Galeria Foto  


View Full Version : Cu fotografia pe masa de disectie


digest
19-04-2006, 11:28
Mi-am propus pentru cei care se pricep, sau se pricep cit de cit, sau nu se pricep deloc, sa ridic o tema de dicutie, asa ca la o cafea (vorba cuiva – ceai pentru mine). Considerata o provocare pentru artisti in general, fotografia alb-negru m-a intrigat pentru simplu fapt ca ridica o problema de fond: in ce masura reda ea realitatea fidel?

Fotografia, se spune, este una din artele care apartine primei trepte a mimesisului (felul in care e perceputa / transpusa realitatea). Adica (si aici trebuie sa excludem “computerizarea” imaginii, sau alte forme de prelucrare) cliseul fotografic e cel care suprinde lumea asa cum e, nu transpusa, nu reformulata (ca in cazul picturii, literaturii). Dar lumea nu este niciodata in alb si negru, ochiul omului are capacitatea de a percepe culorile. Cu toate acestea, din perspectiva istorica, prima fotografie, realizata de Nicéphore Niepce, in 1827 era imaginea unor case surprinse de pe fereastra atelierului artistului, in alb-negru. Filmul mut era, de asemenea b/w. La inceput doar tehnica, mai tirziu, imaginea b/w este o adevarata sursa de joc paradoxal intre lumina si umbra, cistigind in sugestie, in sens. Totusi, a reda intr-un mod ireal ceea ce este lumea este destul de ciudat, pentru teoria globala a mimesisului. In acelasi timp, contrastul si ceea ce este intre – adica tonurile de gri – cistiga in planul impresiv, secund (nu neaparat ierarhic, in sensul de importanta) cel al semnului-sensului.

(ma opresc aici, si dezvolt pe parcurs ce apar idei cit mai neobisnuite. Promit sa va trimit si spre doi artisti romani, fotografi, care utilizeaza cu succes tehinica aceasta, dar surpriza, data viitoare).

the rookie
19-04-2006, 18:03
Eu cred c-ai luat-o cam prea de de-aproape... N-ar trebui ca, inainte de a ne opri asupra unui tip constient de aproximare a realitatii, artistic sau neartistic, sa trecem putin in revista ipotezele simplificatoare pe care le implica transpunerea lumii inconjuratoare din patru dimensiuni cu coordonate ce au unitati de masura definite, in numai doua, adica imaginea plana? Asta fiindca ne intreseaza fotografia in mod deosebit, caci, dac-ar fi s-o luam chiar de la complex la simplu, ar trebui sa incepem cu simplificarea bazata pe eliminarea unei dimensiuni preponderente cercului nostru de interes, adica pe eliminarea timpului, sau a sunetulul, mirosului, gustului si pe imortalizarea mult mai de durata, rezultata direct din sculptura sau, de ce nu, mai laic, din arhitectura.

Cred ca, daca vom fi in stare sa argumentam intii baza abstractizarii de acest gen, vom putea intelege mult mai bine de ce acceptam si iubim fara putere de scapare fotografia alb-negru. Daca insa doresti sa incepem de la o statie in timp in creatia vizuala, asa sa fie...

digest
19-04-2006, 18:17
Dintr-un defect (al n-lea?!) din nascare am inceput ex abrupto, da poate ar fi trebuit sa merg mai adinc in generalitate si sa discut diferentierea fotografie - celelalte arte. Mi-am zis pina la urma sa fiu adunata, omogena si sa merg la detaliu. Totusi pentru ca n-am absolut nimic impotriva tin, pentru ca si asta ma intriga sa vorbim despre dihotomia doua / trei dimensiuni.
Probabil totul vine din principiul antropic, potrivit caruia omul ACESTA este construit pentru ACEASTA lume. Tridimensionalul reprezinta normalitatea, bidimensionarea este deja un “artificiu”, de care omul si-a dat seama mai degraba in Renastere cind incepe sa se puna serios reproducerea in pictura a perspectivelor. Este vorba de o constientizare a conditiei si spatiului. Edwin Abbott (teolog si istoric literar britanic) expunea in 1883 in caretea lui FLATLAND (“tinutul plan”) o teorie interesanta: sa ne imaginam o lume bidimensionala ca pe o foaie de hirtie infinit de subtire, in care traiesc fiinte complet plane. Sa ne imaginam in continuare ca prin acest film ar putea trece un obiect solid fara ca filmul sa fie intrerupt (o furculita). Ce ar vedea un locuitor bidimensional al tinutului plan? El/ea ar vedea un sir desirat de fenomene disparate in timp. Si atunci se ajunge la concluzia ca mai e nevoie si de dimensiunea timpului. Iata de ce se apropie fotografia oarecum, de aceasta Flatlanda.
Arta, adica forma de exprimare, fotografia utilizeaza imaginea “reala” dimensionata de doua coordonate, dar contrar picturii lumea reprodusa este una imediata, adica intruziunea eului este destul de restrinsa. Imaginea este, in fapt, ceea ce se ofera ca prerceptie primara individului. Dar este un cadru dublu, as spune, in sensul ca in fotografie realitatea are trei dimensiuni, chiar daca forma este doar bucata de hirtie. Nu stiu de ce, dar pentru mine fotografia este intii legata de film – poate imi clarific pe parcurs si enigma asta.
(p.s. se poate asculta jazz la discutia asta? si sa nu uit: pentru cine e interesat, e bine de stiut ca la facultatea de arhitectura bucuresti exista un master in teoria imaginii.)

the rookie
21-04-2006, 06:37
In Bucuresti erau vremurile minunate dintre cele doua razboaie mondiale. Aici, in micul Paris al Europei, avea sa apara curind o carte fascinanta, interzisa ulterior de Petru Groza, Dej, Ceausescu si de Patriarhie... „Teoria evolutiei spirituale” a doctorului Ilie Piticaru. El afirma si definea multidimensionalitatea utilizind un model rational teozofic uman, avind la baza o matrice de intelegere, care pe mine personal ma satisface pina in ziua de astazi. Evident ipotezele sale par oarecum desuete, la nivelul actual de cunostinte stiintifice, dar inca nu am gasit nimic mai bun, nici in psihologia lui Rosca, nici in altele mai pricopsite, editate pe-aici sau aiurea, si nici in „Hyperspace” a lui Michio Kaku (ISBN 0195085140). Poate inafara de „A Brief History of Time” a mult stimatului si admiratului Stephen Hawkin (ISBN 055305340X) si de „The Riddle of Gravitation” compilata de Peter Bergmann (ISBN 0486273784) nimeni (nici macar Einstein) nu a mai avut intentia sa se aplece asupra pluridimensionalitatii umane si sa propuna o cale noua de urmat in logica analizei fenomenologice a schimbarilor evolutive ale individualitatilor.

Ilie Piticaru pleaca de la citeva ipoteze simplificatoare (textul imediat urmator este adaptat la lumea actuala):
1. viteza luminii nu este nicidecum o limita, decit intr-un set finit de legi ale fizicii. Exista o alta, care practic nu este cuantificabila printr-o valoare scalara. Daca 300.000 km/sec pare o viteza destul de respectabil de mare ca valoare a lumii fizice si relativ greu de atins, atunci viteza gindului, care nu are limita si nici dimensiune numerica, este accesibila si o poseda fiecare... gratis.
2. zero absolut nu mai constituie o constanta universala de neatins. In jurul acestei valori, se afirma ca orice miscare inceteaza, dar in noua noastra perspectiva a vorbi despre miscare in sens fizic nu este potrivit. Asemanator sint tratate evident alte constante universale cu valori de neegalat, in general din ratiuni in majoritate algebrice (anulari de numitori, negativari de logaritmi, negari de operatiuni in probalilitati si clase de resturi, etc.) care apartin setului de legi amintit.
3. exista un univers cu doua componente inseparabile, una materiala si alta energetica, iar in acest univers, suma cantitatilor de materie si de energie este constanta. Note explicative aici n-am sa dau, fiindca ne vom departa sublim de subiect.
4. operatiunile creationiste exista ca certitudini si au un scop in sine, care poate sau poate sa nu fie inteles. Pentru discutia noastra, acest aspect nu este important, cum de-altfel nici atribuirea functiilor creationiste.

Cu alte cuvinte, atunci cind sintem zamisliti, tinind seama de principiul conservarii, din masa totala a universului ni se atribuie o valoare potentiala, apoi din energia spirituala universala ni se aloca o cantitate, tot potentiala. Autorul afirma ca multidimensionalitatea apare in momentul in care ni se atribuie nu cantitatea ci calitatea energetica spirituala. In aceasta lume, poate ipotetica poate nu, asemenea unei magazii de materiale imense, exista multe-multe rafturi si cutioare cu (de exemplu) curaj, iubire, ura, pasiune, gustul laptelui mamei, miros de Je Reviens, senzatie de arsura, verde smarald, sunetul izvorului de munte, materii prime ordonate (de exemplu) dupa simturile noastre, dupa componentele individuale ale personalitatii (adica aptitudini, temperament, caracter), sau, ma rog, ale altor jivine mai mult sau mai putin „inteligente”.

Deci despre cite dimensiuni vorbim (de exemplu)? Sapte simturi, plus inca cel putin trei categorii caracteriale si ele multidimensionale... face zece... si inca n-am spus nimic despre x,y,z sau timp. Nu e vorba sa ne certam ce se aplica sufletului, algebra sau fizica solidului, ci e vorba sa ridicam putin nasul din parbriz si sa anticipam soseaua de dinaintea ochilor.

Flatlandia, de care pomeneai, digest, se aseamana teribil cu ce este definit in zilele noastre ca "event horizon", dar dintr-un punct de vedere diferit al observatorului. Nu static, contemplativ, ci dinamic, anticipativ. Atasez o reprezentare extrem de simplista a universurilor paralele apartinind lumilor adiacente a doi fluturi (an event horizon is a boundary in spacetime for a given observer beyond which no electromagnetic energy, including light, can reach the observer). Timpul este inghetat, tridimensionalitatea geometrica este sugerata de diferentele dintre valorile rezolutiilor zonale ale DOF. Asta este daca tinem nasul in volan... Daca ridicam ochii, ne putem intreba daca fluturii se vor intilni sau vor lua directii diametral opuse. Acesta este numai privilegiul meu in calitate de al treilea observator, care nici macar nu intra in universurile descrise pina acum, decit implicit. Ma numesc eu Dumnezeu pentru micile insecte? Da, dar numai daca intervin! Iar daca-mi vad de treaba, am oare dreptul sa gindesc despre ele "fericiti cei saraci cu duhul"?

Ei, nu trageti... eu nu cint decit la pian aici... muzica a scris-o altcineva...

the rookie
21-04-2006, 07:39
Felul in care fiecare isi stabileste limitele, isi propune si tolereaza paradigmele apare evident dupa procesul de invatare sau, daca vreti, de initiere. Cind am aflat din istoria chimiei cum a ajuns Kekule la formularea benzenului am avut un soc... i-a trebuit un vis teribil, in care niste serpi isi muscau cozile, sa vina cu ideea ciclului aromatic, care ca si in cazul predictiilor lui Mendeleev, avea sa dainuiasca si sa fie dovedita justa dupa multe acumulari calitative ale stiintelor.

Daca luam numai una dintre dimensiunile spatiului si o transpunem pe hirtie printr-o linie drepta, daca o taiem cu alta liniuta la mijloc si punem acolo un zero, am definit un punct extraordinar de important... referinta noastra. Acum, daca mergem la extrema stinga si la extrema dreapta si mai pumem si acolo cite un „opt” culcat, respectiv cu cite un – si un + pe dinainte, am definit o intreaga lume relativ marginita de doua categorii greu de inteles prin teribila lor nedeterminare. Sa va spun cinstit, eu n-am pus botul niciodata la trucul asta, l-am tolerat, dar n-am crezut in el. Puneam mina pe tot felul de chestii si imi imaginam o lume in trei dimensiuni independente cel putin. Cind am invatat, tirziu, la optica despre microscopie, m-am luminat insa de-o data. Mi-am zis ca, daca as avea un microscop atit de puternic ca sa pot vedea detalii ale atomilor din molecule, ca de-acuma aveam putin habar de astea, poate ca as putea mari atit de mult incit as fi capabil sa disting pe un al treilea electron dintr-un edificiu atomic de la nucleu la vale, intr-un laborator, un alt minuscul the rookie, care, la fel ca mine ar fi aplecat asupra unui microscop observind si el cam aceleasi succesiuni de imagini. Mai mult decit atit, daca de pe a treia planeta incarcate negativ, numarind de la soare incolo, mi-as ridica privirea, poate ca as distinge lentila imensa a obiectivului unui microscop urias in care un super the rookie m-ar observa, si la rindul sau ar fi observat de un altul, etc, etc. Ei, am rasuflat usurat... in sfirsit notiunea de zero a capatat sens... eram chiar eu insumi. Catre microcosmos se intrezarea ceva cetos si puchinos, care-mi semana cu minus infinit, iar in sus, ceva coplesitor, care l-am identificat ca plus infinit. Mai aveam un mic amanunt de rezolvat... sa plasez si timpul pe undeva. Atunci mi-am dat seama ca oricit as incerca, n-aveam unde... era peste tot, nu puteam sa scap de el nicidecum. A fost momentul cind mi-am privit plin de intelesuri aparatul jerpelit de fotografiat...

Cum cineva afirma in alta parte: "fotografia reprezinta intre altele o redare a sugestiilor izvorite din realitate. Prin natura ei tehnica, reduce lumea inconjuratoare in general de la multidimensionalitate la numai doua variabile ale spatiului. In general insa, la examinarea imaginii fotografice, mintii omeneasti ii este relativ usor sa aproximeze cea de-a treia dimensiune. Ii este insa imposibil sa poata percepe o alta dimensiune in plus.

Tehnica fotografica uzuala permite totusi sugerarea miscarii clasice (spatiu/timp) prin lentoarea vitezei de expunere. Daca timpii de expunere ajung la nivelul minutelor se poate ca o fotografie sa fie capabila sa sugereze scurgerea timpului, deci sa capteze toate cele patru dimensiuni principale. Problema pe care o am eu este veche, dar simpla: cum as putea sa vad in timp, sa anticipez o compozitie fotografica in miscare,
asemenea unui cineast, limitat insa evident doar la o fotograma? Cum pot compresa atita informatie fara sa devin echivoc, fiindca, ca fiinta umana normala, nici macar nu poti sa prelucrezi imagini in miscare fara a face salturi in timp inainte (ideatie) sau inapoi (invatare), adica dinamic, nu static cum doreste imaginea foto...

Singura modalitate pentru mine in acest sens a fost prin multe incercari, asa cum un pictor abstractionist pretinde ca are o logica atunci cind azvirle culori in devalmasie pe canvasul urias asezat pe podeaua atelierului. Nu pot pretinde o strategie exacta, dar poate nici o atitudine ca... hai s-o facem, sa vedem cum iese, ca poate-i gasim o fata finala, un titlu ceva... Cum lumea tinde sa se incorseteze in dogme si legi (treimi, diagonale, linii), eventual de dragul de a le nega, ma intreb daca exista teorii asemanatoare in genul destul de rar al reprezentarilor spatio-temporale, abstractioniste sau nu, din fotografie".

Atasez un alt exemplu, care s-ar incadra mai degraba la proverbe intelepte: unde dai si unde crapa... decit la muzica invocata.

the rookie
21-04-2006, 16:22
Discutam astazi tangential oarecum de filologie, de cuvinte si de dimensionalitatea limbajului scris cu litere, asa cum il percepem cu totii intr-o lume mai mult sau mai putin intelectuala, pe de-o parte a tratatelor de chimie analitica si istoria religiilor si pe de alta parte a revistei Catavencu, de exemplu...

Exista intre fotografi tendinte fie de a socoti publicul extrem de dotat pentru a percepe lucrarile lor, fie de a se considera pe sine destul de inzestrati pentru ca sa-si prezinte perceptiile traduse in produsul artistic fara dubiu.

Pornind de la definitia implicita ca “un limbaj articulat e construit pe baza unui alfabet propriu, adica pe un set finit de simboluri inlantuite in cuvinte, si acestea sint puse laolalta in fraze guvernate de reguli gramaticale, sintactice, morfologice si, mai nou, de punctuatie”, in cursurile de etica a imaginii, in general se porneste de la tinguiri, care folosesc silogisme de genul:

1) imaginile nu au elemente comune similare literelor alfabetului limbajului scris.
2) imaginile nu au o sintaxa recognoscibila sau unanim acceptata.

Unii filozofi contemporani merg atit de departe si afirma ca "fotografia... nu are vocabular... nu exista nici un fel de unitati morfo-functionale demonstrate care sa poata fi asimilate prin analogie cu, de exemplu, “cuvintele dintr-un portret”"

Nimic nu poate fi mai profund gresit. Bazat pe notiuni si abstractizari dobindite prin procesul de initiere-invatare, apare atit de evident ca, daca vezi scrisa undeva fraza “imi plac merele rosii sau verzi”, mintea sa-ti proiecteze pe scoarta cerebrala atit colorema rosie cit si pe cea verde cu viteza gindului. Deci in mod normal ar fi firesc sa te intrebi... de ce n-ar fi posibil si invers, adica sa vezi un mar intr-o fotografie si sa-ti zici mindru de descoperirea ta... aaa... pai asta-i un mar... Si juriul te va intreba imediat si plin de emfaza: bine, bine asta vede oricine... dar este acesta un mar verde sau rosu, hm? Chiar daca fotografia marului ar fi fost executata in culori, juriul poate te va fi incurcat si mai rau: bine, bine, dar era marul tau dulce sau acrisor?... Cum e cu plasamentul tau de aur, cu asocierea cu elementele ajutatoare, cu analogiile de forma si geometrie regulata, cu directiile mai mult sau mai putin diagonale sau cu filtrele colorate pe care le-ai utilizat ca un fraier in assignment ca sa subliniezi ca marul tau nu putea fi decit verde... sau rosu? Dar daca te intreaba juriul despre temperatura ambianta sau daca te pun sa le sugerezi ca prin fata marului tau a trecut o fata frumoasa care mirosea a Chanel No5, ieri tot pe la ora asta, de la stinga la dreapta si nu de la dreapta la stinga? Ce faci atunci? Trebuie sa-i ingradesti pe toti nebunii macar cu un titlu pentru poza. Daca ideea pozei nu transpare in mod evident si fara echivoc pentru oricine, cu lipsa de cuvinte... mult succes pe piata! E extrem de greu sa-ti vinzi "marul universal" (si rosu, si dulce, si-n dimineata rece, si fata frumoasa, si Chanel si de la vest la est... in alb-nergu!)

Cineva comenta odata "aceasta este o cacialma. O fotografie realizata si prezentata ca opera de arta nu poate avea parte de un astfel de "tratament" venit din partea privitorului. Un juriu, care este format din privitori, care va incerca sa te "imbarlige" cu astfel de intrebari poate fi imbarligat de artistul fotograf la fel de usor. Cum? pai e foarte simplu. Te bazezi pe aceeasi nesiguranta in evaluarea artistica si spirituala pe care s-a bazat juriul ca o ai cand ti-a pus aceste intrebari si care nesiguranta, cu siguranta si orice juriu din lume o are. Zice fotograful: "Pai domnilor, ma asteptam ca domniile voastre sa-si dea seama ca este un mar rosu si nu verde din faptul ca acesta este plasat in compozitia mea undeva in dreapta sus...aceasta denota faptul ca acest mar a parcurs deja un drum, acesta este la capatul existentei sale, atunci cand acesta este deja rosu. Din contra, daca il prezentam in stanga jos, puteam spune ca este un mar june, verde acrisor... Si pentru ca am stabilit clar ca era rosu, este evident faptul ca acesta nu mai este acrisor ci dulceag sau dulce de-a dreptul.
Si domnilor, numai caldura verii tarzii poate coace un mar, il poate inrosi.
Un mar rosu ca focul...focos...o doamne, numai o femeie poate arata atat de dumnezeieste...si mirosul inebunitor al unui mar copt...ma duce intordeauna la parfumul nebun pe care o prea frumoasa doamna il foloseste si acesta nu poate fi decat Chanel No.5....Priviti tristetea generala a compozitiei....chiar nu va trezeste nici umbra de regret ca prea frumoasa doamna, ce ieri trecut-a'n graba, astazi, n-o mai vedem?
Deci un joc la cacialma...la fel ca intrebarile unui juriu ce joaca la cacialma. Vezi cum te poate ajuta o simpla diagonala ascendenta?"

In cadrul restrins al Psihologiei Imaginii Statice, dosarul perpetuu deschis al Perceptiei si Semioticii Comunicarii Vizuale cu referiri stricte numai la Titlul in Fotografie are urmatoarea baza:

1-in comunicare cuvintele si imaginile au importanta egala
2-avind radacini istorice similare, cuvintele si imaginile reprezinta simboluri
3-in ultima instanta, cuvintele servesc la reactivarea “in absentia” a imaginilor.

Iata atasat un exemplu de titlu:

Sarut lumea cu ochii larg deschisi

Stau si ma intreb cit de repede vor apare, pe buna dreptate, intrebarile militienesti de motivatie fundamentala cum ar fi: ce mama dracului ai vrut dom'le sa spui cu spanacul asta de poza? Pai oare nu-i clar ca acesta este virful de diamant al unui cutit de operatie pe ochi, menite sa redea vederea unor nefericiti? Ei bine, nu e clar de loc, sau mai bine zis e tot atit de clar ca si cind as fi lasat titlul original KAT61105C. In extrema cealalta sint pozele superexplicative in care fotografiez o banda de scotch transparent si ii dau titlul Banda de scotch transparent. Tot nimic nu va aduce unui privitor si asa doar capabil numai sa fojgaie celofanul de Mars in sala mea de expozitie, sa scanneze tinta picioarele si sinii tipei din stinga lui, si sa ma sfatuiasca ca cropul ar fi trebuit facut mai la dreapta si culoarea e cam aschilambica, ca si linia orizontului paralel...

the rookie
21-04-2006, 16:53
Afirmatia ca titlul este o dimensiune care rezoneaza cu produsul fotografic este cit se poate de legitima, fiindca doar sintem cu totii creatori si beneficiari in acelasi timp ai acestor rezonante.

In teoria Istoriei Artelor s-au propus (David Lodge, un spirit deosebit de sintetic) 13 perspective de analiza: alegorica, arhietipica, biografica, crestina, existentialista, Freudiana, istorica, Jung-iana, Marxista, mitica, fenomenologica, retorica si structurala. In teoria eticii cu aplicatie directa la comunicarea vizuala, productia, prezentarea si consumarea mesajului furnizat de imagine sint considerate a fi guvernate de trei constituenti majori: educational, de placere (entertainment) si de convingere. Inainte de a sublinia jaloanele principale ale “codului psihologic” prin care imaginile reusesc sa comunice mai mult sau mai putin (dupa ce importanta “titlului” a fost in principiu succint constientizata) este necesar sa fie subliniat cadrul social, modificarile calitative ale perceptiei in mass media.

Modificarea teoriei Comunicarii Vizuale se realizeaza in procesul devenirii umane individuale, incepind cu reactiile initiatice primare, care inca nu se ridica la nivel de invatare (Mircea Eliade). Cineva comenta despre afirmatia "cuvintele servesc la reactivarea “in absentia” a imaginilor"...: "de fapt cuvintele ajuta la incadrarea unei simple fotograme intr-un film. Si creieresul nostru scormoneste in arhiva si completeaza fotogramele lipsa...” Este o exprimare plastica si ea insumeaza un proces deosebit de laborios si de complicat. In frageda copilarie, gingurelile nearticulate, apoi cintecele mamei, apoi pipaielile care intorc imaginile rasturnate prin chiazma optica si le aduc definitiv, pentru toata viata, in constiinta la nivelul de “virtuala dreapta”, creiaza baza vorbirii articulate exclusiv prin asociere imagistica si similitudini confirmate pozitiv de reactiile celor din mediul de crestere. Pina la urma, copilul va spune “mar” imaginii (sau obiectului) din fata ochilor, fiindca mama a zimbit incurajator si a confirmat prin repetitie ca asa este, si, in consecinta, prezenta obiectului va deveni nenecesara. Mult mai tirziu, dupa ce mina va fi invatat sa traga linii drepte si curbe, copilul va fi eventual capabil sa (re)produca pe hirtie imaginea marului absent. Apoi, fiindca societatea s-a lamurit ca e greu sa cari dupa tine albume intregi cu imagini desenate si sa le pui laolalta ca sa exprimi ceva, abstractizarea va lua locul celor 7 ani de-acasa si vei trage alte linii drepte si curbe, creind voluntar alte imagini-simbol numite litere, cifre (am simplificat aici referindu-ma exclusiv la alfabeturi netraditionale si am exclus scrieri vechi ca, de exemplu, idiomatica sau cuneiforma) si vei invata sa le inlantuiesti ca sa desenmezi acelasi mar chiar si “in absentia” pentru alti copii care socialmente vor intelege acelasi lucru cind vor vedea cele trei litere “m-a-r”, in lipsa obiectului si in lipsa desenului. Si mai invatam ceva: ca exista o profunda diferenta intre imagini si cuvinte (un fond initial diferit, bazat pe o simbolistica idealista) si o asemanare (lipsa simbolului de forma, de substanta, de material). De aceea este necesar sa fim invatati sa citim cuvinte. Nimeni nu ne poate insa invata sa citim imagini reale sau sa ascultam muzica, sa gustam, sa mirosim, sa pipaim, fiindca simturile noastre sint mai rapide decit orice sistem de articulare si functionam senzorial “de la sine” ca niste masinarii extraordinare ce sintem.

Sint indicatii foarte serioase ca “situatia” imaginilor se imbunatateste pe zi ce trece in comunicarea vizuala de masa. Prezenta lor in ziare, carti, imbracaminte, afise, monitoare, ecrane mici si mari nu cunoaste precedent. Hanno Hardt afirma ca epoca TV a inlocuit aproape total cititul si prezice ca limbajul scris va deveni exclusiv birocratic. Este un fel foarte elegant de a constata si expune public “imbecilizarea implacabila a maselor largi”, fiindca toata lumea este de acord ca vizionarea necesita mult mai putin effort cerebral decit cititul, duce deci la “suntarea” procesului de constientizare care a fost expus anterior. Este de la sine inteles ca intr-o societate tineretul “rebel”, componenta cea mai susceptibila la schimbare si adaptare, va adopta si va simplifica pe cit posibil orice latura sociala interactiva, inclusiv procesul de comunicare vizuala prin argumente cu cauze deosebit de profunde. La inceputul anilor ’80, cind Basquiat si Warhol inca nu surprindeau lumea cu creatiile lor, Led Zeppelin urma sa lanseze unul dintre cele mai bune albume (duble) ale lor, “Physical Graffiti”, care avea sa dea titlul unei intregi revolutii in comunicarea vizuala “laica”, neoficiala si vehement netolerata de majoritatea municipalitatilor. Autorii si participantii au invocat motivatii de la “cuvintele sint restrictive, pe cita vreme imaginile sint fascinante”, pina la diagnoze infioratoare ca “imaginile au sintaxa proprie, legibila, dar aceasta nu inseamna nimic pentru cei care stiu sa citeasca numai cuvinte”.

Inainte de a trece la elemente de psihologie, sintaxa si dinamica imaginilor, trebuie sa ne reamintim (Brunner) ca oamenii isi aduc aminte cam 10% din ce aud, 30% din ce citesc si 80% din ce vad sau fac, si sa recunostem cu totii ca succesul deosebit al computerelor personale se bazeaza exclusiv pe exploatarea acestor proportii.



A Simple Plan

digest
21-04-2006, 17:13
O sa incept, de asemenea, abrupt si destul de haotic, eu daca as fi ordonata as fi alta persoana…
Zici, la un moment dat ca lumea e sau nu, iluzie. E cel putin un construct, pentru ca daca ne aflam in infinitul cosmos, cred ca totul e format din nimic spre nimic, si-atunci aceasta “realitate” este un pur “joc” (poate nu-i asta termenul cel mai corect, o sa mai gindesc la el, insa deocamdata vrea sa exprime cam ceea ce vreau sa spun prin semele astea: efemeritate, creatie si recreatie, provocare). Spunem ca iluzia este perceptia falsa despre realitate, totusi pronind dinspre teoriile lui Einstein, nu cred ca in cazul relativitatii universului/universale, se mai poate folosi distinctia adevar/falsitate, cu relevanta. Este poate doar nevoia de a le utiliza, ca repere, ca organizare in haos. (aloleu – o dau pe filosofii si nu-mi place).
Iluzia, cred eu, cea mai “ispititoare” la nivel de reprezentare este perspectiva redata in desen / imagine. Despre trompe l’oeil s-a vorbit abia din Renastere. Cea mai faimoasa si studiata iluzie de lungime este, probabil, iluzia Muller-Lyer, creata de psihiatrul german Franz Muller-Lyer in 1889, si mai este si iluzia Ponzo. Sunt si iluzii de forma, de lungime. Ceea ce ne-ai aratat in poza-experiment e cred o uluzie de unghi si umbra. (by the way, sunt innebunita dupa lepidoptere, iar foto asta ma duce cu gindul la o melodie jazz – “East of the sun and west of the moon”.)
Fotografia este un tip de memorie si asta sta in strinsa legatura cu notiunea “timp”. Ca ea poate sa stocheze informatii si devine astfel un fel de “cronica”, intereseaza mai putin. Dar ce deviaza ea de la traditie, prin realizare, prin idee, conteaza, ca in cazul oricarei forme artistice. Daca Proust a scis “A la recherche du temps perdu” este pentru a ne demonstra ca opera de arta incadreaza o existenta si, totodata, pastreaza in timp forme de viata. Acelasi lucru se poate spune si despre fotografie.
La nivel de tehnica, da, ai perfecta dreptate, utilizind timpii de expunere se pot observa perfect formele prin care trece materia dintr-un punct in altul (ceea ce ochiul nu percepe). Imi amintesc faptul ca priectii cinematografice de acest gen am folosit intr-o piesa de teatru, tocmai pentru ca vorbeam despre destructurarea cosmosului. Deformarile materialelor vin, in primul rind, atunci cind se rupe coerenta dintre spatiu si timp. In plus, am vazut o realizare asemanatoare de jocuri cu lumini in functie de timpii de expunere intr-un spectacol de dans contemporan, la opera din paris – miscarea corporala era redata in intuneric doar de o agitatie, uneori incerta a liniilor surprinse in timpi inegali. Suprarealitate?

the rookie
21-04-2006, 17:30
OK, inainte de a-ti raspunde, uite ce plan propun eu (din nou) pentru acum cel putin. Nu mi-a reusit de fiecare data, dar, in timp, iti promit ca vom atinge chiar si subiectul de la care am pornit...

1. Ochiul si creierul
2. Rangul inalt al vazului in ierarhia perceptiei
3. Vazul si calitatea imaginii notionale
4. Receptarea imaginii ca simbol
5. Culoarea ca element tranzitoriu
6. Perceptia formei prin sugestie si alegorie
7. Perceptia spatiului
8. Metafore si iluzii
9. Sugestia timpului si a miscarii
10.Alte dimensiuni in fotografie

Ce zici tii pariul ca s-ar putea sa reusim, daca altii nu-s mai ageri?

digest
21-04-2006, 17:48
eu pariez, de la pascal incoace asta-mi place cel mai mult. problema hazardului ramine insa imanenta. pare promitator ca teme de discutie si ma intriga sa-mi folosesc neuronul. dar lasa-ma totusi sa raspund la cele doua mesaje anterioare, ca acolo am ce spune legat de limbaj si foto si dupa aia, atacam si celelalte subiecte.

digest
21-04-2006, 20:39
(acum la “cafeneaua-ceainaria asta punem pe mese si academia catavencu si dilema veche :) )


Apropo de faptul ca unii inteleg arta intr-un fel, altii in alt fel, depinzind de formtia lor intelectuala, este, in fond, o problema de receptare. Axa lui roman jackobson in privinta actului de comunicare, este valabila pentru orice forma artistica, nu doar in directia textului: emitator-text/mesaj-receptor. Este ceea ce ai discutat si tu mai departe in legatura cu marul rosu/verde. Ma intreb insa daca receptarea poate fi pura – si-mi raspund ca ea este influentata de o serie de factori care vin pe “canalul” de transmitere a informatiei din lumea inconjuratoare (extraverbala). Ca aceasta lume se poate vedea (fotografie) sau se poate spune (cuvint) este adevarat si in favoarea diversitatii. A vedea reduce la un fapt de perceptie simplu, in sensul pozitiv al cuvintului, adica un fel de adevar clar, o “lumea asta”. Complexul incepe sau se continua de la cuvint. Ele sunt cele care fac posibila comunicarea pina la urma, unde lucrurile “mici” iau amploare.
Din ce-am observat pina acum, senzatia mea este ca un titlu face cit o fotografie, el poate sa fie in concordanta cu tema, poate s-o dezica, poate s-o explice, s-o ambiguizeze, iar contrastele nu fac decit sa-i sporeasca valoarea imaginii.
Ca imaginea e logos e destul de evident. Ieroglifele s-au nascut din imagini care insemnau ceva: in cerc cu punct in mijloc insemna armonia totala, perfectiunea e intruchipata de zeu, iar egiptenii il aveau pe ra, zeul soarelui, divinitate suprema. Iata de ce o asemenea imagine in alfabetul vechilor egipteni insemna ra. Nu dezice afirmatia ca imaginea nu e un sem / semn prin teoriile sale, U. Eco in semiotica sa. Cind isi construiste teoria in “tratat de semiotica generala”, semiologul italian porneste tocmai de la ideea ca imaginea poate insemna ceva care, o data receptat, tradus in mintea destinatarului, echivaleaza cu o realitate si se poate actiona in consecinta. Daca n-ar exista produs artistic, teoria nu si-ar avea fundament, iar daca teoria n-ar exista, artistii n-ar avea ce astepta cu sufletul la gura (critica!?)
Ducrot si Searl sunt doi cercetatori care au adus problema in felul urmator: o imagine (un mesaj) poate avea un sens in mintea receptorului: daca vad ca masina prietenului este in garaj, atunci stiu ca prietenul este acasa. Asa si intr-o fotografie, descifrez o serie de semne pe care le pot interprea si care sa-mi ofere o perspectiva asupra a ceea ce a vrut artistul (emitatorul) sa transfigureze. Din acest punct de vedere, senzatia mea este ca fotografia se imparte in cel putin doua categorii: fotografia obiectiva (iar nu mi se pare un cuvint relevant, dar n-am gasit altul in desaga cu lexeme) si cea de idee. Cea care arata ceva si cea care ascunde mesajul, sau il transpune prin alte “realitati”. Declarat / nedeclarat. In principiu arta incepe acolo unde artizanatul isi adauga si doza de talent. Atfel, consider ca este pur comercial, sau mai rau chiar – lipsa. Receptarea si ea se imparte dupa aceste categorii.
Sunt si fotografi care mai in gluma, mai in serios, au realizat alfabete din nuduri (un exemplu am zarit chiar zilele trecute la un artist rus), jucindu-se cu forma corpului uman, lumini, umbre (cu iluzia – legat de ce vorbeam putin mai sus).
Luind in considerartie ce aminteai de la Brunner – mi se pare o teorie foarte stabila, pentru ca memoria insasi este facuta din imagini, in primul rind. Un simplu album de familie. Jurnalul reda scene (si subliniez “scene”) din cursul zilei. Unii invata dupa metoda vizuala. Omul este o imagine – cind se prezinta unei alte persoane, prima inpresie care se formeaza este una vizuala, apoi intervine vorbirea.
Ma opresc pentru ca daca incep sa discut despre imagine, ar fi un alt capitol de discutie (lung-lung) si vreau sa fiu concisa.

the rookie
21-04-2006, 22:27
Imi place cind lucrurile incep sa fie puse la punct, adica Academia Catavencu o asternem cu grija, ca sa nu murdarim fata de masa, iar dilema veche o disecam pe toate partile, rasfoind-o din mina, pina ce bauturile noastre se racesc. Sa nu intelegem aici ca imi este indiferent daca Steaua a cistigat pe Stadionul National Lia Manoliu sau nu. Cum sa-ti explic, Steaua este Steaua atit acolo cit si pe Wembley... Cum? Ce? N-a jucat Steaua? Nu sint microbist, imi pare rau... Vezi tu, aici e gresala mea... reusesc sa-l deosebesc pe Emiliam Cristea de Eugen Iarovici sau pe David Hamilton de Bob Guccione, dar nu pot face diferenta intre doua stadioane pline de lume. Este intr-adevar ce spuneai: selectivitatea nivelurilor de receptare, care depind de un milion de factori si de puterea de adaptare la stimulii exteriori, totul bazat in ultima analiza pe experienta si bagajul de cunostinte acumulat individual. Acest adevar vine la un pret destul de piperat, care se numeste conformism, si apare ca rezultat al comoditatii de mai multe genuri.

Am sa-ti descriu un mic experiment (Rosca): esti goala pusca intr-o camera inalta, nemobilata, iar de cuiul din centrul tavanului se afla legata o sfoara, care spinzura libera in jos. De cuiul din centrul unuia dintre pereti, atirna pina aproape de podea o a doua sfoara. Problema ta este sa reusesti sa tii in miini cele doua sfori, insa daca iei in dreapta sa zicem sfoara din tavan si cauti sa te apropii de peretele cu a doua sfoara, lungimea primeia nu-ti permite sa o agati pe-a doua sau daca o iei in mina stinga pe cea prinsa in peretele lateral, nu reusesti sa ajungi ca s-o agati pe cea prinsa in tavan cu mina cealalta. Acum, ca elemente ajutatoare ti se dau trei obiecte: in ceas de buzunar, un lacat si un dictionar frazeologic si ti se cere acelasi lucru din nou.

