a unei "picaturi" realizate intr-un mod similar, din doua variante ale aceleiasi poze: "lumea" din picatura, din poza originala si cadrul propriu-zis, din aceiasi poza (Misleading Waters) la care s-a aplicat filtrul Plastic Wrap si o modelare Barrel de la distorsiunea Lens.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/Misleading_Waters-1.jpg

Iata mai jos (cu titlu absolut informativ) pasii importanti pentru realizarea unei picaturi sau lentile transparente:

open\select circular\linear gradient bw\mode multiply\inner shadow\outer shadow\inner glow\brush (white pentru "scinteia" de lumina, cu forma Star cu cite colturi doriti sau circulara)\(liquify... etc.)

the rookie
14-12-2007, 15:41
c. Reflexiile cu apa sint relativ usor de obtinut.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr.jpg


Grija cea mai mare trebuie acordata senzatiei finale globale de realitate si majoritatea acestor procesari sufera din cauza unor amanunte uitate de autori din neglijenta sau din analiza superficiala a logicii scenei. De exemplu (gresala flagranta prezenta atit in poza de mai sus, in exemplul de lucru ales, precum si in ultimul exemplu postat), valurile mici, generate de brizele de vint, tind sa distruga total o reflexie, deci, o imagine reflectata nu trebuie sa fie clara in prezenta acestora. Apoi, marimea si geometria reflexiilor trebuie sa tina seama de unghiul de observatie. Sint amanunte prezente concret in realitate care trebuiesc neaparat sa dispara, din cauza ca nu se pot practic vedea intr-o reflexie. Apoi, trebuie sa se tina seama ca o reflexie diminueaza energia luminoasa si, in consecinta, luminozitatea ei trebuie sa se conformeze acestei pierderi. Prezenta luminii solare directe insa poate sa rastoarne balanta, depinzind evident de unghiul de observare. Apoi, daca se emuleaza un filtru de polarizare, trebuie tinut cont ca in realiate el confera proprietati diferite reflexiei. Din nou, studiul amanuntit al reflexiilor naturale este de o importanta deosebita. La treaba...

Nu am sa fac prea multe comentarii, fiindca postprocesarea in acest caz este simpla. Am sa precizez doar citeva detalii mai importante.


open si se face toaleta imaginii initiale

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr2.jpg


selection\Ctrl+C\new layer\Ctrl+V

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr3.jpg


edit\transform\flip vertical\transform cu translatare, strimbare si alungire, in functie de unghiul real de observatie. Mare atentie in acest pas!


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr4.jpg


Pentru a avea acces la toate filtrele imaginea trebuie sa fie in 8bit (image\mode\8bit). De-aici incolo imaginatia voastra dicteaza modalitatea de alterare a reflexiei. O alternativa extrem de facila este filter\distort\glass. Eu am ales insa filter\distort\wave ca sinus (caracteristicile number of generators\wavelength\amplitude\scale le alegeti in functie de distanta la care va aflati de linia considerata de demarcatie si de relieful final al apei). Mare atentie si aici! Evitati folosirea filtrelor generate cu functia Ripple. Veti vedea (poate) in rezultatul final de-aici ca aceasta produce discontinuitati foarte neplacute in siluetele oglindite ale stilpilor de lumina.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr5.jpg


diminuati energia luminoasa prin aplicarea modului Multiply. Reglati Opacity si eventual Levels astfel incit linia de demarcatie sa nu se distinga clar.


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr6.jpg


aici apare clar gresala de care pomeneam: desi exista o oarecare potriveala a valurilor naturale cu sinusoidele generate artificial, claritatea reflexiilor stilpilor de lumina este izbitoare, fata de reflexiille normale. Nu deranjeaza atit de mult claritatea containerelor, cit deranjeaza stilpii, care vin pina nefiresc de aproape de marginea de jos a pozei. Un simplu Blur, pentru respectarea DOF, ar inrautati mai mult aspectul. De aceea metoda prezentata, desi simpla, denota dezavantaje serioase.