Cred ca deja unii si-au putut da seama unde bate experimentul acesta. Nu ma refer la cei care incep sa puna tot felul de intrebari, cum ar fi cit e ceasul, e lacatul deschis sau inchis sau este dictionarul frazeologic englez-roman sau roman-englez, ca sa mentionez doar citeva care mi s-au parut de-a dreptul stupefiant de cretine. Ma refer la cei care au vazut mai departe de notiunea conventionala, au trecut peste conformism si au realizat ca numele obiectelor in sine nu este important, importanta este notiunea sau categoria, daca vrei, care le este comuna si care poate oferi solutia problemei, masa, greutatea. Pentru acestia solutia a devenit extrem de simpla: vor lega unul dintre obiecte de sfoara din tavan, ii vor da apoi un balans usor in directia peretelui cu a doua sfoara, se vor duce acolo, vor apuca sfoara a doua intr-o mina, si, departindu-se usor de zid, vor astepta cea de-a doua sfoara sa le vina din balansul generat de greutatea atirnata exact in mina cealalta... simplu, q.e.d. Se cheama adaptabilitate, iar daca viata ti-ar depinde de rezultatul acestui mic experiment... nu stiu ce sa zic... zic doar ca cei care se adapteaza, merg mai departe. Nu te speria de statistici, este doar un exemplu in care se dovedeste simplu cum ne putem incurca fara scapare in notionalul creat de noi insine...

Daca ne-am rezuma la captatio benevolensis pura prin intermediul ochilor ne-am confunda cu animalul la vinatoare, la cules, la pescuit sau in fata screenurilor la situri porn. Daca insa ne aflam intr-o expozitie de arta vizuala (de fotografie de exemplu), pai sintem acolo cu un scop declarat, ne-am luat deja fata, zimbetul condescendent si aerul bonom, de eventuali fotografi profesionisti ce sintem, si pentru asta facem tot atitea compromisuri cu noi insine, poate-poate vom capta ceva mai mult decit data trecuta. Alura de vizitare, semnele exterioare spun fantastic de mult expozantului, care se afla tilhareste prin audienta neavizata si trage cu ochiul si cu urechea la comentarii neavenite. Perceptia si analiza vizuala imediata va fi cred o mica discutie cu care vom continua, daca n-ai nimic impotriva, fiindca vad ca acolo bati si tu.

digest
22-04-2006, 14:27
Uite ca nu-s incintata sa invelim masa cu academia catavencu, cel putin eu imi pastrez articolele lui liviu mihaiu si caricaturile lui barbu, si cu restu’, na, poti sa-ti faci ocean intors. Uite ca eu nu stiu cum am “receptat” experimentul oferit de rosca, dar am aparut la locul cu jazz, ceai/cafea si estetica (sau aberatii) cu sforile incolacite pe cap ca “medusa”. Ceasul l-am imprumutat unui copil, disctionarul era o mare pacaleala, iar despre lacate nu mi-am stabilit o teorie clara. :)
So: primul capitol – ochiul si creierul: spune tu ce material ai, ca la fizica eram destul de nepregatita la liceu, insa ma voi ghida si voi veni in completare la ideile tale. Asa ca daca ai text pregatit, astept sa “vizualizez”.

the rookie
23-04-2006, 08:26
1. OCHIUL SI CREIERUL. VEDEREA SI VIZIUNEA

Aristotel, in limbajul lui enigmatic, laconic si esoteric, spunea ca a vedea inseamna "a afla ce si unde este, cu privirea". Cu alte cuvinte, a vedea este procesul prin care descoperim cu ajutorul imaginilor ce anume este prezent in lumea inconjuratoare si unde este plasat. Este un proces de prelucrare informationala bazat pe faptul ca creierul uman este capabil de reprezentare a informatiei dobindite din imaginile furnizate de ochi. Punctul de fata al discutiei nu-si propune nicidecum sa expuna lucruri arhicunoscute cu privire la anatomia, fiziologia sau patologia ochiului si/sau la mecanismele de producere a imaginilor pe scoarta cerebrala, a fizicii optice, a geometriei lentilelor, ale defectelor sau aberatiilor datorate opticii ondulatorii. Vom incerca sa abordam ochiul ca poarta de intrare a informatiei catre creier si de-aici ne vom aventura doar superficial in trecerea in revista a cailor de producere a reactiilor omenesti generate deci de simtul vizual.

In acest domeniu de intelegere, perceptia vizuala, rezultatele de baza au date relativ recente. De ce, de exemplu, atunci cind urmarim pe cer miscarile unui stol bine intesat cu zburatoare il privim ca un tot unitar? O fotografie, sau o suta de fotografii, vor surprinde zeci si zeci de puncte distincte, corespunzatoare la tot atitea pasari. Noi in schimb, vom vedea stolul in miscare, ca pe o forma spatiala cu geometrie variabila, al carui aspect momentan nu va aduce de nici un fel cu vre-o pasare, cu vre-un individ component al grupului, si totusi vom sti ca acela este un stol de pasari si nu un gaz monocromatic misterios, care se misca dupa legi absconse. In scoala de psihologie Gestalt, dimensiunile propuse in aceste studii nu erau geometrice... se chemau solidaritate si distinctivitate, asa cum scoala industriala Kodak a introdus rezolutia ca masura pragmatica a ambelor variabile.

Wallach si O'Connell, in cadrul studiului perceptual a tricromaticitatii, au demonstrat ca, in anumite conditii, o forma tridimensionala nefamiliara poate fi receptionata corect, ca atare, numai din miscarile uneia dintre proiectiile sale monoculare, iar prin procesele digitale pe calculator s-a putut demonstra aceiasi teorie, dar cu proiectii si receptari binoculare. Notiunile senzoriale de spatialitate au inceput sa fie disecate cu mare atentie de catre psihologi si nu mult dupa ce Shepard si Metzler si-au publicat lucrarile, lumea a inceput sa discute de rotatie spatiala de unghi solid dat, de flip orizontal si vertical, de oglindire si chiralitate a perceptiilor imaginilor optice, ba chiar au inceput sa apara prin scoli inalte chestionare de evaluare a capacitatii umane de anticipatie spatiala. In timp ce unii se omorau cu interpretarea rezultatelor testelor comparative, Campbell si Robson au lasat la o parte studiul adaptarii vizuale si detectarii de prag senzorial si au elaborat teoria existentei canalelor reglabile de frecventa vizuala spatiala. Un lucru era clar si periculos de adevarat: nu toti sintem capabili de performante asemenatoare atunci cind privim imagini, aceiasi sursa nu trezeste reactii similare... nici pe departe. Reactiile depind mai putin de imaginea privita si sint intrinsec legate de calitatea psihosomatica a individului care le recepteaza, evident incepind cu un nivel oarecare de elaborare. Fiecare reactionam intr-un fel la imagini externe naturale, dar reactionam total diferit la abstractiuni imagistice in functie de nivelul nostru de expertiza dobindita in procesul de initiere-invatare-culturalizare.

In attachment este prezentata una dintre multiplele pagini ale unui test de anticipare a spatialitatii.
(a) reprezinta imagini identice (daca CW 80 in xOy)
(b) reprezinta imagini identice (daca CW 80 in xOy, si apoi CCW 80 in xOz)
(c) reprezinta imagini diferite (orice le-ati face)
Aceasta componenta imediata a testului nu-si propune sa identifice pe cei care sint capabili sa precizeze corect punctele a,b si c. Daca examinatorii variaza putin nivelurile de rotatia a desenelor, testul poate deveni foarte greu de rezolvat. Se masoara miscarile globilor oculari ai celor examinati, perioadele de concentrare si de relaxare, timpii folositi pentru elaborarea raspunsurilor, o serie de factori care stabilesc de fapt calitatea publicului in functie de nivelul de pregatire si de interes. Evident, ca sa ne apropiem si de punctul de plecate initial al discutiei noastre, culoarea este si ea introdusa ulterior. Alte exemple si estimarea unor rezultate finale de analiza vizuala culoare vs alb-negru vor fi descrise in alta parte.

digest
23-04-2006, 14:59
Cunoasterea prin vedere, ca prim impact cu lumea inconjuratoare, trece mai departe in interpretativ la nivel de fotografie. Gindeam ca aparatul fotogtafic este conceput, in fapt, ca un “sistem artificial ocular”. In mare toate partile anatomice care alcatuiesc aparatul vizual uman. Extinzind opinia mai departe, poate intr-un fel naiv, computerul l-as vedea drept un “creieras”, obiectele elecrocasnice sunt tot felul de organe: digestive (storcator de fructe), masticative (risnita de cafea) etc. Oricit de prozaic suna, suntem inconjurati de obiecte care pornesc ca model, chiar de la corpul uman, cea mai mare “inventie” a umanitatii si spre sustinerea ei. Ce este ciudat, e dependenta de ele, ireversibila. Efectul este in dublu sens, daca ne este furata independenta de universul lucrurilor (pe care ne suparam irevocabil atunci cind se strica), la rindul lor, obiectele depind de mintea omeneasca.
Voi ajunge astfel la o alta problema care ma obsedeaza: ochiul celui din spatele aparatului fotografic. Acesta se divide (si-am mai vorbit de nivelul perceptiei, dar tin sa revin putin mai detaliat) in mai multe tipuri: pe o prima treapta se afla ochiul empiric (cu sau fara aparat) el percepe realitatea imediata fara a-i sesiza trasaturile din textura fina, raminind la un nivel de suprafata; exista apoi ochiul spacializat, care la rindul sau defineste niveluri diferite de “fotografi”: unii se orienteaza pe “commercial” – la fel un fel de realitate, nu chiar ne-transfigurata, dar in care imaginea nu-si modifica semnificatia initiala, cea obisnuita; imaginea de reprortaj – unde ochiul vrea sa convinga asupra veridicitatii faptelor surprinse din realitate, cea care are un raport mai mult in diacronie (istorie); as mai aminti ochiul fictional, cel care transmite semne care nu-si mai iau referentul din realitate, ci creeaza un referent propriu; imaginea abstracta – un ochi oarecum nihilist, increzator intr-un univers reificat etc. Fiecare ochi este in fapt in legatura (sinapsa cu sinapsa) cu un creier care in functie de situatie, pregatire culturala, timp si spatialitate, percepe intr-un mod propriu ceea ce vede.
Jocul formelor pe care l-ai atasat, imi aminteste de multiplele tipuri de perspective care se pot proiecta in arhitectura (cu care mi-am batut capul o vreme indelungata): obiectele pot fi proiectate intr-o axa de 120º sau tridimensional, imaginea modificindu-se cu fiecare modificare a punctului e statie. Uneori ai spune ca nu mai este acelasi obiect in cazul cind proiectezi unidimensiunal: proiectii orizontale, laterale etc, de sus, de dedesubt etc. Exista si posibilitatea cind viziunea trebuie inventata: daca ma aflu in exteriorul unui cub intersectat cu un cilindru (sau orice alta combinatie care-mi poate permite modificare de la simplu de complex), nu pot decit sa-mi imaginez ceea ce este la interior. Astfel ca in afara de ochi, voi avea nevoie mereu de creier, dependenta primordial creata.

the rookie
23-04-2006, 22:24
Exact. De aceea tratarea problemei fotografiei nu se poate reduce la: ia ziceti-mi voi ce aparat sa-mi iau ca sa fac poze bune. In lumina metaforelor descrise cu multa logica de tine, ai dreptate, in momentul cind ma aflu in Ritz Camera, sau cind rasfoiesc Adorama sau B&H, am senzatia ca ma aflu intr-o macelarie in care, pe linga ochi, se mai vind inca citeva madulare scumpe, dar fara creierul (si eventual talentul) meu, acestea nu fac doi bani, le lipseste, indiferent de cite reguli ar asculta, coeziunea, exact ca in I, Robot a lui Isaac Asimov, dar fara filozofia chioara a independentei uneltei fata de creier.

Am sa incerc sa aduc in discutie cea de-a patra dimensiune a lumii fizice, dar intr-in mod analitic la inceput, accentuind utilitatea sa ca unealta de fabricare-sinteza a produsului final.

In dezlegarea “arhaicelor” figuri Lissajou, si apoi in fractale, dupa ce ne-am minunat cu totii de ce vedeam pe ecrane, am gasit ca pina la urma totul era definibil de o functie mai mult sau mai putin complexa care avea undeva ca argument timpul. De-odata am avut revelatia “cum” sa elaboram reproductibilul in simetrii inegalabile, dar tot din acel moment “vraja” s-a spulberat si totul a devenit banal. Nu acelasi lucru se poate afirma despre figurile Rorschach, dar in acest caz nu este vorba de timp. In cealalta parte se situeaza tehnicile de tip analogii Raven, care utilizeaza excesiv timpul ca unealta limitativa. Aceasta enumerare, aparent fara logica, are totusi un numitor comun: ochiul.

Este clar acum ca trebuie facuta o alta analogie: scrierea aparent “incoerenta” care se produce partial involuntar la unii indivizi, atunci cind, de exemplu, vorbesc la telefon si au din intimplare un creion si o hirtie la indemina (n-am sa intru in amanunte cinetice si n-am sa amintesc denumirea medicala a aceastei tendinte, desi are atitea in comun cu miscarile ochilor in analiza unei imagini). Scrierea cu lumina, la modul cit se poate de abstract, indeobste nu in fotografie “obiectiva”, are insa rezultate similare, dar spre deosebire de omul nostru de la telefon, care la sfirsitul convorbirii poate eventual adauga citeva linii mestesugite, care dau in sfirsit un sens oarecare inscriptiei sale, in referinta mea, fotografia, nu se poate reveni, iar directia este exclusiva. Avantajul si dezavantajul este ca intre timp coordonatele si sursele de lumina se vor fi transformat irevocabil.

Interesant de precizat si de argumentat in acest moment al discutiei cam ce poate induce un titlu, o “tema” sau o “sugestie” data pentru o compozitie oarecare, care se poate incadra acolo unde digest aducea calificativul de “fotografie de idee”, inspirindu-se si din Umberto Ecco, Histoire de la beauté. Fac asta pe de-o parte pentru cei care mai cred ca daca lasi o fotografie fara titlu este universal cool si sa exemplific concret cit potential se pierde din valoarea muncii voastre, si in al doilea rind, ca sa apara clar ca miscarile in “sacada” reprezinta natura in sine a observatiei vizuale.

Iata deci experimentul clasic in care s-au inregistrat, pentru o perioada constanta de timp, miscarile ambilor globi oculari ale unei singure persoane, careia i s-a dat spre examinare o singura imagine (cea din stinga sus). In figura intii, prima diagrama (dreapta sus) reprezinta examinarea libera, a doua diagrama (stinga jos) este examinarea circumstantiala a personajelor familiei din camera, a treia diagrama (dreapta jos) reprezinta examinarea preferentiala dupa virstele personajelor.

the rookie
23-04-2006, 22:25
In figura a doua, prima diagrama (stinga sus) este examinarea aceleiasi imagini, dar cu sugestia perceperii starii familiei inainte de sosirea noului venit, sub titlul “in asteptarea oaspetelui”. Diagrama 2 (dreapta-sus) reprezinta memorizarea-examinare vestimentara, sub titlul “moda in familie”. Diagrama 3 (stinga-jos) oglindeste un aspect de interes direct pentru examinatori si reprezinta comanda “memorati pozitiile obiectelor si oamenilor din imagine”. Ultima diagrama (dreapta-jos) are un aspect pronuntat intuitiv si reprezinta reactia la intrebarea metaforica “estimati cam cit timp a lipsit “oaspetele” din mijlocul familiei sale”. Ultimele doua diagrame merg mult mai departe aplicativ decit doreste exemplificarea mea succinta a dinamicii zonelor de interes in perceptia vizuala a unei imagini cu ajutorul unui titlu.

La ambele figuri, va invit sa urmariti singuri zonele cele mai negre (unde ochii au zabovit cel mai indelung), sa revedeti indicatiile date in fiecare instanta aratata in diagrame, si sa trageti singuri concluziile personale despre utilitatea sau inutilitatea titlului unei fotografii, cel putin pentru evitarea haosului intelectual in analizei unei imagini. Va rog sa observati cit de diferita poate fi reactia privitorului atunci cind i se pune in vedere ce-ar trebui sa caute in fotografie...

the rookie
23-04-2006, 22:26
Raspunsul deci la intrebarea daca publicul are nevoie de un titlu, cred ca a fost adresat clar cel putin la modul psihologic. Daca publicul judeca lucrarea dupa titlu, ei bine, cred ca asta trebuie lasat la latitudinea sa. Perturbarea generata de inscrisul titlului depinde in mare masura de semnificatie, de locul unde este plasat si de… marimea si atributele literelor, a graficii alese in sine… Iar la modul pragmatic si comercial, iata aici un fragment dintr-un contract fotografic oarecare, oficial si cu valoare pecuniara evident. Ce rost are pledoaria mea? Asa cum te obisnuiesti sa-ti prezinti munca de la inceput, asa vei avea succes de la creare si pina la vinzarea definitiva. Totul e sa stii ce ai de facut (sa ai habar, sa fi auzit) si evident, sa nu lasi nimic la voia intimplarii…

the rookie
24-04-2006, 07:47
M-am cam indepartat de subiect cu vorba, dar am facut-o pentru o cauza buna, zic eu. In fapt insa ne aflam inca la miscarile ochilor, iar dupa sacade, care reprezinta scanarea unei imagini, vom pomeni de miscarile de urmarire care sint de regula conditionate si involuntare. Au importanta si in perceperea timpului si genereaza concret acele tendinte ale miscarilor noastre ca tot unitar, care sint absolut guvernate de vaz, incepind cu intoarcerea involuntara a capului si a trupului dupa stimul si terminind cu urmarirea prosteasca a traectoriei geometrice a autoturismului din fata noastra, care o face la dreapta si care ne atrage dupa el ca un magnet, pina ce intervine creierul si determina corectia si urmarea totusi a caii drepte (Bula: lucru care nu se intimpla tocmai la fel la oi, de unde si zicala... ce va luati unii dupa altii ca oile... OK, bad joke...). In ordinea importantei se afla apoi miscarile de vergenta, divergenta sau convergenta, in plan orizontal, care sint menite sa formeze o singura imagine clara si spatiala (lucru care lipseste la majoritatea camerelor de fotografiat) si care au o importanta deosebita in perceptia vizuala a celorlalte trei dimensiuni, a spatiului. Un alt tip de miscari extrem de importante in perceptia vizuala sint asa numitele micromiscari, care, la rindul lor sint constituite din microsacade, alunecari si nistagmusul fiziologic (vibratii). Acest tip de miscari reimprospateaza permanent o imagine fixata indelung, care altfel ar dispare repede de pe retina (nu insist aici... chestiuni chimice, plictisitoare). Afara de aceste tipuri principale, in procesul receptarii stimulilor vizuali se formeaza, de data asta sub controlul nemijlocit al creierului, dar involuntar (!!), niste poteci de scanare, niste traectorii preferentiale ale miscarilor globilor oculari care stabilesc de fapt faza inteligenta a procesului si care este compusa din invatare si ulterior din recunoastere/identificare. Urmeaza o faza sterila de relaxare si de reluare a recunoasterii, ca un fel de control final. Noton si Stark au aratat ca exista tendinte deosebit de unitare de a observa diverse modele vizuale. Cu alte cuvinte oamenii privesc dupa un anumit algoritm cvasi-personal, intr-un anume fel adica, chipul omenesc, altfel arhitectura, altfel corpul omenesc si vestimentatia, altfel peisajul, altfel componentele culinare si in mod diferit fauna si flora inconjuratoare. Deci si reprezentarile grafice, fotografiile vor fi eventual tratate similar. Mai mult decit atit: femeile au un stil de receptare diferit de al barbatilor, copiii, diferit de al adultilor si acestia, diferit de al batrinilor. Lucrurile sint extrem de bine documentate in psihologie, dar din pacate in (de exemplu) fotografie, foarte putine reguli de cointeresare, de compozitie, de obicei aplicate in mod mecanic si fara discernamint, tin seama de statisticile psihologilor. Exemplul cel mai aplicativ il constituie simplele diagonale. Atunci cind o linie diagonala extrem de clar reprezentata si conturata fie ca atare, fie implicit, din componente geometrice, capteaza nemijlocit atentia si poarta privirea spectatorului catre... nicaieri, nimic sau nimeni (eroare deosebit de frecventa in fotografie).

O lapidara exemplificare a celor afirmate o constituie schema atasata:

(a) modelul-subiect de vizionat
(b) primele 20 de secunde (faza de invatare)
(c) faza de recunoastere (identificare)
(d) traectoria mediata (indiferent de sex) ideala de observare a unui semiprofil cu un element perturbator.

Observati cit de simpla si de bine definita este poteca de scanare in ultima diagrama (d) din figura de mai jos, spre deosebire de diagrama din stinga jos, din figura de mai inainte, cind practic subiectului nu i s-a dat nici un indiciu (i.e., nici un titlu), i s-a spus doar sa memoreze personajele si obiectele din imaginea respectiva, deci a fost lasat la voia intimplarii. Ordine vis-a-vis de haos... Care dintre cazuri credeti ca va fi mai usor tinut minte? Raspunsul este evident, cel cu poteci mai putine, deci indicatia de a "memora" nu a facut decit sa produca un efect contrar celui dorit, fiindca de cele mai multe ori nu stim nici cum si nici ce anume sa memoram. Deci exista subiecte cu structura predilecta cu privire la analiza vizuala (nici nu-i greu de inteles... teoretic), si semiprofilul putea purta practic orice titlu, de la Ionica pina la Gingis Han, ar fi fost scanat in acelasi fel, simplu. Nu este ambiguitate, ci este libertate deosebita de a pune un titlu special unui portret, fiindca sintem deja structurati ca sa-l primim vizual, iar orice indicatie in plus nu va face decit sa sporeasca puterea noastra de analiza. E de vorbit si de exemplificat aici cu tone de exemple, catalogate cu mare grija de psihologi, dar am sa trec mai departe, bineinteles dupa ce vom primi eventuale completari.

digest
24-04-2006, 19:23
Nu ma indoiesc de faptul ca si un aparat profesionist iti ofera o calitate mai buna a fotografiei (si-am vazut niste modele de mi-a lasat gurita apa, dar mi-am strigat ca strugurii sunt acri si-am revenit la realiate). Totusi ideea nu ti-o poate da un aparat, povestea reducindu-se la “Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si-n traista” (si bine face, ca atunci ce ne-ar pune cu siguranta n-am sti a folosi).
Revin putin asupra simbolisticii ochiului: a cunoaste lumea, asta cred in primul rind ca este ochiul, apoi conceptualizind, venim prin cuvint sa numim lumea. Este intre cele doua dimensiuni cea vazuta si cea vorbita o distanta in care informatia se poate transforma, si nu vreau sa neglijam faptul ca exista o influenta zonala (spatiala) si temporala (optica modificindu-se de la o epoca la alta), totul in functie de mentalitatea timpului si de tehnicile care stau la dispozitie. Gindesc la ceea ce spuneai: “de la arhaicele figuri Lissajou, la fractale”. Viteza s-a marit, inca in zilele noastre, cind intr-o pluralitate de forme de exprimare, optica asupra lucrurilor se modifica foarte repede. Mai mult, exista si ceea ce se numeste dominarea maselor, sau mentalul colectiv (care poate fi influentat, cu mare usurinta, si care se lasa sub impactul mass-mediei – care se foloseste de imagine). Ceea ce voiam sa spun, de fapt, este ca puterea imaginii este de necontestat in contemporaneitate, pornind de la imaginea personala prin care esti sau nu “office”, “cool”, pina la imaginea de pe copertile revistelor, a cartiilor (n-as vrea sa uitam de ele, pentru ca inca exista printre noi, desi unii chiar au uitat ce inseamna librarie, anticariat). Imaginea de televizor are un impact si mai mare, in realitate, toti traim sub o scalvie (chiar daca termenul pare puternic si ofensator, este foarte aproape de realitate in care ne situam) a imaginii. Fizica, dar si spirituala, ea ne ghideaza - “asa trebuie sa facem pe strada”, “asa trebuie sa facem acasa” -, implicind si o latura etica, nu doar estetica.

Mi-a placut sa vad ca titlul ocupa intr-adevar un loc special pe un contract de vinzare a fotografiei – daca titlul explica o fotografie, sau o ambiguizeaza, este totusi sintetizator si imprima ceva din spiritul fotografului. In plus, are o functie “aperitiva” – un titlu inspirat iti deschide o lume plina de semne, chiar un intreg film, pornind de la o singura fotografie. Mi s-a intimplat adesea sa vad un tablou sau o fotografie care, prin “denumirea” sa, sa ma faca sa-mi imagineaz o intreaga poveste. Imi amintesc aici de celebrul tablou al lui Gauguin “Where Do We Come From? What Are We? Where Are We Going?” – care deschide o viziune atit de ampla asupra lumii, o intreaga teorie metafizica, as spune. E un simplu exemplu. Nu vreau sa ma indepartez prea mult de la subiect, dar voi trimite si la tabloul “The Spirit of the Dead Keeps Watch”, despre care am citit cum a fost realizat si care ii este intreaga poveste in cartea lui M. V. Llosa “Paradisul de dupa colt”.
Sper ca acum se vor convinge mai multi ca un titlu face cam tot cit face si fotografia in sine. Eu una recunosc ca-mi gasesc destul de greu titlurile pentru fotografii, pentru ca ma face sa caut dincolo de mine, de “artificiul” tehnic care m-a determinat sa fac o fotografie.
Ma opresc putin si la faptul ca exista si o forma de “sincretism”, intre cuvint si imagine – poezia vizuala. Foarte la moda in anii dadaismului si in perioada suprarealista, este o forma de coprezenta a “vazutului” cu “numitul”. In fapt, aici isi pierd din identitate atit cuvintul cit si imaginea, ele functionind impreuna si neputind fi concepute separat. Citeva exemple le regasim la Apollinaire – un cal al carui calaret este doar un contur, interiorul fiind umplut de un poem, care nu are nici cap nici coada, este decupat in funstie de marginea “personajului”. Si in contemporaneitate “jocul” acesta isi gaseste adepti, o serie de experimente in care artistii plastici uzeaza de “excitatia” vizuala pe care o poate provoca pe ritm muzical o serie de frame-uri in care apar cuvinte.
Coprezenta si coabitare intre lumea perceptibila si lumea individuala, trecuta prin ratiunea creierului, prin analiza si “reformata” in imagine sau/si cuvint. Asa ne-a lasat de la inceput.

the rookie
26-04-2006, 07:57
Si, fiindca mai devreme sau mai tirziu avem sa ajungem la fotografia alb-negru, tot aici, in cadrul "ochiului", vom trece in revista citeva aspecte legate de vederea normala, in culori, aspecte care, la vizionarea unei fotogragii alb-negru, vor trebui neglijate in mod intentional. Este ceea ce ar trebui sa cunoasca fiecare grafician si/sau fotograf, care isi propune sa lucreze fie monochomatic, fie alb-negru, sa fie constient la ce efort abstractionist supune publicul, cit de complicat sau de simplu de gasit trebuie sa fie mesajul universal, pentru ca lucrarea sa sa nu fie obositoare, sa fie accesibila si lesne de "consumat".

In perceptia culorii exista citeva teorii care, departe de a fi perfecte sau universal acceptate, incearca sa lamureasca reactiile omenesti la diverse lungimi de unda ale radiatiei luminoase (vizibile). In mare acestea sint:

1. teoria Young-Helmholtz in care se invoca existenta unui receptor tricromatic, conul, care se specializeaza pe trei grupe. Aceste grupe detin pigmenti fotosensibili care absorb specific la urmatoarele lungimi de unda: 445nm (violet-albastru), 535nm (verde) si 570nm (galben-rosu).

2. teoria Hering, care afirma cam acelasi lucru ca si prima teorie, numai ca se admite in cadrul fiecarei grupe de receptori in mecanism de compensare a complementarelor, a culorilor opuse, prin antagonism, astfel: alb-negru, rosu-verde si albastru-galben. Aceasta teorie afirma ca perceptia culorii nu se produce la nivelul retinei, ci la nivel neuronal, iar informatia transmisa este "luminance" si nu "hue".

3. teoria Ladd-Franklin este o teorie dinamica ce afirma ca perceptia culorii se produce la inceput acromatic, ca alb-negru, apoi incepe procesul de diferentiere albastru-galben si in cele din urma apare diferentierea rosu-verde.

Iata in continuare doua "ciudatenii" care (sper) ne vor ajuta in intelegerea acceptarii monocromaticitatii sau a fotografiei alb-negru.

Efectul Land (inventatorul polaroidului) exemplifica poate cel mai important fenomen care ne-ar putea face sa ne apropiem de intelegerea receptarii acromatice (alb-negru). Am sa descriu experimentul mai in detaliu, fiindca gasesc o placere nebuna sa-l repet an de an: o scena naturala este fotografiata pe film alb-negru de doua ori, prima data printr-un filtru rosu (care transmite lungimi de unda "lungi") si a doua data printr-un filtru verde (care transmite lungimi de unda "scurte"). Cele doua negative se prelucreaza alb-negru ca diapozitive si se dispun in doua proiectoare care se ajusteaza astfel ca sa formeze pe perete o imagine unica, cit mai clara. Daca in calea imaginii obtinute cu filtrul rosu si proiectate se dispune un filtru rosu, iar in partea cealalta nu se pune nimic (!), proiectia de pe perete va apare in culori uluitor de apropiate de realitate (o explicatie stiintifica unanim acceptata inca nu a fost gasita la efectul Land, care in fond semnaleaza potentialul fantastic al reprezentarilor alb-negru).

Efectul Benham denota un aspect important legat de data aceasta de creier: culorile subiective, care sint practic exclusiv senzatii adevarate de culoare, generate de stimulare acromatica. Prin utilizarea unui dispozitiv rotativ deosebit de simplu (Benham's top, prezentat in attachment) se pot transmite impulsuri de excitare direct la nivelul nervul optic, sarind peste (by-passing) toate reactiile si functiile retinei. Daca discul, iluminat cu lumina monocromatica, se roteste in sensul acelor de ceasornic cam la o frecventa de 5-10Hz, vor apare in dreptul "grilelor" nuante de albastru, verde, galben si rosu, indiferent de culoarea luminii incidente. Daca sensul de rotatie se inverseaza, ordinea de aparitie a culorilor subiective se inverseaza si ea. Nici acest fenomen nu are inca o explicatie satisfacatoare. Este acceptat insa faptul ca exista instante de rezonanta neuronala (electric, magnetic, electromagnetic) la care informatia senzoriala isi pierde prioritatea absoluta si creierul este capabil sa preia "comanda". Chiar si in absenta totala a aplicarii grupelor de stimuli externi, creierul e capabil sa furnizeze informatii exacte de suplinire sau de completare. Si nu ia mult ca sa ne convingem fiecare dintre noi de acest lucru... totul e sa avem la dispozitie un pat, un pic de liniste, sa inchidem ochii, sa adormim si sa visam. Inca un amanunt important: trebuie sa fim capabili de a ne aduce aminte ce am visat ca sa putem vorbi despre imagini, sunete, gusturi, mirosuri, senzatii tactile subiective, dar acesta este total un alt subiect.

Am insistat asupra acestor doua fenomene in particular pentru ca sa subliniez la modul articulat si neargumentativ ca, desi teoriile perceptiei vizuale in culori precizeaza clar la ce sa ne asteptam, creierul uman este in stare si are toate premizele (explicate sau nu) de a recepta din plin imagini alb-negru. Din cauza caracterului specializat si oarecum esoteric al acestui gen de fenomene (care se numesc "subiective" fiindca se raporteaza la un subiect care actioneaza la nivel subliminal, cvasi-halucinatoriu), nu voi intra mai adinc in amanunte, cel putin nu acum. De asemenea nu voi insista nici asupra fascinantelor fenomene "obiective" (care nu mai implica un subiect, ci indeobste absenta lui, e.g., efectul Kirlian, comportamentul infirmilor fizic, etc.), fiindca nu au legatura directa cu tema noastra, si voi trece eventual direct la punctul urmator al "planului".

digest
26-04-2006, 15:40
Asadar, interesant e ca tot de la un filtru “colorat” se ajunge la fotografia b/w – baza e aceeasi, adica perceptia in culoare a lumii, cu toate acestea ajungem la distanta extremelor, pe de o partea alb, de cealalta, negru. Imi amintesc si acum de profa de desen dintr-a 5-a care ne atragea atentie in mod repetat, ca “mai, copii, albul si negru nu sunt culori, si nici griuri”. Nu vreau sa-i creez la senectute remuscari, probleme controversate, insa in ceea ce ma priveste albul si negru sunt la fel de culori ca si galbenul, rosul etc. Atita vreme cit “traiesc” cu si mai mare forta atunci cind sunt complementare, eu am senzatia ca sunt cu atit mai “culori” cu cit te provoaca mai mult sa le gasesti sensul, contrastul, concentrarea, echilibrul. E interesant cum aceste culori prin perceptie se transforma in mintea umana in simboluri. Ochiul, nu numai ca vede, dar si rezoneaza cu o culoare si-i da un sens. Despre semnificatia culorilor s-a vorbit indelung, insa eu merg pe sensurile primare, adica pe acelea conferite de la “inceputuri”: ce simboliza negrul in conceptia popoarelor primiteve, sau albul, sau alte nuante. Cred, si voi reveni mai tirziu asupra acestui aspect, pe larg, ca fotografia b/w, vorbeste in primul rind, despre viata si moarte, despre aici si dincolo, tocmai prin simbolistica celor doua, si insisit, culori, prin distanta (ecartul) pe care-l realizeaza intre ele, prin alaturare.
La urma urmei, tin sa mentionez ca exista acea expresie “a vedea viata/lumea in alb si negru” – aici e in ideea de restringere a perceptiei interlocutorului caruia ii adresam expresia. Cosmosul sau ar fi unul construit doar din extreme, din doua capete intrecare oscilezi fara opriri pe nuante diferite. Totusi cred ca expresia nu se adevereste decit la un nivel profan. A vedea in alb si negru, pentru mine inseamna ceva mai mult decit “a fi categoric”, “transant”, “limitat intre extreme”. Ieri am epuizat filmografia lui Tarkovsky, uitindu-ma la filmul Oglinda (ma chinuiam de multa vreme a-l vedea si tot nu mai gaseam timp). Regizorul (si n-o sa intru acum in critica de film) se “juca” mult intre imagini alb/negru si cele color. Imaginile alb/negru erau cele din tarimul fictiunii, iar cind personajele alunecau iar in realitate imaginea era color. Al-negru era fascinatia si visul, acolo unde materia se descompun, unde e o alta lume cu simbolurile sale, diferite de cele pe care le stim. Culoarea era deja profan, era tangibilul.
Insa ce ne poate placea astazi, daca nu explozia de culoare (intr-o vitrina, pe un trup, in reviste si oriunde sau pe orice se poate incarca de semnificatia “exterior”…

Eu as trece incintata la punctul urmator, da-l iau si pe miles davis cu mine!

the rookie
27-04-2006, 07:12
Intr-o incercare de maxima generalizare a preceptiei vizuale, in analiza sa de esenta, atunci cind consideri si creierul ca parte a senzatiei vizuale, sigur ca ai dreptate: in intuneric, toate pisicile sint gri, chiar si cele duble... Cu alte cuvinte energia potentiala de semnificatie a fiecarei culori, inclusiv a albului si a negrului au masuri sensibil egale, deci poti, daca doresti sau daca asa este mai aproape de ceea ce simti, sa consideri cele doua nivele de radiatie luminoasa drept "culori", atit albul (care este suma tuturor culorilor prin reflectanta), cit si negrul (care este suma tuturor culorilor prin transmisie... un alt paradox generat de inadvertentele din diverse teorii ale culorii, fiindca stim din fizica ca negrul defineste de fapt absenta oricarei radiatii luminoase si nu e o "suma" in sine, ci o "diferenta" care tinde in extremis catre 4 grade Kelvin, nivel energetic considerat ca zgomot de fond universal). La fel de bine ca si alaturarea culorilor contrastante, care nu sint intotdeauna cele complementare, linia de demarcatie dintre ele va fi foarte clar definita conceptual. Din pacate va fi imposibil de pus in evidenta strict in produsul fotografic, fiindca stim ca aici nu exista "linii". Nici nu au cum sa existe, caci geometria ne invata ca liniile sint alcatuite din puncte, dar ne mai spune si ca punctul nu are dimensiune... deci?

A vedea lumea in alb-negru este oarecum dificil de realizat in practica, tocmai din cauza faptului ca creierul nu ne lasa sa vizualizam in "zero" si "unu" si face tot felul de compromisuri in gri. De aceea este mult mai aproape de practicalitate daca ingadui sa se vorbeasca de scale de gri, mai curind decit de alb-negru. Totusi exista materiale fotosensibile, precum si transformari in PS care faciliteaza grafica de contrast extrem alb-negru, si sintem gata sa vizionam asa ceva cu multa ingaduinta si optimism, aproape natural, depinzind de data asta in estimarile noastre exclusiv de creier.

Un ultim amanunt: retina este constituita din celule fotosensibile de doua feluri, aflate in convietuire pasnica pe suprafata sa: conurile, distribuite in majoritate in regiunea centrala (fovea), si bastonasele (de 8 ori mai putine numeric) de preferinta distribuite catre periferie. Cum am mentionat, conurile se specializeaza dinamic pe descifrarea culorilor in intensitati luminoase mari (pe timpul zilei), iar bastonasele, pe perceptia vizuala in lumina slaba (seara... de aceea stelele vor fi distinse pe cer de "coada ochiului" mai bine decit daca te uiti direct la ele). Exista in lumea asta ochi care functioneaza diferit de cel omenesc, dar n-ai sa vezi posesorii lor plimbindu-se printre noi intr-o expozitie, slava Domnului... E ca si cum "pelicula" din care este alcatiuta retina ar avea doua specii de sensibilitati, o 10 ASA (conurile) si o 10000 ASA (bastonasele), care functioneaza simultan, dar au praguri de raspuns mestesugit alese de natura ca sa nu se incurce una pe alta, chiar daca senzorii se afla geometric unul linga cealalt.

NOTA: acesta este un model extrem de simplist pe care il utilizez in sens alegoric... in realitate retina este bine studiata, chiar daca mecanismele intime inca nu sint pe deplin elucidate... se cauta in ultima vreme sa se demonstreze, de exemplu, ca retina constituie un plan difractometric, care lucreaza ca o functie de timp, adica asemenea unei transformate Fourier, si nu ca matrice plana sensibila la intensitati luminoase, cum se credea pina acum, dar se admite inca fenomenul de albire (bleaching) in bastonase, prin orientari transversale sau in unghi dicroic a cromoforilor pe directia de impact a radiatiei luminoase de intensitate sporita... {On The Subject of “Maps of Cone Mosaic” - Revisiting Roorda and Williams (Nature, Vol.397, 11 February 1999)} comentariul dr. Gerald C. Huth, 23/1/06 - "A New Physics-Based Model for Light Interaction with the Retina of the Eye: Rethinking the Vision Process", un site demn de vizitat!!!

Am sa mai spun ca o mare parte din perceptia formei si a demarcatiei in suprafata se face de regula intr-un alb-negru fiziologic si este o alta functie a bastonaselor, dar acest aspect va fi tratat imediat, la punctul urmator. In attachment care prefigureaza o idee din mesajul urmator (vezi acolo explicatia).

the rookie
27-04-2006, 07:28
2. RANGUL INALT AL VAZULUI IN IERARHIA PERCEPTIILOR

Afirmatia ca 80% din memorie se datoreste perceptiei vizuale pare foarte categorica, cind ne gindim ca o insiruire de doar citeva note muzicale, o urma de parfum sau o combinatie de gusturi ne pot transhuma pentru niste momente sublime din anii senectutii tocmai pina in fericitii ani ai adolescentei sau in inocenta copilariei, fara sa conteze sau sa intre in discutie vre-o marime a vitezei de transport.
Daca pentru ceea ce este vizual si auditiv exista cit de cit insa niste unitati de masura si s-a pus la punct un sistem cvasi-absolut, pentru celelelte simturi inca se lucreaza primitiv, cu sisteme de cuantificare relative. Deci facilitatile de memorizare sint infinit mai evoluate si mai eficace pentru vaz, unde se discuta in milimetri pentru lungimi, in nanometri pentru culori, in lumeni pentru iluminare si in grade Kelvin pentru hue, fata de alte simturi. Auzul are doar cele opt note muzicale, corespunzatoare la numere finite de hertzi, decibelul ca unitate de intensitate, si citeva indicatii cu privire la genul major al inlantuirilor de sunete: alegro, vivace, metal, gospel, reggaeton, dar de-aici intram de fapt in empirismul specific restului de trei simturi. Daca nu exista deci un sistem de referinta repetitiv, invatarea si memorizarea vor fi defectuoase, chiar imposibile. In lipsa de altceva mai bun, am elaborat sisteme, de regula comparative, care sint anevoioase si consuma la rindul lor timp si memorie aferenta. Concret, nu exista o scara numerica nici pentru miros si nici pentru gust sau pipait. In chimia parfumurilor, de departe cea mai rentabila intreprindere de la Regele Soare incoace, combinatiile ultrasecrete ale casei Chanel numara peste 30 de componente pentru, sa zicem, No 5. De aceea cind tinara femeie a trecut prin fata marului verde si a lasat urma suava de parfum, ma voi gindi imediat si specific atit la ea, cit si la Chanel no 5, si nu la uleiul greu de lavanda pe care l-am mirosit in dimineata aia de dupa Paste, copil aflindu-ma de mina cu bunica, la slujba lui strabunicul de la cimitirul Andronache. Cit timp, cita incarcatura emotionala, ce umblaturi turbate prin cotloanele creierului se produc atunci cind papilele gustatile iau contact cu vinul negru... cita confuzie initiala intre Intorsura Buzaului, Avignon, Finger Lakes, Lisabona, Adelaide ca sa-i localizez provenienta, nu anul de productie, ca eu doar atita pot... Ce senzatie de incertitudine la contactul miinii cu materialul rece, unsuros, moale, chiar usor fluidic... numai cind deschid ochii, stiu: silicon 442 P, nu R sau G, tot ca "eu doar atita pot"... In toate aceste instante, in lipsa organizarii masurii, se produc fenomenele de adaptare disperata: "miroase a...", "are gust de...", "la pipait seamana cu...", mecanisme de recunoastere care se bazeaza pe comparatii cu elemente din memorie si care depind exclusiv de experienta personala. Oricit te-ai informa, in momentul cind dai de un stimul necunoscut de acest gen, creierul il cauta in memorie si-l identifica cu ce are la indemina, dar de cele mai multe ori in mod gresit, caci, daca eu habar nu am cum miroase un mar verde, cu ochii inchisi, n-am sa pot spune decit ca obiectul pute a acetat de etil. In consecinta, comunicarea va fi nula, fiindca voi stiti doar cum miroase un mar verde, iar eu bat cimpii...

A. La nivelul constient, perceptia vizuala, din punct de vedere inteligent, fenomenologic se compune din:
a. reprezentarea imaginii
b. sublinierea ipotezelor fizice (adica existenta suprafetelor, organizarea ierarhica, similaritatea, continuitatea spatiala, continuitatea discontinuitatilor, continuitatea debitului stimulativ)
c. concluzia referitoare la natura generala a reprezentarii.

B. Cerintele perceptiei vizuale, de data asta la nivel material sint:
a. perceptia conturului si contrastului. Aici ne referim la mai multe aspecte si anume:
____1. Inhibitia laterala: este principiul pe baza caruia se percepe forma (static sau in miscare) si afirma ca producerea de impulsuri nervoase se regleaza astfel incit sitmuli care primesc aceiasi informatie se suprima reciproc. Fenomenul are ca urmari imediate exagerarea diferentelor (aliasing-antialiasing din filtrele Bayer si din unele functii PS lucreaza uimitor de asemanator)
____2. Contrastul de margine: se produce la vizionarea benzilor scalei de contrast, sau a benzilor Mach, si se mainfesta prin cresterea subiectiva a cantitatilor de gri percepute la marginile de separare fata de centre, cantitati care sint de fapt constante.
____3. Contrastul de luminozitate (brightness contrast): se produce atunci cind suprafete mici de un anumit gri sint inconjurate de suprafete mari care difera substantial in cantitatea de gri si se manifesta prin modificatea subiectiva a calitatii griului suprafetelor mici.
____4. Efectul de Glansfeld: se produce la vizionarea unui cimp omogen care apare ca neomogen, cu zone de textura sau de luminozitati diferite. Exista citeva metode de "stabilizare" a imaginii, care mai toate se bazeaza pe restimulari succesive sau pe schimbarea unghiului de perceptie. In attachmentul precedent ati vazut ca, daca fixati grila normal, perpendicular pe ecran, veti observa zone mai gri in intersectiile liniilor albe si alte zone mai albe pe linga laturile patratelor negre. Fenomenul se diminueaza substantial daca priviti imaginea sub un anumit unghi. In acest caz particular este vorba de forme subiective (cercurile de senzatii false sint sfere) sau, in cazul grupajului de figuri din attachmentul de mai jos, de suprafete subiective (in ultimele doua cazuri avem de-a face cu proiectii de volum).

digest
27-04-2006, 19:27
Mi-era oarecum frica de faptul ca vei preciza la un moment dat despre celulule cu conuri si cele cu bastonase – cit ma mai tras de pe urma lor la bacalaureat. Si intotdeuna mi-am pus problema daca una din perechi ar fi lipsit, ce s-ar fi intimplat cu perceptia noastr\ asupra lumii? Cu siguranta atunci n-ar mai existat notiunea de “culoare”.
Revenind la capitolul “vedere”, ca este ea pe o treapta inalta a perceptiei o voi demonstra din simbolistica, dar inaite voi aminti ce afirma G. Simmel (“Philosophie des Schauspielers”): “privim lumea din jurul noastru nu in scurgerea ei necontenita si deopotriva a insemnatatii evenimentelor care o compun, (…) ci ochiul nostru desprinde in aceasta lume diferite aspecte pe care le inrameaza, tratindu-le ca pe niste intreguri inchise, articulindu-le in planuri mai apropiate sau mai adinci.” Este, astfel, imaginea cea care coordoneaza viata si cea care pune dintr-o directie fiinta umana in raport cu fiinta lumii.
Ceea ce se intimpla, insa, in modernitate (cu tendinta ei postmoderna, sau mai trist, cu varianta cotidiana, ceea ce se desfasoara sub ochii nostri zilnic in strada) aduce perceptia vizuala, n-as mai spune – “pe un rang important”, ci apropiat de trivial si, oricum, “infundat” intr-un profan care nu-si mai permite altceva decit inchistare in sine insusi. Fara o nostalgie de trecut, este o pura observatie a ceea ce traim si a ceea ce ne place sa nu constientizam. Ne aflam in permanenta sub imperiul imaginii, iar Tudor Vianu (“Scrieri despre teatru”) considera prin anii ’30 (deja!) ca ne aflam intr-un domeniul al imaginii, ireversibil, recunoscindu-I o importanta sociala, recunoscind ca “a privi” este mai important si precedent ca fapt lui “a citi”, de exemplu. Privim, intii, spre a intelege, apoi. Daca G. Durand in “structurile antropologice ale imaginarului” vorbea despre sistemul nocturn, in acelasi cadru discuta si problema vazului. In legendele, mitologia si tot ce a acumulat lumea in existenta sa, vazul echivaleaza cunoasterii, lumii luminate. Orbul, in basme, in texte literare adesea, este cel care lipsit de vedere prezinta un paradox – e cel care vede dincolo de lumina, cel care a cistigat o analiza a subconstientului. Pentru ca implicit, vazul este legat de interioritate si exterioritate, facindu-si efectul in sens pozitiv atunci cind ajunge sa patrunda interiorul (fie al unui obiect, fie cel sufletesc).
Imaginea justitiei care se constituie in fapt drept o alegorie, ca fiind legata la ochi, presupune o forma subversiva, aproape, de a numi ca o oarba intru obiectivism, dar si corupta.

Despre amintiri generate de un anumit simt, cel mai complex, as spune, dicuta psihanaliza. Celebrul fragment (analizat fara prea multa experienta in scoli) din Proust, scena madelainei (acea prajitura aromata, specifica Frantei, regiunii nordice, in speta) este elucidant. Insa daca acolo se uzeaza de o imagine gustativa (si o pagina intreaga descrie cu lirism cum se descompune senzatia spre a evoca), la sfirsitul romanului chiar o imagine este cea care produce evocarea. Vederea scrarii intortocheate din vechea casa, acum acoperita de iedera, aminteste naratorului de timpul trecut in cautarea caruia a fost mereu, mai mult sau mai putin constient, cind era tinar, copil si viata anima casa.
Gindesc si la altceva: a formula un gind, inseamna ca-l realizez pe un strat precedent, ceva care preexista, poate fi gindul altcuiva, dar poate fi sui o imagine, ceva impresiv care a aparut in ziua respectiva. Jurnalul n-o fi el o suna de imagini, un film compus din nenumarate scrutmetraje si stop-cadruri? Voi dezvolta poate ideea mai incolo.

Ma retrag putin dupa cortina sa-mi asez in culise imaginea…

the rookie
28-04-2006, 09:15
Acum mi-e ciuda ca am propus un plan. As dori chiar in acest moment sa las totul balta si sa dezvolt pe tema jurnalelor-daguerrotip-film, fiindca e un subiect halucinant, iar de la cei onesti, care si-au pus viata la bataie, dezvelindu-si simtirile de baza in public, numai nalucirile unor psihanalize de moment permanente ne-au facut pe noi, ceilalti sa deschidem ochii, intr-un final. Sorbi din Salinger, Kerouak, Pasternak, Freud, Proust, Heidegger, Camil Petrescu, Hegel, devorindu-i rind pe rind cu creionul in mina, stind regeste in patul lui procust, descifrind infrigurat o alta enigma a otiliei, in aceasta toamna a patriarhului, contemplindu-ti veacul de singuratate decind ai spus "da" la nunta ta din cer si te-ai intors acasa, prin curtea lui dionis, pe strada mintuleasa la numarul care nu-ti iese din cap, atunci cind a inceput ultima noapte de dragoste. Te umfla un ris de usurare tembel cind, dupa alegorii fara punct si fara virgula, imparti cu cel ce te desfata un gind intr-adevar adevarat: o societate de cretini, auzi tu... o vaca in balconul prezidential...

Dar nu, stop si la loc comanda (cum spuneam... ein Man, ein Wort! Eine Frau, ein Worterbuch... Got sei dank dafur!), inapoi la plan!

b. diferentierea dintre figura si fundal (principiu extraordinar de important in fotografie). In acest caz trebuie sa tinem seama de:
_____1. relatii ambigue care se evita daca se respecta principiile lui Rubin: i. figura apare ca "obiect", pecind fundalul apare ca "substanta"; ii. figura apare clara si mai aproape de observator, iar fundalul mai departe si mai neclar. Coren a demonstrat ca in acest caz figura cere mult mai mult "brightness contrast" decit fundalul; iii. figura apare mai impresionanta, mai memorabila decit fundalul fiindca este constituita din forme mai pline de semnificatie.
_____2. regulile de grupare Gestalt ("forma" pe nemteste) vor sa stabileasca niste principii tot de captatio benevolensis (ai dreptate! Corect este benevolentiae, din declinarea I, N-a, G-ae, D-ae, A-am, V-a, A-a). i. proximitatea sau apropierea dintre elementele gruparii intentionale; ii. similaritatea; iii. configuratie buna prin continuitate, soarta asemanatoare, apropiere, simetrie; iv. respectarea legii "figurii bune" care spune ca receptarea optima se face daca figura este cea mai simpla si mai stabila posibil.
_____3. regulile de mascare, nu se aplica la fotografie, ci sint importante pentru cinematografie. Sint impartite pe urmatoarele categorii: i. mascarea cognitiva (Erdelyi) ce desemneaza prezenta unui stimul emotional la concurenta cu figura principala, pe un tren de opt remanente optice (fiecare deci de 200 milisecunde) si care se numeste tehnica subliminala (interzisa in principiu in comunicarile oficiale mass-media); ii. interactiunea facilitata (Eriksen) descrie accentuarea atentiei prin stimulare subliminala cu aceeasi imagine a formei; iii. omisiunea sacadica bazata pe remanenta optica a imaginii, este un proces inerent natural, reprezentat cel mai edificator de un fenomen cit se poate de comun: orice-ai face, nu-ti poti vedea miscarea ochilor in oglinda, deci exista perioade de relaxare in observarea si perceptia vizuala.
_____4. aftereffects se refera la fenomenele ce survin imediat dupa ce un stimul vizual inceteaza sa existe si sint de doua feluri: i. figurale (Kohler si Wallach), se produc dupa fixarea indelungata a suprafetei formei si se manifesta prin "decuparea" contururilor; ii. de forma (Gibson), se manifesta prin perturbarea geometriei formei figurii dupa fixare indelungata (peste 30 de secunde)
_____5. detectori specifici de caracteristica adica de forma, miscare, orientare sau culoare, sint grupari cu efect neuronal care se manifesta cel mai bine atunci cind imaginea are in componenta elemente antagoniste (orizontal-vertical, stinga-dreapta, sus-jos, albastru-galben, etc.)

c. frecventele spatiale sint categorii destul de greu de inteles (in ciuda faptului ca o groaza de cercetatori s-au ocupat de ele indelung) si se refera la analizarea compozitiei unei imagini vizuale pe baza hartilor diferentelor de iluminare generate de imagini pre-inmagazinate din memorie. Cred ca cel mai simplu ar fi sa discutam pe attachmentul de mai jos. La observarea imaginilor postate in partea superioara, creierul observatorului are deja disponibil (pentru o cultura comuna cit de cit civilizata) un set perceptual bazat pe o insiruire, in fond extrem de complicata, de frecvente spatiale organizate astfel incit sa scoata din memorie notiunea concreta de "abraham lincoln". La mijloc (dupa Boring, 1930), depinde de setul perceptual al fiecaruia daca va hotariti sa vedeti o tinara femeie, sau o femeie in virsta sau si una si alta. In sfirsit, in partea de jos sint clar detectabile doua lucruri diferite reprezentate vizual de aceiasi forma, dar dispusa diferit: un profil sau... America.

digest
28-04-2006, 19:10
…cit despre jurnal, doar daca acceptam sa facem un cenaclu la cafeneaua-ceainarie!? Imi pare ca acesta tehnica de a reda ceea ce vezi in jurul tau, devine din ce in ce mai intriganta, dicutata si controversata de la un anumit punct. O legatura are si fotografia in toata povestea asta, daca dagherotipul-jurnal-film isi poate dezvolta si cam de la asta porneste, latura intimitatii si fotografia se poate indrepta sprea asa ceva. Departe de a ma gindi la forma explicita, paparazzi, inteleg prin intimitatea fotografiei ceea ce indienii considerau odata ca fiind un fapt de care sa-ti fie frica: acela de a-ti fura sufletul. Sa faci o fotografie, insemna a capta o realitate intr-un singur moment care ramine acolo, pe celuluid, o parte din eul fizic (nu stiu daca asta nu-i o expresie tautologica) se micsoreaza intr-o imagine. Ca poza prin estetizare devine fotografie este un plus adus tot intimitatii.

De partea cealalta, apropo de perceptie (experimentul cu fata-batrina l-am studiat, cred, pe la iluziile optice, daca nu ma insel, pe la psihologie), o alta intimitate se desfasoara vis-à-vis de receptor. Pentru ca vezi o fotografie, o intelegi prin gindirea care modeleaza felul in care percepi realitatea, intri intr-un univers de corespondente, un tezaur interior de semne care raspund realitatii. Face apel o interpretare la intimitatea privitorului, ceea ce tocmai discutam mai sus, vad o imagine si-mi amintesc de un eveniment trecut. Recunosc ca in cazul meu, spre exemplu, rezonez pozitiv la multe fotografii cu oameni batrini care-mi amintesc de figura unui “taica” pe care-l vad zilnic in drum spre universitate. Ciudat sau nu, pina si experimentul cu fata-batrina, eu am vazut inti batrina. Hmm – voi incerca sa ma interpretez in sensul pozitiv in fata acestui joc.
Contrastul – zici, un soi de captatio benevolentiae – de acord. Se poate regasi la nivel de tehnica (nuanta, culoare, verticala-orizontala), dar si la nivel de idee (contrast cu ceea ce ne asteptam de la o fotografie, contrast intre stari reflectate acolo). Foarte adesea aud spunindu-se “ochiul trebuie sa se opreasca undeva in fotografia asta”, totusi revin si ma intreb – ochiul se opreste pe ceva in viata asta? Se opreste, pe ceva “important” spunem, “contrast”, putem iar sa-l numim, dar la infinit pe altceva (se implica si notiunea de nou, inedit care-l tine pe om in asteptare si trezeste placere). Cred ca nu toate fotografiile aglomerate sunt “gresite”, cred ca nu toate “minimalistele” sunt corecte. Contrastul pe care-l gasesc a fil cel mai straniu si din pricina ca are legatura cu spiritualul si o intreaga filosofie asupra respiratiei, este cel din picturile asiatice – vidul si plinul (surid, multe din aceste tablouri sunt realizate in alb si negru, de ce oare?!).
Cred ca o imagine este intii o invitatie la a gindi si regindi, independent de o istorie a artei obisnuita cu obecte mai traditionale. In fond, totul se reduce la viziunea noastra asupra artei, produselor, utilizarii si functiilor ei.

Bine, iar n-am spus toate cate as fi vrut sa spun, dar un paco de lucia ma narcotizeaza insuportabil de frumos

the rookie
29-04-2006, 09:54
Evident ca implicarea personala inseamna intimitate, dar, cum spuneam mult mai pe larg in alta parte, un artist este ceea ce este fiindca are puterea sa imparta intimitatea cu publicul, deci sa fie in primul rind un altruist prin excelenta. Dusa la extrem, tendinta poata sa frizeze exhibitionismul, dar estetica si bunul simt trebuie sa gaseasca cai pentru ca sa il camufleze in limitele decentei.

Susan McCartney (ISBN 1581150229) facea o deosebire clara intre poze si fotografii, insa O'Brien si Sibley (ISBN 0871921936) definesc si mai simplu poza ca un produs fotografic a carui functie principala este amintirea, pe cita vreme fotografia implica un efort de compozitie a produsului fotografic. Cu alte cuvinte deci cantitatea de atentie si de grija acordata procesului, de cele mai multe ori face diferenta. Tin sa precizez ca din punct de vedere al fotografului ambele genuri de imagini pot avea prioritati sau functii egale, din unghiul de observare al publicului insa, datorita calitatii strict personale, amintirile proprii nu trezesc de obicei nici un interes, ba chiar produc reactii de respingere, mai ales daca prezentarea e facuta la voia intimplarii. Deci notiunile pe care artistul doreste sa le redea publicului trebuie sa transpara, mai rapid sau mai lent, mai inteligibil sau mai intricat, dupa cum acesta considera de cuviinta.

3. VAZUL SI CALITATEA IMAGINII NOTIONALE

Aceasta parte a discutiei nu doreste sa se opreasca asupra claritatii optice, a rezolutiei sau a histogramei optime a imaginii fotografice. Mai curind vom incerca sa subliniem citeva principii care confera imaginilor puterea de a aduce creierul, prin perceptie si analiza vizuala, la posibilitatea de a crea notiuni distincte, care eventual se vor transforma in mesaje logice si articulabile la nivel social. Concurenta dintre aceste mesaje, alegerea si stabilirea unuia dintre ele ca mesaj principal al respectivei imagini fotografice se realizeaza mai departe intr-un proces inteligent comparativ si bazat in primul rind pe experienta anterioara si pe nivel educational. Numai ca nu vom incepe, ca de obicei prin analogia cu mecanica simbolistica, valabila in citit, in invatarea si recunoasterea semnelor de circulatie, a celor de protectia muncii, sau a schemelor electronice sau chimice, ci vom trece direct la lumea exterioara reala (virtuala dreapta...) privita prin obiectivul camerei.

A. Perceptia (monoculara a) spatiului se realizeaza in imaginile plane prin urmatoarele tehnici:
_____1. interpozitionarea, care recomanda dispunerea obiectelor astfel incit acestea sa se acopere partial unele pe altele.
_____2. umbririle/iluminarile, utilizate pentru a sugera si a sublinia relieful unor suprafete (dar nu numai, vezi perspective, la punctul 11).
_____3. elevatia relativa a pozitiei de fotografiere.
_____4. perceptia pictoriala, care se realizeaza prin diminuarea detaliilor suprafetelor cu texturi constante.
_____5. gradientul in textura, asemenator cu punctul 4., numai ca in masuri diferite, de la aproape la departare.
_____6. miscarea de paralaxa, se bazeaza pe fenomenul de variatie a miscarii unghiulare si se utilizeaza pe larg in panoramare si cinematografie (in fotografie, simplist: totul neclar, obiectul in miscare clar)
_____7. perspectiva de miscare, la fel cu 6., dar in traveling-lifting (in fotografie, simplist: totul clar, obiectul in miscare neclar)
_____8. familiaritatea, adica pe exploatarea conventiilor si cunostintelor comune despre spatiu.
_____9. marimea fizica relativa
_____10. principiul adiacentei si tendintei echidistante vezi prima figura din attachment (foarte important).
_____11. perspectiva aeriana sau/si claritatea, se bazeaza pe tendinta normala de a aprecia obiectele neclare (din cauza cetei sa a prafului atmosferic) ca aflate la distanta. Sublinierea aceasta se va adauga la modalitatile (arhicunoscute) de a sugera perspectiva, asupra carora nu voi insista. O sinteza a lor (ISBN 3811206524) se poate observa in attachment.

the rookie
30-04-2006, 08:52
B. Perceptia (binoculara a) spatiului am s-o mentionez doar de dragul schemei de organizare a discutiei, dar se refera aproape strict la perceptia realitatii ca atare si evident nu are legatura cu contemplarea unei imagini plane redate, e.g., intr-o fotografice. Ca titlu informativ iata "tehnicile" utilizate de organism in acest sens:
- convergenta globilor oculari
- disparitatea binoculara (paralaxa)
- punctele retinale corespondente (tinte miscatoare) pe cortex
- dublarea imaginii obiectelor ce nu intra in fixatia optica (aproape)
Ultimele doua tehnici de care voi pomeni pot include fotografia, dar nu in mod necesar.
- observarea stereoscopica (stereopsis) a imaginilor cu disparitati artificiale pronuntate pe intreaga suprafata.
- perceptia ciclopiana (Bela Julesz 1964) a imaginilor cu disparitati zonale (magic prints) si/sau a imaginilor duble, decalate si tiparite in culori diferite (anaglife)

Toata lumea este in stare sa afirme ca imaginile percepute prin vaz pot deveni notiuni, nu-i asa? E extrem de usor de inteles si pare chiar la mintea cocosului. Daca intrebarea pusa este cum se poate exemplifica concret aceasta afirmatie, adica sa se descrie drumul de la perceptie si pina la o actiune capabila sa demonstreze o reactie voluntara, justificata de imaginea perceputa lucrurile se complica. Fie ca imaginea trebuie sa contina un fel de inscris, care sa dea o idee despre ce actiune e vorba de urmat, fie ca imaginile trezesc efecte involuntare (scirba, dezgust, vertij, excitare sexuala, etc.), fie ca se recurge la trenuri de imagini cu rol asemenator unui inscris.

In intentia de a demonstra notionalitatea imaginii prin perceptie vizuala, am sa descriu in continuare unul dintre multele experimente din fascinanta lume stiintifica a etologiei (studiul comportamentului animal... n.b., adica din subregnul care nu are, sau are doar rudimente de inteligenta, experiment ales in mod ironic asa, fiindca tot vorbim de notiuni).

Fac o paranteza, inainte de a trece la descrierea propriu-zisa a experimentului ca sa elaborez putin pe tema etologiei. Aceasta ramura a psihologiei aplicate, a medicinii veterinare, zoologiei, sau a stiintelor comportamentale, depinde in ce parte a globului pamintesc te afli, este relativ tinara in cadrul stiintelor biologice. S-a nascut din studii pentru care explicatiile erau greu de gasit sau aduceau prejudicii economice serioase. La inceput datele au fost extrem de disparate, fiecare cercetator din domeniu azvirlind prin sesiuni de comunicari stiintifice tot ce nu se putea explica. De exemplu, in Calcutta, observatori ai migratiei unui gen de pasari rare s-au intrebat de ce oare acestea, venite pentru reproductie din nordul Chinei, ajungeu la destinatie epuizate fizic si numai un numar relativ restrins de indivizi putea asigura perpetuarea speciei. S-au urmarit pasarile cu pricina de la sol si din aer si s-a constatat ca, deasupra podisului Tibet, fara nici o explicatie, in loc sa urmeze o traectorie dreapta si mult mai scurta catre sud, pasarile urmau un zbor sinuos de la estul la vestul intregului platou, ceea ca ducea la consumarea fara rost a resurselor lor energetice. Ei, deci s-a aflat de ce erau ele istovite, dar acum lumea s-a intrebat: de ce zborul nu se facea drept, ci aiurea. Ca sa n-o mai lungesc, datorita unor "fosti" curenti de aer cu putere portanta, pasarile urmau inca matematic, fara rost, traectoria descrisa de crestele unor formatiuni deluroase nisipoase stravechi, disparute in prezent. Un alt exemplu il constituie epuizarea si chair decimarea in masa a efectivelor de pasari crescute fortat, dupa ridicarea segregarii sexuale. Prin lasarea libera a cocosilor printre gaini s-a sperat in ridicarea productiei de oua, deci intentiile erau cit se poate de justificate. Unde era atunci gresala? De ce mureau pasarile? Pina la urma s-a observat simplu ca, din cauza faptului ca lumina furnizata de reflectoare facea imposibil discernamintul intre noapte si zi, cocosii "cintau" fara intrerupere, iar in vacarmul acela, odihna animalelor devenea imposibila. Doar doua exemple din etologie, care mie mi se par extraordinar de interesante...

Experimentul se numeste optic cliff (prapastia optica), este executat la inceput pe animale mici, intr-un aranjament simplu, ca in exemplul din attachment (adaptat si tradus dupa Walk, 1965).
O stinghie din lemn, groasa de 1-2 cm, dispusa in mijlocul unei incaperi, constituie platforma de start. Podeaua dispozitivului are doua zone, care furnizeaza stimuli vizuali diferiti: prima (mai apropiata de noi), desenata sa para "adinca", se afla sub stinghie, iar a doua (in spate), desenata sa apara mai putin adinca, se afla la nivelul stinghiei. Zonele si stinghia sint acoperite cu o foaie de sticla, pentru a estompa informatiile aditionale olfactorice, de radiatie termica sau de ecolocatie. Animalele sint depuse pe zona de start a platformei. Aproape fara exceptie acestea aleg sa se deplaseze catre zona mai putin adinca si sa evite "caderea" in zona adinca. Experimentul este lung si implica mai multe specii, binoculare, monoculare, precum si copii, dar eu ma opresc aici, spunindu-va ca atunci cind texturile sint inversate sau schimbate, miscarile de paralaxa iau prioritate in elaborarea notiunii sau senzatiei implicite de "adincime", iar imaginea notionala proiectata pe scoarta duce la reactii fie instinctuale, fie logice de alegere preferentiala a strategiei actiunilor de urmat. Notionalitatea adevarata a imaginii va fi tratata mai exemplar la iluzii, natural...

digest
01-05-2006, 12:30
Voi pune de data aceasta citeva probleme mai mult in sens interogativ (retoric). Partea teoretica este in general, bine pusa la punct, de neconteastat sau contestabila, cu atit mai bine. Problema se iveste atunci cind stim ca de la teorie pina la practica este un pas destul de mare. Din proprie experienta stiu ca, cel putin la fotografie, practica este cea care conteaza cel mai mult. Cred ca oricit am putea citi despre compozitie, lumina, culoare, aparate, daca nu exista o “manevrarea” continua a fotografierii, totul poate ramine la nivel de cuvint.
Practica m-a invatat destul de mult, m-a invatat cum sa fac mai bine, dar m-a invatat sa si gresesc (de fapt cu aceasta am inceput – am gresit, pina am facut bine, apoi am ajuns la un nivel la care n-am mai fost multumita de “binele” respectiv si-mi tot gasesc “noduri”). Spunem ca “din greseli se invata”, totusi, vorbeam cu o prietena acum citeva zile si-mi spunea ca si greselile se pot exploata foarte bine in fotografie. Totul e sa “fii pe faza” sau “sa-ti pice fisa”, sa stii sa-ti pacalesti publicul. Vorbeai, the rookie, de perspective, de iluminare: am vazut imagini “arse” care prin contrast cu unele culori foarte puternice te faceau sa nu percepi la prima vedere greseala. Am fost pusa in situatii sa vad ca o perspectiva pe un plan inclinat in functie de peisaj poate sa nu mai reprezinte o greseala. Depinde pina la urma si de ceea ce-ti “fura” ochiul in interpretarea imegiata a imaginii. Asa ca uneori ma intreb cit rost are sa teoretizam – nu numai referitor la poezie, dar si in tratele de poetica sau de pictura, Un artist adevarat va rupe intotdeauna cu norma, dar, in acelasi timp, nu se va putea desparti de ea. (Norma inteleasa drept o teorie pusa la patru ace despre arta, despre estetica.)
Revin putin asupra luminii – e o chestiune care ma preocupa mult (poate si pe fondul lipsei unui adevarat studio). Am o incredere deosebita, si as vrea daca poti sa-mi confirmi sau sa-mi infirmi, in lumina toamnei de dupa-amiaza, cind umbrele se lungesc foarte mult si atunci anunta o perspectiva umana intre timp/spatiu si universal. La fel de mult creditez o lumina out-door cind exista un plafin de nori. Se retin atunci foarte multe detalii la o analiza de histograma. Am experimentat o groaza de forme de iluminare: frontala, din spate, cu doua, cu trei surse. Fiecare are partea ei buna. Umbrele grotesti sunt uneori binevenite. Contrastele dintre umbre si lumina sunt sugestive, alteori finetea unui cadru in care evita schizoidia dintre contraste este mult mai placuta si linistitoare.

In privinta perspectivei aeriene, foarte multi artisti au inceput sa aprecieze din ce in ce mai mult aceasta tehnica. Nu-mi pot raspunde inca foarte clar de ce aceasta tendinta. Pur si simplu viata de la fereastra sau de la balcon ofera un unghi inedit asupra celorlalti. O unidirectionare, o planeitate a lumii – poate ca asta-i atrage. Geometria unui spati perceput de deasupra sau idee ca mereu va fi un ochi din inalt care priveste spre noi. Imi amintesc finalul filmului “irreversible” premiat acum un an sau doi la cannes, un film controversat, pe care nu l-as recomanda doamnelor si domnisoarelor (si nici domnilor fara o anuta tarie sangvinica): o perspectiva aeriana asupra eroinei care sta pe iarba si citeste, alaturi o fintina mica arteziana care stropeste in jur – camera se indeparteaza in inalt, totul fiind o vedere din macrocosm spre microcosm.
Fotografia e putin altfel totusi, vine de la mare spre mic, de la exterioritate spre interioritate. ea are de spus in putin spatiu si timp foarte multe.

the rookie
01-05-2006, 17:33
Am inteles... am sa cobor vremelnic din perspectiva mea aeriana, jos pe linga Copiii lui Sanchez, si am sa fac niste precizari generate de ultimele tale ginduri:

1. "de la teorie pina la practica este un pas destul de mare"... este foarte adevarat, dar ca sa faci acest pas trebuie sa cunosti in primul rind de unde pleci. Odata ce simti imboldul primordial, e absolut necesar sa te documentezi pe unde s-a ajuns teoretic si abia apoi sa departezi incetisor piciorul drept si sa incerci sa pasesti. Eu asa sint. Daca-i bine, daca-i rau, nu pot sa spun, dar in multe-multe domenii sint inca cu picioarele departate... Mi-aduc aminte de un aforism marxist-leninist: cit este intre socialism si capitalism? un pas! bine, atunci cit timp mai stam asa, cracanati?

2. vorbind de greseli... in aceiasi idee, cred ca trebuie sa stim mai intii ce se accepta ca fiind corect, cel putin din punct de vedere teoretic, ca sa sesizam o gresala, si apoi sa o judecam ca sfruntata sau intentionala.

3. vorbind despre eficacitatea parametrilor de fotografiere... extrem de multa lume nu intelege de ce se fotografiaza natura moarta (in cam 60% din assignmentele unei scoli normale). Asta la inceput... Apoi, dupa ce se transpira pe linga cort si mai ales inauntru, la asezarea diverselor obiecte, si se priveste prin punctul de statie de zeci, de sute de ori, toata lumea, fara exceptie, incepe sa indrageasca acea lume temporar "up-close and personal", 1X1X1, in care e permis orice, o lume in care invatam sa simtim lumina, lipsa ei, geometria aplicata, perspectiva, contrastul, curbele standard, amestecarea culorilor. Da-da, in cortul ala din material stralucitor cu zeci de petece de multiple culori, cu 6 mini-reflectoare spot pe dinafara si trei pe dinauntru, acolo invatam ca lumea fotografica e maleabila si ca o putem suci cum dorim noi mai bine... si asta practic, nu "aiureli" de poze si desene alb-negru de prin tot felul de carti. Invatam de fapt ce anume sa cautam afara, in lumina zilei, pozitii si perspective care ne-au incintat deja, in microcosmosul fierbinte si mirosind a plastic incins. Sigur ca un studio e mult mai aerisit, te poti misca in voie, dar CORTUL, unde n-ai probleme de greutate sau de gravitatie, este locul care te invata sa privesti intr-adevar si sa cauti similitudinea optima.

4. nu inteleg exact retorica ta cu privire la umbre si nori (cred ca lipseste doar ceva din propozitie), de aceea nu ma aventurez sa-ti raspund inca, fiindca nu as vrea sa gresesc sau sa te dezinformez. Te rog revino cu "chestiunea care" te "preocupa mult".

5. vorbind despre perspectiva aeriana... stiu exact ce vrei sa spui, iar explicatia (imi pare rau sa bag iarasi psihologia pe fir) este deosebit de simpla. Atunci cind Prometeu a facut cunoscut focul, seniorii s-au suparat atit de tare pe el ca l-au ferecat cu lanturi si au trimis pasarile sa-i scoata ochii... era pedeapsa maxima pentru actele de cunoastere, ceea ce dovedeste o data in plus ca lumea antica pretuia in mod just vazul (ce-au avut cu ficatii nu stiu, dar mai cercetez inca). De-atunci incolo lumea nici nu s-a mai gindit sa se mai culce odata cu gainile, au putut citi ziarul si au inceput sa-si petreaca timpul in fata micilor ecrane. Astazi nici nu se mai poate altfel. Acelasi lucru si cu inventarea automobilului... s-au creat suburbiile, meseriile si productia a devenit dependenta de strada si de benzina... nici nu ne imaginam sa mergem la servici pe jos, din Manhattan pina in Jersey City, de pe dealul Copoului, pina la Directia Silvica, sau din Drumul Taberei pina in Piata Unirii. Cu perspectiva aeriana sintem insa tare inapoi, de aceea aceasta inca reprezinta o fascinatie, o tendinta, o nazuinta. Sintem inca in vremea zugravita de Tarkovschi, la inceputul lui Andrei Rubliov, cind "nebunii" inca isi construiau baloane umplute cu aer cald si mureau cu privelisti dumnezeiesti pe retina, luate nu mai sus decit de la inaltimea turlei bisericii, dar traversind apele si meleagurile intesate de urmaritorii invidiosi. Cu prespectiva aeriana sintem inca inainte de a fi ferecati de munte in lanturi, inainte de a atasa doua biciclete una de alta, sintem inca in stadiul de ispita, inca la modul hai sa ne jucam de-a ochiul ala triunghiular, de-adreptul pacatosi, sintem la nivelul artistic si copilaresc de sincer, e-te-te bai ce-am vazut io!, asa condensat, intr-un spatiu-timp minuscul, alb-negru eventual... unii de la etaj, altii de pe virfuri, dar hotarit, cu ochii ridicati din volan!!!