Ca ultim pas ar fi clarificarea maxima a zonei reale


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr7.jpg



Tot nu-mi place... O ultima incercarea de a clarifica suprafata (Surface Blur cu radiusuri imense) nu aduce imbunatatiri, dimpotriva...


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr8.jpg



Deci, cam asta ar rezulta in final in principiu si, ca la orice minareala, exista serioase dificultati de credibilitate. Cu mare grija si cu ceva noroc insa, metoda poate genera totusi iluzia... si odata captata si luata in considerare, psihicul uman devine foarte tolerant in a o accepta...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/mirr0.jpg


... sau, un ultim exemplu


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/dasboot311.jpg

the rookie
16-12-2007, 06:36
Am trecut cam ca vintul si ca gindul peste refractiile prin picaturi sau prin lupa, ca si cind ar fi floare la ureche... Chiar daca-i atit de simplu, am sa dezvolt totusi un pic, asa ca pentru noi, astia mai incepatori, ca sa facem cunostinta cu citeva manevre importante.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb1.jpg

Selectia perfect circulara se realizeaza intr-un strat separat, cu marcajul eliptic, daca tineti apasat Shift, in timp ce o descrieti cu pointerul mausului... plasamentul si marimea selectiei depinde de gustul vostru... pentru picaturi, mai mica, pentru lupa sau sfera de cristal, mai mare.






http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb2.jpg

Umpleti cu o culoare adecvata (aleasa cu "pipeta" din fundalul care urmeaza sa se vada prin lupa) selectia circulara cu ajutorul uneltei "galeata", apoi deselectati (Ctrl+D)






http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb3.jpg

Adaugati un stil pentru stratul sferei (alegeti de jos, din paleta stratului, pe Fx (1), iar de-aici Inner Shadow (2). In tabul de reglaj alegeti culoarea umbrei alb (3), opacitate cam 60% (4), stilul umbrei Liniar Dodge (Add) (5). Acum, am vazut ca literele mai mari de titlu de carte au deja o umbra, de sus-dreapta catre jos-stinga... deci sursa de lumina ar fi in dreapta sus, catre noi... pentru asta am ales unghiul de umbrire (6) la 45 grade Global Light. Distanta (7) si marimea (8) umbrei, care e alba acuma, le-am ales cum mi s-a parut mie mai potrivit.






http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb4.jpg

Infiintati un strat nou si apoi dati Ctrl+Alt+G (pentru CS2) (a). Apoi double click pe swatchul background-ului. Cind va apare paleta de colori, tastati jos, in casuta de input, "65645F". Aceasta manevra (b) va fixeaza culoarea fundalului la o culoare cu care programul va lucra optim pentru a crea iluzia transparentei.







http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb5.jpg

Adaugati o masca (b), apoi alegeti Gradient Tool si asigurati-va ca parametrii sint asa cum arata sagetile albe. Asigurati-va ca swatchurile sint alb pentru foreground si negru pentru fundal. Fixati-va in centru cu mausul si apoi descrieti gradientul liniar in functie de locul din care ati socotit ca va vine lumina.






http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb6.jpg

Asigurati-va din nou ca swatchurile sint foreground alb si fundal negru. Selectati in Gradient varianta Radial Gradient. Cu stratul de masca inca activ, fixati pointerul in mijlocul sferei si click-deplasati-l pina atingeti circumferinta. Declick.







http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb7.jpg

Duplicam Layer 1: click pe el si tiriti-l pe icoana New Layer din josul paletei de straturi (1). Apoi tiriti Layer 1 pe pozitia cea mai inalta, in capatul listei si lasati-l activ (2). Fixati-i Fill la 0% (3).






Apoi click pe Fx si activati-i stilul. Bifati Inner Shadow si Inner Glow. Daca clickuiti pe denumiri, activati pe rind taburile cu caracteristici. Asigurati-va ca cele doua umbre au parametrii specificati in pozele de mai jos.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb8.jpghttp://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb9.jpg


Crearea senzatiei de volum... Adaugati un nou strat. Selectati Brush, mariti-i diametrul sa fie exact cit sfera, fixati-i Hardness la 0%, stabiliti swatchul de foreground la alb. Dati un singur click, exact in mijlocul sferei. Filter\Blur\Gaussian Blur, dati un radius de 25 si OK. Veti vedea ca albul creat depaseste suprafata sferei si va trebui sa scapam de el de-acolo. Pentru asta vom folosi un mic truc foarte utilizat in selectii. Cu ultimul strat (Layer 3) activ, Ctrl+click pe poza stratului imediat inferior (Layer 1), ca sa incarcam in cache forma sferei ca selectie. Apoi click pe icoana Add Layer Mask din josul paletei de straturi si treaba s-a rezolvat.