6. deci fisa aia nu pica daca n-o arunci in sus, sau ma rog, nu orice arunci in sus are valoare monetara... se spune sa nu trimiti daltonisti dupa cai verzi pe pereti, ca s-ar putea sa ai surprize... si sa nu te fi asteptat tu insuti sa-ti aduca tocmai pe "calul popii", care a intrunit toate descrierile "celorlalti", dar de a carui existenta semantica tu, ca examinator, habar n-ai avut! Acolo te poate duce lipsa teoriei, well, si nu numai acolo... si n-ai nici o scuza, nici una!

digest
02-05-2006, 19:08
mi-a placut la nebunie ca mi-ai reamintit gluma cu socialismul-comunist si pasii mari, intre.
Revin putin la teoretizare si practica – sigur ca fara sa stii, sa fi citit ceva in prealabil despre fotografie, emai greu sa practici, dar ramin la ideea ca arta nu se poate invata. Poti invata tehnica, dar ce-i in tine se exprima; si daca e putin se manifesta minimal, daca e talent se manifesta acesta. Bunul gust, iar, nu se poate invata, exista sau nu. Ma simt uneori inutila si un fel de vox clamantis in deserto vorbind despre estetica intr-o lume care priveste prin ochelarii imaginii triviale si “putine” sau “usoare”. Discutam cu o prietena zilele trecute, pasionata de fotografie, si un bun critic in directia asta, desi cu putine aparitii (e tinara, are timp): de ce nu avem artisti fotografi in romania? Am putea spune ca avem nume de fotografi: dinu lazar, cosmin bumbut, narcis virgiliu, si lista poate continua (am dat citeva exemple). Dar nu avem ceva recunoscut peste hotare, unul cu a carui imagine sa-i spun unui francez/american/indian si el sa-l recunoasca. Cu greu – pur si simplu cred ca ori nu avem fonduri sa motivam, ori e o lipsa undeva “in sistem”. Gasesc in revista Foto magazin urmatorul sutitlu: “Lumea moderna nu are timp sa asculte povesti. Imaginile vorbesc mai mult decit o pot face cuvintele” – oare?!
Referitor la cort (doamne, dor imi e de-o ciorba de peste facuta pe plaja, stat o luna la cort, mutat la mare si-“o tara de orase goale”!) – senzatia mea e ca tot studioul e cel mai complex si de ce spun asta: out-door ti se ofera fara pregatire, surprinzi imediatul, natura, cum am spus si cu alte ocazii se ofera fara nici o scuza cum e – spelndida sau ironica. In studio totul revine fotografului – lumina, culoarea, ideea; un act de individualism si poate de egocentrism (eu pot aranja natura). Natura place – viata de studio poate intriga. Depinde de ce alege fiecare, ambele sunt forme ale lumii.
Cf. 4 – ma refeream la plafonul de nori – mi se pare foarte potrivit o vreme semiinchisa pentru fotografie (de arhitectura, compozitie, portret – pentru peisaje nu neaparat). La asta ma refeream – daca esti de aceeasi parere? Umbrele mi se pare ca se repartizeaza mai bine, si detaliile se citesc mai clar, in situatia asta.
Imi place cum “pre-zici” despre fotografia din perspectiva aeriana. Nu voi intra in detalii cu tarkovsky, ca-I periculos, s-ar putea sa pierd trenul, la cit de mult imi place. Ramin sa ma limitez la viziunea lumii din avionul “Pacientului englez”, sau a sacralitatii pictata pe peretii bisericii in ochii lui j. binoche din acelasi film. Apropo ca de ce i-au mincat pasarile ochii – pai cu ei pacatuim primii, nici macar cu gindul – prima data vezi apoi treci prin ratiune si spui “tentant”, iar daca as fi un personaj al lui Gog (g. papini) as spune ca fotografia ar trebui sa dispara! Ei bine, autorul nu m-a avut drept model, iar eu am o viata ca pe un peron, asa cum au toti.

Profita de lipsa mea (si) vamaioata si posteaza usurel in continuare, the rookie, flutur o mare in bucuresti, si-n stil isarlic o sa maninc un mic si-o sa beau o bere :)

the rookie
03-05-2006, 08:09
Am sa-ti raspund acum la intrebarea de la punctul cu "vremea semiinchisa". Banuiam eu ce te intriga si ai perfecta dreptate, dar lucrurile nu sint atit de simple cum ar parea la prima vedere (lamuririle isi au izvorul atit in ISBN 0821207199, cit si in ISBN 0817437118. Aceste doua surse de informatie trateaza subiectul din doua puncte de vedere: prima alb-negru si a doua color).

Din punctul de vedere al argumentatiei noastre, deosebirea dintre lumina naturala si cea artificiala este ca in primul caz nu sint posibile prea multe ajustari sau reglaje. Acestea de obicei vin de la mama-natura si sint relativ masurabile prin temperatura de culoare, intensitate luminoasa si inca citiva parametrii (este de dorit sa se revada urmatorii termeni: intensitate, lumina incidenta, lumina reflectata, reflectanta, lumi(n)anta, stralucire, transmisie, opacitate, densitate, gama). Intrebarea ta se refera la lumina zilei, care are o directie "de sus". Orice alt unghi de iluminare si de observare necesita o ajustare mentala, un efort intelectual. Trebuie de asemenea sa luam in considerare si modificarile care le aduce variatia temperaturii de culoare in contextul unei directii de iluminare variabile. Si in acest caz, ajustarile mentale se executa automat la observarea directa, si tentele de albastru, rosu sau portocaliu, pe care creierul le compenseaza, fac ca orice pelicula sau senzor sa para ca ramine de-a dreptul "de caruta", incapabile sa nu redea dominantele respective. E cazul acum sa introducem inca o variabila, intensitatea luminoasa, care, de la soarele puternic al inaltimilor muntoase si pina la umbrele difuze ale unei paduri, este divizata intr-o multime de pasi intermediari. Aditional, inca doua notiuni de baza mai trebuiesc amintite: faptul ca fotografia este reprezentata prin contururi si faptul ca perceptia vizuala globala a unei scene de exterior, fiindca despre asta e vorba, este rezultatul distributiei energetice dintre doua surse luminoase, soarele si cerul, si ca amindoua produc reflexii cu suprafetele lumii inconjuratoare (daylight = sunlight + skylight).

Numai dupa ce am reamintit aceste categorii intr-o insiruire strategica, putem afirma ca o lume iluminata mai mult de catre cer decit de soare (adica o lumina generata de un cer acoperit si de o atmosfera curata, imediat de dupa ploaie) va permite o observare mult mai usoara a formelor sau a suprafetelor, dependent pina la urma de directia de iluminare si de directiile de reflectare, datorita lipsei contrastului excesiv. Logic, pina in cele mai mici detalii, se afirma ca aceasta "lumina" este ideala pentru subiecte exterioare ca oameni, flori si paduri si vine atit de la indemina, incit are si o denumire foarte putin magulitoare ("aim-and-shoot condition") Este practic neimportanta si mai putin dorita in fotografia alb-negru.

Nota: in calitate de fericiti utilizatori ai camerelor digitale nu trebuie sa uitam nici o clipa pozitia privilegiata in care ne aflam: SINTEM EXCLUSIV PRODUCATORI DE DIAPOZITIVE, chair daca, in ultima instanta, toate productiile noastre se numesc "negative digitale".

digest
16-07-2006, 16:56
Mai greu este sa-ti pornesti motoarele, pentru ca de vreme ce ele sunt incarcate si gata de plecare, drumul se lungeste de la sine.
Ajungind la punctul urmator al discutiei noastre – “Receptarea imaginii ca simbol” – nu uit sa precizez faptul ca Jung si discipolii sai au simtit nevoia sa faca distinctia intre imagine si simbol. Simbolul este, in versiunea acestora, un grup de imagini si energii care evoca multiple niveluri ale sensului. Iata cum cele doua notiuni sunt strins legate, relatia lor fiind una de inglobare. In fotografie, parerea mea este ca directionarea vine din dublu sens: imaginea este un grupaj de simboluri, dar si simbolul este o imagine, la rindul sau.

In primul caz, cind fotografia este o unitate, perceptibil decelabila in sensuri date de simboluri, relatia este una de includere. De multe ori, cind fotografia doreste ca exprime ceva, deci are un scop precis (desigur, deschis spre interpretari), se foloseste de un cod, in asa fel format, dispus incit sa prezinte calea spre esenta. Spre sensul totalitatii. Vizualul este din acest punct de vedere mult mai explicit decit oricare alta forma de simtire a realitatii. Cind vedem un om cu o valiza in mina, imediat ne vom gindi la tema calatoriei, la faptul ca geamantanul sau ascunde ceva care nu poate fi vazut, este ca si cum am interpreta despre trait, continutul invizibil este cea ce ducem cu noi, materialul spiritual, drumul face legatura cu ceea ce medievalii numeau prin ‘homo viator’. Mai mult decit atit, imaginea intreaga poate deveni un simbol si aici intervine atit teoria icon-urilor, dezvoltata de Umberto Eco. Autorul se refera in “Tratat de semiotica generala” (“Trattato di semiotica generale”) chiar si la imagini cu impact visual, care apoi determina un sens mental, de la iconul (putind fi sau nu substituit cu notiunea de ‘simbol’) omul (receptorul) ajunge sa formuleze un sistem de sensuri mentale, de concepte ajutindu-se de sistemul sau de coduri (de cunostintele sale). De aici, un nucleu al plurivalentei interpretative: la vederea aceleiasi imagini, un alt receptor, obisnuit cu alt sistem de semne echivalente imaginii prezentate, va ajunge la alta receptare. Totusi, nu se poate merge la infinit cu interpretarile multiple- exista si imagini cu un singur corespondent psihic pentru receptor: spre exemplu semnele de circulatie. Fotografia este insa, un ansamblu de simboluri si un semn in sine.

Apreciez ca cel mai incarcat de nuclee nedeclarate/declarate, imi par a fi fotografiile “de regie”, arta conceptuala. Adaug citeva exemple, recunosc subiective (artisti fotografi preferati) care sunt relevante. Este vorba despre Dave Nitsche – fotograf american care uzeaza de imagini semi-regizate, dar brute, fara (prea multa) procesare. Fiecare fotografie a sa, foloseste un simbol central (oul, spre exemplu) si unul contrastant (menghina, d.e.). Arta sa conceptuala se refera la universul reificat, uneori foarte aproape de a fi viu, care e paradoxal prin sine insusi, delicat si violent, alb si negru, zimbitor si trist.

http://www.pbase.com/davenit

Despre Misha Gordinnu pot spune decit ca a vorbi de fotografia sa in citeva rinduri, imi pare aproape un sacrilegiu. L-am descoperit intr-o dupa-amiaza prin “Fotomagazin” si nu m-am putut abtine sa nu-l caut imediat pe net si sa trimit linck-ul pe la toti prietenii. Gordin exprima in fotografia sa, si nu ma refer doar la cea conceptuala, umanul, asa cum este el: viu si mort, intre static si dinamic, intre nostalgii, sunete si contraste. Fotografia lui se priveste, se respira si se simte adinc. Oricit de poetic sau patetic ar suna exprimarea, mi se pare cea mai aproape de realitate. Ca fotografia este in sine un simbol, se poate deduce mai ales din seriile sale, in care semnificatia se imbogateste odata cu acumularea altor imagini.

http://www.bsimple.com/home.htm

Va las sa ginditi si sa simtiti.

the rookie
17-07-2006, 08:05
Buni si incorijibil de corecti, nu vom uita o clipa de la ce am pornit discutia: fotografia alb-negru, si nu intimplator am ajuns aici ca urmare a unui plan...


4. RECEPTAREA IMAGINII CA SIMBOL

Receptarea simbolurilor... aici incepe greutatea, fiindca pentru a fi receptate, simbolurile trebuie sa existe, sa fie configurate in cadrul obiectului stimulului vizual. Ce ma innebuneste pe mine personal, la sensul deosebit de pozitiv si constructiv, sint operatiile de decelare a simbolurilor, apoi de obiectivizare a lor, apoi de a discerne intre cele cel putin doua aspecte ale dubiului (scuzati si tautologia) intim, apoi de confruntare si q.e.d, apoi intre acceptare sau razvratire, intr-un cuvint ipotetizarea.

Pina si in cazuistica simbolurilor vizuale unanim acceptate sau socialmente impuse (ca, dupa cum bine exemplificai prin semnele de circulatie, sau, adaug eu, inscriptiile materialelor periculoase, ale departamentulul de transport, ale armatei, etc.) trebuie sa existe un nivel de cunostinte, un grad de educatie capabil sa confere inteles mai mult sau mai putin logic nu atit a intelegerii simbolurilor, cit mai ales asupra actiunilor incumbate de perceptia lor. Cu cit mai simple simbolurile, cu atit mai indubitabila va fi intelegerea lor si cu atit vor fi mai universale. Ca e o chestie de educatie in masa ce poate fi mai elocvent decit urmatorul exemplu: in SUA mai toate semnele de circulatie au un text insotitor menit sa explice simbolul... la stop ti se spune extrem de doct Stop Here On Red. Ei, dar asta-i o prostie, veti spune... nu e subinteles ca trebuie sa incremenesti acolo? Pas du tout, deoarece exista legea care permite sa treci pe rosu, dupa ce te asiguri, daca o faci la dreapta, sau la stinga intrind pe o strada cu sens unic si daca nu ai un text care sa spuna No Turn On Red. Si daca cretinul din fata ta se incapatineaza sa nu mearga mai departe, fiindca el intelege ca a te opri nu mai inseamna si a porni dupa aia, este de vina simbolul sau imbecilitatea masei publicului nu needucat, ci pur si simplu tembel? Dar cauta logica in simbolul unui om mergind, cind ti se atrage atentia Pedestrians... din nou nu o problema semantica, si daca eu, un spirit simplu, ma intreb, atunci de ce te miri ca masina din fata mai asteapta la zebra venirea pluralului? Popoare in devenire, aflate in plin proces educational... tesk, tesk, tesk... chestii care tin de suprastructura si trebuiesc precizate pentru toti... nici nu-i de mirare ca natia asta numeste football un joc care se practica cu miinile... le-a lipsit probabil textul explicativ, subtitlurile... ce ziceam?

Lucrarile artistilor fotografi pe care i-ai mentionat prezinta imagini disparate de mediul inconjurator, parca dorind sa ne usureze perceptia. Sa fie oare receptarea simbolurilor indiferenta de compozitia imaginii pe care dam cu totii cite doi bani? Am sa te las sa discerni singura vizionind un detaliu dintr-o lucrare, care se situeaza in extrema cealalta, a unui bun amic de-al meu (sau mai precis pe care mi l-as fi dorit ca prieten intr-o viata anterioara) si care saracul nu mai cere nici un drept la copyright.

the rookie
17-07-2006, 08:40
Si ca tot veni vorba de ou si de gaina sau de cum putem analiza educat o imagine prelucrata si care desprinde simboluri, iata un algoritm simplu al criticii fotografice in valoare de doi centi (dar care e bine sa il cunoastem cind emitem fel de fel de judecati de valoare la ingurgitarea imaginilor de pe orice galerie (nu intru in amanunte, fiindca enumerarea urmatoare este baza cunoscuta a criticii fotografice... poate in alta parte))

Sesiunea critica, luarea aminte si analiza subiectiva a unei imagini cu sau fara simbolistica declarata este direct subordonata standardul critic de vizionare, care evident se formeaza in timp, ca urmare a acumularilor educationale si e compus schematic din:

a. valoarea si valorificarea luminii
b. claritatea
c. compozitia: punct de interes, cropping (spatiile pozitiv si negativ), echilibrul (static sau dinamic, greutatea), liniile.
d. prezentarea
e. estetica

Daca tot picam in fund cind vedem o fotografie buna, macar sa ne putem explica, din pozitia sezind, ce anume ne-a adus aici. Am impresia ca "mesajul" n-a fost enumerat, nu, asta ti se elucideaza la estetica, adica dupa ce te ridici si te mai uiti o data. Simbolul insa trebuie sa transpara mult mai usor, sa fie mult mai evident si este ajutat sa faca asta de primele trei capitole ale discutiei. Va duce la mesaj, iar daca e mai bine sau mai rau din punct de vedere al alocarii afective, depinde de o multime de factori, si nu sintem aici la o lectie de advertising comercial ca sa studiem care reclama te va face mai repede sa te duci glont sa-ti cumperi condoame. Simbolistica portretelor playmates au acelasi scop ca si billboardul MickeyD, cu cartofii prajiti, de pe Magheru... sa-ti ademeneasca simturile, sucurile sau umorile, simbolistica cu scop neechivoc si declarat, pentru unii in van, pentru altii... Compozitie, estetica? Te cred si eu! Doar se cheama "advertisment". Aici, tot ce se poate mai bine... ca d-aia se plateste mult, ca la hotii de cai breji.

Inainte sa devenim coerenti si fiindca calea catre simbol se invata de la explicit la implicit, iata in attachment un alt exemplu de plurisimbolistica (detaliu din acelasi Hyeronimus Bosch, tot din tripticul Gradina desfatarilor, care pentru mine are o suprafata de cel putin 7 km patrati, poze facute la Museo Nacional del Prado, Madrid, Spania. In timp ce eu caut cu lupa detalii vechi de 500 de ani, nu ma pot opri sa aud fel de fel de comentarii... parca aceeasi lume care, ca si in cazul lui Goya, Dali, Freud, Paracelsus sau Nostradamus, pina la urma se intreaba neputinciosi... ce dracu' a fumat asta, dom'le? Nu numai ca stau necuvintatori, patrupedic incapabili sa-si depaseasca conditia de a fluiera dupa gagici pe strada... dar se cred spirituali din cale-afara si nu ca au auzit de Bosch deoarece acolo i-a desertat autocarul, ci fiindca stiu ca hasisul se fumeaza, nu se face limonada... aceleasi simboluri sint prezente pentru toti, ce intelege fiecare, e alta mincare de peste... oricit te-ai stradui... dar evident nu este cazul discutiei noastre...)

digest
17-07-2006, 18:50
Ei bine daca exemplele mele au fost ‘batute’ (si sunt foarte triste acum, invinse) de un stramos dupa care sunt, pur si simplu, innebunita si despre care chiar am redactat un mic studiu la un moment dat, vin cu un exemplu poate mai graitor:
http://www.efendi.lt/guest/g13.html

aici m-am gindit ca oarecum formele casutelor – cochilie (incinte sufocante) sunt asemanatoare atit la fotografa Belkina cit si la pictorul medieval Bosch.

Exemplul urmator: http://www.efendi.lt/guest/g15.html , l-am ales in speta pentru simbolistica, relevanta, poate pentru artista in discutie. (si stiu, the rookie ca-i apreciezi pe artistii rusi, buni sunt fratii astia…).

Despre Bosch nu voi discuta amanuntit, desi tare mi-e draga tema aceasta, pentru ca nici nu face poate subiectul direct pe acest topic si nu vom mai termina nici la anu’ cu discutiile paralele fotografiei alb-negru. Ceea ce e un semn bun, de altfel. Indeterminarea si ruperea de la matrice presupune si cumul de cunostinte. Ma voi rezerva la a aprecia ca un studiu destul de interesant despre artist a fost realizat de Jurgis Baltrusaitis (“Evul mediu fantastis”) in care autorul identifica la pictorul Hyeronimus Bosch parte din aparitiile gryl – statuietele ornamentale de pe manastirile gotice, catolice. Aceste forme hibride, pe care se inghesuie pur si simplu o multitudine de texturi si organe, nu sunt decit reprezentante ale unui imaginar care nu-si gaseste o limita intre realitate si fantastic. Evul mediu este si teatral, nu doar fantastic. Corespondenta dintre microcosm si macrocosm, omul trecutului si-o explica foarte simplu prin semne – simbolistica il ajuta, culoarea rosie spunea despre dragoste, pacat si viata, iar insemnele de pe un blazon, asezate intr-o anume ordine, aveau o anumita decodare. Asadar, simbolul capata mai mult sens in momentul in care e asezat intr-un ansamblu si respecta, sau contrasteaza, ordinea.

Revenind la criteriile pentru care consideram o fotografie reusita, sau dupa care ne conducem atunci cind discutam o fotografie – cele pe care le-ai enumerat. Nimic mai adevarat, cu toate acestea obiectez putin, pentru ca depinde din ce unghi privesti. Parte din criteriile acestea sunt dicutabile. Exista fotografii neclare foarte reusite, pentru ca mizeaza mult pe alte puncte tari, contaste, in general. Imagini miscate, sau pur si simplu care aduna pete de culoare, unora le pot spune foarte putin, altii le pot privi cu un ochi artistic. Cum site-ul unui astfel de artist momentan este supus unor schimbari, imediat ce se re-activeaza voi atasa un link pentru a-mi sustine opinia.

Pe de alta parte, o chestiune care ma cam “tzitziie” de ceva timp. Atita vreme cit o fotografie este impecabila (formatul raw, de exemplu ofera o imagine aproape de perfect), culori deosebite, lumini formidabile, cum se intimpla la aparatele foarte bune, profesionale, de care nu te poti apropia pentru ca pretul le face ‘animale rarisime’, exista riscul caderii in perfectiune. Una poate putin ireala. In picturism. Este cred o problema aceasta, a fotografiei. Mi-e greu sa spun acum ce face ca o imagine sa fie buna. Pot aprecia ca unii artisti stapinesc foarte bine programele de editare/prelucrare, pot spune ca sunt multi care au idei si stiu sa le si puna sub ochii nostri, totusi uneori imi pare ca se poate aluneca fara prea mare dificultate in, daca nu kitsch, lipsa de natural. Eu am insa un criteriu care, asa egoist cum pare, e destul de eficient in ce ma priveste: subiectivitatea. Pur si simplu am un feeling special pentru fotografiile care se apropie de grafism (adica, uneori, cele care se afla pe versantul gata-gata sa alunece in kitsch). Cu toate acestea, un bun critic, da, trebuie sa stapineasca notiunile de clasificare bad/good a unei fotografii.

Pentru ca tot ai amintit de Dali… Am achizitionat recent un album de la Taschen un album cu reproduceri dupa picturile sale – remark abundenta simbolurilor, mai ales la inceputurile ‘carierei’ sale artistice – cimpuri pline de organe disparate, forme desfacute si ramasite de lume: Study for ‘Honey is sweeter than blood’ (1926) sau Senicitas (1927-19280) imi par relevante, si nu doar acestea. Ramin sa ma mai delectez pe drumul acesta, la umbra cocotierului meu, cu Dali, pina data viitoare.

the rookie
18-07-2006, 07:13
Cind eram copil, imi placea sa caut "adevaratul" sens al cuvintelor... eram inca in perioadele de fixare a notiunilor pesemne... "macadam" imi inchipuiam ca este ceva de mincat, cu gust mai mult rotund decit de bipiramida triunghiulara... acum nu mi se mai intimpla. Am ramas insa cu sechele, fiindca inca gasesc ca majoritatea numelor proprii nu se portivesc de fel fizionomiei unor persoane. Exista nume mai frumoase sau mai urite decit persoana careia ii sint asociate si foarte putine sint "pe masura". E normal... in chimie cel putin, nu poti avea mai multe Ana, daca insa se intimpla asa, e numai o aproximatie grosiera. Si, dupa o viata intreaga de rascolit prin maruntaiele stiintelor naturale, inca ma mai intreb daca tu vezi fizic la fel rosul pe care-l vad eu, chiar daca, interpelati de juriu, punem amindoi mina pe acelasi numar la nanometri ai scalei vizualului. Nu stiu, poate tu functionezi altfel, usor diferit desigur, ai alte simtiri pentru diverse culori... e ceva prea intim, neverificabil, ca si gindul...

E ca si cum pui aparatul la ochi si incepi sa diseci persoana din fata ta... mai la stinga, capul mai sus, priveste acolo, indreapta umerii... la modul nerusinat, curios, porcos, suav, unipersonal, stiind ca nu te vede nimeni, ca esti singur-singurel doar tu si sectiunea pe care o vrei tu, voyeurist mie la suta, pervers pina si pentru doar 1/125 dintr-o secunda, nu neaparat la modul sexual... mai rau, jucindu-te fizionomic in gind in fel si chip, facind haz, studiind cum ar fi, daca ar fi altfel, dar avind tot timpul gindul la viitorul public. Pai nu crezi ca e clar de ce toata lumea are cite un bat in fund atunci cind ii pui in fata obiectivului? Instinctual oamenii in postura asta se simt despuiati, abuzati si sint convinsi cu predilectie ca nu arata destul de bine, de "ei insisi", nesiguri, ca vinatul care simte in ultima clipa ochiul vinatorului. Magnetic aproape, cum ai lasat aparatul de la ochi, cum reveniti din nou amindoi la mastile de zi cu zi.

Helmut Newton a reusit sa prezinte cel mai complet oamenii asa cum ei insisi marturisesc ca nu s-au cunoscut ca sint in realitate. Exemplul cel mai frapant pentru mine a fost poza Claudiei Schiffer, ca o fata deosebit de tinara, o femeie cu trup si chip de copila cu codite, imbracata intr-un costum national german, pe fundalul unei case autohtone, de "turta dulce", intr-o lumina diafana, pura si ingenua. Pina atunci am fost convins de existenta unei Claudii sofisticate, citadine, care nu are nevoie de protectie, ca un fel de Brigitte Bardot cind inca nu avea pisici, o Sylvie Vartan fara Johnny Hallyday. Intr-un fel, imi pare bine ca m-am inselat. Imi vine in minte comentariul sotiei lui, cu privire la facerea portretului lui Jean-Marie Le Pen...citez din memorie, deci foarte aproximativ: Helmut a dorit sa se aduca alsacienii pentru sedinta de studio, a spus ca fara ciini fotografia nu are sens. A facut cadrul, a tras poza, si s-a retras multumit afara. Dupa ce a vizionat-o m-a tras de-o parte in biblioteca. A asezat fotografia pe birou, a luat un volum din raft, l-a deschis la o pagina anume si mi-a aratat... era o poza a lui Hitler cu ciinii lui...

Este modul simbolistic care se situeaza in extrema cealalta, utilizind "licente" gnoseologice destinate unor cercuri de cunoscatori aprigi si de temut ai amanuntelor. Indraznesc sa spun ca este simbolistica pe care o indragesc de citva timp cel mai mult, dar am inca foarte mult pina sa pot spune ca inteleg cite ceva... de obicei presupun si de obicei gresesc... dar e un punct cistigat, fiindca aflu adevarata menire cind sint ocarit ca iar am luat-o razna.

Undeva pe la mijloc se situeaza fauritorii de steaguri si drapeluri. Ei si ele nu sint fiare de razboi, ci de pace, cind omenirea are chef de un vin bun, de niste barbut jucat cu oase de miel, de numarat banii furati sau cistigati, de un purcel la protap facut peste zi, de o orgie sau doua, depinde unde te situezi in timp si spatiu. Este vremea cind scribii bat de zor la masina istorii partinice, cind culorilor le sint atribuite proprietati de care ele insele n-au avut habar, cind se fauresc steme falnice sau de temut. Rosul este puterea, albastrul e protectia, galbenul e activitatea, verdele e fertilitatea sau vrajba (de parca ar fi atit de lesne confundabile), ma rog, Blade Runner si Ridley Scott. E vremea sa ne ducem in padure si sa ne taiem bete pe masura egoului, ca in curind ni se vor distribui si vom flutura mindri steagurile. Stiu si eu ca sa mai zic? Romania si-a schimbat drapelul, sau amanunte din el, de citeva ori in viata asta a mea... Si-a schimbat ea putin si forma ceva mai inainte... asa ne-au spus unii si alti... dar tara e aceiasi, oamenii la fel... simbolurile se schimba doar inutil, fiindca Ana tot Ana ramine... ce credeti ca discutam chimie aici?

Iti mai aduci aminte ca la punctul 2.B.c. nu intimplator am pomenit de setul perceptual, care te ajuta sa scoti din memorie ceva anume. Uite, ca sa iti arat cit de escroc este Dali, mijeste-ti (efectiv) ochii putin la attachment si recunoaste prin pseudodiafragmare acolo simbolul aratat anterior.

the rookie
18-07-2006, 07:50
Cred ca se impun citeva cuvinte despre:

a. imagini generice
Acest concept vine in sprijinul a ceea ce afirmai despre calitatea tolerabila a luminii sau claritatii intr-o sesiune critica asupra unei imagini. Aceasta este exact valabil pentru simboluri in sensul prezent al discutiei. Intr-adevar (Fodor), daca o fotografie prezinta un sir lung de masini de pompieri care se pierd in neclaritatea zarii, orice artefact rosu din departare va fi luat drept o masina de pompieri. Deci chiar si o imagine de calitate proasta, dupa standardele sesiunii critice, poate crea efecte similare, cu imaginea corecta, daca observatorul este condus catre idee in mod corespunzator. Unii autori (Price) afirma si demonstreaza chiar ca la obiecte sensibil asemanatoare, imagimi "proaste" - schematice, ca un sketch, fara detalii - au impact mai mare decit imaginile "bune". In Limbajul gindirii autorul afirma ca nu se poate sa capeti o imagine vizuala a unui tigru, fara sa stii cum arata vargile de blana colorata, dar reciproc, daca vezi undeva dungile, gindul te va duce inexorabil la imaginea mentala a tigrului. In attachment observati distributia petelor de negru si incercati sa le asociati cu un dalmatian. Odata ce am rostit cuvintul, probabil ca l-ati si vazut, de fapt poate ca unii l-ati vazut mult inainte si este cu atit mai bine, daca mai vedeti si altceva. Functia cvasi-instantiala atit a imaginilor mentale cit si a replicilor fizice se bazeaza pe similitudine, la studierea simbolului de analizat.

the rookie
18-07-2006, 08:30
b. magazia proprie de imagini generata de nivelul educational este cea care elaboreaza conceptele asociatiilor de recunoastere tot prin similaritate. Exact cum are loc acest proces este foarte interesant descris in Image and Brain (Kosslyn). Ca magazia personala de imagini este insotita de limbaj articulat, nimeni nu se indoieste, deoarece exista pe cortex asa numita "harta retinala", in care imaginile captate sint proiectate fizico-chimic. Wittgenstein sustine punctul de vedere conform caruia imaginile fara interpretare verbala interna nu pot avea sens inlauntrul creierului uman. Data fiind cantitatea imensa de cunostinte pe care o acumulam in timpul vietii, inmagazinarea imaginilor individuale ar solicita un volum incomensurabil de memorie. In realitate replicatele din magazia de imagini sint destul de aproximative, iar puterea de discernamint si bunul simt ne face sa ne retinem in fata femeii de pe strada si sa n-o interpelam vulgar... "parca te cunosc de undeva", desi un psiholog de buna credinta poate intelege perfect suprafata de reala confuzie. Deci si creierul lucreaza cu aproximari, adica cu un fel de simboluri, tot asa cum si camerele digitale au inmagazinate jdemilioane de scene menite sa furnizeze o WB corecta... foarte aproximativa, deci nereusita, insa de cele mai multe ori.

Pai daca numeni nu cauta claritatea, luminozitatea WB-ul real, de ce Dumnezeu ne-am mai chinuit sa facem lentile compensate, multicoating, filme cu granulatie superfina? O imagine furnizata pe un Foveon X3 de un filtru Bayer pare sa fie arhisuficienta si exclude practic folosirea a 3 CCD-uri separate unul pentru fiecare culoare. Demozaicarea (termen obscur, care mie-mi suna de-a dreptul religios), atit de statistic inexacta, folosita in componentele sale, Lab Color inclusiv, cuprinde algoritmi capabili sa interpoleze seturi intregi din fiecare culoare. Daca operatiile sint executate in camera, rezultatul este formatul TIFF sau JPEG, pe care bucuros le asociez cu cuvintele rostite in urma analizei critice. Daca prelucrarea se face inafara camerei, este atunci vorba de formatul RAW, care deocamdata imi este imposibil sa-l asociez cu ceva din psihologie, fiindca n-am mai auzit de un produs neterminat al creierului, care sa fie transportabil catre alte masinarii inteligente separate (sau poate nu sint separate, poate sint tratate sa fie chiar acolo si eu nu sint in stare sa fac inca o distinctie articulata)... telepatii, teleportari, interpretari ale imagisticii viselor, generarea matricelor electroencefalografice, sint inca mecanisme care se studiaza asiduu. Unii stiu mai mult, altii lasa sa se stie mai putin din ce stiu, dar un lucru este cert. Sistemele cognitive vizuale au mecanisme de producere notionala diferite, in functie de scop si de specie... Sigur ca da... intr-un fel actioneaza o musca la vederea rahatului din mijlocul parcarii, decit domnul acela grizonat cu pipa fumeginda. E drept ca la aceste atitudini contribuie si celelalte simturi, dar 80% este vaz, iar de-aici 99% este scos din magazia proprie de imagini pentru identificare, slava Domnului ca ne putem permite sa stam ceva mai departe...

Folosindu-se de argumentatia avansata initial de catre Searle in Minds, Brains, and Programs, Barsalou, in Preceptual Symbol Systems, reitereaza ca cunoasterea este inerent perceptuala si ca amintirile preceptuale pot functiona ca simboluri. Aceasta inseamna ca: 1. ele au rol de referinte din mediul inconjurator si 2. ingaduie vehicularea interna a simbolurilor. In cunoscutele sale scheme desenate, el recurge la folosirea de asociatii intre imagini definite si simboluri, care se aseamana mai putin cu referinta initiala si pune de fapt bazele necontroversatei "revolution of icons". Daca ne departam putin ochii din datele stiintifice vedem lesne ca mare spanac nu s-a produs in aceasta asa numita revolutie... Tablitele cu "scriere" cuneiforma din Sumer si Canaan, scrierile orientale si alte vestigii scripturale ale civilizatiei umane operau asa mult inainte ca Bill Gates sa inceapa sa se joace prin garaje in cod masina si ca inventatorii digitalului sa tulbure atit de rau apele saturate in fenidon de la Kodak. Probabil ca asta este menirea oricarei generatii noi... sa descopere gaura la covrig.

the rookie
18-07-2006, 16:30
c. silogistica vizuala

Acum, daca rolul imaginilor in procesul cognitiv este atit de covirsitor, de ce pina in secolul 20 filozofii nici macar nu le-au luat in considerare? Raspunsul este simplu si bine documentat de istoria inregistrata: este mult mai greu si nedemn de incredere sa produci sau sa duplici imagini decit sa scrii un text. In civilizatiile pre-literale, imaginile evident au avut rolul primordial in stocare si comunicare de cunostinte colective. Odata cu aparitia graiului fonetic si cu separarea in cuvinte, imagistica a trecut in fundalul vietii sociale, dar a indeplinit pe mai departe functia mnemonica initiala. Emblematica si iconografia au inceput sa joace rolul auxiliar de identificare sau de regasire rapida a unor pasaje textuale. "Decaderea" rolului imaginii este semnalata inca din vremea lui Pliniu cel Batrin, care pomeneste motivul pentru care informatia botanica a fost trunchiata la codificarea efectiva a numelor plantelor si la asocierea acestor nume speciale cu succinte descrieri ale puterilor lor de lecuire: imposibilitatea scribilor de a reproduce fidel imaginile botanice. Rezultatele practice au fost dezastruoase si lumea medicala a timpurilor a renuntat la imagini din cauza confuziilor generate. Se argumenteaza (Ivins) ca inventarea tehnicilor medievale de reprodus imagini in serii scurte, 500 de ani inaintea inventarii tiparului, a fost mult mai revolutionara in teoria comunicarii decit creatia lui Guttenberg, de fapt cea mai importanta, pina la aparitia fotografiei, capabile de o infinit mai mare fidelitate.

J.C. Nyíri si Csaba Pléh adauga ca intre aparitia fotografiei si pina la descoperirea graficii computerizate, textele au putut fi vehiculate mult mai lesne decit imaginile. Rezumindu-se la cunostintele vremii sale, Aristotel, parintele silogismului, spunea ca "cuvintele sint imaginile componente ale cugetului si literele sint imaginile componente ale cuvintelor". Paradoxal insa, dar suficient de logic, silogismul complet, literele sint componentele cugetului nu se aplica. Da, e ca si cum, contemplind o imagine fotografica a unei fete blonde in fata unui geam intredeschis, pe care sint siroaie de apa, ai fi pus sa discerni daca intrebarea "daca afara ploua, fata e blonda" e adevarata sau falsa. Te uiti si, prostit de frumusetea profilului, sau de mirosul ploii pe pielea ei, raspunzi... "e adevarat, e adevarat" si ai vrea sa fii lasat in pace sa continui procesul analizei critice. Dar juriul te bate pe umar, te trezeste din reverie si-ti arunca verde in fata: "vezi-ti domnule de treaba, e fals... afara poate sa ploua sau sa stea... fata noastra tot blonda e, deci ai nimerit-o ca Ieremia cu oistea-n gard... (din nou)... si, daca mai faci o data, treci matale la Juniori... Si mai lasa fetele in pace, nu vezi ca nu poti gindi clar? Ia sa bagam noi niste sepia, un adjustment layer cyan, niste zgirieturi si un gaussian blur de vreo 20 de pixeli, poate-ti anihilam macar mirosul, ca noi de fapt voiam sa simbolizam calitatea termopanelor, nu fete blonde si alte bazaconii..."

E lesne de vazut in ce directie merg concluziile. Sau poate ca nu... Un element ajutator in rationalizare il reprezinta experimentele nereusite ale lui Neurath, care, prin 1930, se ocupa de International System Of Typographic Picture Education, sau pe scurt isotype, un sistem de imagini interdependent si interconectat, utilizabil impreuna cu limbajul, dar care avea o logica vizuala proprie. Sistemul era menit sa functioneze bidimensional si sa utilizeze conventii distinctive de forme, culori si asa ma departe (vezi attachment). Autorul sublinia ca citeodata este mult mai lesne sa folosesti imagini simbolice intrate in creier direct prin ochi, decit un sac de cuvinte, iar scopul sau declarat era elaborarea unei enciclopedii internationale de cunostinte unite comune, bazata pe un limbaj pictural. Parte din iconografia pusa la punct de el este folosita si astazi prin aeropoarte si gari, dar imaginile propuse sint complicate, prea elaborate, si nu reusesc sa constituie bazele unei simbolistici vizuale facile. Totusi psihologia ii este recunoscatoare fiindca a adus in atentie intrebari cu privire la imagini, la chestiunea asemanarii si conventionalitatii. Printre altate (si ca amuzament) am putut explica de ce papagalii de casa, in lipsa partenerei, incep sa faca curte, bineinteles fara finalitate, diverselor obiecte sau zone de prin colivie. Intr-o analiza mai atenta, s-a observat ca acestia gasesc matrici plane simbolice asemenatoare formei unei partenere si reusesc sa savirseasca conventionalitatea, care le permite preceptia vizuala iluzorie a prietenei. De-aici pina la a incepe ciripitul ala enervant nu este nici o secunda. Asa ca, barbati, nu va faceti probleme, nu sintem singuri pe lumea asta...

digest
18-07-2006, 16:40
Este cit se poate de adevarat sa pui o relatie intre sensul cuvintului si sensul imaginii. Cuvintele se reduce la notiuni care reprezinta ceva, in mentalul uman. Si nu ar fi de neglijat ca inainte de a articula, omul a fost supus imaginii (isi reprezenta prin simboluri semnificatii pe care ii alegea din realitate: animale, oameni in diferite gestici, dans etc). Limbajul s-a dezvoltat mai apoi si ca evolutie umana, dar si ca necessitate de a denumi ceea ce omul vedea. Ciudat este ca, exact asa cum spunea Saussure, semnul lingvistic este arbitrar, ceea ce presupune ca a cauta “adevaratul sens al cuvintelor” este o activitate care se poate solda cu zadarnicia. Si imaginea nu sta departe de acest “degeaba incercam sa-I gasim sensul unic”, dat fiindca sta in strinsa legatura cu semnul lingvistic, sanjabil, dupa cum am observat.
Despre fotografia de care povestesti, realizata de H. Newton, nu stiu multe, mai bine spus, nu o cunosc, si sunt foarte sincera in golul cunoasterii mele. De la el stiu “Self-portret with Wife and model” si fotografia care apare pe coperta unui alt album foarte reusit de la… Taschen: “Naked and Drassed”. Oricum, asemanarile si deosebirile dintre fotografii apartinind artistilor diferiti este sau nu intimplatoare. Nu stiu cum se numeste aceasta in arta fotografica, dar in literature ii spune, de la Julia Kristeva citire – intertext. Motive asemanatoare sunt reluate si reformulate de artisti diferiti, chiar compozitii sunt asemanatoare uneori: de cite ori n-am vazut fotografii reprezentind un copac singur pe creasta unui deal sau intr-o cimpie. Ceea ce e si mai dragut, e ca, in general, astfel de reprezentari se intituleaza “solitarul”/”solitudine”, uneori mi se pare chiar o lipsa de inspiratie sa marchezi o astfel de imagine cu acelasi titlu. Dar, cum spuneam si alta data, e o chestiune de deschidere si de optiune.
L-ai prezentat si pe Dali, cu unul dintre tablourile realizate mai spre maturitatea carierei lui. Nu-i greu sa gasesti raspunsul la ghicitoare, doar ca, eu cred ca e doar un joc de compozitie acolo, cit un raspuns in miniatura. Mare zapacit latinul acesta! Am fost foarte incintata cind anul acesta am stat cu fundul pe cuvintele lui pictate pe o banca la Papa la Soni, in Vama Veche: “Singura diferenta intre mine si un nebun este ca eu nu sunt nebun.”
Despre imaginea generica: interesant, n-am descoperit inca ethnic aceasta posibilitate de a reda realul. Intr-adevar arata ca o schita, din care lipsesc detaliile si care ambiguizeaza subiectul intr-un mod cit se poate de intrigant. E si o problema de perceptie optica fina, parerea mea, acolo.
Despre magazia de imagini – cred ca depinde atit de pregatirea intelectuala, dar si de virsta, chiar sex si stare spirituala, poate. Interesant este cum la anumite perioade, aceasta magazine isi poate inchide unele rafturi sis a ramina codata doar pe anumite obsesii – imagini sau metafore obsessive, care pot fi stocate fie in reprezentarile artistice, fie in interpretarea simbolurilor unilateral.

Atasez imaginea urmatoare, pentru ca tocmai doream sa demonstrez cum, cu putine simboluri, dar foarte puternice, sau cel putin dispuse in asa maniera, incit sa inchege un cod-summa, imaginea are in fapt un singur symbol – un mesaj expresionist.
Will McBride, Overpo****tion, 1969

digest
20-07-2006, 11:06
Fac o paranteza, sper, binevenita, pentru ca tot suntem la discutii despre imagine/simboluri. As dori sa prezint o carte care mi-a venit in miini zilele acestea “Videologia” apartinind teoreticianului Ion Manolescu si care are in subtitle – “o teorie tehno-culturala a imaginii globale”. Parte din acest studio foarte percutant si, as aprecia, indelung documentat, se constituie drept referinta literara, totusi, cam toate introducerile si explicatiile in aceste analize se ancoreaza pe teorii despre imagine (in postmodernism, in speta). Ajungind la concluzia ca imaginea deconstructivista vine din problema perspectivei, I. Manolescu vorbeste in termini de utilizator textual, spectator iconic si de interfata imaginii. Trecind prin citeva exemplificari commentate ale iluziilor optice, autorul ne introduce in lumea cyber-spatiului (fotografia digitala nu e departe de acest vitual site), a fractalelor (utilizate din ce in ce mai mult in redarea imaginii, exactitatii acesteia, extensiei ei), precum si in definitiile iconice. Daca este a ajunge la o sinteza, as aprecia ca teoreticianul repeat din alt unghi de vedere ceea ce si noi am discutat la un moment dat, mai pe scurt, faptul ca suntem capturati intr-o lume a imaginii, a vizualului, in care redarea realitatii si intruziunea acesteia este o problema primordiala. Videologia e o structura auto-productiva a imaginii si trecind prin “masinism” subiectiv, prin dislocatie virtuala, prin imagine-viteza, ea se globalizeaza (un fenomen resimtit uneori sip e site-urile de fotografie) si ajunge centrul existential. Din perspective etica, oarecum distopica, fiind aceasta viziune, este cit se poate de bine accentuate, arcuita in fiintele moderne printer care ne numaram la rindul nostrum. Cartea este aparuta la editura Polirom, Iasi, in 2006, si fiind o reusita consider ca cine o prinde si-si dedica si numai citeva ore pentru ea, ar avea de cistigat.

the rookie
20-07-2006, 15:37
La modul strict algebric vorbind, cred ca putem spune ca am intrat pe linia dreapta care marcheaza jumatatea discutiei, nu in timp si nici in spatiu. Am vorbit extrem de lapidar despre mecanisme fiziologice, modalitati de receptare, legi si principii de accentuare ale perceptiei vizuale. Am inceput chiar sa discutam despre actiuni de simbolizare prin neglijarea voita si dorita a unor elemente pretioase. Cusurul nostru este ca nu ne-am bagat prea mult in exemple concrete, dar dac-am fi facut-o aici, ma intreb oare unde am fi ajuns. Sint sigur ca in primul rind la tribunal, si apoi poate pe la vreo alta editura. Cu toate astea eu simt ca inca nu ne-am suflecat bine decit mineca stinga...

Ma gindesc, cu oarecare stringere de inima, ca urmeaza o parte pe care sincer sa fiu nu o agreez in principiu. Cred ca pentru cei mai in virsta este usor de inteles de ce. De mai bine de o suta de ani ne-am chinuit cu totii, care am avut intr-un fel de-aface cu chimia aplicata in fotografie, sa scapam de alb-negru, sa-l facem color, la inceput prost de tot, apoi din ce in ce mai verosimil. Pina a venit padurarul (digitalul) si ne-a potolit cu totul. Acum culorile sint excelente, chiar mai dihai decit in insusi ambientalul. Insa, dupa atita timp, generatiile care de fapt nici nu au apucat sa guste din sublima frustrare de a vedea monocromatic, adica de a te juca de-a realitatea, au dat peste sertarul cu fotografii ale bunicului si sint dispuse chiar sa sa zvirle la gunoi toate cuceririle tehnice, care au dus la apropierea fidelitatii fotografiei de vederea umana naturala si nepatologica, poate din simtiri ancestrale, poate doar din tentinta umanoida de copiere, imitare...

Sa ma intreb de ce, este de prisos, fiindca n-am sa pot sa schimb nimic... este probabil acelasi motiv urmare a caruia cea ma bogata natiune a lumii maninca de 4 iulie coaste de porc, linte, stir, piine neagra, iar de thanksgiving dovleac preparat dupa retete furate de pe la hamesitii, semi-canibali de indieni pieile rosii. Deseuri agricole, lucruri pe care noi, amaritii de romani, le dadeam la ciini sau la porci... si care costa inexplicabil mult mai mult decit franzela, fileul de porc, muschiuletul de vacuta sau ananasul...

Ca totusi lucrurile nu stau chiar asa de simplist, cred ca vom putea elucida in cele ce urmeaza.

5. CULOAREA CA ELEMENT TRANZITORIU. CULOAREA FIZIOLOGICA, CULOAREA PATOLOGICA. NON-CULOAREA. OBSTINATIA ALB-NEGRU

In cele ce urmeaza nu vom insista pe simbolistica culorilor in civilizatiile si societatile umane contemporane, acest subiect a fost tratat pe larg in alta parte. Nu vom pomeni nimic despre natura sau despre cum este produsa culoarea, fiindca consideram ca aceste mecanisme apartin fizicii optice si sint mai mult sau mai putin familiare. Cine este interesat de citeva explicatii si exemple in acest sens, poate consulta Wikipedia. Ochiul omenesc poate distinge circa 7 milioane de culori. Unele dintre acestea, sau relatiile de vecinatate dintre ele, pot fi iritante pentru ochi, pot produce dureri de cap sau pot dezorganiza vremelnic sau permanent simtul vizual. Altele, dimpotriva, pot fi linistitoare sau calmante, iar altele pot fi folosite ca tratament impotriva unor boli (ne-psihiatrice). In consecinta vizualizarea unei anumite balante de culori poate fi instinctiv evitata sau cautata, observatia directa aducind dupa sine retractia involuntara din fata stimulului sau staruinta in observare, ducind nemijlocit la minimalizarea oboselii vizuale si relaxarea efectiva a intregului corp.

Din nou un exemplu din etologie. Posner a fabricat si experimentat cu lentile de contact rosii pentru pasarile dintr-o ferma industriala. S-a constatat ca gainile care purtau lentile s-au comportat diferit fata de grupul de control in sensul ca au mincat mai putin, au produs mai multe oua si nu s-au "luptat" atit de mult, parind mult mai linistite. Rezultatul final? Cresterea productivitatii cu circa 600 milioane $... sa vezi rosu de furie si nu alta! Galbenul atrage cel mai puternic atentia, in special daca e insotit si de negru. S-a constatat (Goldberg) ca copiii, care se joaca cu jucarii galbene intens, pling mai mult, sotii se cearta mai aprins intr-o bucatarie galbena si plina de soare, si in general galbenul este cel mai greu de privit indelung. Efectul fiziologic al galbenului, ca dealtfel al oricarei culori, este extrem de influentat de saturatia care i se confera, cu cit mai diluate, culorile iritante sint mai stridente. Contrastul in cadrul tentelor din aceiasi culoare este de asemenea un factor esential in perceptia culorii respective per total. Exista experimente deosebit de interesante atit cu animale cit si cu subiecti umani.

Unul, efectuat pe o perioada mai extinsa (in Rusia, bineinteles...), prin anii 90, si care cuprinde studii si referinte directe la alte studii incepind din 1890, care mie mi s-a parut deosebit de bine documentat (Khouw), si-a propus sa stabileasca (daca exista) diferentieri in preceptia culorilor pe genuri. Informatii anterioare au pus in evidenta ca: barbatii sint mai afectati de galben, prefera albastrul rosului si portocaliul galbenului (femeile invers), barbatii sint mai toleranti pentru asa numitele culori acromatice, PUNCT FOARTE IMPORTANT IN DISCUTIA NOASTRA. Fermecatoarea cercetatoare citeaza argumente solide (electroencefalograme, electrocardiograme) in legatura cu barbatii care au fost dispusi in camera gri, fata de camera cu culori vii si fata de aceleasi expuneri ale femeilor. Femeile isi aduc aminte constant mult mai multe nume conventionale de culori decit barbatii, plus ca realmente le face placere sa poarte o moda infinit mai colorata. Aspectul exterior la umanoizii civilizatiei industriale vine in contradictie oarecum cu tendintele naturale. Deci studiile arata ca femeilor le plac culorile. Toate bune si frumoase... explicatii si exemple date de mama natura vedeti afara, pe fereastra, in acvarii... oriunde iti intorci capul: toti masculii increngaturii aviare, a pestilor, a insectelor sint colorati ca la balamuc... de ce? Fiindca asa le place femelelor... e lucru dovedit si la oameni... atunci ma intreb de ce vestimentatia a luat-o atit de rau razna pe toate catwalk-urile lumii asteia? De ce are nevoie FEMEIA de fard si rouge de buze? Doar fiindca este mai slab conturata coloristic decit barbatul? Pai el nu-i mort dupa culori... atunci? Parca e prea simpla intrebarea asta... Trecem mai departe.

Apropos de articulare si de deosebiri intre noi insine... Un alt experiment (Guerin si Park) a recurs la computer si a imaginat urmatoarele ambiante:

- camera 1 - nuante reci, usoara tenta dominanta, croma joasa, contrast ridicat
- camera 2 - nuante calde, usoara tenta dominanta, croma ridicata, contrast ridicat
- camera 3 - nuante calde, usoara tenta dominanta, croma medie, contrast scazut
- camera 4 - nuante neutre, usoara tenta dominanta, croma joasa, contrast ridicat
- camera 5 - nuante reci, tenta dominanta medie, croma ridicata, contrast mediu
- camera 6 - nuante calde, tenta dominanta intunecata, croma medie, contrast mediu

(unde prin "nuanta" se intelege de fapt lungime de unda)

S-a sugerat un vocabular limitat, format din urmatoarele descriptive:

placut, calmant, costisitor, expresiv, deschis, spatios, intricat, divers, imbietor, comfortabil, modest, complex, ordonat, aerat, formalist, emotional, atractiv, sofisticat, coordonat, unificat, lejer, bogat.

Dupa studiul raspunsurilor indivizilor interpelati (barbati si femei deopotriva, intr-un numar de-a dreptul impresionant) culorile au definit urmatoarele concepte psihologice despre ambiental:

i. Factorul de locuibilitate: placut, comfortabil, imbietor, calmant, aerat, spatios, lejer, deschis, modest, atractiv
ii. Factorul de organizare: organizat, unificat, coordonat, formal, sofisticat, costisitor, bogat
iii. Factorul simptomatic: emotional, divers, intricat

Raspunsurile au fost analizate statistic, iar deosebirile dintre femei si barbati au aparut ca extrem de complicate si interesante (in mare acestea au fost subliniate anterior: toleranta la acromatism vs. adaptabilitate si flexibilitate). Ca o curiozitate, camera 5 a fost cea preferata de barbati din punctul de vedere al tuturor factorilor reiesiti din texte. Pina acum se constatase (si experimentul a confirmat inca o data) ca specia umana prefera instinctiv tonurile reci celor calde (!!!), dar experimentul ultim vine sa demonstreze ca primordialitatea aceasta este secondata de tenta, croma si contrast intr-o pondere importanta in stabilirea interesului pentru imaginea vizuala.

Explicatiile rezultatelor experimentelor sint complicate si nu voi intra in alte amanunte reale sau speculative, dar important este sa retinem ca nu-i de loc de joaca cu culorile!

digest
22-07-2006, 11:16
Experimentul lui Khouw mi s-a parut interesant din perspective lui politicaly correct si ma inspaininta cu atit mai mult cu cit eu sunt adepta non-culorii, dupa unii, NEGRU si ma imbrac cam monocrom. Nu stiu cum se face ca psihologii/cercetatorii ne demonstreaza mereu in urma analizelor, experimentelor ca nu suntem tocmai in regula. De altfel, mai ales in lumea artistilor (si aici mi se pare interesant ca studio sociologic) barbatii accepta foarte usor pentru ei insisi si in lucrarile lor culorile (nu ma refer doar la domeniul vizual: fotografie, picture, dar si la domenii diferite cum ar fi: vestimentatie, design interior sau exterior, arhitectura chiar). Ca tot am amintit de arhitectura, foarte abordata incepind de prin anii ’60 este aceasta tendinta de joc coloristic si nu doar volumetric al cladirilor. Culoarea este un dinamism al formei. Si simbol, dar, in viziunea mea este un contur in miscare a imaginii. The rookie, vorbeai de saturatie si contrast. Atita vreme cit sunt bine gindite aceste doua criterii in imagine sunt binevenite. Doar san u cadem in extrema cealalta care ne da durere de ochi. Cred in culoare o data in plus cu cit ea defineste un stil. Sunt artisti care au preferinte deosebite pentru culoarea roz, ei bine, da, roz, am spus. Nu-l support in principiu pe domnul acesta fistichiu, dar certindu-ma odata cu un degustator fin in ale designului am realizat ca lucrurile nu stau chiar asa de drastic precum credeam eu. Rozul da destul de multa batatie de cap, fiind pretentious ca amplasare linga alte culori, nici pentru a devia in neplacut, nici pentru a fi sters. Apoi intrebarea capitala atunci a fost: “Draga, cum iti imaginezi tu o intrunire la nivel inalt, intre cine vrei tu (Cioran, Patapievici, Dan Pita, Luca Pitu etc), si ei sa vina imbracati in roz?!” Ei da, asta era o adevarata dilemma, pe care din incapatinare n-am vrut s-o rezolv, dar care si acum imi persista in minte. Cum sunt ‘doamna profesoara cu principii’ cred in continuare ca rozul e o viziune foarte trendy asupra realitatii si ca pentru mine, iese din orice discutie. Sunt insa innebunita dupa combinatia fond alb cu accente de rosu. Sau chiar daca mai obositor si mai classic, rosu pe negru.

A combina culorile nu mi se pare o chestiune de trecut cu vederea – cred in continuare ca la acest capitol nu merge oriice linga orice. Asa cum un sunet nu se potriveste cu oricare altul (desi muzica experimentala incearca sa ne-o demonstreze din plin, Zorn, de exemplu, sau chiar Walter de Maria si altii). Imi amintesc aici de un film pe care l-am vazut in care John Cage se intreba: “daca acesta este un sunet, atunci aceasta este muzica”. Filmul era facut in colaborare cu muzicianul-compozitor Raashan Roland Kirk, iar discutia se referea la muzica/text/creatie in general, pornind de la controversata (la o vreme) muzica jazz.

Mai am si convingerea ca o culoare ar trebui sa fie predominanta intr-o fotografie, in functie si de mesajul transmis acolo, in functie si de atmosfera generala a acesteia. Asta nu inseamna neaparat ca toate peisajele voi fi pe tente de verde, sau ca toate apusurile trebuie sa fie rosii. E, cum mentionam si cu alte ocazii, o problema de optiune si argumentare. Interesanta, pina la urma si notiunea aceasta de ‘fotografie’ – dezvolta cred un paradox: cel de a pune artistul in ipostaza de a fi liber si constrind de legi, in acelasi timp.

Ceea ce iar mi se pare bizar, in sensul bun al cuvintului, este ca fotografia in culori este mai aproape de realitate, redind contururile vitale asa cum sunt in natural – atunci fotografia alb-negru sa fie un fel de cod-mesaj ireal?

digest
22-07-2006, 18:15
Subiectul in discutie se pare ca nu doar noua, the rookie, ne stirneste interes, dar a fost o problema indelung discutata de-a lungul secolelor. Sir Isaac Newton a fost primul care a conceput un cerc al culorilor. Goethe, ca estet, plecind de la teoriile lui Aristotel a ajuns la urmatoarele concluzii (astazi poate ni se par simliste si prea usor de identificat) cu timp in urma insa, avind o insemnatate deosebita:
Culorile se definesc dinspre limina spre intuneric
Galbenul si albastrul sunt doua culori primare, de baza
De la culorile primare, prin combinarea acestora se pot obtine altele: portocaliul etc.
Sunt lucruri pe care unora ni le-a explicat profesorul de desen in clasele primare. Ele au facut obiectul cercetarii unor nume care ne spun mult si azi. Goethe a fost un poet in descrierea sa despre culori: “Yellow in its highest purity always carries with it the nature of brightness, and has a serene, gay softly exciting character ... Hence in painting it belongs to the illuminated and emphatic side.” [Birren, p.80]
Stiinta si culoarea se pare ca au facut corp comun:
In 1766, Moses Harris facea o schema completa a culorilor / nuantelor.

digest
22-07-2006, 18:19
"Sistemul natural al culorilor" 1766

digest
22-07-2006, 19:20
Pictorul Georges Seurat este unul dintre cei care s-au ocpat de dezvoltarea termenului “fuziune optica”, experimentele sale cu obiecte aflate in miscare ajutindu-i indeosebi pe Neo-impresionisti. Teoria acestuia s-a intitulat in dictionarul sau propriu, devenit sistem apoi pentru toti – ‘chromoluminarism’ sau ‘pictura optica’. Unul dintre exemplele relevante din lucrarile sale ar fi tabloul “Amiaza de duminica pe insula La Grande Jatte”. Picturile sale au fost considerate ca dind dovada de mare omogenitate. Sigur ca nu mai incape nici o indoiala ca atit la imresionisti, cit si la neo-impresionisti, culoarea era poate mai inportanta decit forma in sine si ca mesajul se transmitea adesea prin acest principiu. Datoria artistului in acel veac era de a reinvia in ochii vazatorilor idealurile (estetice, mentale) relevind frumusetea elementara, simpla a lucrurilor, descoperind esentele pure si extragindu-le (din natura, adica picturile sunt inca foarte aproape de real, inspirate fiind din aceasta origine, ceea ce presupune un grad nu foarte ridicat al mimesis-ului). Seurat va concluziona prin urmatoarele trei ‘postulate’:

Aplicarea legilor culorilor in pictura
Controlul asupra picturii (si)
O compozitie ordonata.

Unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale sale este “La baignade” 1884-1886 Vedem clar cum culorile si contrastele lor primeaza, detaliile sucomba, planurile sunt delimitate tot de colorit. Tehnica pointilista ofera ambiguitate.

[Este adevarat ca fotografia apreciaza detaliile mult mai mult, ca prefera sa ramina mult mai aproape de realitate, totusi, destui artisti fotografi opteaza adesea doar pentru studiul culorilor sau a formelor imprecise. Poate cu atit mai mult cu cit ceea ce avem astazi, ne vine dintr-un timp mult mai indepartat, tehnica de care dispunem nefacind altceva decit a ne ajuta sa reformulam viziuni din trecut constient sau inconstient.]

the rookie
22-07-2006, 21:57
digest,

este mult prea tentant ACUM sa nu abordam subiectul de care vorbeai. Profit de Georges si atasez imaginea web a copiei picturii cu pricina. Fac asta din doua motive: prima la mina, fiindca se leaga clar de "curentul" de care pomeneai, care, la rindul sau a inspirat atitia creatori de subprograme pentru PS, si, a doua la mina, fiindca analiza sumara pe care am facut-o in attachmentul separat (dupa o grila psi foarte simpla) duce inevitabil la explicarea "intunecarilor" si a cromelor amintite. Analiza cea mai temeinica se face pe un van Gogh, dar merge si Seurat.

"Originalul" este:

the rookie
22-07-2006, 22:12
Din nou am sa caut sa ma apropii timid de subiectul nostru, fotografia alb-negru. De data asta am sa las concluziile la latitudinea ta, nu de alta, dar sugerarea interpretarilor poate da nastere la discutii, proteste, si sporovaieli interminabile (nu din partea ta, evident), fiindca sintem ceea ce sintem, si fiindca pentru foarte multi, lucrul asta e extrem de greu de acceptat.

Cineva spunea undeva ca modalitatea preferata a domniei sale de a transforma o imagine color in alb-negru (dorind sa spuna prin asta grayscale) este de a se duce la canale si de a alege pe cel care ii place mai mult. Este marea gresala, dupa mine, a celor care se bazeaza mult prea mult pe computer, poate fiindca in esenta au foarte sumare cunostinte despre natura, istoria si efectele fotografiei alb-negru. Nici macar in epoca filmelor ortocromatice acest lux total nu era posibil. Acestea (filmele) vaduveau spectrul doar de rosu, cam asa cum ar arata prima poza din rindul al treilea, dar in nici un caz ce ofera selectorul de canale RGB. O fotografie alb-negru, realizata pe film pancromatic nu poate fi rezultatul preferarii nici unui canal din transformata color, este foarte clar.

Sa evitam intii cu succes capcana Channel Mixer... Apoi, sa nu uitam ca, cu tot calabalicul nostru, generator de negative digitale, ne situam in acest sistem. Primele trei imagini reprezinta canalele R, G, si B reale, nu cele oferite de comanda View. Acestea ar trebui sa se obtina (dar in realitatea PS nu este asa) din +100% componenta (additive) in Shadows, Midtones si Highlights si cite 0% din celelalte componente in aceleasi domenii. Pe rindul al doilea sint prezentate imaginile canalelor reale, monocrom, asa cum corespund de fapt la "alegere" si la aplicarea #25, #58 respectiv #47B. Si este legitim sa fie prezentate astfel de computer in alb-negru, fiindca nimeni (poate doar Andy Warhol cu mult LSD in sistem, sau Basquiat cu halucinatiile sale cromatice artistice si schizoide) nu s-ar incumeta sa lucreze in prezentare color.

Daca insa ne situam (unii dintre noi, mai nostalgici, inca mirosind a dietilamina, acid acetic si dioxid de sulf, sarind peste etapa film negativ direct la aparat de marit si hirtie) la -100% componenta (subtractive), la fel, in Shadows, Midtones si Highlights si cite 0% din celelalte componente in aceleasi domenii, obtinem niste chestii in alb-negru total neatractive, vezi rindul al treilea, dar cel putin doua variante care sint foarte abuzate de fotografii amatori, respectiv varianta Cyan si cea Yellow, de pe ultimul rind. Motivele "abuzurilor" sint eventual previzibile din analiza informatiilor furnizate de psihologie asupra impactului celor doua genuri de "culori duotone" la nivel individual si social (AICI nu insist) (schema de mai jos este doar de principiu... pentru a observa intr-adevar impactul transformatelor, este necesara reconstruirea imaginilor la o marime civilizata, nu asa, poza de buletin ca aici... la subiectii supusi testelor preferentiale se dau in cel putin formate A4).

Hai acum sa sarim peste mari si tari... Oricine, care priveste attachmentul si observa cit de multe variante alb-negru verosimile poate furniza computerul pornind de la o imagine color, este normal sa se intrebe: oare eu cu camera mea digitala sa fim chiar atit de retardati ca nu fim in stare sa vedem alb-negru. Ce sa ne facem, daca vedem numai color? Cum putem prevedea macar si aproximativ cum ar arata acest peisaj sau acest portret in alb-negru? Oare nu este posibil? Iarasi sarind peste mari si tari, peste perceptia vizuala patologica si psihopatologia experimentala a culorii, am sa va destainuiesc un mare adevar: este posibil! Doamne, ce ajutor mare pentru pasionatii fotografiei alb-negru... Da, asa este, am constatat-o pe propria piele, acum multi-multi ani, cind colorul era inca in faza picturilor copiilor tembeli de gradinita cu program redus, adica a procesului Kodak C-22.

In attachment probabil ca simtiti cu totii, inafara probabil fata de original, o atractie pentru ultima imagine (pai, cum vine asta? Sint tonuri calde, nu reci... Liniste, va rog! E prea lumina pentru tonuri reci aicea si vreau s-ajung la altceva acum..). S-ar putea sa fie multi care sa nu simta nimic... acestia sint minoritatea, ne asigura statisticile. Parca aia ar fi singura varianta demna de a fi aleasa din punct de vedere al apropierii de realitate, din toate cele douasprezece. Si, daca stam mai bine si ne uitam, poate ca unii ar prefera-o realitatii insasi... acestia intra intr-o alta categorie(...). Hai sa vedem despre ce e vorba acolo. Este un canal de culoare, galbenul, care a fost accentuat 100%, iar celelalte doua canale ale sistemului respectiv au fost mentinute 0%. Ce inseamna asta? Lumina multa (de la Aristotel la Sir Newton). Ne place? Desigur! Dar parca ne-ar place mai mult sa fie ceva mai intunecata, asa ca in imaginea alb-negru data de canalul albastru (dreapta sus). Daca le amestecam, obtinem un filtru foarte aproape de filtrul Wratten #90, ambra gri inchis. Si la ce ar fi bun un astfel de filtru? Ati ghicit! La a vedea imaginile din realitate in alb-negru, ca preview destul de bun pentru handicapatii in fotografie. Unii folosesc filtre galbene, la oasele goale, dar pe mine ma cam deranjaza luminozitatea aparenta la acestea din urma. Cred ca abia acum am reusit sa schitam o baza ceva mai stiintifica recomandarilor lui Ansel Adams in legatura cu filtrul de previziune alb-negru (ISBN0821221868).

Si tot aici, acum, introducem conceptul de element tranzitoriu al culorii, exemplificat doar pentru cazul practicalitatii in discutie. Pentru eficienta maxima aceste filtre trebuiesc folosite in primele 5-10 secunde de la punerea la ochi. Dupa acest timp, organismul tinde sa compenseze mental lipsa componentelor coloristice (prin niste mecanisme schitate destul de vag anterior) si proiectia atit de buna in monocromatic incepe sa ia aspectul de duotone, sau tritone... creierul e activ, lupta, fara voia noastra, desi ti-ar place sa-i poruncesti sa stea naibii locului pentru o clipa, cel putin atit cit sa-ti compui imaginea alb-negru si sa apesi declansatorul. Desigur ca mai exista si alte filtre cu acelasi scop, dar de departe vizoarele cu #90 sint cele mai ulilizate. Cine spune insa ca, dupa citva timp de utilizare a lor, se poate lauda ca poate anticipa o imagine alb-negru, eu il consider daca nu mincinos, cel putin laudaros. Dupa atitia ani de fotografie experimentala, daca vreau (prin absurd) sa fac alb-negru, am nevoie de vizor. Si o recunosc cinstit!

the rookie
23-07-2006, 03:53
Un alt exemplu tratat identic, dar la care tema e cu totul alta (scuzati banalitatea subiectului). Intii originalul... eu, care am fost acolo, pot sa va indrug verzi si uscate despre zgomotul infernal si sublim al motoarelor experimentale, despre mirosul de carburant si gutaperca arsa, despre incurajarile publicului si sirenele vaporaselor... se vede insa doar o imagine, care unora spune ceva, altora absolut nimic. O imagine care se documenteaza prin ea insasi, si de obicei aceste imagini fara poveste intra in lada cu "sustinere fapte". Desigur ca pot atasa imagini in care dinamismul sportiv face sa zboare realmente vopseaua de pe superbele masinute sau de pe parapetii de protectie, doar o fac atitia... Tot la documentare intra...

the rookie
23-07-2006, 06:05
Am incercat pina si ultimile trucuri... dark cyan si dark amber. Nu se potriveste la tema asta, de fapt se potrivesc amindoua doar la o singura tema... ma rog... pareri si pareri. Si in ultima instanta ce mi-a venit in cap? Sa ma folosesc de tranzientalul culorii ambientale si sa umblu un pic la simbolistica. Am rascolit febril prin layers, channel mixer, color balance, luminosity, si da capo. Pe rindul de jos: invingatorul de netagaduit (albastru), sigur pe el si linistit ca nu mai este nici un pericol, ca totul a palit in amintirea visului alb-negru, de om obosit, dar pitonic, cu satisfactia materiala a victoriei pustiitoare... daca trag un pic skew de perspectiva, maresc nitel distanta dintre ei si gata... Sau poate a doua... cel ce lupta (rosu), care va depasi din moment in moment masina lenta din fata sa, cu ardoarea celui care stie sigur ca va cistiga detasat doar in citeva momente de-acum. La gindul victoriei, totul este apus in alb-negru, doar el iese in evidenta, ca un meteor, ca o cometa invingatoare cu o coada lunga din spuma de sampanie. Poate sa Warp nitel, doar un pic catre dreapta mea, pe spoilerul aleia rosii, sa para ca chiar acuma vrea sa depaseasca radasca asta verzuie si mare...

Kiiitsch, kiitsch, kitsch!!!! imi striga juriul si publicul aplauda de-o potriva. Cum? Toate patru? Daaa, toate... du-te bai nea la furat de-aici!!! Nu mai tergiversa... Ce simboluri? Nu esti intreg la cap? Huooo!

Ia mai duceti-va dracului cu totii! Ma duc sa mai rasfoiesc prin arhitectonica romanesque, sa-mi mai vorbesc in gind cu cavalerii cruciadelor si sa ma delectez cu Rick Wakeman si Pink Floyd. Poate miine o pun de un peisaj cu cai, sau, daca ploua, imi fotografiez in studio chilotii cu elice, asa un dark amber, cu mesaj... Baaaa, astia nu mai cinta de mult... Ei, duceti-va dracului!

the rookie
25-07-2006, 09:07
O mica paranteza despre culoarea patologica despre care va rog sa cititi cu mare atentie, datorita complexitatii termenilor si mai ales a asociatiilor posibile si probabile. Cind m-am referit astfel la culoare, am dorit sa trec in revista citeva dintre lucrurile potential negative care se pot produce la perceperea excesiva sau excesiv preferentiala a unei culori (“nu ne place ~ fiindca sintem…”). De asemenea am dorit sa mentionez anumite aspecte eventual negative ale personalitatilor care indragesc in mod deosebit anumite culori (“cei carora le place ~ pot deranja prin tendinta de a...”).

Inca o data imi cer scuze pentru traducerile rudimentare pe care am cautat sa le efectuez in cuvinte cit mai accesibile si mentionez ca nu este in intentia mea sa analizez aspectele "pozitive" ale contactului cu culorile sau semnificatiile socio-culturale atribuite lor. Sint lucruri care se pot gasi cu usurinta alaturi de terapia "white collar" cu uleiuri aromatice si muzica new age, e.g., a lui John Tesh sau Yanni (si oricum eu reascult bucuros si mai degraba un Fillmore East, Humble Pie, Grandfunk Railroad, Canned Heat, Ten Years After... vreau sa zic, asa, o muzica de la Cornel Chiriac...). Directiile enumerate sint rezultatul mai multor surse reputabile si in mod sigur a unor ani buni de studiu.

Nu ne place rosul fiindca sintem:
- extrem de iritabili, excesiv de temperamentali sau profund suparati
- epuizati fizic
- invinsi in circumstante imediate
- profund indecisi

Cei carora le place rosul pot deranja prin tendinta de a:
- controla absolut totul
- ascunde slabiciunile
- necesita energie multa pentru a supravietui normal
- impune fara discernamint calea de urmat
- fi pe picior de confruntare si provocare
- se lasa prada viciilor sau a abuza pe ceilalti
- avea incredere doar in sine

Nu ne place portocaliul fiindca sintem:
- presati permanent de sarcini si nu intrevedem nicaieri o relaxare
- epuizati fizic
- nepregatiti momentan pentru sex
- prada unui viciu ca alcoolism, bulimie, anorexie sau depresie

Cei carora le place portocaliul pot deranja prin tendinta de a:
- fi superficiali, iresponsabili, promiscui
- se priva de bucurii in viata
- fi imprastiati si susceptibili unor adictii
- nerabdatori si extrem de emotionali
- se obosi zadarnic fiind intotdeauna pe fuga

Nu ne place galbenul fiindca:
- credem ca sintem respinsi ca urmare a faptului ca sintem neintelesi
- sintem fricosi, stresati
- sintem excesiv de critici si nu acceptam ideile noi

Cei carora le place galbenul (pentru cei cu tendinte de a “indeplini”) pot deranja prin tendinta de a:
- munci intr-una (workoholics)
- fi manipu.lativi
- se tem de nereusita sau respingere
- suferi de dereglari digestive (hipoglicemici, probleme la ficat) atunci cind le este frica
- vorbi din minte si nu din inima

Cei carora le place galbenul (pentru cei cu tendinte de a “cerceta”) pot deranja prin tendinta de a:
- face mari eforturi de a nu gresi si de a ride de greselile altora
- minti emotional
- le fi teama de a fi incompetenti sau fara rost
- parea reci si distanti
- suferi de dereglari digestive (hipoglicemici, probleme la ficat) atunci cind emotiile interioare nu sint exprimate

Nu ne place verdele fiindca:
- il asociem pina in cele din urma cu moartea, putrefactia, descompunerea naturii inconjuratoare
- ne simtim singuri, parasiti, respinsi

Cei carora le place verdele pot deranja prin tendinta de a:
- fi posesivi, sentimentali si manipu.lativi
- se exprima greu in cuvintele proprii
- se simti vinovati ca primesc dragoste si recunostinta
- fi razbunatori daca sentimental nu primesc reciprocitate
- tine liste cu oameni placuti si neplacuti
- fi supraponderali datorita lipsei de grija pentru o alimentatie justa generata de motive emotionale si sentimentale

Nu ne place albastrul fiindca:
- sintem profund deceptionati
- simtim ca am pierdut ceva pretios sau am esuat serios
- nu ne place sa vorbim despre noi insine

Cei carora le place albastrul pot deranja prin tendinta de a:
- fi nerabdatori, suspiciosi, a-si face griji (paranoid)
- se simti persecutati (maniacal)
- nu cere nici un sfat sau ajutor (egocentric)
- nu avea incredere in fortele proprii
- nu se adapta cind sint luati prin surprindere
- fi perfectionisti, a blama pe altii, a predica
- fi dificili in inceperea unei relatii

Nu ne place purpuriul (purple… unii ii spun violet/indigo, desi absolut nu este corect, caci purple se gaseste in spectru, pe cite vreme indigo este obtinut “artificial” din combinarea extremelor spectrale, rosu si albastru) fiindca sintem:
- coplesiti de o autoritate
- extrem de sensibili

Cei carora le place purpuriul pot deranja prin tendinta de a:
- evita confruntarile cu orice pret
- se simti in siguranta numai atunci cind absolut totul e in ordine
- lenesi, indecisi, plicticosi, pierduti in fanteziile proprii
- simti ca nu este in regula sa se analizeze de frica izolarii

Cei carora le place purpuriul (aspecte ale personalitatii) pot deranja prin tendinta de a fi:
- concentrati numai pe sine
- cu toane
- suferi de depresie psihica cu tendinte distructive (suicidal)
- focusati doar pe negativ, bazat pe experiente anterioare
- coplesiti de viata si de a se izola, de a se bloca emotional si de a inceta sa “functioneze”.


Toate aceste directii, care, fie vorba intre noi, parca par a fi culese de pe la niste tiganci ghicitoare, isi au radacinile stiintifice in efectele fiziologice si psihologice ale culorii. E adevarat, fiindca perceptia vizuala nemijlocita transmite semnalul optic nu numai de la ochi la creier, ci si la hipotalamus sau/si la glandele pineala si pituitara prin asa numitul “color channel” si de aceea culoarea in mod special afecteaza sistemele din corpul omenesc. Mai sus s-au prezentat doar citeva aspecte legate de aparitia stimulului de anumite lumgimi de unda si “conditii imediate” sau “conditii preexistente” ale personalitatii incidente. In continuare am sa schitez foarte pe scurt unele aspecte considerate normale, legate de impactul culorii.