De-aici incolo nu mai pun poze, fiindca pasii se aseamana cu ce-a fost pina acum.

Vom adauga o scinteie de lumina sferei noastre: creati New Layer (adica Layer 4). Selectati Brush, marime cam 30-40, sau dupa gust, Hardness 100%, schimbati foreground swatch prin input "FFFFE8" (aceasta culoare este cam nivelul de alb al soarelui reflectat de sticla ordinara). Plasati lucirea luminoasa cu pensula in locul dorit. Filter\Blur\Gaussian Blur si dati Radius 0.5. Mergeti la Fx si activati Outer Glow ca Screen, Opacity 75%, Size 9, Range 50. Dupa asta Ctrl+T si specificati sus Horizontal Scale 65% si Rotation 45 si apasati Enter de doua ori.

Vom adauga acum o umbra sferei. Mergeti pe Layer 1 copy. Faceti-i opacitatea cam 25% (legile opticii ar cere 50%, dar nu e chiar asa de simplu sa le aplici cu astia de la Adobe...). Acum e momentul sa corectati una alta... jucati-va pe la "efectele" din straturile cu umbre si opriti-va unde credeti de cuviinta. Nu uitati sa va tineti cit mai aproape de realitate! Duceti-va acum la Background si creati un nou strat (Layer 5). Dati Ctrl+click pe Layer1 copy, ca sa selectati sfera in stratul 5. Apasati D. Alegeti unealta Gradient si aici Radial Gradient si Reverse. Desenati-va gradientul din mijloc, pina atingeti circumferinta. Acum dati Ctrl+T si transformati forma astfel ca sa semene cu o umbra a sferei, tinind seama de orientarea sursei de lumina. Enter si Ctrl+D. Alegeti unealta Move si deplasati umbra unde se potriveste cel mai bine (pentru plasamentul cit mai exact, asigurati-va ca Snap e debifata). Schimbati-i opacitatea la 50%. Filter\Blur\Gaussian Blur, cu un Radius cam 2. OK.

Deformarea optica: se va aplica atit umbrei, cit si imaginii din sfera. Gasindu-ne inca in stratul cu umbra, dam din nou Ctrl+click pe Layer 1 copy. Apoi Filter\Distort\Spherize cu Amount 100% si Normal ca Mode\OK. Umbra s-a deformat. Mergeti pe Background si dati Ctrl+F. Aceasta comanda repeta ultimul filtrul aplicat. Dupa inca citeva reglaje fine, o imagine, absolut fara nici un fel de pretentie, ar fi de asteptat sa arate cam asa:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/xtalb55.jpg


Deci cam asta am vrut sa spun cind am zis pe scurt "open\select circular\linear gradient bw\mode multiply\inner shadow\outer shadow\inner glow\brush (white pentru "scinteia" de lumina, cu forma Star cu cite colturi doriti sau circulara)"...

the rookie
16-12-2007, 09:23
Sa vedem ce deosebiri si asemanari ar fi cu fabricarea unei picaturi.

Selectia circulara, gradientul liniar, New Layer care are un Style cu Drop Shadow, Inner Swadow si opacitati iscusit alese, sint in mare cam de acelasi principiu... Chiar si pensula cu un punct de alb e aceiasi.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/wat35.jpg


Singurul lucru care e diferit, daca dorim cu tot dinadinsul sa deformam picatura, este utilizarea filtrului Liquify. O facem fie intr-unul dintre straturi...

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/wat39.jpg


... fie in imaginea finala, dupa Flatten.