Rosul
efecte fiziologice: creste presiunea singelui si stimuleaza secretia de adrenalina
efecte psihologice: activant, pina nu devine iritant, alunga gindurile negre, stimuleaza sexualitatea

Portocaliul
efecte fiziologice: stimulent sexual, imunologic, digestiv
efecte psihologice: este un bun antidepresiv, reduce vinovatia nejustificata

Galbenul
efecte fiziologice: stimuleaza creierul si confera atentie si decizie, stimuleaza limfaticul
efecte psihologice: similar cu portocaliul, e culoare vesela, optimista, confera discernamint, clarviziune, judecati juste.

Verdele
efecte fiziologice: are efect relaxant asupra muschilor, inima fiind prima beneficiara
efecte psihologice: da senzatia de comfort, calm, relaxare, e legatura noastra cu peisajul. Tonurile inchise sau adinci au efecte contrarii.

Albastrul:
efecte fiziologice: coboara presiunea singelui, se poate lega de git si tiroida, este calmant. Adreseaza glanda pituitara si deci, intre altele, regleaza somnul.
efecte psihologice: are efect relaxant, inspira controlul mental, claritate si creativitate.

Purpuriul
efecte fiziologice: se presupune ca ar avea un efect auto-antiseptic (…), ca ar reduce senzatia de foame si ca ar produce anestezii in suprafata mica
efecte psihologice: balanseaza obsesiile si fricile

Non-culori

Maron
efecte psihologice: stabilitate si siguranta

Negru
efecte psihologice: comfortabil si protectiv, sugereaza staticul, repaosul

Alb
efecte psihologice: pace si comfort, deschidere si libertate

Gri
efecte psihologice: independenta si incredere de sine, izolare, separare si singuratate

NB: De cele mai multe ori, cind ti se impune (postuleaza) ceva, tinzi sa faci sau sa crezi exact opusul, din dorinta fireasca de a nega. De aceea, tot ce s-a citat mai sus, nu trebuie aplicat ad literam, fiindca viata si personalitatea nu sint categorice, adica incadrabile in anumite categorii. Lumea este un conglomerat de stimuli si reactii la acestia, generind un amestec extrem de complex din toate punctele de vedere ale psihologiei: psihanalitic, comportamental, umanistic, existential si interpersonal.

digest
25-07-2006, 09:55
Am suris putin la ceea ce spuneai, the rookie, ca un fotograf nu mai e obisnuit azi cu ceea c ear trebui in adevaratul sens sa fi fost: natura, istoria si efectele fotografiei alb-negru. Adevarat ai grait si am incredere inca in cunostintele unui fotograf si zic ca azi el trebuie sa fie cu atit mai complet, cu cit si tehnologia si lumea evolueaza. Depinde si de alegerea sa. Daca ramine fotograf de studio, cred ca ar trebui sa fie un bun analist uman si un bun cunoscator al vietii de interior, al universului de obiecte. Daca insa opteaza pentru peisaj sau fotoreportaj, e bines a se obisnuiasca in idea ca unui calator in sta bine cu drumul. Dar ar trebui sa mai stie ca, in afara de calculator, e un principiu mai important in redarea imaginii (digitale sau clasice): lumina. Asta face totul. De aici s-a si inceput toata aceasta joaca serioasa a imaginii: ce este si cum poate action alumina in viata, pe corpurile din jurul nostrum. Cum ea descrie si face estetica pe realitatea care ne inconjoara.
Stiu ca ne-am mai batut capul cu acest aspect, dar revin putin: lumina (mai cu seama cu aplicare in fotografia alb-negru, dar si in cea color)
Lumia e suportul oricarui tip de fotografie. Lipsa ei ne pierde in intuneric. Ce este ea? O forma de iradiatie electromagnetica, fluctuatii ale cinpului magnetic si electric care se misca in valuri prin spatiu. Daca ea nu ar descrie pe un obiect forma sa tridimensionala, atunci poate ca am trai intr-o lume de umbre. Din aceasta pricima ‘militez’ (si n-am fortat termenul) pentru ceea ce se poate numi fotografie luminoasa: acolo unde volumele se constituie in urma intilnirii dintre suprafete clare, laminate si suprafete umbrite, aflate pe tonuri de gri, pina la foarte inchis.

digest
25-07-2006, 10:27
Mentionez si faptul ca multi fotografi au o teorie despre culoare si lumina destul de restrinsa si in in principiu merg dupa ureche. Sun autodidacti, si asta nu-I chiar asa grav, dar se mai si vede in momentul in care riscam cu buna stiinta sa cadem in dizgratiile imaginii, in inestetic.
Cum toate discutiile despre culoare incep cu descriere RGB, vreau sa aduc o completare in privinta acesteia din perspective luminii: scara RGB este folosita de cele mai multe lumini electronice si de transmisie, asa cum sunt cele de la TV si de pe filme. Scara CMY este folosita impreuna cu luminile tehnologice, cum ar fi cerneala de printare. Interesant este ca intr-o discutie clasica si cit de cit scolita, despre culori, se incepe de la descrierea galbenului. Ea este culoarea cea mai luminoasa (asta apropo si de ultima varianta oferita de prelucrarea pe calculator asupra tabloului lui Serat). In natura e destul de greu de gasit, pura, exceptie facind florile. Galbenul si Galbenul cu tenta de portocaliu sunt culorile toamnei, in special, si are un impact mare asupra starilor sufletesti. In general, psihologii au demonstrat ca galbenul este culoarea fericirii. De obicei ea contrasteaza cu restul nuantelor si atrage atentia asupra corpului/obiectului/subiectului determinat de ea.
Rosul determina intensitatea, iar alegerea cea mai fericita este de a-l plasa pe un ground intunecat.
Albastrul, fiind si culoarea care ne defineste planeta (apa poarta nuante de albastru, cerul la fel) este una a calmului si a pasivitatii. Lumina patrunde greu pe astfel de suprafete.
Atasez citeva contraste devenite clasice in materie de arta vizuala, design etc, in speranta ca nu doar dupa ureche le aranjam in fotografie, dar le si cunoasteam din teorie:

the rookie
25-07-2006, 17:06
Inainte sa trecem la tonuri si alb-negru propriu-zis, gasesc potrivit sa fac o precizare, nu de alta, dar lucrurile trebuiesc asezate exact in pozitiile unde apartin si nu trebuie sa existe confuzii.

Se manifesta in ultimul timp o tendinta vadita de gilceava intre generatiile mai virstnice si cele mai tinere de fotografi amatori (alta discutie intre generatii... e de mirare?). Cei mai batrini argumenteaza ca fotografia pe computer distorsioneaza prea mult realitatea, predispune la abuz fara discernamint, iar cei mai tineri resping pur si simplu existenta fotografiei analoge, considerind-o inceata si lipsita de orice flexibilitate. In istoria documentata a captarii imaginilor (Greenspun), care, apropos, este cunoscuta si aplicata din vremuri antice, se admite ca prima imagine in sensul modern al cuvintului "fotografie" a fost creata in sfirsit in 1826. De-atunci, timp de circa 100 de ani, creatorii si specialistii in domeniu au perfectionat camerele, materialele fotosensibile, chimicalele si optica. Calitatea imaginilor obtinute a atins perfectiunea pe la cumpana dintre secole si catre perioada interbelica.

Urmare a popu.laritatii sporite a activitatii recreative, la mare concurenta cu desenul si pictura de amator, in 1924, Leica a iesit pe piata cu primul aparat pe 35mm de calitate, accesibil ca pret pentru aproape oricine. De-o data fotografia a devenit mica si portabila si a fost facuta accesibila tuturor. Explozia si hegemonia camerelor de format standard a dus la difuziunea acestei indeletniciri in rindurile maselor largi si au aparut tot mai multi indivizi care, reusind sa stapineasca cu usurinta cele trei variabile (diafragma, viteza, sensibilitate), au putut sa produca imagini remarcabile. Lucrul cu camera a devenit extrem de accesibil si facil. Au aparut meserii noi, cea de fotograf pozar, cea de retusier, editor, laborant fotograf, profesor de fotografie, model costeliv si vicios, etc.

Dupa inca circa 100 de ani, printr-un concurs de imprejurari fericit, camera standard a mai primit o imbunatatire. Senzorul digital, care a dus la scurtarea timpilor si costurilor adiacente imortalizarii imaginilor. Numarul fotografilor amatori a crescut inca si mai mult, ajungind la un nivel de-a dreptul omniprezent. Ca urmare au disparut firesc genurile de meserii satelit, iar pozarul a devenit pina la urma, peste noapte, retusier, editor, laborant, model inacceptabil de nepriceput, profesor si estet. O lume din ce in ce mai limitata la marginile mai mult sau mai putin restrinse ale egoului, ale propriei personalitati, buna sau rea, devianta, de prin magazin sau cafenea, si hranita artificial prin computer.

Ei bine, in aceste conditii a aparut dilema si disputa amintita mai sus si de care se vorbeste tot mai mult. O masa de amatori vechi "contra" unei mase de amatori noi. Ce este mai interesant este ca nici una dintre aceste categorii ale popu.latiei foto nu are idee prea exacta despre mestesugul preexistent aparitiei lor ca specii, prima neputind furniza din formatul standard o calitate demna de a fi considerata fotografie serioasa, iar a doua, pur si simplu necunoscind, neadmitind si respingind standardele considerate de estetica generala ca modele universale de calitate si bazate pe multe mii de ani de acumulari imagistice picturale.

Cam acesta este in mare nivelul discutiilor si nu intrevad vre-o solutie imediata, decit o pierdere de vreme in argumentatii cel mult sterile. Un lucru trebuie precizat, din pacate... din fericire: camerele de format mare (adica cele care sint in stare sa produca calitate exceptionala, care cer mult timp, simt si suflet pentru compozitia imaginii si ale caror rezultate intermediare sint capabile de ajustari chimice in laborator) nu au incetat sa functioneze de la inceputurile inceputurilor (chiar si coexistind in pace cu hibridul formatului mediu), ci s-au perfectionat si ele, iar domeniul digital nu le-a atins inca decisiv, si nici nu cred ca le va ajunge curind fiindca deocamdata investitiile nu se justifica. Fotografii se incapatineaza sa lucreze cu ele si au motive serioase, credeti-ma. Unii nici nu "cunosc" alt format...

Si inca ceva care nu trebuie pierdut din vedere in tumultul controverselor: atit filmul de 35mm cit si senzorii digitali au fost gaselnite extrem de practice, create ca sa va jupoaie de bani la nivel planetar, dupa ce Leica v-a infectat incurabil. Citeodata cred ca e un joc maiestrit orchestrat, atit de simplu conceput ca ma mir ca nu ne prindem cu totii de-odata. Este de fapt un alt principiu economic bazat pe autoamagire si pe o cerinta creata artificial, devenit lege sociala (un viciu de identitate halucinant, placut si iluzoriu al bietului mestesugar hobby-ist, devenit volens-nolens pseudoartist, care invata din zbor, prin viu grai nearticulat, chato-roman si prin luare aminte nemijlocita, de pe la alta zburatoare de acelasi calibru, care circula cu o palma mai sus in altitudine, distanta menita doar sa ii atribuie particularitatea miraculoasa de a se putea gainata in voie in capul celuilalt, fara sa se stropeasca prea tare, semidoct si infatuat, mai nou, producator de imagini limitate ca tiraj la citeva copii pretioase prin albumele de familie sau la efemere aparitii pe ecrenele monitoarelor, care evident dispar eventual la stingerea curentului electric, ca si numele lor de screen). Si legile din cite stim exista pur si simplu, indiferent daca avem habar de ele, daca sint cunoscute si enuntate explicit sau nu, si nu asculta de parerile contradictorii nici ale batrinilor si nici ale tinerilor bintuiti de aceasta noua-veche patima...

digest
26-07-2006, 22:09
E foarte bine ca facem niste delimitari ‘original-virgin’/procesare. Pe de alta parte, dragul meu partas de disectie (fotografica), ce ma fac eu – tinar care am primit de ziua mea sau ca mi-am luat bacu la sport cu 10, un aparat foto digital? Ma apuc de fotografiat in stinga si-n dreapta si daca nu-s chiar asa prost, si eventual mai citesc o carte veche gasita la tata prin biblioteca – “Tehnica fotografiei” sau alte stuff-uri colbuite gen asta. Bine, dar nu stapinesc din prima miscare arta fotografiei… ma mai ajut de calculator. Acum vreo 3 ani, parca, nu aveam digital, eu umblam cu o caramida de Zenit la git si stiam doar atit – vreau sa invat sa fac foto sis a developez si sa lucrez in laborator. Ei bine, cu toata bunavointa nu s-a putut, in Romania nu se gasesc materiale, sau foarte greu se gasesc. Nici cu accesoriile digitale nu stam prea bine, dar la Bucuresti mai poti vedea cite un magazine dotat bine. Nimeni nu mai pune la diszpozitie substante chimice, hirtie, filter etc. Stai si bati nostalgic din buze si astepti sa vina toamna sa fie mai racoare. Fotograful roman, ala scolit si armat pina in dinti cu tehnica, sudioul si mentalitatea de rigoare, se uita ca trebuie sa manince o pine: cum? Din ce? Din proiecte cu revistele, documentare, fotoreportaj – si astea se fac cu aparatura scumpa si editare. Nu-i vreme cind ai enshpe proiecte pe cap, sa stai a developa manual. Ai descarcat in calculator, ai dat un click-doua si basta! Nu vreau a se intelege ca iau apararea calculatorului, dar mersul lumii ne-a determinat sa procedam astfel. E o consecinta, nu placuta, dar cit se poate de rapida.

E interesant pina la urma acest paradox: toate aceste prelungiri cyber ale noastre: calculator, telefon portabil, telecomanda, chiar internetul etc. sunt facute initial pentru binele individului: economie de timp, comoditate… Dar tot ce se intimpla in fapt e ca lucrurile se aglomereaza, ne utilizam de ele spre a economisi timpul intru a-l folosi si in alta parte. Informatia curge, cunostintele adevarate se pierd. Nu e inspaimintator e pur si simplu putin trist si inevitabil.
Procesarea pe calculator mai are si o alta hiba – falsitatea, putem foarte usor sa cadem in lipsa de estetica, in exagerare si totul se extinde apoi ca un neoplasm al non-artei, al sub-culturii. Iar romanii, fara nici o suparare sunt mesteri in asa ceva. Nici americanii n-o duc mai bine, nici europenii cu toata figural or de elitisti, problema e ca noi nu doar preluam, dar preluam modele (de imagine, de viata) din atitea locuri, incit ne ascundem pe noi insine. Cred ca-i bine sa ma opresc aici, sa nu dau senzatia ca militez pentru vreo nostalgie oarecare sau ca sufar de vreo fobie incurabila.

Astept considerentele despre fotografia alb-negru si pregatesc si eu citeva ‘surprize’.

Dumitru Drinovan
27-07-2006, 04:11
Nu ma bag in discutia voastra, pe care o apreciez f mult, decat pentru doua fraze.

Digest, ultima bucata mi-a lamurit pentru a "n"-a oara ca "satulul nu crede la al flamand" (monolog Ghita in "Scrisoarea pierduta"),
prin asta spun ca si eu ma trezesc "voda in loboda" cu tot soiul de considerente, nu numai aici, uitand atat de multe despre cat de greu e in R.
Mi s-aparut deci excelent prinsa in descrierea ta o mentalitate pe care nu aveam cum s-o simt mai bine, altfel.

Va multumesc ambilor pentru disectia placuta pe care o oferiti.

the rookie
27-07-2006, 08:56
E o problema importanta aici si nu pot incepe hodoronc-tronc cu fotografia alb-negru. Nu inteleg ce ce naiba nu ma pot eu mentine la un nivel simplu de discutie. Draga pustiule, ai primit in dar un aparat foto digital... si ar trebui sa pornesc de-aici, nu? Ei bine EU nu pot asa, eu trebuie sa intru ceva mai mult in intelegerea amanuntelor acestui fapt, si asculta-ma bine, digest, daca n-am dreptate...

Scenariul 1: mama, tata, familia, scoala, totul merge bine. Eu, copilu', sint fericit, iau note bunicele, ei se poarta frumos cu mine, am si citiva prieteni. Mama si tata stiu ce-mi place, si stiu ca imi doresc un aparat foto, ca vreau si eu sa fac poze ca toti colegii mei si sa le pun pe facebook.

Scenartiul 2: chestia cu scoala si cu famila pentru mine sint secundare. Ai mei sint destul de ocupati, asa ca imi vad singur de treaba mea, imi port de grija cum pot mai bine. Vine ziua mea si se pare ca iar nu-i pasa nimanui ca trece timpul. Noroc cu unchiul care mi-a promis ca-mi trimite el un aparat foto digital din... Germania. Poate o sa-l vind sa am de tigari, sau poate ma iau si eu dupa prietena mea cu pozele ei ciudate de pe Deviant.

Scenariul 3: eu trebuie sa muncesc, fiindca tata n-am, iar mama e bolnava, vai de capul ei si trebuie sa o ajut. De ziua mea un prieten de familie mi-a facut cadou un aparat foto. Nu e nou, dar el zice ca cu putina munca as putea sa invat sa fotografiez, ca la desenele pe care le fac, trebuie sa am "chemare". Poate capat o meserie mai civilizata si eu.

Scenariul 4: am crescut intre fotografi, iar acum cind intru la liceu, tata imi va da camera lui, ca el isi ia una mai buna. Asa sa ma joc cu ea numai eu... cica asa a inceput si el.

Scenariul 5: ma rog la Dumnezeu sa cistig concursul asta de navomodele sponsorizat de Orange. Ai mei au zis ca pot sa fac ce vreau cu banii. Nu sint multi, doar cit sa-mi ajunga de o camera foto mai buna, poate scap de mirosul de otet din laboratorul din baie.

Inainte insa a incepe sa ne jucam in scenarii si cu destinele oamenilor, inca o precizare: un cadou facut la timpul potrivit, in deplina cunostinta de cauza si bine documentat in legatura cu preferintele copilului, e bine sa fie facut de catre cineva care a stat in legatura nemijlocita cu el, in comunicare biunivoca permanenta. Un cadou poate avea consecinte fantastic de importante in viata unui om. Nu trebuie sa merg mai departe decit persoana mea... tata mi-a facut cadou intr-a sasea o trusa de chimie, stiti voi, niste eprubete, o spirtiera, un cleste din lemn, niste sulfat de cupru, amoniac, otet, fier, sulf, etc... era ziua mea si aveam sa incep chimia la scoala... rezultatul... hmmm, se resimte si in ziua de astazi in tot ce fac, in tot ce si cum gindesc. In cadou facut la intimplare, in totala necunostinta de cauza sau dezinteres si fara directie, poate sau poate sa nu aduca vre-un rezultat, altul decit o recompensa triviala sortita sa fie uitata prin vre-un sertar.

Cred ca cele 5 scenarii (departe de a fi atotcuprinzatoare) acopera cit de cit situatiile tipice pentru a considera un contact cit de cit plauzibil cu fotografia si pot genera urmatoarele directii:

A. fac fotografie fiindca asa face toata lumea (imitatorul)
B. fac fotografie fiindca trebuie si am chemare (lucratorul)
C. fac fotografie fiindca stiu cum se face si am si cu ce (blazatul)
D. fac fotografie fiindca imi place si nu ma intereseaza banii (hobbyistul)

Acum am sa avansez niste valori statistice, relativ recente, referitoare la categoriile de mai sus (datele sint aproximative evident):

A = extrem de multi % (90)
B = foarte putini % (3)
C = relativ putini % (5)
D = putini % (2)

Indiferent de unde se porneste deci, datele statistice par sa confirme afirmatiile pe care le-am facut anterior, adica ca fotografia de masa este un fenomen social de proportii, bazat pe reclama si comert, pe imitatie si pe vinzari rentabile. La o asemenea amploare este firesc sa te astepti la calitate si la rezultate care rar vor sari peste o medie estetica acceptabila.

Ca sa folosesc o alegorie dintr-o discutie recenta din alta parte, este ca si cu soferia. Ai nevoie de sansa ca sa-ti scoti un carnet (si aici ma folosesc de interventia lui Dumitru si precizez ca discut pentru Romania, nu pentru America), apoi trebuie sa ai un pic de chemare ca sa poti trece de poligon cu bani putini, apoi trebuie sa inveti si sa cunosti perfect regulile de circulatie ca sa iei teoreticul. Apoi esti lasat de voie si, daca supravietuiesti, incepi sa capeti experienta. Dupa un an realizezi daca-ti face placere sau o faci doar pentru a ajunge la servici. Daca constati ca-ti place nespus de mult, te bagi intr-un club, sau poate te faci sofer profesionist. Cu clubul si cu raliurule poti sa ajungi campion si sa iei premii substantiale cit poti si esti competitiv. Cu soferia... mai vinzi niste benzina, mai iei cite o gagica, doua, noua, mai cari pentru unii si altii pe ore suplimentare la dublu sau la triplu. Totul e sa te ai bine cu juriul... pardon, cu controlul de trafic... Deci si aici departajarea se face pe amatori si profesionisti. Pe talentati si pe lucratori palmasi. Pe generali si pe trupeti.

In analiza propriei persoane, trebuie sa fim extrem de cinstiti si sa admitem clar pozitia in care ne aflam. Fara a sti ca eu, digest, sau eu, the rookie, sintem pe directiile D, A sau altele, nu ne putem da o mina de ajutor. Noi insine... nu trebuie sa afle si altii. Trebuie insa sa fim constienti ca cei care au ceva experienta si pot, isi dau imediat seama unde se afla fiecare... mai ales cind vietuiesti intr-o comunitate mare ca un sat. Exact ca in haitele de ciini... e unul singur care incepe sa latre, ca asta face el cu talent si convingere, dupa aia toti ceilalti cred fac acelasi lucru, si sint atit de purtati de activitate ca imediat uita de ce o fac, in timp ce initiatorul sta cuminte pe margine si-si zice: "Doamne, ce adunatura de cretini...". Dar asta-i viata... mamiferelor cu singe cald... si spirit de gasca... Nu-i asa ca e la mintea cocosului ca trebuie sa ne pastram personalitatile intacte? D-aia am invatat sa vorbesc si am uitat sa latru...

Ei, abia acum putem incepe discutia. Deci, dupa ce-am stabilit cam pe unde ne aflam si cam pe unde putem ajunge, sa ne intoarcem putin la procesul practic... am un nou aparat foto. Auoileu, ce fac acum? Am citit manualul si nu-mi place ce iese... Alte carti n-am sau sint prea groase si ma cam oftica sa stau locului si sa citesc fara mouse si Messenger. Pai mi-a spus mie cineva ca e un site de fotografie... ia sa vedem ce fac aia acolo... se cearta si se injura... ia sa mai incerc unul... se lauda... ma bag aici! Asta-i scenariul urmator, indeobste valabil pentru toti, imitatori, blazati, hobbyisti si mai rar pentru lucratori. In acest cadru incepem sa luam pumni in gura unii de la altii, laude de pe la cei mai cinstiti sau care nu vor sa supere, critici de pe la micii dusmani, sau de pe la alti cinstiti pe care sincer ii deranjeaza cite ceva, sfaturi de la oameni care stiu mai mult sau mai putin despre bunul simt, note partinitoare in functiie de sforile trase pe PM. Cam asa cum era inainte la pionieri, la UTC, la sindicat, la partid, acum in parlament.... Unii rezista si ramin activi sau inactivi, altii se sperie sau se scribesc si pleaca.

Insa tot n-am rezolvat problema invatarii, nu a prinsului din zbor, care este si el bun, dar nu este totul si nu aduce decit superficialitate care se materializeaza evident in kitsch la kilogram. Nici nu avem cum s-o rezolvam, fiindca oricit ar vrea adminii si moderatorii, forumurile nu sint societati organizate si functioneaza (sa-mi scuzati analogia) ca haitele de ciini. Miriim unii la altii si ne mai apucam de blanuri citeodata, dar daca incepe sa latre unul ca i s-a parut ceva... gata scandalul. Le dam dracului de tutoriale, de assignmente si incepem sa fim din nou ce sintem in viata de zi cu zi: oameni, nu mestesugari fotografi, artisti sau tehnologi.

Si in conditiile astea, cei care stiu ceva mai mult, nu au dreptul sa-i lase pe astia mai mici sau la inceput de drum fara sfaturi, de capul lor, fiindca starea creata duce la involutie pe toate planurile si mai devreme sau mai tirziu ne va trage in rahat pe toti. Lasate in voia lor, lucrurile merg de la prost la mai prost, nu trebuie sa fii om de stiinta ca sa-ti dai seama de acest adevar.

Prin urmare eu vad lucrurile cam asa: cei tineri, care in mod normal nu au cum sa traiasca si viata noastra, a celor mai in virsta, trebuiesc ajutati macar sa aibe habar de acumularile facute de omenire pina la ei. Nu neaparat sa fie trimisi la consignatii si anticariate, fiindca probabil ca nu au bani de cheltuit pe substante si carti. Daca sint aici pe forum inseamna ca au un interes declarat in fotografie, deci sint dispusi sa citeasca cite ceva in plus. As zice ca nu din linkuri interminabile si interconectate de nu mai iesi cu zilele din ele si uiti pentru ce-ai inceput cautarile, ci direct de-aici, de pe forum, prin articole de calitate, scrise intr-o romana completa, gramatical corecta, cu punctuatie si ortografie ingrijite, cu cit mai multe imagini vizuale explicative (80% din info intra prin ochi) si deci cu cit mai putine linkuri menite sa absolve de responsabilitate si comentariu propriu. Trebuie sa ai ceva de comunicat pe tema fotografiei, care consideri ca lipseste din semantica forumului ca sa deschizi o discutie. Sigur ca formula "am auzit de chestia asta... voi ce ziceti?" e si ea OK, dar este faza a doua, cind nimeni nu mai asculta si ii pui sa se uite unul la altul... ce sa facem? Si gata haosul... din nou la latrat fara sens si la "preluat modele". Se stie ca in discutiile in care cel care prezinta un punct de vedere se asteapta pina la sfirsitul planului cu intrebarile si completarile satelit, sint cheia invatarii judicioase, dupa principii pedagogice enuntate de mult de unii ca Piaget, Freud sau alte nume mai mult sau mai putin obscure.

the rookie
27-07-2006, 20:22
Cu aceste ginduri constructive si cu toata consideratia pentru comunitatea noastra, am sa trec mai departe si am sa expun un plan succint in legatura cu sfirsitul capitolului tranzientei culorii, fotografia alb-negru, pe care am sa il incep in sfirsit miine. Pentru acest subiect, sursa de informatie si recunostinta mea sint indreptate in prima instanta catre autorii ISBN0697125238:

1. Privind o fotografie
2. Vorbind despre o fotografie
3. Aparatul foto
4. Darkroom
5. Finisarea
6. Iluminarea
7. Filtre
8. Etc. sau conexiunea digitala (digest, cred ca acest subiect, fiind atit de vast si de total pionierat, va mai avea de asteptat pina ii voi putea da o forma cit de cit coerenta)

1. Privind o fotografie: acest mestesug (fotografia) ne permite sa comunicam lumii ce vedem, lucruri pe care fara contributia noastra nimeni nu le-ar fi vazut. Fara indoiala ca fotografia ca indeletnicire trebuie inceputa prin a privi alte fotografii, multe alte fotografii. Daguerre, la origine pictor, cind a prezentat primele sale placi metalice cu imagini, a atras atentia unui alt pictor, care a exclamat: "de azi inainte, pictura e moarta!", intelegind prin aceasta ca lupta maestilor de a reda cu exactitate realitatea cu atita migala a luat sfirsit. Scopul acesta, de a crea pe canvas o realitate optica consensuala, fusese "codificat" pentru lumea pictorilor de catre Leon Battista Alberti, in 1435, cind acesta a descris si a exemplificat pentru prima oara cum se poate crea un colt de realitate din punct de vedere al perspectivei vizuale a unui singur ochi (unificat). Insa abia pictorii francezi ai secolului al XIX-lea au luat in considerare fotografia ca unealta de ajutor pentru prespectivare exacta si au inceput sa se ocupe de ce era si inafara ramei (contextual), dupa ce estetica neglijase cu buna stiinta destul de multa vreme acest aspect.

Cu trecerea timpului definitia fotografiei a luat forme diferite, trunchiate, speculative, fara speranta de a mai putea si restaurata la ce aceasta a fost la inceput. Unii spun ca achizitionarea si reproducerea exacta si precisa a formelor realitatii dinaintea camerei e de-ajuns. Altii cauta descoperirea formei semnificative si folosesc camera prin reglajele ei pentru a o accentua. Altii afirma ca fotografia contine mesaje fara codificare a caror semnificatie este mereu noua, adica semnificatia este mereu noua si este rezultatul intrepretarii personale, care la rindul ei este dependenta de curentele sociale, politice si estetice contemporane fotografului. In tot cazul este important de retinut in acest sens ca nici o fotografie nu este nepartinitoare si transparenta societatii care a creat-o. In final, se utilizeaza diverse metode fotografice, cum ar fi asamblarea, colajul, montajul si stratificarea, care, in ultima instanta, nu mai au nici pe departe de-aface cu viziunea initiala a lui Alberti.

In vremurile timpurii fotografia a respectat in mare traditiile compozitionale ale picturii care inevitabil au venit in conflict cu natura documentaristica a mestesulului. Pictorul a putut intotdeauna sa selecteze ce dorea sa retina si ce nu, pe cita vreme fotograful face asta cu mare greutate tehnica. Si lucrul acesta este deosebit de important fiindca continutul unei fotografii este definit de relatia subiect/fundal. Din acest punct de vedere, modelele compozitionale nu pot fi decit trei:
a. inchis (surprinde exclusiv relatia simpla), in cazul subiectelor centrate.
b. multiplu (cuprinde mai multe relatii subiect/fundal), ce se intimpla de obicei si este un mare dezavantaj
c. deschis (surprinde parte din relatie), se bazeaza pe folosirea elementelor compozitionale (treimi, diagonale, sectiuni de aur, linii de forta, rame, sugestii de forme geometrice, iluzii, etc.)

Traditional imaginea centrata a apartinut si a definit fotografia alb-negru. Subiectul centrat este considerat stabil. Se argumenteaza ca pentru un ochi sensibil, atunci cind un subiect este plasat exact in centrul cadrului, acesta este supus tensiunilor egale din toate partile. Atunci cind subiectul este deplasat din centru in pozitii compozitionale juste, intregul cadru devine subiectul aparent al fotografiei.


Compozitia
unei fotografii depinde in mare masura de amprenta pe care creatia artistica universala a lasat-o in personalitatea fotografului. Studiind creatiile Greciei clasice, poti si impresionat de echilibrul si simetria din jurul liniei centrale, dar daca te fascineaza pictura secolului al XVI-lea, esti influentat de energiile spiralate ale liniilor de forta diagonale ale barocului. Pe de-alta parte insasi tara, teritoriul social de care apartine fotograful sint definitorii. Secolul al XIX-lea in Europa a creat imagini simple centrate, pe cita vreme Franta s-a orientat incet catre tendinte necentrate, asimetrice si fragmentare chiar catre marginile cadrului (Degas). Sugestiile generate de pictura si desen au creat anumite canoane si in fotografie. Dintre acestea:
i. plasati linia orizontului o treime catre marginea de sus sau cea de jos.
ii. portretul trebuie sa plaseze ochii la o treime de marginea de sus
iii. descrieti din formele cimpului un triunghi cu baza cit mai lunga, asezata ceva mai sus de marginea de jos a cadrului si cu virful ceva mai jos de marginea de sus.
Este foarte important sa intelegem ca nu este atit de important cum compunem o imagine, ci cum anume compozitia realizata de noi il afecteaza pe privitor. Felul in care se realizeaza compozitia si tipurile de impact generate definesc asa numitele

Tipuri de fotografie
i. fotografia simpla, este facuta fara manipu.lari, cu o camera conventionala si reda cu fideliate relatiile dintre obiecte. Este referita ca pur descriptiva, si numita fotografie documentara. Alegerea punctului de statie, a obiectivului, a sensibilitatii, a timpului de expunere si diafragmei pot sprijini zugravirea caracteristicilor personale a subiectelor sau a particularitatilor sensibilitatii sau esteticii subintelese a privitorului.
ii. fotografia de arta
iii. fotografia social documentara
iv. fotografia stiintific documentara
v. fotografia cu interpretare jurnalistica
vi. fotografia de moda sau produs
viii. instantanee si inventar personal
ix. fotografia terapeutica si de investigatie

Scopul unei fotografii
i. sa descrie un moment specific in mod clar
ii. sa redea un sens puternic al formei

Interpretarea unei fotografii depinde nemijlocit de:
i. informatia fotografica
ii. semnificatiile ascunse
iii. raportul informatie/emotie transmisa

Rog observati ca notiunea de culoare inca nu a fost subliniata in mod expres nicaieri in acest subcapitol. Imi pare rau sa ma dedau la o descriere a unor pasi PS tocmai la acest topic, dar ar fi pacat sa nu mentionez aici o eleganta

Modalitate de transformare digital color in alb-negru pancromatic/ortocromatic

a. Layer\New Adjustment Layer\Hue/Saturation. Mode: Normal
b. desaturati total
c. click background
d. Layer\New Adjustment Layer\Hue/Saturation. Adaugati-l intre background si layerul de desaturare tocmai creat. Mode: Color
e. din acest layer aranjati Hue pentru efect pancromatic sau ortocromatic (lipseste rosul) prin inspectie, dupa experienta, sau cum va place rezultatul final. Apoi reglati Lightness la valoarea selectiva a umbrelor dorita
f. Layer\New Adjustment Layer\Curves. Construiti o Curba S daca este cazul. Nu uitati de perturbatia Save For Web!
g. Layer\New\Layer. Mode: Luminosity
h. Layer\Merge Visible. Right Click+Alt. Eliberati click, eliberati Alt
i. USM 500,1,4
j. Opacity cca 50%, Fill cca 90%, sau/si dupa gust
k. Layer\New Adjustment Layer\Levels. Examinati histograma si modificati ce va place din cursorul median. In general nu va atingeti de cursoarele extreme!
l. Flatten Image
m. Save For Web. Daca va iese prea intunecat, reveniti la (k), ajustati pozitia cursorului median mai la stinga si incercati din nou. De obicei pierderea in luminozitate in urma operatiei Save For Web se situeaza pe la valoarea diferentiala de 0.2 a cursorului median.

Ce-i cu albastru, e facultativ.

{Snapshot: Canon 300D cu Tair 1500mm echivalent digital. Imagine neprelucrata, doar desaturata dupa modul descris cu litere rosii.}

the rookie
28-07-2006, 07:33
2. Vorbind despre o fotografie:

Informatia primara:
a. catalogati fotografia, adica incercati sa o includeti intr-unul dintre tipurile mentionate
b. precizati-va care e subiectul nominal
c. va directioneaza acesta atentia asupra subiectului fotografiei sau asupra tehnicii de realizare?

Intrebarile de inteles (schitate anterior):
a. care este semnificatia initiala, evidenta?
b. ce inteles ascuns iese la suprafata la examinare atenta?
c. cum se compara informatia transmisa de imagine cu sentimentele pe care ar trebui sa le evoce?

Dupa ce se rezolva aceste probleme, sinteti eventual in stare sa faceti depozitia publica despre fotografie, adica sa va spuneti parerea. A pune in vorbe alese cu grija emotiile si trairile trezite la vederea unei fotografii nu este deloc o treaba usoara, dar de obicei rasplata este pe masura, fiindca ajungi sa-ti clarifici ce simti si sa descoperi ce gindesti. Este realitate, critica este buna in primul rind pentru cel care o face, si apoi pentru fotograful autor! Puncte de luat in seama:

Criterii de judecata:
a. a spune "imi place" este formula cea mai putin folositoare. Desi poate adevarata, aceasta exprimare este defensiva, aduce o falsa siguranta si inpiedica dialogul (intern).
b. a spune "e foarte buna, frumoasa" aduce, pe linga o linie defensiva mai pronuntata, o alta intrebare: "buna pentru ce?". In general fotografiile bine primite au o inriurire "sentimentala", lucru care inseamna ca nu ofera aspecte noi, ci doar confirma ceea ce asteptam si credem ca vom vedea. Daca insa fotografiile ofera introspectie estetica, politica, sociala a realitatii, atunci foarte rar se poate spune ca sint "frumoase".

Comparatia devenita clasica intre Cartier-Bresson, educat si format ca pictor, si Gary Winogrand, reveleaza criterii total diferite de a elabora imagini. Prinul considera fotografia ca surprindere a "momentului decisiv" (compozitional), in timp ce al doilea surprinde aspecte in "interiorul" momentului decisiv (de continut). Alti fotografi care par sa fi raspuns mai mult instantei momentane sint Geoff Winningham si Mark Cohen. Artisti preocupati de detaliul compozitional constructiv ar fi Guy Bourdin, Helmut Newton, Deborah Turbeville, Robert Heinecken sau Bea Nettles. Printre artistii care au subordonat compozitia continutului se numara Eugene Meatyard si Robert Cummings, care au un scop narativ intelectual declarat si evident.

Inainte de a ajunge la o decizie articulabila despre "bun sau rau", trebuie sa examinati aspectele informational si estetic si sa intelegeti cum se leaga acestea de scopul fotografiei prezentate spre vizionare. Fara aceste criterii lamurite bine, acceptarea sau respingerea unei fotografii nu este decit un capriciu personal, de obicei apartinind unui observator (public) superfifial, needucat si/sau rudimentar.

Compozitie si Semnificatie:
Fotografia creeaza, indiferent unde se gaseste, o iluzie psihologica a realitatii. Compozitia este "modul cel mai puternic de a vedea" (Edward Weston), mai degraba de a fi dependenta de reguli si traditii. Compozitia fotografica este un raspuns individual complex bazat pe introspectia personala si pe nivelul de educatie artistica. Fiecare forma si valoare din interiorul cadrului poarta semnificatie, care este relevata prin sugestie. Regulile clasice de compozitie sint aplicabile pentru fotografii care doresc sa descrie ceea ce este evident, nu sa sugereze semnificatii alternative. De exemplu, la fotografia jurnalistica, fotograful foloreste camera efectiv ca pe o arma de foc si compozitia cea mai utilizata este intuitiv subiectul centrat, care nu pune de loc accentul pe spatiul fotografiat, ci pe momentul surprins, pe subiectul nominal. Sper deosebire de aceasta, fotografia pictoriala pune accentul pe mediul inconjurator subiectului nominal, iar compozitia acestui gen de imagistica este strins corelata cu regulile picturii. Acest gen de fotografie implica educatie artistica (afara de talent) solida din partea fotografului.

Context si Continut:
continutul fotografiilor se schimba permanent, datorita schimbarii contextului artistic in care traieste fotograful:
i. tehnica defineste ce fel de imagini se pot obtine la un anumit moment in istorie. Este la fel de adevarat ca tindem sa judecam o fotografie dupa ce este posibil de atins din punct de vedere tehnic acum, nu ne mai satisfac iluminari proaste, fara blitz, obiective ieftine cu claritate precara si reflexii ale diafragmei, expuneri incorecte datorita lipsei exponometrelor, sau 2 megapixeli comparat cu 6 megapixeli... Si inca ceva: am devenit mult mai toleranti pentru "infirmitatile" fotografiei: alb-negru, blur, zgirieturi, tente si pete de culoare, greseli de expunere, etc. Tindem sa le includem (mult prea usor) in "arta", cind de fapt ele nu apartin de regula decit kitschului.
ii. conventiile sociale permit anumite tipuri de fotografii si inhiba alte tipuri
iii. traditiile estetice din arte interactioneaza puternic, rasplatind unele imagini sau denigrind altele.
Continutul unei fotografii este evaluat in trei feluri, in general la fotografiile moderne, unde autorul se "interpune" intre imagine si public, si prezenta sa este simtita evident in fotografie:
i. prin catalogare si numire a lucrurilor prezente in fotografie (Dorothea Lange)
ii. prin consens (Lazlo Moholy-Nagy si Ivan Massar)
iii. prin interpretare individuala (Arthur Siegel)

Climatul social:
politic si cultural sint reflectate nemijlocit in produsul fotografic. Aici trebuie sa observam:
i. ce evenimente si subiecte se fotografiaza
ii. ce NU se fotografiaza, ce se evita
iii. atitudinea fotografului fata de subiect

Punctul de statie si Titlul
Semnificatia unei imagini se poate modifica prin iluminare, reglajele camerei, costume, distanta sau titlu, dar cea mai mare importanta o are punctul de statie. Creatia lui Marion Post Wolcott se preteaza cel mai bine unei disertatii despre punctul de statie. Din lucrarile sale putem desprinde elementul confruntational (portretul lui Allie May Borroughs - 1935), atunci cind camera este tinuta in dreptul ochilor subiectului, dominativ (in portretul "Canal Point, Folrida), in care camera a fost situata la nivelul soldului subiectului, sau altor puncte de statie.

Chestiuni de stil
Pentru a vorbi despre o fotografie, stilul in care aceasta a fost facuta este deosebit de important. Stilul este dependent de restrictiile tehnologice ale tipului de camera, de utilizarea trepiedului, de miscarile panourilor frontal si din spate, de formatul si maniabilitatea sa, adica de "privatiunile de libertate" pe care camera respectiva le impune. De asemenea exista diferente stilistice legate de performantele copierii pe hirtie. Hegemonia stilului "soft" a dainuit pina la Ansel Adams, cu care stilul s-a schimbat in clar, lucios, negru-albastrui, contrast, cu highlights briliante. Chiar inaintea digitalului, stilul a devenit mai transant (fiindca performanta lui Adams este si va ramine de neegalat), mai dispus la compromisul colajului, tonarilor, colorarii de mina sau air-brush, la montaj post-pictural.
Inafara de stilul dictat de tehnica, viata sociala dicteaza un stil si guverneaza cantitatile de fotografii produse in sport, moda, nud, reclama, etc, domenii care genereaza si ele stiluri distincte.
Nu in ultima instanta, fotograful insusi contribuie cu stilul personal, din ce in ce mai imposibil de elaborat la nivel original. Din citiva maestri cu stiluri poate inconfundabile, la care dimensiunile critice atingeau cantitativul, aidoma masurarii marimilor fizice in unitati bine definite, s-a ajuns in prezent, din lipsa de alte repere de valoare sa ne comparam ca fotografi, in cel mai bun caz, cu artisti preferati ai unor momente limitative in timp si cultural, sau ce-i mult mai jalnic, intre noi insine... Similitudini ieftine si evidente, in care genul de fotografie alb-negru chioara, fara semnificatie sau continut, fara claritate si cu contrast precar, este comparata cu creatia... nici mai mult nici mai putin decit a lui... Tarcovschi, cea mai la indemina valoare regizorala geopolitica contemporana, de necontestat de-altfel, dar care a facut filme, cu subiecte inlantuite, dinamice, dialectice, progresive, adica filme... crucea de Malta, bai fratilor... nu poze in Photoshop... Nu am auzit pe nimeni sa discute (in contextul acestui fel de aprecieri lipsite de substanta, de consideratie si de-a dreptul neavenite, pentru orice om cu bun simt) despre Vadim Murashko sau Bruno Bruni... si ma intreb daca e vorba doar de superficialitate sau (si) de semidoctism la mijloc...

Continutul simbolic:
caci o fotografie poate fi atit descriptiva cit si simbolica, separat sau laolalta. Ambele subgenuri au fost in mod obligatoriu insotite de titlu (Wakler Evans, Paul Carter, D. Lange) care clarifica directiile precise si univoce de urmat atit in critica cit si in vizionare, avind scop in primul rind educativ, la vremea cind lumea avea de luptat cu depresia, nu cu simbolistica.

Continutul aparent:
este suma a trei factori
i. informatia consensuala
ii. asociatiile personale
iii. proiectiile involuntare

Judecata critica:
in concluzie este constituita din trei elemente
i. aprecierea calitatii mestesugului implicat in fotografie
ii. aprecierea justetei utilizarii acestuia
iii. aprecierea calitatii introspectiei fotografului in evenimentul fotografic care a produs imaginea

Cu cit veti "trai" mai multe fotografii, cu atit veti munci implicit ca sa deveniti constienti de cum se schimba calitatea aprecierilor voastre si cum se largeste continuu capacitatea voastra de receptare justa a lumii vizuale. In final veti fi fara indoiala capabili sa decelati valoarea si sa vorbiti intr-adevar despre o fotografie.

digest
28-07-2006, 10:51
In fotografia alb-negru, dincolo de criteriile pe care le-am tot invirtit de-o vreme – faptul ca e poate mai deosebita prin faptul de a regasi doua asa numite non-culori in acelasi spatiu, faptul de a reda lumea asa cum nu se poate ea percepe in realitate, perceptia vizuala etc, este, recunosc o speculatie personala: in urma vizualizarii site-urilor de fotografie b/w am sesizat ca aceasta s-ar putea subimparti in doua categorii:

1. fotografie alb/negru de contrast
2. fotografia alb-negru de nuantare.

Ceea ce eu descoperisem este ca putem san e agatam de doua aspecte ale acestui tip de imagine – fie de faptul ca ne puteam juca mult prin scaoterea in evidenta a faptului ca antipozii alb sic el negru nu pot fi unificati si ca tot farmecul vine tocmai dinantiteza lor coloristica, fie ca intre cele doua laturi exista umbrele si constructiile pe care acestea de ofera sunt de-a dreptul fantastice.
Iata si doua exemple:

Artista fotograf Athina Chroni – o grecoaica temperamentala si sensibila, cu o fotografie a realitatii care nu poate sa te lase indiferent. Pasionata de alb-negru, asta cel putin ne lasa sa deducem si de contrastul pe care albul si negrul il creeaza. Misterul poate sa vina din lupta celor doua. Sitata intre palpabil si abstract este in special interesata de portretistica si autoportret. Este acea cautare a umanului pe care imi pare ca o exprima. A sinelui si a colectivului (in sensul de ceilalti, nu de grup, neaparat). Fondul alb – prezenta intunecata sau varianta inverse omul in lumina si intunericul care il inconjoara sunt doar multiple feluri de a privi prin tine si prin spatial care ne umple restul lumii.
http://users.ntua.gr/thanny/

De cealalta parte, acceptind ca viata este facuta din tonurile de gri, ce continutul a ceea ce se formeaza intre alb si negru este fotografa poloneza Zosia Zija http://www.zija.net/
(ma intrerup pentru e ‘summertime’ de Janis si nu resist sa ma intend pe podea intr-o pozitie inconstanta sis a ma port putin in spatial alaturat)
mda… reluind: zosia (ce nume, ma duce cu gindul la calugari si filosofi invechiti – zosima – iar speculez) este atrasa de fotografie si film – se vede, are compozitii destul de largi, si mania ei este de a surprinde expresii – ale oamenilor, ale naturii. Isi doreste sa spuna ceea ce e in spatele lucrurilor, partea nevazuta, acea ‘untold story’ cum o numeste ea. Este un fel de definitie a fotografiei, iar eu cred ca asa isi defineste “arta” pentru sine. Este obsedata de simplitatea in fotografie si a formei, in general. Ceea ce voiam sa demonstrez este ca artista foloseste mult (si nu e singura) jocul griurilor, a umbrelor si arta da o nota fina, dar si tainica imaginilor ei.

Asa se vede cum din contraste si degradeuri, nuantari se poate transmite mesajul, idea imaginii. “Pentru a retine atentia cuiva, o fotografie trebuie sa aiba ceva de comunicat, sa aiba ceva de continut sa fie educative, informative, interesanta, amuzanta sau mobilizatoare. Continutul poate fi incorporate in fotografii intr-o varietate aproape nelimitata. Refuzul de a privi fotografiile care socheaza este ca si teama de a privi realitatea in fata, unele lucruri trebuie sa fie infruntate fie ca plac, sau nu. O fotografie de continut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a stirni reactia publica” (Andreas Feiminger, Fotograful creator, ed. Minerva) – O singura combatere a autorului, in rest sunt intru totul de accord cu utilitarimul acesta: ce facem cu fotografia supra-realista, abstracta si artele alternative. Ne mai gindim, ne permitem macar sa mai gindim in ziua de azi (?!) Si eu comletez, fotografia alb/negru impresioneaza, in primul rind, si se face mai senzibila, prin conjunctia celor doua antitetice culori (ramin la ideea mea de ‘culori’). E impresiva si fotografia color, prima data visual, mai apoi subiectiv – sufleteste.

De ce, in general, peisajele sunt color, iar fotografia de reportaj sau portretele care ne ating mult sunt alb-negru?
Va las in compania, fara a mai incarca mult prin cuvinte, a unui artist roman pe care-l admir mult, si pentru ca nu am gasit un site complet cu albumul “Transit” (ed. Humanitas) al lui Cosmin Bumbut va atasez un articol de prezentare din revista Fotomagazin:

http://www.fotomagazin.ro/flash_open.php?art=flash_transit.php

enjoy

the rookie
31-07-2006, 05:06
3. Aparatul foto:
Nu am sa ingros numarul de articole si referinte la fel de fel de camere. Am sa mentionez doar ca pentru imagini civilizate in alb-negru, se impune o camera civilizata din punct de vedere tehnic... Cel putin variabila asta trebuie eliminata ca element contributor la nereusita. Iar la partea artistica... Dumnezeu cu mila!

the rookie
31-07-2006, 05:22
PARTEA ACEASTA ESTE PENTRU INCEPATORI SI TINERI CURIOSI.

Acum, daca tot ne-am hotarit sa facem alb-negru, o sa lucram pe pozitia M (adica reglaje manuale). In aceste conditii trebuie sa tinem seama de citeva reguli de baza pentru expunerea ideala:

1. Stabilirea vizuala a luminozitatii. Ca lege generala vom adopta "SUNNY 16". Adica o diafragma de f/16 pentru soare plin, la amiaza, la cimpie, perpendicular pe axa optica! Faceti-va socoteala ca pe la innorat serios trebuie sa ajungeti la f/5.6, restul este intre aceste valori. Daca indreptati aparatul in sus, sau catre lucruri albe, stringeti diafragma la f/45, sau ma rog f/22. Tineti seama ca daca nu doriti profunzime (DOF) la fiecare unitate standard de timp de expunere mai rapid, puteti mari diafragma cu o unitate standard, fapt ce micsoreaza DOF pe la jumatate, oricum ati suci-o... pasul unic mai corespunde si la 3 grade de sensibilitate DIN. Acest lucru se tot chinuie sa-l faca obiectivele automate pe camere automate, dar nu-i de loc greu sa-l faceti singuri. In felul acesta veti evita erorile (cu gramada) de expunere automata si veti avea onoarea sa fiti singurii vinovati de histogramele jalnice obtinute.

2. Trebuie apoi sa ne stabilim sensibilitatea dorita (cu cit mai mic numarul ASA, cu atit mai putin sensibil aparatul si mai lipsita de zgomot imaginea (exemplu 100ASA)

3. In consecinta, timpul de expunere este 1/ASA (exemplul 1/100, sau mai precis 1/125, daca aparatul e mai clasic)

4. faceti clar, compuneti, stringeti blenda la f/16 si gata, veti obtine o poza expusa cit se poate de mediu, care va da rezultate civilizate mai departe.

Iata regula in prezentare directa:

Attachment 1: Scala sensibilitatilor echivalente si a optimelor zonale

the rookie
31-07-2006, 05:24
Attachment 2: Exemplu de aplicare a regulii. Atentie in inscrisul de mai jos s-a strecurat o mica eroare pentru care imi cer scuze.

the rookie
31-07-2006, 05:32
4. Darkroom (chimic). Imi cer realmente inca o data scuze pentru caracterul esoteric al urmatoarelor 15 posturi, dar sint file de istorie crincena. Digitalistii pot da linistiti pagina...

Cum retetarul de revelatori alb negru este cvasi-cunoscut, am sa ma opresc asupra unor retete COLOR (digest, te rog sa injuri in gind...), care au fost considerate tabu de catre multi amatori, profesionisti si chiar producatori. Retetarul pe care am sa vi-l prezint este verificat (retetele nu sint furtisaguri, ci reprezinta adaptari si/sau munca proprie), va invit sa-l incercati cu incredere, bineinteles in masura posibilitatilor de procurare a materialelor chimice, care stiu ca este o afacere prohibitiva in tara. Va mai precizez ca o faceti pe propria raspundere si ca materialele chimice trebuiesc tratate cu mare respect si disciplina.

Voi incepe cu reteta C-22 pentru filmele anilor 70, voi continua cu C-41 pentru filmele color contemporane, apoi E-6 pentru diapozitivul color, si la sfirsit RA-4 pentru hirtia color (tabuul tabuurilor)...


C-22 (1/2)

the rookie
31-07-2006, 05:33
C-22 (2/2)

the rookie
31-07-2006, 05:33
C-41 (1/4)

the rookie
31-07-2006, 05:34
C-41 (2/4)

the rookie
31-07-2006, 05:35
C-41 (3/4)

the rookie
31-07-2006, 05:35
C-41 (4/4)

the rookie
31-07-2006, 05:36
E-6 (1/5)

the rookie
31-07-2006, 05:37
E-6 (2/5)

the rookie
31-07-2006, 05:37
E-6 (3/5)

the rookie
31-07-2006, 05:38
E-6 (4/5)

the rookie
31-07-2006, 05:39
E-6 (5/5)

the rookie
31-07-2006, 05:39
RA-4 (1/3)

the rookie
31-07-2006, 05:40
RA-4 (2/3)

the rookie
31-07-2006, 05:41
RA-4 (3/3)

daca aveti nelamuriri in orice directie cu privire la retete, discutam cu placere pe PM

the rookie
31-07-2006, 05:43
Inca o mica smecherie din Drakroom si ma potolesc: cum sa faci color din alb-negru sau mai precis imagini albastre, cyan sau magenta (i.e., monocromatice) din BW. Operatiile se executa pe film, pe lumina si se aplica imaginilor alb-negru cu contrast sporit (de preferinta film Kodalith, radiologic, pentru microscopie electronica, etc.), developate si fixate mai ales foarte bine. Mod de lucru:

a. albiti imaginea intr-o solutie obtinuta din: fericianura de potasiu 30g, bromura de potasiu 20g si apa pina la un litru.
b. spalati bine si fiti siguri ca materialul fotosensibil a stat destul in lumina zilei (sau lampa UV)
c. redevelopati in C-41 sau E-6 (vezi mai inainte) la care adaugati solutie de cuplor optic (vezi la sfirsit). la 500ml revelator cca. 10ml solutie cuplor.
d. stop pentru citeva secunde intr-o solutie de sodiu metabifulfit 10g si apa pina la un litru
e. spalati 30 secunde
f. albiti din nou, la ochi (culoarea nu este afectata)
g. fixati normal
h. spalati, antistatizati, uscati.


A. Solutie cuplor cyan: 2,4-diclor-1-naftol (EK #3704) 750mg, acetona 100ml
B. Solutie cuplor magenta: p-nitrofenilacetonitril (EK #3495) 750mg, acetona 100ml
C. pentru blue se amesteca dupa dorinta A si B

Gata, intoarceti pagina...

the rookie
31-07-2006, 06:30
5. Finisarea

Doar citeva vorbe despre asta, deoarece exista o nemultumire profunda de felul in care amatorii abuzeaza de ramele din PS. Inramarea este o arta si o meserie de sine statatoare, pentru care se face scoala si ucenicie. Are in mare citeva principii stricte care, parte tin de continutul imaginii (fotografiei), parte de ambiental si in fine, alta parte de principii estetice si practice.

Ca sa incep intr-o nota pozitiva, as recomanda tuturor celor care activeaza in tara sa viziteze galeria lui Vlad Mereuta, pentru a observa ce inseamna bun simt in privinta inramarii digitale. In al doilea rind, atit el cit si Narcis Virgiliu (ca sa utilizez doar doua nume cunoscute in domeniu) au inscris copyrightul direct pe imaginea finala si acest lucru necesar este facut intr-o maniera bine aleasa, vizibil, simplu si fara sa interfere cu spatiul activ al fotografiilor. Din nou, exemple demne de urmat. Multe alte nume prestigioase ale fotografiei romanesti aleg lipsa ramei, acordind de fapt internetului exact locul si rankul potrivit, de treapta intermediara in vizionarea muncii fotografice finite, de aperitiv la vizionarea galeriilor din salile expozitionale adevarate.

Dupa ce vom trece in revista foarte pe scurt aspectele inramarii si a utilitatii sale, poate ca veti reconsidera tehnica aceasta si o veti folosi cu mai mult discernamint. Este un punct de vedere "legal", adica conformist, adica "de regula se face asa", care nu exclude exceptiile.

i. Stiinta inramarii: inramarea se face in primul rind din considerente de conservare in timp si apoi din considerente de prezentare. Orice material care vine in contact cu fotografia trebuie sa fie "acid free", atit in fata cit si in spatele hirtiei. Pentru protectie si vizionare in acelasi timp, se foloseste foaia de sticla. La fotografii low key este evident utilizata sticla antireflex. Mult mai bun este plexiglasul, care permite straturi antireflex cit mai ales straturi anti UV (de la lumina solara, a neoanelor sau a blitzurilor vizitatorilor), radiatie care distruge fotografia (sau pictura), facind-o in timp sa paleasca sau chiar sa dispara cu totul. Asupra mecanismului degradarii ultraviolete si infrarosii a imaginilor vizuale nu insist acum, dar va asigur ca este dramatic, ireversibil si de nerecuperat restaurativ. Pina aici prezenta ramei digitale nu se justifica in nici un fel. Sa vedem mai departe.

ii. Arta inramarii: cind eram mai tinar, nu auzisem de "matting". Vazusem insa asa ceva la niste gravuri miniaturale la bunica si la icoanele bisericilor din zona. Mattingul (engleza), mattage (franceza) (care n-am idee cum se numeste in romana), este operatia prin care fotografia se dispune in spatele unui fond colorat sau necolorat de dimensiuni respectabile, confectionat din materiale celulozice speciale cu grosimi relativ mari. Este menit sa dea relief si sa separe psihologic fotografia de mediul inconjurator. Nu se foloseste la postere, unde rama incepe direct din cadrul fotografiei, fara alte treceri. Pentru foto color, culoarea mattingului trebuie aleasa judicios si depinde de tonul general al fotografiei, dar de regula se alege in tonuri de alb, de la briliant pina la crem. Pentru alb-negru, mattingul este fie alb, fie negru, fie o nuanta de gri aleasa cu grija. Mai departe, cea mai simpla si necostisitoare rama este cea metalica si se poate aplica atit la postere cit si la fotografiile cu matting. Aici varietatea culorilor nu e prea mare, metalic si negru, iar latimea este de obicei redusa. Mattingul metalic are relief special si geometrii specifice si se aplica in iconografie.
In privinta ramei propriu-zise, alegerea culorii lemnului (sau inlocuitorilor de lemn) si a modelului incrustatiilor sau a reliefului liniar este o treaba delicata si trebuie lasata pe seama celor de specialitate, care au educatia de baza pentru a face o treaba buna.

Deci din punct de vedere estetic, mattingul si rama au roluri bine definite. Desi internetul nu este un loc de expozitie propriu zis, alegerea lor pentru digital nu este de loc simpla. Pentru color, cel mai bun matting se alege din albul vazut la temperatura de culoare a fotografiei (informatie care se obtine din datele tabelei RAW). Acest "nivel de alb" se precizeaza layerului backgroundului ales cu Eyedropper tool aplicat highlight-urilor din backgroundul fotografiei (ATENTIE din Background nu din Foreground si nici din Midground!!). 50 de kelvin in plus, accentueaza caldura din highlighturile de atractie ale pozei, 50 de kelvin in minus, de asemenea caldura poate pina atunci neobservata a zapezii, a norilor, etc. Pentru alb-negru, desi nimeni nu face asta, mattingul, odata ales in color, se transforma odata cu intreaga poza. Dupa transformarea alb-negru aratata anterior, nuanta de gri a mattingului se poate varia din Luminosity al stratului al doilea. Citeodata lumea se opreste aici si considera ca o alta rama nu mai este necesara. Altii nici nu se gindesc la matting si inzestreaza fotografia doar cu o rama. In alegerea ramei si a reliefului aparent, generat de deplasari directionale, balansarea judicioasa a dominantelor din Foreground si Midground este decisiva. Marimea mattingului si a ramelor, in pixeli sint si ele functii relativ precise generate de marimea, de ratia (proportia latime/inaltime) ei, de compozitia si de continutul fotografiei.

iii. Colaborarea: dintre creatorul fotografiei si meseriasul care executa inramarea este cea mai importanta. Rama trebuie nu sa completeze ci sa complimenteze creatia artistica sau documentara. Tonul mattingului trebuie sa faca trecerea intre rama separatoare de mediul inconjurator si imagine, iar rama la rindul ei trebuie sa respecte, sa se subordoneze, sa desavirseasca tonurile cele mai inchise ale fotografiei si sa nu distraga atentia prin jocuri coloristice si geometrice inutile sau sa faca concurenta compozitiei.
In digital problema "colaborarii" nu exista, dar de cele mai multe ori, fara consideratie pentru cunoasterea esteticii inramarii fotograful isi poate ucide (reparabil insa...) propria creatie. Inca o precizare la una dintre cele mai utilizate rame digitale: atentie, in acceptiunea traditionala crestina, la portret, rama neagra de o anumita dimensiune este aproape exclusiv "rezervata" amintirii celor disparuti.

the rookie
02-08-2006, 15:37
6. Iluminarea

LUMINA NATURALA

De ce vreau sa amintesc tocmai de aceasta caracteristica arhicunoscuta si superautomatizata? Fiindca este extrem de important de inteles cum functioneaza regulile fotografice in conditii de contrast variabil, de inteles notiunile de highlights si shadows si mai ales de apreciat exact latitudinea de miscare pe care o avem intre ele. Este important pentru alb-negru, dar si mai important pentru color si aprecierea WB.

Indicatiile de mai jos nu reprezinta reguli sau legi, ci rezultate practice mediate. Abaterile cu rezultate grafice multumitoare sint cautate si binevenite

Exista doua modalitati de a aprecia valorile unei expuneri extreme pentru scenele la care dorim un contrast ridicat. Prima, putem denumi pur si simplu scena "high key" si sa expunem mai mult decit ne indica masuratorile. A doua, putem masura umbrele unde dorim inca detalii distincte pe negativ si sa expunem ceva mai putin... pe asta o denumim "low key".

In mod corect insa, cu ajutorul exponometrelor portabile cu reflexie sau folosind expomonetrul TTL al camerei stabilim parametrii de expunere astfel:
i. localizam zona cea mai luminoasa care furnizeaza detaliu (highest textured highlights - HTH). Acestea sint zonele cele mai stralucitoare care, pe fotografie, furnizeaza detaliile ca urme gri foarte fine.
ii. localizam aria cea mai intunecata care este capabila de detaliu (important shadow areas - ISA). In cadrul acestor zone intunecate, copia pe hirtie produce detalii bogate (de exemplu textura pe o haina neagra de piele, scoarta unui copac inchis la culoare aflat in plina umbra, etc.)
iii. localizam tinte masurabile intre aceste doua extreme.
iv. masuram cele doua extreme localizate anterior si retinem valorile.
v. acum lasam exponometria de-o parte si folosim mina, ca de-aici in colo nu avem nevoie de baterii, indicatoare sau computere de bord. Stiind valorile STANDARD (vezi o tabela atotcuprinzatoare ceva mai inainte si retine valorile cam din trei in trei) ale scalelor de expunere, apreciem citi pasi incap intre limitele masurate initial (totusi, pentru referinta usoara, iata valorile standard: 1/15 1/30 1/60 1/125 1/250 1/500 si 1/1000 si/sau f/64 f/44 f/32 f/22 f/16 f/11 f/8 f/5.6 f/4 f/2.8 f/2 f/1.4, sper ca n-am sarit nici una... astea sint valorile "istorice". Ele sint obtinute astfel: pentru timp de expunere (marime unidimensionala) fiecare numar rezulta din inmultirea sau impartirea cu doi a precedentului, iar pentru diafragma (suprafata, marime bidimensionala), fiecare al doilea numar rezulta din inmultirea sau impartirea precedentului. Pentru film alb-negru, nu folositi la aprecierea "regulii degetelor" toate bazaconiile in fractiuni de EV pe care vi le arata exponometrele TTL computerizate... nu-i nevoie, si nici n-aveti atitea degete... sau poate unii au... cine stie pe unde ajunge mesajul asta...)

Attachment 1: daca este posibil ca intre limitele masurate sa intrecalam inca doua valori standard (exista trei zone [degete] de gri), imaginea care se poate obtine va fi doar una plata, fara contrast, si probabil ca avem nevoie cumva de mai multa lumina, daca se poate... poate insa ca nu... Acest negativ poate servi eventual ca sursa pentru un "low key" (depinzind de contrastul specific al hirtiei alese). High key nu este indicat, fiindca excesul de hidrochinona arde extremele.

the rookie
02-08-2006, 15:38
Attachment 2: daca putem intercala trei valori standard si obtine patru zone de gri (f/stops), atunci ne putem astepta pe hirtie la o imagine cu contrast normal, daca se lucreaza pe hirtie normala, sau cu contrast variabil (aici se pot face variatiuni in functie de raportul metol/hidrochinona din revelator... mai mult metol - rezultat mai moale, mai multa hidrochinona - contrast sporit). Totusi rezultatul final poate depinde in mare masura de contrastul hirtiei alese, pentru sortimentele speciale, cu contrast specificat.

the rookie
02-08-2006, 15:40
Attachment 3: daca este posibil sa intercalam patru valori standard si sa obtinem 5 zone de gri, atunci se cheama ca am obtinut o imagine cu contrast mare, dar fara zone arse, si in fond si la urma urmei la asta visam cu totii. Acest negativ poate eventual servi ca sursa de "high key" (depinzind de contrastul specific al hirtiei alese). Low key nu este indicat deoarece excesul de diamine sau de fenidon duce la estomparea detaliilor.

Gresala cea mai frecventa pe care am facut-o toti incepatorii este sa masuram cu predilectie portiunile foarte intunecate, din dorinta de a forta expunerea ca sa capatam toate detaliile posibile din umbre, in loc sa le cautam doar pe cele cu adevarat importante. Este o tendinta naturala, fiindca ochiul omenesc este capabil sa vada detalii in umbre pe care nici o tehnica fotografica nu este capabila inca sa le redea. Rezultatul final va fi ca de fapt nu vom fi satisfacuti nici pe departe de detaliile obtinute pe fotografie, plus ca am ars definitiv highlight-urile. Si pentru digital conditia se traduce in suprafete albe irecuperabile sau, cel mai bun caz, in niste ceruri violete de mai mare dragul. Aceasta este la modul foarte simplist si explicatia pentru care este recomandata usoara subexpunere.

the rookie
02-08-2006, 15:42
Pina ce ajunge la film sau senzor, lumina circula, iar in drumul sau sufera urmatoarele transformari:
i. reflexie (in care pierde jumatate din polarizarea naturala si ceva mai putin de tot atita energie)
ii. refractie (in care pierde tot jumatate din polarizarea naturala si atita energie, cita cere mediul de refractie)
iii. difractie (imprastiere la atingerea agregatelor cu forme mici, comparabile cu multipli ai lungimilor de unda. Din punct de vedere fotografic, fenomenul de difuzie poate fi inclus aici, fiindca are la baza tot o imprastiere)
iv. absorbtie (se produce la suprafete si lumina se transforma in alte forme de energie)

In stare incidenta sau chiar si transformata, lumina implica urmatorii termeni legati de calitate:
i. intensitate (determina viteza de expunere si diafragma)
ii. directie (unghiul sub care cade lumina pe subiect raportat la camera)
iii. specularity (ei bine fratilor, aici m-au batut astia rau de tot si deci declar sincer ca nu sint in stare sa traduc acest cuvint in romaneste, dar am sa caut sa-l explic: este antonimul efectului luminii difuze si provine de la surse punctiforme, de mare energie, dar nu desemneaza sau implica "coerenta", ci se refera la calitatea reflexiei cu subiectul... dracia dracului.... De exemplu soarele, pe inaltimile muntilor sau in desert, adica acolo unde aerul are foarte putine particule, furnizeaza o lumina "speculara", capabila sa dea reflexii de culoare sau de contur cu un subiect mat, asemenea unei oglinzi curate. Aceasta este paradoxal singura lumina care poate salva detaliile din highlight-uri si confera contururi remarcabile umbrelor. Spre deosebire de lumina speculara, lumina difuza "inmoaie" contururile umbrelor si micsoreaza contrastul, dar despre asta am mai vorbit (la despre "ploaie" - 03-05-2006 02:09). Vezi attachmentul pentru a deosebi intuitiv intre cele doua feluri de efecte luminoase, stinga - in lumina naturala, dreapta - in lumina artificiala; sus - in lumina "speculara", jos - in lumina difuza)
iv. natura sursei
v. temperatura de culoare


LUMINA ARTIFICIALA

Dupa cum mi-e bunul obicei, am sa insist pe lucruri mai putin cunoscute la nivel de amator, dar deosebit de importante in fotografie. In iluminarea artificiala exista doua categorii de lumini: sursa principala si sursele de umplutura. Caracterizarea iluminarii artificiale se face de obicei cantitativ prin aprecierea raportului dintre masurile reflectivitatilor pe partea luminoasa fata de partea intunecata a subiectului.
De exemplu, in cazul unui portret, daca raportul generat de spotmetru este mai mic de 1:2, fotografia va iesi plata si neinteresanta. Rapoarte de 1:3 pina la 1:8 cresc dramaticitatea fotografiilor. Un workflow care ar trebui urmat la orice nou model ar fi (exemplul se refera la portret alb-negru):
i. o singura sursa principala (lateral stinga sus) va produce prin calculare raportul "ambiental" al masuratorilor. De-aici se pleaca in aprecierea motivatiei adaugarii rind pe rind altor elemente ajutatoare
ii. se adauga o sursa de umplutura frontala, deasupra camerei astfel incit sa se obtina un 1:9 pentru un contrast controlat
iii. se mareste treptat intensitatea sursei frontale... de pe la raportul 1:3 incep pozele de pasaport...
iv. din nou o singura sursa luminoasa, dar cu un panou difuzor (o perdea de dus) in fata. Calitatea conturului umbrelor se schimba, dar "ambientalul" ramine la fel
v. se pune un panou reflector difuz (polistiren) in dreapta. Se observa cum contururile din umbre se etompeaza
vi. la (iv.) se adauga o sursa frontala de umplutura cu un alt panou difuzor. Raportul de iluminare se poate de data asta modifica din distanta dintre sursa si perdeaua difuzoare, nu din reostat, ca in primul caz (ii.). Un raport bun este 1:4
vii. un caz special este plasarea a doua surse difuzate laterale. Pozitia este extrem de importanta, deoarece luminile "incrucisate" tind sa dea umbre urite in locurile critice (la comisurile nasului cu obrajii, de exemplu)
viii. o sursa punctiforma sau un flash, asezat laterat, la mica distanta de subiect, care se reflecta intr-o umbrela alba, difuz reflectorizanta, da efecte dramatice tocmai prin difuziune. Ceva intre specularitate si difuzie, obtinut in studio. Aceste nivele diferite de difuzie se pot obtine cu usurinta in lumina naturala, daca se studiaza natura si grosimea norilor pe timp de zi, incarcarea atmosferei cu particule, etc...

Desigur ca mai sint si alte incercari (reflectoare din folie de aluminiu mata alba, panouri absorbante eloxate negru, surse multiple), dar se considera ca cele mentionate sint cel putin "obligatorii" pentru cunoasterea de baza a modelului. Si, daca tot sintem aici, iata tacimul complet de studiu prealabil de iluminare:

a. iluminare din spate
b. iluminare frontala
c. iluminari laterale
d. iluminare naturala difuzata
e. iluminare naturala aspra
f. amestec iluminare ambianta - flash dominant
g. amestec iluminare ambianta dominanta - flash
h. numai flash
La fiecare se adauga surse de umplutura, difuzia, reflectanta alba, absorbtia neagra.

Mentionez ca in studiul initial, fundalul nu intra in discutie. Acesta este un capitol separat asupra caruia nu mai insistam.

the rookie
02-08-2006, 15:44
7. Filtre analoge
Am hotarit pina la urma sa nu dezvolt de loc despre filtrele conventionale alb-negru: UV, Galben, Verde, Rosu si Gri, deoarece subiectul este arhicunoscut. Mai degraba am sa ma opresc la niste raritati mai putin folosite la nivel de amator. Dat fiind caracterul de granita al aplicatiilor, rezultatele nu sint numai de tip alb-negru, dar si monocromatic si color.

a. Domeniul infrarosu special nu cuprinde aplicatii banale ale filtrelor infrarosii de tip absorbtie vizibil si trecere IR (frunzis alb si miscat, cu timpi enormi de expunere... filtre care se pot obtine cu mare usurinta in orice casa a amatorului fotograf entuziast, la nivel de bucatarie, din diversi coloranti, gelatina si eventual ceva Photoshop, dar nu in mod necesar). Acest domeniu se refera la radiatia termica si la modalitati de evidentiere a sa. In attachment se observa cum, de exemplu, prin folosirea ochelarilor de soare, ochii desi capata protectie relativa la lumina vizibila si cite ceva din UV sint expusi la radiatia IR. Analiza s-a facut cu un filtru special activ de pe la 780nm in sus. O aplicatie imediata in domeniul IR apropiat: pe rindul de jos se pot distinge pete organice (in acest caz singe, relativ putin activ in UV) pe mocheta neagra care acopera treptele scarii.

the rookie
03-08-2006, 14:22
Daca se merge mai departe, de pe la 1000nm in sus, se pot obtine imagini de genul celor radiografice, dar de mai proasta calitate din cauza lungimilor de unda diferite, evident. Pe rindul de sus, in prima poza apare aspectul vizibil al unei esarfe viu colorate, iar in cea de-a doua, ce se ascunde sub ea. Pe rindul de jos, o aplicatie directa... Tinara este imbracata din cap pina in picioare si din adincime pina la suprafata in negru. Filtrele folosite pentru aplicatii speciale (aeropoarte, teatre, locuri de interes public si trafic necontrolabil individual, etc.) arata insa cu totul altceva...

the rookie
03-08-2006, 14:23
In sfirsit, daca mergem si mai departe cu "gluma", dar usor mai diferit din punct de vedere captare imagine (fara a intra in amanunte), putem evidentia falsuri in documente, care nu se pot vedea in vizibil sau ultraviolet, sau putem sa obtinem harti de relief termic. Pe rindul de jos, in prima motanul e fotografiat monocromatic (+10mVvv), in ultima (-10mVvv) apare un fel de negativ, iar la mijloc, in toata splendoarea sa color (dupa standardele si conventiile termice in vigoare.

Camerele folosite pentru aceste fotografii au trebuit sa sufere "mici" adaptari. Fotografiile apartin unui site al unei companii americane, care vinde intre altele si filtre in diferite domenii electromagnetice.

the rookie
04-08-2006, 07:26
Principala aplicatie a camerelor de care vorbeam este supravegherea suprafetelor de interes oarecare. In domeniile de lungimi de unda in care functioneaza filtrele IR atasate se pot obtine cu senzori digitali obisnuiti imagini de rezolutii mult superioare tehnicilor conventionale de pina acum 2-3 ani (imaginile alea verzi...). Iata un ultim exemplu comparativ de imagine termica (tot de pe la 1000nm un sus) obtinuta astfel.

the rookie
04-08-2006, 07:27
b. Polarizarea preferentiala se poate realiza cu o folie polarizanta si trei filtre din culorile R, G, B (Hoya le numeste POP). Cokin le zice de-a gata Polacolor, Hoya, PL Color, si banditii le vind separat, pe colori. Vario PL Color (Hoya) sau Varicolor (Cokin) sint niste filtre care contin pe linga folia polarizanta cite doua folii colorate, dind combinatii de tipul R/B, Y/B, Y/G, Y/R si R/G. Hoya mai pune la dispozitie un filtru POL-Fader, constituit din doua folii polarizante care se pot roti independent. Trebuie retinut ca polarizarea este diferita in functie de lungimea de unda, fapt pe care se baseaza un anumit tip de efecte in radiatia polarizata.

In attachment se prezinta cum variaza cromaticitatea imaginii la rotatia filtrului de polarizare Varicolor Cokin R/G (exemplul este luat de pe http://photo-element.ru, un site de adevarata scoala serioasa de fotografie, in intelesul adinc al cuvintului, la obiect si fara bazaconii comerciale inutile, fara snoave si secrete de doi bani... va recomand cu multa caldura sa-l vizitati!!!)