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/wat40.jpg





Succese nebanuite!





http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/irmacro.jpg

the rookie
17-12-2007, 18:01
d. ploaia si ninsoarea sint relativ usor de obtinut. Am sa amintesc aici o metoda extrem de simpla si, daca mai dau peste altceva, am sa postez ulterior tot aici. Cea mai mare importanta o are prelucrarea prealabila a cadrului original. Acesta trebuie sa arate ca o imagine cit mai aproape de inceperea ploii (nori patetic de negri, culori diminuate - in special galbenul si rosul, contrast scazut, luminozitate saraca, etc. Niste straluciri acolo pot sugera izbirea ploii de acoperisuri, dar acestea sint destul de riscante). Pe masura ce aplicam transformarile, catre sfirsit se poate adauga ceata sau neclaritatea provocata de departarea de punctul de statie. Metoda aratata aici nu este prea sofisticata si de aceea rezultatul este destul de conventional, dar, cu putina indeminare, puteti sa faceti imaginea destul de credibila.

Pornim de-aici, adica de la o imagine compromisa si fara posibilitati de indreptare prea usor de imaginat:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ppt90.jpg



si, dupa transformarile prealabile in straturi pline de dramatism de care vorbeam (nu cele aratate la sfirsit!), infiintam un nou strat\apasam "D"\edit\fill cu 100% foreground color (negru)\filter\noise\add noise\amount peste 50, Gaussian si Monocromatic. Tot aici aplicati inca o data filter\blur\motion blur. In functie de Amount (25-45) veti putea emula zapada, care, avind o viteza de cadere mai mica, va crea puncte albe distincte, care se aseamana cu fulgii de nea. Nu exista valori fixe, reglajul facindu-se concret pe imagine, dupa aplicarea unei opacitati de cel putin 50% in acest strat. Ctrl+L si aduceti functia levels pentru stratul care contine zgomotul. Reglati cele trei cursoare Levels la bunul simt, observind permanent imaginea finala. Concentrati-va exclusiv pe aspectul fulgilor sau al picaturilor de ploaie (vezi mai incolo) si nu va faceti probleme de cum arata imaginea de fundal acum... iata un alt exemplu in lucru, la care s-a aplicat Amount scazut:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ppt88.jpg


In mod asemanator alegeti Amount peste 70 pentru ploaie, aceasta fiind mai grea, picaturile vor descrie o traectorie liniara, a carei lungime este proportionala cu lipsa de lumina din mediu. Unghiul de cadere este in acest caz important, si trebuie sa corespunda cu directia si intensitatea vintului, daca acesta se manifesta in vre-un fel (daca nu, functia Liquify ne poate ajuta sa indoim acolo niste pomi, doar daca nu e prea complicat...). Dupa reglarea opacitatii deci, urmeaza de fapt sa incepem munca propriu-zisa. Un posibil rezultat ar fi:


http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/ppt95.jpg

Aici, din cite imi aduc aminte, pe linga aplicarea unui amount peste 150, si unui unghi de circa 30 de grade, s-au mai facut urmatoarele mici retusari si neinsemnate transformari:

deasupra Background infiintam un strat copie\Saturation canalele galben, rosu, cyan aproape de tot desaturate, iar luminozitatile trebuiesc coborite pina ce aproape se pierd aceste culori. Apoi Master se satureaza pe la 30%, nu mai mult. Ctrl+L si realizati senzatia de intuneric prin coborirea mediilor. Marcati rectangular treimea de sus\selection\feather cam 150 pixeli\Ctrl+C\strat nou\Ctrl+V\"D"\"X"\edit\fill cu alb\filter\blur\gaussian blur cam 30. Reglati-i opacitatea astfel incit aproape sa nu mai puteti distinge nimic in zare. Marcati acum treimea orizontala de la mijloc\select\feather cam 100 pixeli\Ctrl+C\strat nou\Ctrl+V\fill din nou cu alb\filter\blur\gaussian blur cam 15. Reglati opacitatea astfel incit trecerea din departare catre zona mediana sa se faca treptat si fara regiuni laptoase. marcati apoi treimea orizontala apropiata, dar nu chiar pina la marginea inferioara a imaginii\select\feather cam 150 pixeli\Ctrl+C\strat nou\Ctrl+V\fill din nou cu alb. Reglati opacitatea astfel incit amanunte din zonele apropiate sa se poata distinge relativ bine. Mergeti din nou la Background si infiintati o alta copie\filter\blur\gaussian blur cam 5-7. daca vi se pare ca aveti prea multe culori, puteti infiinta o alta copie dupa background si incercati sa-i variati Hue. Flatten. Apoi new adjustment layer\selective color\alegeti whites si reduceti-i negrul, alegeti blacks si accentuati-i negrul, iar din neutrals faceti reglajul final al luminozitatii... daca am uitat ceva, e vina mea, dar cred ca v-ati facut o idee cit de cit de cum stau ploile... (ATENTIE: valorile feather si alte bazaconii sint date pentru o imagine circa 3000X2000)