Acuma eu nu spun ca aceste efecte cromatice nu se pot obtine eventual aproximativ, dupa citeva saptamini de munca la poza, si in Photoshop, atenuarea lucirilor insa... nu! In exemplul luat, pe fotograf nu l-a interesat asta si s-a plasat intr-o pozitie care sa fie neutra din punct de vedere al polarizarii fata de reflexia apei.

the rookie
04-08-2006, 07:30
c. Ultravioletul utilizabil

De obicei radiatia UV este asociata cu acea "ceata" a departarilor, din cauza imprastierii (difuziei) atit a spectrului luminos, cit si a radiatiilor de mai jos de 400nm. In aparatura digitala manifestarea cea mai vizibila si deranjanta este "purple fringe" in jurul unor contururi, si, in special in cazul CCD, a "blooming"-ului. Asa zisele filtre (SKY) UV, inafara de o sigura protectie mecanica a opticii, nu fac prea mare lucru, decit ca poate adauga mai mult "flare", datorita calitatii proaste a sticlei in comparatie cu lentila frontala (si, dupa cum ne-au invatat aia la optica, UV-ul nu trece prin sticla... sau nu te poti bronza cu geamul inchis... ceea ce este circa 90% adevarat, deci si pentru lentila frontala a oricarui obiectiv, afara de cele moderne, facute din plastic...). In tot cazul, pentru fotografia alb-negru pancromatic, pentru neutralizarea domeniului UV, se foloseste in telefotografie un filtru galbui (Hoya Y44, de exemplu)

Prin reflexiile radiatiei UV provenite de la o sursa UV, anumite substante devin "active" in vizibil, generind efecte optice altfel invizibile si de o frumusete deosebita. Imaginea de sus, din attachment (luata de pe situl http://www.sciencephoto.com) doreste sa exemplifice reactia la sursa UV a unor markeri folositi in vivo. Pentru fotografie in UV (si pentru multe-multe sfaturi nepretuite), va invit sa contemplati situl unui amic de suferinta la http://www.naturfotograf.com.

Exista filtre care suprima total radiatia vizibila si lasa sa treaca numai radiatia UV (de exemplu, sub 360nm, Hoya U360). Imaginile obtinute cu aceste filtre sint... purple (... foarte greu de ghicit...). Vezi imaginea de jos, din attachment (luata din catalogul Hoya)

Desigur ca exista multe alte aplicatii fascinante, pe care nu le putem cuprinde aici. Citeva exemple de fotografie de prin alte domenii deosebit de interesante, puteti gasi pe situl mentionat mai inainte, http://www.sciencephoto.com.

the rookie
04-08-2006, 08:01
In loc de incheiere a subcapitolului: dupa citiva ani de experienta cu programele de prelucrare de imagine digitala, unii dintre noi am ajuns sa ne intrebam de ce unele plug-in-uri fie ca nu exista, fie ca nu actioneaza asa cum au facut-o filtrele din analog. Raspunsurile difuze legate de aceasta intrebare au o explicatie unica: natura fizica speciala a luminii, adica comportamentul particula/unda pe care lumina il adopta un functie de conditiile specifice de mediu.

In scurta noastra analiza nu trebuie sa uitam nici o clipa ca fotografia poate sa surprinda (asa cum aratam intr-o discutie anterioara) doar un numar limitat de dimensiuni, iar pe celelalte fie ca le neglijeaza, fie ca le aproximeaza in moduri destul de ambigui, care, de obicei fac apel ulterior la gindirea noastra. Din punct de vedere a programelor de prelucrare, dimensiunea care este cea ma critica (si nu poate fi aproximata in nici un fel) este timpul si acesta devine imposibil de figurat in conditii care necesita abordari dinamice, si care, deci nu pot fi implicabile in fotografie, prin excelenta statica.

Nu este o problema filozofica, ci mai curind de cultura generala legata de fizica optica. Daca luam numai cimpurile din fizica (stiti voi... electric, magnetic, electromagnetic, gravitational...) vedem ca acestea se manifesta prin particula specifica si prin energie asociata deplasarii particulei specifice. Apoi, orice forma de energie (fie ca e ea potentiala sau cinetica) este abordabila din doua puncte de vedere: ca fenomen ondulatoriu (continuu sau cuantificat) si ca fenomen dinamic corpuscular (asociat unor particule de cimp sau unor particule materiale). Astfel:

i. energia termica (caldura) este o masura a agitatiei moleculare, deci pina la urma se rezuma la estimarea vitezei particulelor, deci o functie de timp.
ii. energia electrica este o masura a vitezei electronilor, deci o functie de timp.
iii. energia chimica este si ea o masura a deplasarii, a cineticii speciilor chimice, deci o functie de timp
iv. energia atomica si nucleara se refera la deplasari ale particulelor elementare, sau a vitezelor de transformare, timp din nou
v. energia mecanica se manifesta datorita deplasarii maselor asociate diverselor obiecte, deci tot timp
vi. energia luminoasa exista datorita deplasarii fotonilor, si cind spunem deplasare, spunem viteza, deci spunem timp
viii. energia magnetica este deplasarea relativa a magnetonilor... timp iarasi
ix. energia gravitationala... graviton... aici nu ma bag ca este domeniu interzis pentru moment... dar tot de timp este vorba mai mult ca sigur...

... si mare mare atentie, peste tot timpul apare pe la numitor ca asa-i chichirezul... cind s-a definit in cinematica viteza ca SPATIU/TIMP, am crezut ca a fost clar pentru toata lumea ca timpul nu poate fi zero... ca doar se anuleaza numitoru'... Deci cum dracului sa neglijezi timpul???

Da ce te-a apucat, bai fratili meu, asa de rau sa indrugi verzi si uscate despre domenii de care noi, bieti mestesugari fotografi, habar n-avem? Ei bine, ma deranjeaza teribil impertinenta unor firme de soft care pretind ca pot realiza si care se mai si apuca sa vinda pe la bieti fraieri tot felul de plug-in-uri, care orice om cu scaun la cap isi da seama ca de fapt nu pot exista: "filtru de polarizare" (tema a fost deja abordata si imposibilitatea softului a fost dovedita intr-o discutie detaliata anterioara... programul inalbastrea nitel norii, dar era incapabil sa umble la reflexii... pai programe din astea poate sa scrie orice nea Caise...), "simulator de energie termica", "filtru si modalitate de simulare infrarosu", toate aplicabile in PS si toate aplicabile pe o imagine care deja a fost imortalizata definitiv si irevocabil. Pai cum dracului sa ai magaria sa afirmi ca poti umbla la un timp, daca acesta nu exista... nu ca-i zero, dar nu exista pur si simplu... nu poate fi definit... la o poza deja facuta... lasati-o moarta chiar si cu 1/10000 dintr-o secunda timp de imortalizare, ca cu asta nu putem ajunge decit pe la lungimi de unda kilometrice... iar noi vorbim nanometri aicea...

Pai atunci cum de putem aplica filtre color? Desigur ca puteti, fiindca atunci cind inregistrati culoare nu inregistrati radiatia luminoasa, sau mai stiu eu ce alt drac de radiatie doriti, ci consecinta impactului ei cu chimicalele denumite culori. Consecinta ei, zici?... Si acum dati-mi lovitura de gratie: pai daca stingem lumina, dispare si culoarea... cit se poate de incorect... va pot dovedi oricind ca 1,2-dihidroxi-antrachinon-3-sulfonatul de sodiu e bine mersi tot acolo, si n-a plecat nicaieri, numai ca voi sinteti cam chiori si nu-l vedeti pe intuneric. Alta e treaba cu radiatia termica sau cu radiatia luminoasa partial polarizata, adica reflectata de unele suprafete... Aici inregistrati fenomenul ca atare, care nu depinde de nici o structura preexistenta, ci de un raspuns dinamic, in timp, adicatelea. Atunci cum stam cu reflexiile metalice? De ce pe astea nu le influenteaza minunatele tale filtre de polarizare? Bai ciumpalacilor, voi ati auzit de electronii optici din metale? Aia care raspund de luciu si au un regim energetic preferential? E tot chestie de structura intrinseca, mica si oarba de beci, ca la vopsele... ca va sting din nou lumina!

Pus mai simplu: cred ca e clar ca nimeni pina acum n-a fost capabil sa pretinda ca a inregistrat fenomenul dinamic "culoare"... da, desigur ca ati inregistrat fara indoiala rosu, verde, galben cu stelute verzi, dar "culoare", ioc! Pina la urma tot alb-negrul va dovedeste ca poate mult mai mult decit... dar mai bine tac, ca iar ma intind la vorba pina la calendele grecesti!

8. Etc. sau conexiunea digitala...

Datorita importantei deosebite si vastitatii acestui subpunct, pentru moment aminam abordarea sa, urmind probabil sa deschidem undeva un topic separat, specializat pe echivalentele directe dintre tehnica digitala si cea analoga.

digest
04-08-2006, 20:20
Pentru ca tot suntem la capitolul Fotografia alb-negru si pentru ca azi cind deschideam documentul in care-mi readactez ideile pentru topical nostrum, mi se parea ca devenise oarecum staina toata pagina, m-am gindit ca n-ar fir au sa insist pe un anumit aspect al subiectului nostru. Pur si simplu, discutam inainte vreme ca mi se pare purtatoare de impact mai mare fotografia alb-negru in privinta reportajului, decit cea color. Imi fondez opinia atit pe observatia empirica, dar si pe certitudini psihologice. Nu am de gind sa vorbesc despre un symbolism al culorilor alb si negru, sau al unirii lor intr-o singura posibilitate practica: fotografia. Imi place sa cred ca alb-negrul este, dincolo de o specificitate un usor de obtinut in imagine, si o perceptie mentala. Nu in zadar s-au nascut expresii precum “vezi totul in alb [I negru”, “o viata in alb-negru”. Dupa ce trecem de ideea contrarietatii si de faptul ca persoana la care facem referinta cu astfel de expresii sufera de un extremism si o saracie de nuante intre starile affective, putem sa consideram ca in acelasi timp este si o viziune statica asupra existentei. In fotografie lucrurile stau partial asemanator si totusi exista o extensie: realitatea vazuta prin prisma alb-negrului este una mai reala, daca imi pot permite pleonasmul (maestre, dati-mi o licenta artistica!), o realitate care ne apare in acelasi timp si bizara si mai transpaenta. Banuiesc faptul ca o legatura trebuie sa existe intre fenomenul de obisnuire a individului si perceptia ulterioara a ceea ce il inconjoara. Analogia nu este greu de identificat: dagherotipul apoi ecranul ne-au invatat sa identificam cu ceea ce este vechi si poate uneori ireal pentru un receptor contemporan cu nuanta abl-negru. Nu departe se plaseaza si filmele-poetice ale lui Andrei Tarkovsky (ei, bine, da, iar am ajuns aici) care celora care i-au fost public i-a impresionat prin finetea detaliului, a conceptului despre lume si fiinta, totul (sau macar lumea onirica pe care o descrie regizorul rus) fiind cuprins in alb si negru. De aici poate, apropierea pe care inconstient o facem intre fotografia in discutie si o oarecare nostalgie, cu timpul trecut, cu existenta in general. Psihanaliza a studiat procesul despre care discut, cel al obisnuintei, al stocarii in inconstient al unor imagini (arhetipuri, si nu cred ca rationamentul merge prea departe) pe care le regasim si asociem in noi forme de-a lungul vietii. Psihologia sociala sau psihocritica se ocupa la rindul lor cu astfel de inerente ale mentalului.

Revin totusi pe directia deschisa: reportajul. Nu-mi propun a-l defini, am convingerea ca toti suntem cit de cit constienti de statutul reportajului. Consider ca atunci cind suntem in fata unei serii de imagini spre vizualizare, iar aceastea comporta o tipologie comuna, istorico-urbana, spre exemplu, se realizeaza si o intoarcere pe axa temporalitatii – viata unui sat / oras / bucurestiul vechi etc. La moda, vrind nevrind se afla fotografia inundatiilor din Romania, nu vom insista intrucit stiu ca subiectul este arhicunoscut. Totusi tin sa precizez ca intr-un reportaj bine realizat, trebuie sa existe prin imagine acea forta de persuasiune, care sa convinga receptorul de faptul ca realitatea este chiar asa cum o vedem, si poate mai mult, o realitate dincolo de momentul infatisat, una care tine de trecut, de interior.

Alb-negrul are o mare pondere, fiind mult mai expresiv (cel bine realizat). Distanta dintre lumina si umbra va fi semnificativa pentru materialul present in fata ochiului. Zonele de intuneric vor revni spre ceea ce este ascuns, spre ceea ce tocmai am numit interiorul care nu poate fi transmis. Zonele luminoase accentueza perspective din care stim ca existenta este construita pe clipe de fericire si intristare. N-as vrea sa vorbesc in lipsa de suport. Fac astazi prezentarea unui artist fotograf care se incadreaza in ceea ce eu am numit ‘imaginea realitatii’:

http://www.stefan-rohner.net/
Stefan Rohner locuieste in Spania, dar lumea lui sufera o extensie cit poate cuprinde. Definimdu-si arta ca o surprindere a tipurilor umane si a omului in sine, apreciaza ca fiecare chip spune o poveste. Acel interior despre care aminteam mai sus. Un timp al uitarii pe care fotografia reportaj il poate regasi – prin <i>story</i> pe care o are in background. Iar daca de obicei, reportajul se face in locurile in care se intimpla ceva, tragic de multe ori, alb-ngrul este chiar pe firul de receptare potrivit. Impactul se realizeaza la nivelul retinei care apoi transmite impulsul spre centrul de tranformare a informatiei – creierul, corespondentul laturii mentale, afective a individului. Chipurile oamenilor care sunt statornici unor tarimuri, migrind intre alb si negru, par a ne spune si in acelasi timp a ne ascunde ceea ce sunt. Culorile poate ar fi prea declarate pentru un astfel de concept fotografic, pentru ca vorba lui Ansel Adams: "There's nothing worse than a sharp picture of a fuzzy concept". Alb-negrul isi are nedeclaratul sau. Poate din aceasta cauza se preteaza mai bine pe observatia de reportaj.

the rookie
06-08-2006, 06:37
E bine cind are cine sa te aduca inapoi, cu picioarele pe pamint, si din nou in subiect. Sectorul alb-negru cred ca merita si el cel putin un topic separat. Noi vom continua cu planul nostru.

6. PERCEPTIA FORMEI PRIN SUGESTIE SI ALEGORIE

Preambul

Vrind nevrind ne vom intoarce la simboluri, pe care se construiesc alegorii, dar inainte de asta, evident precizam ca sugestia (in sensul sugerarii) pregateste terenul trecerii de la receptarea vizuala la receptarea si interpretarea artistica. Inca citeva definitii, de data asta nu pentru a cunoaste lucruri insolite, cu caracter nou, ci pentru a reaminti si fixa citeva notiuni necesare discutiei noastre. Tin sa precizez ca atunci cind vorbim de "forma" nu ne referim la tridimensionalitate, ci la forma artistica de manifestare.

Exegetii (Hegel, in "Vorlesungen über die Ästhetik" II. Entwicklung des Ideals zu den besonderen Formen des Kunstschönen. ERSTER ABSCHNITT: Die symbolische Kunstform. Vom Symbol überhaupt. Einteilung) afirma ca (traducere la bunul simt):

Sentimentul artistic, la fel ca si sentimentul religios sau curiozitatea stiintifica, este nascut din interogare; omul, care se intreaba si se minuneaza la absolut orice, traieste inca intr-o stare de imbecilitate si stupiditate. Starea inceteaza sa existe atunci cind spiritul sau, detasindu-se de conditia materiala si de necesitatile fizice, se lasa impresurat de fenomenele naturale si le cauta semnificatia. Atunci, omul tinde sa doreasca sa exprime acest sentiment launtric. Obiectele in particular - elementele, marea, valurile, padurea, muntii - isi pierd semnificatia imediata si ajung sa devina imagini simbol, cu forta deosebita pentru spirit. Abia atunci apare arta. Este creata deci din necesitatea reprezentarii ideilor prin imagini senzitive, care ele insale se adreseaza deopotriva atit simturilor si cit si mintii.

Sau, modest aplicat la fotografie, dorinta de a reda preexistentul natural, sau descoperit, sau creat ad-"hoque", dintr-un moment dat... perceptia vizuala imediata si nemijlocita, mirabila imagine, care m-a adus inapoi in starea de prostatie, din care m-am hotarit in cele din urma sa apas declansatorul si sa impart cu altii ceea ce m-a lasat cu gura cascata... e clasic, e romantic, e contemplativ, e patetic? La dracu... nu-mi dau seama, nimeni nu-si da seama cind o face... si nici nu mai conteaza... Si zau ca nu vreau sa arunc pisica moarta in gradina altuia, sau sa epatez, vreau doar sa impart minunea cu toata lumea... Initial nu-i intentia mea sa te fac sa revii, sa revezi, sa critici, sa admiri sau sa dai cu huo... Daca simti la fel ca si mine, scopul meu e realizat, daca simti diferit... la fel. Am reusit sa stirnesc ceva, o reactie la nivel senzorial, si asta e important! Evident ca doare al naibii daca nivelul de articulatie se opreste la citeva cuvinte sau la plusuri si minusuri... dupa 500 de ani de cuvint scris, dar de unde nu e... eh, nu asta era tema...

... simboluri si alegorii...

Nu numai redarea fidela a realitatii ne poate atinge. Simbolistica acestui gen de fotografie (documentara daca doriti) nu salta mai mult de reproducerea observatiei nemijlocite. In fata contemplarii, incepi sa te indoiesti de propriile concepte si idei mai mult sau mai putin religioase, sa te intrebi pe buna dreptate: bai nea, stramosii astia ai nostri, de peste sapte planete selenare, n-au gasit sa-mi lase altceva mai bun de venerat decit o gramada de cataroaie druidic sprijinite prin Stonehenge, imagini ale unor idioti cit toate zilele in Insula Pastelui, piramide retezate sau ascutile, grafica terestra din piatra, vizibila tocmai de pe centura geostationara sau, ce sa ne mai miram pina la urma, aratari simpliste, fix cu chipul si asemanarea mea? Cu citeva exceptii, asa s-a manifestat arta vizuala pina relativ nu demult... Apoi, pe masura reimbecilizarii sociale, generate de traiul si proprietatea in comun, s-a trecut la si mai pamintean. Am aruncat cit colo dalta si ciocanul si ne-am apucat de peisaj... de portret... si iar peisaje si iar portrete, ca, deh, era mult mai usor, si forta fizica a fost crutata pentru imperecheri aleatoare cu modelele. Chiar daca imaginile de prin Capela Sixtina, de exemplu, reprezentau alegorii cu mare impact, ca spirite analitice ce sintem, nu trebuie sa uitam o clipa ca figuri netrebnice din viata de zi cu zi au pozat atit in numele tatalui, al fiului cit si al altor grade din ierarhia religioasa precum din cer, asa si de pe pamint.

Fotograful nu are luxul sa-si permita acest exercitiu, este legat direct si fara speranta de realitate... De miini si de picioare, tot asa precum preafericitul Iezechil, sedea picat pe spate la vederea elicopterului Dumnezeiesc si cu reactie, transportatorii Chivotului Legamintului, erau loviti de moarte subita masurata in mii de volti sau in microfarazi, iar privitorii necuviinciosi se pricopseau cu cataracta nucleara la vederea exploziilor atomice atit de la Sodoma si Gomora, (unde se petreceau incrucisari carnale intentionale sau alteratii cromozomiale in pustie), cit si de la Hiroshima si Nagasaki (unde, ca in mai tot Orientul Apropiat, mare lucru nu se petrecea... si nici nu s-au gasit arme de nimicire in masa... dar nu-i nimic, cucerirea nereusita de razboi, a desavirsit-o industrializarea, in timp, din '45 incoace... era doar chestiune de rabdare si orez... pentru Extremul Orient cel putin... sa astepti si sa folosesti momentul potrivit...). Luati aminte, mai vinatorilor de imagini document, mai jurnalizatorilor de bine!

... arta...

Nici macar in cinematografie nu poti pretinde la infinit ca Stefan Ciubotarasu este Ion Creanga, Dumnezeu sa-i odihneasca pe amindoi, mai devreme sau mai tirziu distributia va aprinde lumina in sala si vom vedea cu totii ca Elisabeta Bostan a fost autoarea saradei... ca doar am fost o data intr-o sala de spectacol si am vazut un spectacol, care este el... da zdrastvuet nasha satzialisticeskaya respublika... s kevork kevorkian dlia vsiaka nedelia... cu antena de bulgari 2... In fotografie mai poti mizgali ici si colo cu niste saruri de cupru, de fier sau de seleniu, ca tot s-au bagat la ratie, la carmangerie, la Unic sau la Arcul de Triumf, tot pentru astia de n-au dat si nici nu dau doi muci pe absolut nimica. Sau poti folosi retete organice oferite cu generozitate la liber de maestri culinatori, prin tot felul de cafenele, dar, daca te abati prea tare de la realitate, ai sanse mari sa nu o mai recunoasca chiar nimeni.

... religie, politica...

Adica lumea sa nu fie dispusa sa-l mai ia pe Caramitru drept Harap Alb furind cu intonatie pentru noi toti Merele de Aur (doar ca era noapte si se tragea din toate partile), pe Gelu Voican drept Lupul cel Rau, care pe-o parte sufla cu tirlia zburatoare aerele prin Tirgoviste, sa vada daca poate zburataci successfully umbra lui Zdrelea Codreanu de pe Turnul Chindiei pina haaat spre Sud, catre Mogosoaia, caci Cozia era luata de altul mai Batrin si-oricum n-aveau benzina pina in Danemarca, iar pe de-alta parte, stingea luminarea la misto, intre destele udate din belsug de scuipatul altora (ca tot n-a vazut arbitrul ca erau cu totii-n ofsaid), pe Plesu drept Demis Roussos (ca ambii pot tipa pe inalte, cit ii tin bojocii, ca fleica de porc are acelasi gust si aici si acolo si ca nici macar nu ingrasa, de pot sa sparga fiecare mult mai multe becuri, ferestre si pahare decit insusi Oskarhen din Toba de Tinichea) sau pe ministra Macovei drept Margaret Thatcher (doar ca sublima "doctor Rice" e mai catolica decit Papa in cerul gurii ei, cu strungareata). Si totul numai fiindca in Photoshop se poate... la inceput orice se poate... tocmai eu ma gasesc sa va tin lectii de onestitate si transparenta a mesajului, eu, care habar n-am nici de sisteme de referinta, nici despre ce-i vorba in general, asa... intrebati p-acolo, in stinga si-n dreapta... mergem mai departe!

digest
09-08-2006, 17:35
Cred, de la bun inceput ca sugestia aeste in strinsa legatura cu figura de stil (artistica, in cele din urma, pentru ca nu se refera doar la domeniul literar) pe care o numim alegorie. Si asta pentru ca referintele sunt foarte clare, in principiul regasite la nivel psihologic. La mijloc sta si simbolul – termen pe care l-am mai discutat si anterior. In fond, am certitudinea ca atit sugestia, cit si alegoria, si intre ele, simbolul, pot reprezenta un tip de gindire si de sensibilitate. Interesant este sa mergem chiar la originile cuvintelor, fiinca vom gasi acolo destule liante. Astfel, pentru a evoca actiunea lui “a insemna”, limba latina recurge la verbe precum <i>denotare, depingere, exprimare, figurare, mostrare, repraesentare, significare</i>. Analogiile nu pot sa nu fie recunoscute.
Exemplul classic de alegorie este imaginea femeii legate la ochi ce poarta un taler de balanta in mina – este in fapt semnificatia justititei. Spunem ca alegoria este descrierea a ceva in intentia de a senifica altceva. Sensul intentional al acesteia este plasat intr-un plan second de interpretare. Etimonul alegoriei vine din greaca veche unde insemna “altfel”. Cum ai mentionat, the rookie, baza alegoriei este simbolul. Nu vom insista pe formele regasite in artaale acestei figuri, pentru ca ele pot fi la fel de bine si textuale si vizuare (sculptura, grafica, picture, fotografie, teatru).
Arta conceptuala este cel mai aproape de ceea ce noi consideram a fi sugestie si simbol. Constructiile nedeclarate, asemenea gestului de pe scena cu actori, te lasa intotdeauna sa cauti ceea ce este ascuns si poate ca tocmai asta face frumusetea artei, in general. Totul este legat, pina la urma, de mesaj si de impactul pe care fotografia, sa ne referim doar la ea, o are asupra publicului. Vin cu doua exemple, pentru relevanta.
Ma voi opri in ordine cronologica, la unul dintre artistii care sta si la inceputurile cinematografiei si ale fotografiei. Man Ray este reprezentant al avangardei, incepindu-si lucrul in domeniul fotografic in 1915, iar in 1917 este cofondator al grupului Dada. Destul de consistenta intreaga sa arta este o permanenta joaca a imaginii si a ideii. Kiki, Ingre’s violin (1924) (<i>20th century photography</I>, ed. Taschen, 2001) e un mic trucaj pentru care mesajul il puteam descifra fara mare greutate.

digest
09-08-2006, 17:52
Philippe Halsman ne ‘zdruncina’ si mai mult imaginatia. Initial stidiase despre energia electrica, la Drezda, totusi pasiunea lui mare a fost fotografia si s-a intors catre aceasta. A devenit un profesionist al portretului si al fotografiei de moda. Intr-un ton suprarealist, cripteaza acea ludicitate a formei, care transmite mai mult decit se vede. Una dintre lucrarile sale cele mai cunoscute ar fi Dali’s skull of nudes (1950). Un intreg semantism al imaginii se desprinde din aceasta mica regizare. Ochiul ar trebui sa mearga ceva mai departe si sa caute in semnificatiile primare si derivate ale motivelor oferite – feminitate, transformare, iluzii. Alegoria trebuie, intii simtita si apoi gustata. Iata:

www.iphotocentral.com

the rookie
10-08-2006, 08:21
Sigur ca este de la sine inteles ca receptarea simbolutilor si constructia alegorica sint chestiuni personale, intime si de imaginatie, chiar daca autorii cauta cu orice pret sa fie cit mai transparenti. Fiindca veni vorba de "regie" (Salvador Dali) si fiindca tot batem de-o zi intreaga apa-n piua pe o galerie despre care format e mai grozav la o poza cu multe gaini, am sa va prezint foarte pe scurt si fara comentarii tendentioase, rezultatele unui experiment simplu. Scopul: ce esti in stare sa "vezi" intr-o imagine, folosind absolut toate elementele prezente si cantitatea proprie de schizofernie fiziologica. Se porneste de la imagini relativ simple si se ajunge la imagini ceva mai complicate, dar pastrind ideea existentei a destule elemente capabile sa confere caracter de ambiguitate din toate punctele de vedere, cind de obicei lumea spune... e complicat, ma oboseste, e o timpenie... si se intoarce pe calciie catre un portret, de exemplu, un gen cu forme mai familiare cel putin si fara prea multe simboluri absconse...

Sper ca in principiu sa se clarifice odata pentru totdeauna ca, desi exista citeva reguli de bun simt, imaginatia umana (acolo unde exista cit de cit si este lasata sa se manifeste) nu se margineste la ele. Ba dimpotriva, se poate constata ca nu de putine ori e mai bine sa-ti tii gura, decit sa-ti denoti propriile limite si incapacitati intelectuale prin propozitii ca: "imaginea nu-mi spune nimic", "unde e mesajul", "compozitia e incorecta" si alte enormitati pline de emfaza de doi bani. Este un exercitiu practic precum cititul in cafea.

Tin sa precizez ca urmele negre de pe pozele selectate drastic sint trasate aproximativ urmind probele semnificative obtinute nemijlocit din schitele celor testati (in virste de la copii, pina la bunici). Da-da, exercitiul face parte din bateria de testare a personalitatii, dar pozele imi apartin, ca fug de copyright infringement ca dracu de tamiie (deci ma suportati dumneavoastra si de data asta putin)

In attachment se observa simplitatea matricelor imaginative rezultate, dar in cea mai mare parte formele imaginate sint foarte exact delimitate.

Asa cum are loc citirea in pagina: prima fotografie este cea de la care se porneste. A doua reprezinta o tendinta nu tocmai simpla de a vedea linii curbe continui. Aici a ajutat foarte mult distributia circulara a pasarilor. Nu este clar si nu s-a putut explica clar de ce s-a adoptat sensul acelor de ceasornic si nu cel invers si nici debalansarea, dar oricum o sucesti aduce vag cu sectiunea de aur (de care subiectul n-are cum sa fi auzit vre-o data). A treia fotografie este un studiu al treimilor, daca doriti, si descoperirea existentei unui triunghi rasturnat foarte bine definit. Mai mult sau mai putin acest triunghi a fost decelat de majoritatea participantilor. Este prezenta si linia de forta diagonala ascendenta, insa apare si aici clar sesizarea unei debalansari, care a fost suplinita de un desen ajutator, dupa parerea mea cam fortat, asa ca o adaptare cu orice pret la canoanele de compozitie. In ultima fotografie analistul se pare ca a descifrat un mesaj numeric, numarul "40" si a luat fotografia drept o urare de La Multi Ani. Am fost chiar surprins cit de ciudata poate fi reactia umana descriptiva la vederea ceva mai mult decit fugara a unui model abstract de distributie.

the rookie
10-08-2006, 08:22
Aici lucrurile se complica nitel prin introducerea mai multor elemente aleatorii, evident insa de aceiasi natura... ce, ne-am plictisit deja?

Si, fiindca lucrarea a fost ceva mai incarcata, in acest caz am dorit sa avem de-aface mai mult cu copii, fiindca nu sint inca victime ale convenientelor si, in consecinta, au imaginatie mult mai putin restrictiva. Rezultatele insa apar paradoxal nult mai dezarmante in simplitate: in cea de-a doua poza a aparut un soare dispus in stinga sus si luminind descendent pe diagonala slaba. Punctele sau directiile de reper existente au definit liniile drepte, de parca nici nu s-ar mai putea imagina altceva. Altul a vazut un zmeu, exact pe o directie ascendenta. Ultima poza este completata de o tinara studenta (anul III) cu ceva talent la desen. Se vede clar ca raspunsul ei depaseste in complexitate, proiectie si previziune de departe toate celelalte raspunsuri (si ma refer la toate, nu numai la cele postate aici).

the rookie
10-08-2006, 08:24
Acum vom trece la chestiuni cu adevarat complexe intr-o distributie verticala. Analiza vizuala apartine unor sedinte tinute pe la inceputul verii. Aceste poze au apartinut unui set pe care l-am alcatuit si din fotografii cu nisip de mare (studiu macro), colonie de furnici, iarba si fin, aeriene peste Iowa. Raspunsurile postate aici reprezinta reactiile diferitelor categorii de studenti pe care eu le-am denumit cu cite un cuvint: lenesii, limitatii, creatorii, ciudatii. Evident ca, din observarea doar a cite unei fotografii pe care eu am considerat-o reprezentativa pentru genurile descrise, nu toti dintre voi va veti da seama de motivatia mea in alegerea numelui categoriei, dar sa lasam lucrurile pentru moment asa.

Simplitatea matricei descoperita de "lenesi" nu este neaparat un minus, ci o dovada de adaptare la cerintele sociale de a munci tot timpul. Sa rezolvam cit mai repede totul si sa gasim un sens, ceva... poate ca scapam doar cu atit, daca aratam cit de cit o logica. Poate ca n-aveti idee, dar 95% din popu.latie functioneaza asa. Chiar daca o iau ascendent sau descendent (neortodox), desprind o secventialitate, o scannare a haosului pe portiuni cit de cit egale, doar cu scopul de luare aminte, nicidecum pentru o analiza macar pe departe implicativa. Este reactia normala a consumatorului, care asteapta un imbold, o idee, un sfat pentru o directie de urmat... este beneficiarul de nedisputat al reclamei TV, hegemonul comertului, care nu va ezita sa se scoale din fotoliu si sa se duca la frigiderul care geme de potol, cind va vedea prima fiertura aburinda si viu colorata, asa ca o broasca veninoasa, intre doua scene de amor. Este... turma...

Poza a doua denota o inclinatie catre complicatie, catre tendinta de a pune cap la cap lucruri aparent fara legatura, conformist, tot de la stinga la dreapta si de jos in sus (aici trebuie sa ma credeti pe cuvint ca, inafara de citeva exceptii cu semnificatie, nimeni n-a inceput analiza de similaritate si simbolistica de jos in sus). Atitudinea nu este nici pe departe cheia succesului, ci ma degraba a contrariului, incurcaturile in propria coada fiind caracteristice pentru imposibilitatea de a merge mai departe, de a te opri tu insuti si de a intra in categoria "limitati". Acesti indivizi sint extrem de buni in munci care necesita conformitate, respectarea normelor si denotarea lor. Sint tot un fel de lenesi, dar cu multe scrupule si evident nu atit de escroci ca lenesii veritabili. De fapt niste oameni din pacate nu prea creativi, dar demni de toata increderea.

Cu poza a treia intram pe teren minat... Cu astia, cu "creatorii" nativi, nu stii la ce sa te astepti, iar in virsta adulta exemplarele sint de gasit cu orice pret, de arestat, si de profitat de ele cit mai mult. In copilaria post-timpurie rezultatele de acest gen sint tipice, dar nimeni nu le poate valorifica din cauza bagajului inca mult redus de cunostinte, insuficient pentru jonglerii valorificabile la nivel productiv.

Ultima poza... hmmm... sa te fereasca Dumnezeu de mai rau... dovada ca un om relativ batrin, perfect normal pe dinafara, poate avea si scintei (sau rateuri) aprige ca asta... auzi tu acolo... 74 + 26 = 100... si, daca ma uit un pic, chiar face sens deplin... dracu sa va mai inteleaga, mai oameni buni... Inca una din asta si esti garantat angajat ca CIA profiler...

the rookie
10-08-2006, 08:26
Si aici avem distributia pe orizontala, care apare cea mai complicata... Nu din cauza pozitiei dreptunghiului, ci prin faptul ca contine cam de doua ori mai multa informatie (chiar daca nu apare tocmai evident). Totusi place cel mai mult... atunci cum stam cu cautarea formelor simple, usor de manevrat si de digerat? Unde isi mai au locul "lenesii"? Ne place fiindca ne pune imaginatia la treaba? Pai cum stam cu efortul minim, cu instinctul de autoaparare, cu lenea justificata, cu mura-n gura? Ce adica, oamenii cauta provocarea? Le place sa fie pusi la incercare? Rasupnsul intuitiv este afirmativ, chiar daca este cam greu de acceptat din punct de vedere logic. Pina si lenesii se pare ca adopta atitudinea de resemnare... e, daca tot m-au prins aici pentru o ora, macar sa dau ce pot din mine mai mult, poate ca reusesc sa atrag atentia... ca vad ca m-au chemat din nou... cine stie? Unii vad multe-multe forme si suprafete abstracte, arabescuri, mozaicuri, puzzle-uri (limitatii), altii tind sa reuneasca cit mai multe detalii intr-o forma unitara, definibila pe suprafete cit mai mari (lenesii), altii, mai creativi, incearca sa faca din rahat bici, iar geniile pustii te iau si la misto... locomotive cu abur... haida-de!

Pozele din categoria aceasta de complexitate sint facute si cropuite ca sa-ti dea o sansa sa gasesti totusi ceva, sa nu te descurajeze prin simplitate, si... ati ghicit... participarea creste enorm. Si atunci te intrebi pe buna dreptate: este oare simplitatea cheia succesului? Raspunsul imi permit sa-l las la latitudinea voastra, fiindca eu nici macar nu indraznesc sa-l sugerez... Un singur element ajutator trebuie sa fie considerat si este tot un exercitiu de imaginatie: aveti doua invitatii la doua expozitii si va duceti la amindoua. Prima expozitie este de fotografie portretistica colectiva a zece fotografi renumiti, fiecare expunind cite zece fotografii, iar a doua e compusa doar din sase lucrari: doua Bosch, doua Goya si doua Dali. Nu am sa va inteb care dintre ele v-a placut mai mult, de unde ati iesit mai repede sau la care ati zabovit mai mult raportat la numarul de exponate. Am sa va intreb doar cit timp anume ati comentat imediat dupa aia cu tinara sau tinarul student care v-a insotit. Si la un an dupa aia am sa intreb studentii despre care exponat isi mai amintesc, daca isi mai amintesc vre-unul... Pariez ca raspunsurile vor fi invariabil favorabile alegerii complexitatii, a provocarii.

the rookie
10-08-2006, 08:28
In final un exemplu de ingradire imaginativa prin intercalarea unui element limitativ. Separarea cadrului in doua "lumi" face imposibila orice interconectare (sau extrem de dificila). In stinga vezi eventual mireasa, in dreapta iar te-apuca nebunia, dar in principiu toata lumea face poze.

Genul acesta de intercalari au urmat reprizelor de complexitate. Logica a fost ca dupa ce imaginatia omului a fost stimulata, este normal sa incerci sa mergi mai departe, la diviziunea imaginatiei. Ei bine, din nou surpriza... cu regrete aproape unanime in priviri lumea a refuzat sa mai faca vre-un efort. Pur si simplu au fost dezamagiti de ultimul punct al experimentului si majoritatea au returnat pozele fara a le zmingali. Vreo doi au scris cite ceva pe spate... Sigur ca repetind bateria cu alte subiecte si insistind mai mult s-au obtinut desene si schite, dar cu mare anevoie si de o calitate imaginativa execrabia.

Deci ne place complicatia, fara indoiala, dar daca esti invitat sa-ti imparti povestirea sau cimpul vizual in mai multe fragmente, PRIN GRANITE VIZIBIL TRASATE, nu o faci cu placere, iar in cazuri extreme, esti capabil sa renunti chiar total la analiza vizuala, doar din cauza unor "imperfectiuni" de compozitie care au avut ca intentie primara sa-ti usureze perceptia (cel putin din punct de vedere al teoriei), sa o imparta in zone de interes. Rezultatul nedorit: jene analitice insurmontabile. Rezultatul pozitiv: justificarea cropului si imbinarea armonioasa in dipticuri, tripticuri, albume pe subiect, individualizarea lucrarilor pe teme diferite. De ce plac totusi cei trei artisti mentionati mai inainte: lipsa granitelor, treceri line si armonioase de la una la alta, chiar daca in spatiu pe canvas sau in idei... de la Ana la Caiafa.



disectia se suspenda pina ce vine inapoi curentu'