Nu e indicat sa incercati sa confectionati in acest fel perdele zonale de ploaie si nici perdele de raze de soare, exista modalitati mult mai elegante pentru a crea peisaje "bucolice"...

Domi
17-12-2007, 19:32
am ajuns la pagina 681 in fisier word cu toate lectiile!!! :) pot sa scot un manual acum!!! :) Multumesc din suflet Rookie!!! pt mine, care nu-mi permit sa dau 10 milioane pe un curs foto, e super asta!!! si n-am nici timp pt un curs, dat fiind faptul ca tre sa muncesc pe rupte ca sa ma intretin!! :))

the rookie
17-12-2007, 20:48
Da, pentru oameni pasionati, modesti si fara mult timp la dispozitie, asa ca tine, ca mine si ca inca multi altii, sint puse notele astea aici... ma bucur ca pot fi de folos si eu cumva, cu culegerea asta de informalii adunate de prin circa 20 de publicatii periodice si de prin alte cartulii de specialitate. Curs foto? Ce-i aia? Cine sa ti-l predea, in ce calitate si sub ce fel de autoritate? Laudele si imbratisarile a zece seniori deosebit de calificati, cele doua afirmatii din presa regionala, mentiunea de la expo sponsorizata de fabrica de lacate si belciuge sau, inca si mai bine, dineul copios cu vre-o fufa de pe la ministerul educatiei, aflata in criza hormonala premenopauzala? Vad ca a inceput sa se generalizele tactica si strategia scoalelor inalte de tip "scoala de soferi amatori"... se gasesc "instructori" care sa mai infiinteze, cu aplomb si autoritate, cite un curs... pe bani grei... cu cit mai "mare" numele celui care tine cursul, cu atit mai gras pretul si, evident, mai slab nivelul... povesti de adormit copiii. Photoshopu-i photoshop, multumim din inima... lui Adobe, ca de restul... dude, si-asa arta nu se poate preda nicaieriea... e-n tine, daca e... Stii care-i treaba cea mai idioata? N-am vorbit despre Romania... desi si acolo banuiesc ca probabil e acelasi rahat. O tabara, un atelier, o bauta la sfirsit de saptamina, pentru cine are timp si libertate, e cu totul altceva... ne dam ghidusi, ne aratam unele la altele muschii si explicam ce credem ca stim... plateste fiecare nemteste, se simte toata lumea bine... pupat Piata Independentei (si poate un ban pentru organizator, ca deh, si-a mincat timpul pe bune sa gaseasca hotel, potol si benzina... ceva simbolic acolo, s-o mai facem si-alta data, nu?). Ei, dar noi sa ne vedem in continuare de serviciile noastre gratuite, pina nu inchid domnii voievozi situl asta, pe motiv ca nu sint membru de partid... Vrei sa tiparesti, sa distribui? N-ai decit! Apropo... cit mai e zece milioane? Trei dolari?... ca mai mult de-atit n-ar trebui sa coste un astfel de "curs". Eu l-as baga in scoala generala, ca element de cultura obligatorie. Gata, pauza s-a terminat!

Domi
18-12-2007, 06:52
10 milioane fac exact 403USD!! :))) si ai dreptate in privinta cursului, ar trebui sa fie in generala :))) arta nu strica nimanui!! multam inca o data!!! UN AN NOU MAI BUN!!!

the rookie
18-12-2007, 20:11
e. Nori, ceata si alte abureli. Pentru ca sa confectionam nori, trebuie in primul rind sa-i cunoastem. Exista trei mari clase de nori, dupa aspectul lor optic:

1. stratus - se prezinta sub forma de fisii paralele, orizontale de obicei, a caror latime depinde de anotimpul terestru. Se formeaza la intilnirea maselor calde cu cele reci si marimea este proportionala cu cantitatea de aer cald.

2. cumulus - se formeaza acolo si atunci cind convectia verticala a maselor de aer cald atinge viteze mai mari. Sint cei mai frumosi nori, de forme neregulate, rotunjite, ca vata de zahar pe bat, de la alb pina la negru si in schimbare vizibila a formei. Marimea lor depinde de forta curentului ascendent. Cei generatori de furtuni de numesc cumulonimbus.

3. cirus - sint nori de altitudine, cca 7km, si sint formati din particule de gheata. Au forma cirliontata si aspect foarte efemer, fragil, fiind pe alocuri transparenti.

Vorba multa, saracia omului... file\new\precizati size, ziceti transparent\edit\fill cu Black, adica #00000. In paletele swatch precizati Foreground #76B6F4 si Background #3E6CAA. Alegeti din Blending Options, Gradient Overlay cu setarile care sint prin default. Daca va aranjeaza "Reverse", folositi-o. New Layer\"d"\filter\render\clouds, apoi filter\render\difference clouds\Ctrl+F\Ctrl+F (pentru a mari factorul aleator). Ctrl+L si introduceti 115, 1.0, 180 in cele trei locuri de input. Duplicati stratul. Filter\stylize\extrude de parametri: Blocks, Size 2, Depth 30, Level-based, Solid front faces. Filter\blur\gaussian blur cu 1.6. Acum schimbati modurile de amestec al ultimelor doua straturi la Screen. New Layer si alegeti Brush cu Hardness 0, Opacity 100 si Flow 10%. Avind in vedere de unde bate lumina, pictati niste umbre pe partea opusa a norilor. Select\color range\fuzziness cam 120, plasati-va unde ar trebui sa aveti cer liber si dati click. Delete. Schimbati opacitatea acestui strat pe la 50%. New Layer, luati din nou pensula cu aceiasi parametri si faceti umbre prin interiorul norilor. Filter\blur\gaussian blur pe la 6.5

Iata un exemplu de rezultat, care o fi el indoielnic de decorativ, dar, din punct de vedere meteo nu poate exista. Va las pe voi sa vedeti de ce si sa nu faceti aceleasi greseli (nu voi da explicatii la acest punct!)

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/cld008.jpg


Un mic amanunt: motivul pentru care functia Render\Clouds genereaza matricele tip cirus pe care le genereaza sint doua: pe primul l-ati intuit, cred, din ce-am explicat aici... Impreuna cu functia Extrude si cu Gaussian Blur, reda foarte bine norii de tip cumulus. Al doilea motiv este ceva mai greu de "vazut" din prima... Cu sau fara Extrude, dar impreuna cu functia Free Transform, cu parametrul W Scale ales la peste 500%, genereaza norii stratus (precum si ceata terestra, "de riu", cum vom vedea mai departe). Daca insa se variaza parametrul H Scale la 1000%, atunci se pot optine, cu inca citeva ajustari, perdelele de ploaie sau de raze de soare (poate vom vedea si asta). Un exemplu:

initial
http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/cld049.jpg
dupa wide stretch

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/cld056.jpg


In Scale mai exista un al treilea input, pentru inclinatie, in grade. Daca va coafeaza, il puteti folosi, dar acesta de obicei se utilizeaza dupa in etapa a doua, dupa Warp si alte sumare transformari, pentru a emula aurora borealis, insa asta are legatura cu electrica, nu cu apa...

Daca in timpul transformarilor scalare va razginditi sau nu sinteti dispusi sa asteptati computerul sa termine operatia, care ia destul de mult, exista oricind tasta Esc, care va scuteste asteptarea, apasarea obligatorie pe Enter si apoi eventualul Edit\Undo... Informatiile de pe web mai contin amanunte de genul "cum sa pictam mai frumos cu rosu si albastru", dar in principiu cam toate converg catre pasii enumerati mai sus, de aceea am sa trec mai departe... oricum nu prea imi place sa se umble la nori... e minareala si nu poti face fata la absolut toate amanuntele, ca sa nu se cunoasca... pina la urma tot tragi de niste pixeli de le vine rau sau faci cerul mult prea negru si prea "invers" pentru o zi normala... parerea mea.

Daca dorim sa introducem nori, ceata sau abur intr-o poza preexistenta, trebuie urmati anumiti pasi care in mare pot duce la rezultate asemanatoare pozei (din plastic) de mai jos:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/cldfg083.jpg

Din nou: dupa ce faceti toaleta pozei, adica, asa cum ne asteptam, micsoram contrastul, saturatia si luminozitatea, o flatten. Solutiile practice sint, iarasi, o multime, dar majoritatea se invirt in jurul urmatorului workflow: new adjustment layer\saturation si desaturati total, iar luminosity la maxim. Apasati D si apoi G. Fiti siguri ca Gradient este liniar, foreground to background, mergeti cu mausul la marginea de jos a imaginii si trasati vectorul in sus pina unde va place. Gradientul de alb obtinut se poate reface (edit\undo) ca sa se pozitioneze exact cum doriti. Pentru retusuri minore, cit mai sinteti in acest strat, pictati ceata cu o pensula aleasa in functie de formele din poza cu alb sau cu negru, la opacitate de maxim 20%, cu rabdare, fiindca de aceasta operatie depinde impactul si credibilitatea finala. Mergeti pe Background si infiintati un nou strat intermediar in care vom produce ceata "ondulata", zdrentuita. Marcati o zona (un dreptunghi sau o forma obtinuta cu Free sau Polygonal Lasso), plasati-o judicios si cu sens si filter\render\clouds\Ctrl+D\double click pe icoana stratului ca sa precizati stilul, duceti-va sub "Blend if: Gray" si, tinind apasat Alt clickuiti pe jumatatea dreapta a cursorului sting de la This Layer si mutati-l in extrema dreapta. In acest fel negrul din nori a devenit transparent. Ctrl+T si e momentul sa va intreceti in maiestria transformarilor geometrice (incepind cu scale si terminind cu perspective) pentru a obtine ceata cea mai veritabila. Retineti ca puteti merge oricind la straturile componente pentru ca sa variati opacitatile si modurile de amestec.


O aplicatie directa a ultimei parti a postprocesarii de mai sus este obtinerea perdelelor de lumina. Deci, dupa ce ati infiintat o mica zona umpluta cu filter\render\clouds si ati plasat-o unde doriti perdeaua, dati-i Ctrl+T\free transform\W stretch cu 1000% si unghi adecvat\view\fit on screen\(transform\perspective pentru realizarea conurilor) si aranjati aceasta suprafata acolo unde doriti. Pentru perdele de ploaie ar fi trebuit sa porniti de la filter\render\clouds\difference clouds, sau, cu nori normali, sa mutati cursorul celalalt de sub "Blend if: Gray" astfel incit sa dispara albul si sa ramina doar negrul. Deci zona aceasta "neagra" poate fi H stretch 1000%, dat eventual un unghi de inclinatie pentru a sustine ideea de vint si apoi cropuita mestesugar si plasata sub un nor mai rau, pentru a crea senzatia de ploaie cu "ruptura de nori". In cazul perdelelor de raze luminoase mai avem de facut o mica smecherie: filter\render\lighting effects... acolo aveti de ales si de joaca, pina va iese ce doriti, impreuna cu ce ati facut pina acum ca sa obtineti perdeaua luminoasa. Un exemplu este:

http://i121.photobucket.com/albums/o217/potaie/album2/cldfg047.jpg

Cam asta despre apa... daca mai dau peste vre-o idee interesanta de aplicatie, o pun tot aici.